|
EVALUAREA PACIENTULUI CU SPONDILITA ANCHILOZANTA
1. EVALUAREA CLINICA
Examinarea coloanei vertebrale la pacientul cu spondilita anchilopoetica cuprinde anumite manevre, dupa inspectia lui din profil si spate.
La inspectie se observa pozitia pacientului in anteflexie (stergerea lordozei lombare, cifoza dorsala, capul proiectat anterior, cu privirea spre pamant), in ortostatism (genunchi si solduri flectate), adica asa numita pozitie de "schior".
Manevrele pentru testarea mobilitatii coloanei vertebrale presupune aprecierea:
In tabelul de mai jos sunt incluse principalele valori normale ale mobilitatii coloanei vertebrale.
Flexia
Extensia
Inclinatia laterala
Rotatia
CVC
450 - 750(300)
300 - 500 (250)
400 - 450 (150)
450 - 700 (200)
i. menton - stern
= 0cm
i. menton - stern
= 20cm
i. tragus -
acromion = 0cm
i. menton -acromion = 0cm
CVD-CVL
900 (150)
200 - 350 (150)
200 - 400 (150)
300 - 600 (200)
i. degete - sol = 0cm
i. Ott ( 4 cm)
CVL
400
300
350
50
t. Schober ( 4 cm)
CV
1100 - 1350
500 - 750(1450)
600 - 800(1600)
750 - 1000
2 EVALUAREA FUNCTIONALA
Clasificarea clinico-functionala Steinbrocker a bolii este similara celei folosite in PR si anume :
-clasa 1-capacitate nealterata de efectuare a tuturor activitatilor zilnice ;toate abilitatile sunt mentinute, nu exista incapacitate sau handicap
-clasa 2-capacitate functionala incompleta (activitatile zilnice pot fi efectuate dar cu durere si cu reducerea mobilitatii articulare);activitatea obisnuita normala este posibila;incapacitatea se manifesta pentru activitati deosebite.
-clasa 3-prezervarea capacitatii de a se ingriji singur, de a executa activitati limitate, de ocupatii simple zilnice ; marea majoritate a activitatilor profesionale nu sunt posibile ;bolnavul are o incapacitate severa.
-clasa 4-capacitatea functionala este pierduta , pacientul este imobilizat la pat in scaun cu rotile are incapacitate de autoingrijire, cu handicap total.
In baza acestei evaluari se incadreaza suferinta pacientului conform clasificarii internationale IDH( I =impairment=infirmitate ;D=disability=incapacitate sau disfunctie ;H=handicap).
Aceasta apreciere este necesara pentru alcatuirea unui program de recuperare complet, putandu-se urmari pacientul din punct de vedere functional, al refacerii sale pentru reintegrarea socio-profesionala (unul dintre cele mai importante obiective ale asistentei medicale in recuperarea pacientului cu SASN)
Infirmitatea reprezinta orice pierdere, anormalitate (diminuare) a unei structuri sau functii fiziologice, anatomice sau psihologice. Poate fi temporara sau definitiva, reflectand, de cele mai multe ori tulburarile de la nivelul organului lezat(afectarea structurilor moi la nivelul articulatiei sacro-iliace si ale coloanei vertebrale).
Disfunctia sau incapacitatea reprezinta totdeauna consecinta unei infirmitati-este definita ca o restrictie sau pierdere a aptitudinii de a executa o activitate considerata normala pentru un individ oarecare.
Pacientul spondilitic prezinta mai multe categorii de incapacitate: de pozitionare a corpului, de locomotie, de abilitati, de comportament, de comunicare, de ingrijire personala, situationala, alte restrictii in activitate.
Incapacitatea poate fi reversibila sau ireversibila, progresiva sau regresiva, in functie de gradul de severitate al infirmitatii si de precocitatea, corectitudinea aplicarii programului de asistenta medicala.
Handicapul este o consecinta a incapacitatii, constituie dificultatea unui individ de a realiza relatii normale cu mediul in care isi desfasoara viata in conformitate cu varsta, sexul, conditiile sale sociale si culturale.
Persoana cu spondilita anchilopoetica va prezenta handicapuri multiple: al independentei fizice, de mobilitate, ocupational, de integrare sociala, economic propriu.
