|
|
|
Evaluarea psiho-neurologica este de importanta fundamentala in toate cazurile, dar are uneori un caracter imperativ, inclusiv din ratiuni care privesc posibilitatea finalizarii unui examen clinic concret si prob.
Expunem sumar in continuare, notiuni elementare de semiologie psihiatrica si neurologica, esential utile in activitatea la patul bolnavului pentru studentul in medicina, pana la etapa stagiilor clinice de specialitate.
q SEMIOLOGIA PSIHIATRICA
Examinarea starii mentale
1. Iluziile sunt perceptii deformate ale fiintelor, lucrurilor si obiectelor reale (deci, perceptii false cu obiect); apar in boli infectioase, schizofrenie, intoxicatii cu substante halucinogene (LSD). De mentionat ca si la persoanele sanatoase pot apare iluzii "fiziologice", frecventa fiind confuzia (o persoana cu alta etc.).
2. Halucinatiile - perceptii ireale (fara obiect) - pot fi:
a) vizuale - scantei etc. (nevroza astenica, psihopatii);
b) gustative si olfactive - gusturi si mirosuri diverse, placute sau neplacute (epilepsie);
c) tactile - intepaturi etc. (alcoolism);
d) auditive - pocnituri, cantece s.a. (schizofrenie etc.).
3. Anxietatea (in nevroza astenica, stari de surmenaj etc.) reprezinta o stare de teama, de frica continua, fara obiect, insotita obisnuit de un ansamblu de tulburari neuro-vegetative (transpiratii, dispnee, uscaciunea gurii etc.).
4. Obsesia - idee dominanta, cu caracter absurd, care, contrar vointei individului, pune stapanire pe gandirea acestuia si, in ciuda unei lupte constiente de indepartare a ei, nu poate fi inlaturata (stari depresive, schizofrenie).
5. Fobia este o idee obsesiva dublata de anxietate - cancerofobia (teama de cancer), nozofobia (teama de microbi), agorafobia (teama de spatii deschise), claustrofobia (teama de spatii inchise), zoofobia (teama de animale).
6. Delirul reprezinta o idee falsa pe care insa bolnavul o traieste ca adevarata (psihoze, intoxicatii, boli infectioase). Delirul poate fi violent (cu agitatie psihomotorie) sau, din contra, cu fenomene apatice; uneori este insotit de carfologie (miscari automate ale mainilor, ca si cum bolnavul ar vrea sa prinda obiecte imaginare).
Dupa tematica, delirul poate fi:
1) sistematizat, cu urmatoarele variante:
a) expansiv (de putere, forta, grandoare, megalomanie, supraestimare), in manie;
b) paranoid (persecutie, urmarire, banuiala), in alcoolism cronic, schizofrenie;
c) micromanic (autoacuzare, umilinta), in psihoze senile;
2) nesistematizat, cu idei haotice si contradictorii.
7. Atentia poate fi: a) diminuata, afectand toate sectoarele vietii psihice a individului (oligofrenie, schizofrenie, dementa); b) exagerata, dar limitata la anumite sfere de preocupare (starea de sanatate, anumite idei depresive etc.).
8. Tulburarile de somn:
a) insomnie;
b) hipersomnie.
9. Tulburarile de constienta:
a) Torpoarea (somnolenta) este asemanatoare fazei de inducere a somnului, avand si un grad de dezorientare (surmenaj, boli febrile etc.).
b) Obnubilarea - bolnavul raspunde cu greu la intrebari, da impresia de "om ratacit" (stari toxice, boli infectioase).
c) Stupoarea reprezinta o accentuare a obnubilarii, bolnavul prezentand tulburari de memorie si dezorientare temporo-spatiala (schizofrenie, tumori cerebrale, boli infectioase).
d) Pierderea constientei:
Sincopa
Coma
Se caracterizeaza prin pierderea totala a starii de constienta si a vietii de relatie, cu pastrarea functiilor vitale vegetative.
Dupa intensitatea alterarii constientei, se deosebesc trei grade de coma:
1. usoara (precoma, subcoma), cu reactie la excitanti;
2. vigila, in care este pastrata sensibilitatea dureroasa;
3. profunda ("carus"), cu pierderea totala a constientei si reflectivitatii la excitantii externi, insotita de alterarea grava a functiilor vegetative (cardiorespiratorii); acest tip de coma este obisnuit ireversibila.
Cauzele comelor:
1. centrale (hemoragie, embolie, encefalita, meningita, tumori, traumatisme);
2. endogene (diabetica - hiper- si hipoglicemica, uremica, hepatica, mixedematoasa, addisoniana);
3. exogene (intoxicatii cu morfina, CO, somnifere etc.).
