Premisele consilieratului pentru imm-uri

Premisele consilieratului pentru IMM-uri

1.1 Premisele managementului intreprenorial

Abordarea managementului intreprenorial se poate realiza in multiple moduri. De altfel, literatura de specialitate contine numeroase dovezi in acest sens. Diferentele de abordare ale managementului intreprenorial se explica in primul rand prin premisele diferite adoptate de catre specialisti. Iata de ce consideram necesar ca, din start, sa precizam premisele pe care se bazeaza abordarea noastra (vezi fig. 1).

A. Intreprinderea este componenta cea mai importanta a economiei si societatii.

Intreprinderea sau firma - prin care intelegem o organizatie alcatuita din una sau mai multe persoane care desfasoara activitati economice, utilizand de regula mijloace economice, in vederea obtinerii de profit - este cea mai raspandita forma organizatorica. Importanta sa deosebita decurge din:

este principala creatoare de substanta economica in orice tara, fara de care societatea contemporana nu poate exista;

ofera locuri de munca pentru cea mai mare parte a populatiei;

performantele sale conditioneaza starea si performantele economiei fiecarei tari si standardul de viata al populatiei din cadrul sau.

Fireste, intreprinderea nu poate si nu trebuie sa fie conceputa ca o forma organizatorica izolata, ca un sistem inchis sau semiinchis. Intreprinderea se abordeaza intr-o viziune deschisa, fiind un sistem integrat in numeroase alte suprasisteme, sectoriale sau functionale, locale, nationale sau internationale. In conceptia prezentata, desi intreprinderea este considerata ca celula economica de baza a societatii, ea este abordata intr-o viziune contextuala, holistica, implicand management si stabilizare la nivel macroeconomic, desigur pe baza principiilor economiei de piata.

B. Intreprinderile mici si mijlocii (IMM-urile) reprezinta esalonul (sectorul) cel mai numeros si important al intreprinderilor, indeplinind multiple functii economice, tehnice si sociale

Argumentele in favoarea acestei premise, care pot sa surprinda nu putine persoane, sunt urmatoarele:

genereaza cea mai mare parte a P.I.B. din fiecare tara, de regula, intre 55% 95%;

ofera locuri de munca pentru majoritatea populatiei ocupate;

genereaza intr-o mare proportie inovatiile tehnice aplicabile in economie;

in ultimii ani, in quasitotalitatea statelor lumii, inclusiv in Uniunea Europeana, IMM-urile sunt singurele care genereaza locuri de munca;

prezinta cel mai ridicat dinamism in conditiile economiei de piata, situatie atestata de evolutia numarului lor, a volumului cifrei de afaceri si a marimii fortei de munca ocupate, sensibil superioare intreprinderilor mari;

realizeaza adesea produse si servicii la costuri mai reduse decat firmele mari; factorii principali care determina aceasta diferenta fiind cheltuielile constant conventionale mai mici, volumul si intensitatea superioare a muncii in conditiile permanentei prezente a intreprinzatorului in firma si, de regula, motivarea mai intense a personalului;

dovedeste flexibilitate si adaptabilitate ridicate la cerintele si schimbarile pietii, favorizate de talia mai redusa, procesul decizional rapid specific intreprinzatorului si de implicarea sa nemijlocita in activitatile curente;

reprezinta una din principalele surse de venituri ale bugetului statului (impozite, TVA etc.);

Figura nr. 1 - Premisele abordarii managementului intreprenorial

ofera posibilitatea implinirii profesionale si sociale unei parti apreciabile a populatiei, in special a segmentului sau cel mai activ si inovator, care „trage“ economia dupa el;

asigura componenta principala a unui fundal economic propice economiei de piata, caracterizat prin flexibilitate, inovativitate si dinamism;

reprezinta germenii viitoarelor firme mari, in special in domeniile noi ale economiei, in ramurile sale de varf bazate pe tehnica si tehnologie complexe si performante;

tendintele actuale de natura tehnica, economica si sociala favorizeaza crearea cu precadere de IMM-uri. Ne referim la miniaturizarea echipamentelor, robotizare, informatizare, dezvoltarea comunicatiilor si transporturilor, cresterea gradului de pregatire a populatiei, reducerea rapida a diferentelor de conditii de viata dintre zone si localitati, descentralizarea administrativa, care nu numai ca fac posibile, dar si genereaza performante economice superioare, in primul rand prin firme mici si mijlocii.