Inaintea alcatuirii programului de recuperare, in cadrul evaluarii functionale a pacientului trebuie luati in considerare si mediul de viata, conditia sociala, resursele sale exterioare(aparatura ajutatoare-orteze, persoanele care pot sa-i acorde sprijinul necesar, sursele materiale)
Se folosesc mai multe scale pentru aprecierea globala a functionalitatii pacientului respectiv(care pot fi completate de pacientul insusi) in a caror componenta s-a tinut seama de:
-nivelul de activitate al bolii-scala sau indexul Bath de activitate al spondilitei anchilopoetice(BASDAI)
-nivelul functional (statusul functional)-scala sau indexul functional Bath pentru spondilita anchilopoetica (BASFI)
Scala sau indexul de activitate BATH (BASDAI
Acest index este o scala care se administreaza usor, putand fi completata de pacientul insusi. Cuprinde 6 intrebari corelate cu nivelul de activitate al bolii, si anume: senzatia de oboseala, durerea de spate, durerea articulara, tumefactia locala, calitatea si durata senzatiei de intepeneala/stiffness matinala.
Pentru fiecare dintre aceste intrebari aprecierea se face tot pe o scala vizual analoga de la 0 la 10.
Astfel, fiecare intrebare are o cotatie cuprinsa intre 0 (infirmitate absenta) si 10 ( infirmitate maxima-foarte severa).
Aprecierea pacientului se face prin plasarea unui marcaj intre cele doua valori, la un nivel care corespunde cel mai bine cu elementul respectiv, in raport cu perceptia pacientului, luandu-se in considerare statusul clinico-functional din ultima saptamana.
Obtinerea scorului final este posibila prin insumarea cotatiilor acestor intrebari, cu precizarea ca pentru senzatia de intepeneala matinala se face initial media celor doua cotatii obtinute (pentru aspectul de calitate si respectiv cantitate).
Scala HAQ
Scala HAQ (Health Assessment Questionnaire), elaborata inca din anii 1980, a fost adaptata pentru pacientul cu spondilita anchilopoetica, tocmai pentru aprecierea cat mai reala a calitatii vietii acestei categorii de pacienti.
Acest tip de chestionar poate fi aplicat in orice afectiune a aparatului locomotor. Scorul total al scalei variaza intre 0-30, cotatiile pentru fiecare element al scalei realizandu-se cu :
-0 =imposibitate de efectuare
-1 =posibilitate de efectuare foarte greu
-2 =posibilitate de efectuare cu dificultate
-3 =posibilitate de efectuare normala, fara dificultate.
Aprecierea fiecarui element al scalei se realizeaza cu mult discernamant de catre pacientul insusi, explicandu-i-se sa aleaga cotatia care reflecta cel mai real activitatea respectiva, in ultimele zile (mai exact in ultima saptamana)
Explorari paraclinice
Probele screening efectuate oricarui pacient, mai ales in conditii de spitalizare, orienteaza asupra suferintei inflamator - imune reumatismale si a afectiunilor asociate.
Metode de explorare a sindromului inflamator - hemoleucograma completa, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), proteinele fazei acute de reactie (proteine C reactiva, fibrinogenul, ceruloplasmina, componentele complementului seric C3, C4, a2 globulina etc. ) constituie elemente importante, prin a caror dozare se monitorizeaza procesul inflamator din bolile reumatismale (cu predilectie, se folosesc VSH-ul si proteina C reactiva pentru aprecierea intensitatii procesului inflamator).
Explorarea sindromului disimunitar.
Investigarea principalelor verigi ale sistemului imun (imunitatea umorala, imunitatea celulara) asigura atat supravegherea statusului imun al pacientului cat si monitorizarea terapiei imuomodulatoare.
Explorarea genetica. Se refera la determinarea la pacientii cu suferinta reumatismala a tipului sistemului major de compatibilitate (HLA - Human Leucocyte Antigens, denumit astfel datorita determinarii cu ajutorul aloanticorpilor), deoarece s-a constat ca acesta este corelat cu o incidenta crescuta a diferitelor suferinte reumatismale; tipul HLA-B27 se coreleaza cu o incidenta crescuta a sondilitei anchilopoetice si a sindromului Reiter, determinarea lui la pacientii cu aceste suferinte fiind pozitiva in proportie semnificativa (peste 90% la cei spondilitici, intre 80 - 90 % la cei cu sindrom Reiter).
Explorarea functiei respiratorii - este obligatorie la oricare pacient cu spondilita anchilopoetica, fiind modalitatea de obiectivare a parametrilor ventilatori, in functie de care este stabilita gravitatea si tipul disfunctiei ventilatorii.
Explorarea imagistica. Radiografia clasica - surprinde modificarile la nivelul componentelor articulatiei afectate (prezenta si distributia modificarilor de densitate osoasa, perturbarile aliniamentului osos, cu reactie din partea osului adiacent, interlinia articulara - spatiul articular, tumefactiile si calcificarile tesutului moale) sau la nivelul coloanei vertebrale (sacroileita uni - sau bilaterala, sindesmofitele - initial la nivelul jonctiunii dorso-lombare apoi la nivelul intregii coloane vertebrale pana la aspectul de "coloana de bambus").