|
|
|
Procesul de productie - subiect de studiu al managementului
1. Procesul de productie
Termenul de productie este inteles, in sensul sau general, ca fiind ceea ce
face sa creasca utilitatea unui obiect sau a unui serviciu.
Nevoile societatii umane promoveaza multiple activitati de productie. Orice
activitate economica urmareste un scop util, desfasurandu-se voluntar si constient.
Esenta unei activitati umane este data de: a) fluxurile materiale si b) relatiile
sociale de productie.
Formele de miscare a resurselor sunt: a) de deplasare si b) de deplasare si
transformare concomitenta (consum productiv).
Analiza procesului de productie se realizeaza din punct de vedere:
1) tehnologic; 2) tehnic; 3) al problemelor de munca; 4) organizatoric; 5) economic;
6) social; 7) cultural-educativ.
Managerul intreprinderii regleaza, prin decizii, desfasurarea activitatii de
productie.
Procesul de productie este influentat in mod mediat de catre manageri, spre
deosebire de executanti care exercita o influenta directa, in timp normat, asupra
acestuia.
Procesul de productie constituie elementul central al unei firme, considerata
sistem complex adaptiv amplasat intr-un mediu ambiant.
In procesul concentrarii productiei si al specializarii functiilor manageriale a
aparut un asa-numit "aparat specializat" in managementul firmei.
Majoritatea indeletnicirilor omenesti au fost la inceput "arte" si, pe masura ce
a trecut vremea, s-au transformat in "stiinte". In mod similar s-au petrecut situatiile
operationale si in domeniul managementului.
2. Proiectarea normelor de munca
A stabili norma de munca pentru un executant inseamna a determina care
este sarcina ce urmeaza sa o indeplineasca in legatura cu efectuarea unei operatii
sau lucrari (productive sau de natura functionala), in conditii tehnice si
organizatorice precizate, lucrand in ritm normal, cu intensitate normala si avand
calificarea necesara
Normarea muncii este activitatea prin care se stabileste cantitatea de timp
necesara executarii unei sarcini de munca. In mod conjugat, metoda si timpul de
munca fac obiectul studiului muncii.
Studiul timpului in activitatea productiv-economica are ca scop inregistrarea
timpului consumat spre a fundamenta procesele de munca (fig. 2.1).
Exista urmatoarele categorii de consum de timp:
consum de timp de munca fundamental (executie ideala), care nu este
niciodata cunoscut;
consum de timp neproductiv (datorita organizarii si managementului defec-
tuos, prin intreruperi de energie, aprovizionare deficitara, lipsa dispozitiilor etc.).
Operatie
Metoda
de munca
Norma
de timp
Masurarea
timpului
Fig. Obtinerea normei de timp
Consum
de timp
Studiul de ansamblu al procesului de productie cuprinde:
analiza generala a desfasurarii procesului de productie;
analiza detaliata a procesului;
analiza circulatiei executantului sau a obiectului muncii;
analiza amplasarilor.
Studiul activitatii la locul de munca cuprinde:
analiza activitatii executantului individual;
analiza activitatii executantului colectiv;
analiza activitatilor executant-utilaj.
Formele de exprimare a normelor de munca sunt:
- norma de productie Np, folosita la activitati cu productie de masa, de serie mare:
1
N = (2.1)
pNt
- norma de timp Nt, legata de norma de productie prin:
1
N =
tNp
(2.2)
Aceasta exprima sarcina de munca prin timpul stabilit pentru efectuarea unei
lucrari.
Totodata:
Tm
N =
pNt
, (2.3)
unde Tm este durata schimbului de munca.
Structura timpului de munca este data, in principal, de timpul productiv si
timpul neproductiv
Normativele folosite la normarea muncii reprezinta marimi stabilite pe baza
de studii, ce exprima necesarul de munca si care stau la baza calcularii normelor in
procesul muncii (fig. 2.2).
Masurare
timp
Prelucrare
si analiza date
Fig. 2.2. Calculul normei de munca
Norma
de munca
Factorii care influenteaza stabilirea normativelor sunt:
unele conditii naturale;
caracteristicile utilajelor sau sculelor folosite;
amplasarea dispersata a unor mijloace sau locuri de munca;
caracteristicile proiectate ale produselor s.a.
Fiecare firma are anumite norme de productie. Chiar atunci cand ele par sa nu
existe oficial, maistrii si supraveghetorii au anumite norme, pentru diferite activitati
care intra sub controlul lor, bazate pe cunostintele lor asupra muncii si ale perfor-
mantelor din trecut. Aceste norme sunt neoficiale. Ele pot fi simplu oficializate prin
inscrierea si recunoasterea lor ca norme pentru performantele asteptate.
Pentru stabilirea normelor de munca, se elaboreaza "caiete" care cuprind
elemente standardizate de calcul in prealabil a normativelor.
Elementele respective sunt formalizate in baza observatiilor, care dupa
prelucrarea lor statistica evidentiaza pentru valori un grad de obiectivitate acceptat.
Metodele matematice folosite se bazeaza, in principal, pe cele de natura
statistica. Se procedeaza la colectarea informatiilor direct din fluxurile productive
(sistematice, cvasicontinue).
Datele se arhiveaza specific, pe categorii si clase de marime si continut, dupa
care se prelucreaza statistic.
De regula, se efectueaza medii aritmetice, se calculeaza abaterile medii
patratice, dispersia.
In context, se realizeaza reprezentari grafice (grafice, curbe, histograme s.a.).
Faza ultima a prelucrarii se refera la verificarea ipotezelor statistice.
Un manager urmareste aplicarea unor norme cat mai mari, in contradictie
aparenta cu executantul care revendica norme cat mai reduse. Este cert insa ca nu
pot fi propuse decat norme realizabile, cel putin prin proiectare (deci fundamentate
pe conditii si criterii ce tin seama de realitatea productiva, de activitatea reala
necesara a fi desfasurata).