Punctarea importantei deosebite a IMM-urilor in conditiile economiei contemporane nu inseamna nici pe departe subestimarea rolului firmelor mari. Economia oricarei tari, pentru a fi performanta, necesita si o puternica componenta de intreprinderi mari, mai ales in domeniile industrial si transporturi. Realitatile economice demonstreaza existenta unor puternice relatii de complementaritate dintre firmele mari, pe de o parte si IMM-uri, pe de alta parte. O economie este cu atat mai „sanatoasa„ si mai performanta, cu cat prezinta o structura echilibrata nu numai sectorial, ci si dimensional, obtinandu-se efecte de sinergie superioare.

C.  IMM-urile prezinta „slabiciuni“ congenitale apreciabile, a caror cunoastere si contracarare este esentiala

Fara a fi exhaustivi, relevam in continuare care sunt aceste „slabiciuni“ specifice IMM-urilor:

masa mica a resurselor incorporabile si a rezervelor reduse de care dispune;

dependenta, de regula decisiva, a existentei sale de o singura persoana, intreprinzatorul;

insuficienta luare in considerare a intereselor si caracteristicilor sale specifice de catre factorii de putere din mediu*;

nivelul tehnic frecvent mai scazut, comparativ cu firmele mari;

stabilitatea si perenitatea mai „volatile“ datorita precedentelor trasaturi specifice.

Foarte bine, au fost surprins aceste „tare“ innascute ale IMM-urilor, sub forma sintetica, prin contrapunere cu firmele mari, de catre Howard Stevenson[1], directorul Centrului de Activitati Intreprenoriale de la Harvard, prin urmatoarea formulare: „Un avantaj al intreprinderilor mari - fac greseli mari, dar supravietuiesc; IMM-urile, cand fac greseli mari, cel mai adesea dau faliment“.

D. Intreprinzatorii constituie unul dintre principalii piloni, actori , ai economiei de piata

Impactul determinant al intreprinzatorilor asupra starii si evolutiei oricarei economii rezulta din:

le apartine initiativa crearii de IMM-uri, cea mai dinamica si numeroasa componenta a sistemului economic;

sunt cei care, de regula, transforma o parte din IMM-uri in firme mari si puternice, denumite sugestiv de catre specialistii nord americani „gazele“ ale economiei;

exercita, direct si indirect, un rol major in remodelarea mediului economic, imprimandu-i un caracter intreprenorial*** din ce in ce mai important, in conditiile accelerarii vitezei schimbarilor economice;

constituie componenta principala a clasei de mijloc, ce asigura stabilitatea economica si sociala a oricarei tari[2];

au, in Romania si celelalte tari din Europa Centrala si de Est, o contributie determinanta la crearea economiei de piata prin infiintarea de IMM-uri si privatizarea firmelor de stat.

Ceilalti piloni sau actori principali ai economiei de piata sunt managerii profesionisti, bancherii, investitorii de risc si brokerii. Impreuna cu intreprinzatorii ei alcatuiesc vectorul uman de forta care face ca intr-o tara sa existe o economie performanta. De aceea, ei trebuie tratati ca o resursa nationala de valoare inestimabila, ce trebuie incurajata si a carei capacitate sa fie folosita la un nivel cat mai ridicat, in vederea ridicarii performantelor economiei nationale.

E. Valorificarea majora a potentialului IMM-urilor si intreprinzatorilor, concomitent cu diminuarea „deficientelor congenitale“ este conditionata, intr-o masura apreciabila, de fundamentarea activitatilor intreprenoriale pe elementele furnizate de stiinta managementului in general, de managementul intreprenorial in special.

Ca orice alt tip de firma, performantele IMM-urilor depind de apelarea si implementarea eficace a conceptelor, abordarilor, metodelor, tehnicilor si celorlalte elemente furnizate de stiinta managementului. Mai mult decat atat, data fiind specificitatea pronuntata constructiva si functionala a IMM-urilor, ele necesita un management specific, denumit management intreprenorial*.

Ramura relativ tanara a managementului, managementul intreprenorial aflata inca in curs de cristalizare, se dovedeste din ce in ce mai conditionant pentru performantele IMM-urilor. Experienta si competitivitatea IMM-urilor din tarile dezvoltate - mai ales SUA, UE si Japonia - este edificatoare din acest punct de vedere**.

Cea mai buna incheiere pentru ansamblul elementelor prezentate o consideram afirmatia lui Schmidheimy, presedintele Organizatiei pentru Dezvoltarea Accelerata a Americii Latine, care in comunicarea expusa la Congresul International al IMM-urilor de la Interlaken[3] afirma ca „IMM-urile reprezinta singura masina antisaracie, capabila sa produca suficienta bogatie pentru toata populatia“.

1.2 Activitatile intreprenoriale si spiritul de intreprinzator

1.2.1. Cadrul general al activitatilor intreprenoriale

Despre activitatile intreprenoriale si spiritul de intreprinzator s-a scris foarte mult. Joseph Schumpeter, Max Weber, Howard Stevenson, Arnold Shapero, sunt cativa dintre clasicii citati in aproape toate lucrarile privind intreprinzatorii si activitatile intreprenoriale.

Cu toate ca, de regula, activitatile intreprenoriale sunt asociate domeniului economic, exista abordari mai cuprinzatoare care le considera prezente, fireste in forme specifice, si in alte domenii. Matricea activitatilor intreprenoriale elaborata de suedezul Johanisson[4] este edificatoare.

Figura nr. 2 - Matricea activitatilor intreprenoriale (adaptata dupa B. Johanisson)

Desigur, activitatile intreprenoriale tipice, carora le sunt consacrate 99% din cercetari si studii, sunt cele economice.

O foarte cuprinzatoare si interesanta prezentare asupra fenomenului intreprenorial a realizat specialistul canadian Jean Pierre B chard[5]. Sintetic, aceasta este infatisata in figura nr. 3. Se considera ca fenomenul intreprenorial este necesar sa fie abordat la trei nivele:

a) praxeologic, care grupeaza ansamblul cunostintelor practice privind activitatile intreprenoriale, prin care se prescriu norme si modalitati de conduita utile pentru intreprinzatori. Acestea se refera la situatii de manageriat si de dezvoltare a activitatilor intreprenoriale, fiind figurate, in partea de jos a schemei.

In domeniul practicilor de manageriat de tip intreprenorial contributii majore a adus Peter Drucker in cunoscuta sa lucrare „Inovare si activitati intreprenoriale“1 , iar in domeniul practicilor de dezvoltare intreprenoriala se remarca in primul rand K. Vesper[6] .

b) disciplinelor stiintifice, caracterizate prin ansamble de cunostinte teoretice si empirice de natura economica, psihologica, sociologica, antropologica etc., reunite in constructii care-si propun sa explice si/sau anticipeze evolutiile manageriale potrivit unor metodologii cu un grad apreciabil de rigurozitate. Asa cum se poate vedea si in schema de ansamblu, pe acest plan se deceleaza patru grupe de teorii - economice, psihologice, organizationale si culturale.

Teoriile economice, primele cristalizate, isi au geneza in lucrarile lui Schumpter, care, pentru prima data, a introdus conceptul de intreprinzator. El propune un nou sistem teoretic bazat pe conceptele de intreprinzator, profit, capital, dobanda, risc si ciclu economic. Teoriile psihologice, reprezentate in principal prin Mc. Clelland[7] , Brockhous si Horwitz[8] , se concentreaza, in principal, asupra a sapte aspecte ce explica deciziile si actiunile intreprenoriale si anume: nevoia de autorealizare, fuga de dominatia altora, disponibilitatea de a-si asuma riscuri, caracterisicile personale (situatie civila, varsta etc.), increderea in sine, vointa de a actiona si experienta tehnica si economica posedata.

Teoriile organizationale reprezentate de Peters si Waterman[9] , Churchill si Lewis[10] , trateaza fenomenul intreprenorial din perspectiva adaptarii la mediu, considerat ca o reactie a organizatiilor si indivizilor din cadrul lor pentru a face fata evolutiilor contextuale. Un al doilea tip de teorii organizationale abordeaza fenomenul intreprenorial din perspectiva selectiei, considerandu-l ca fiind in primul rand un rezultat al evolutiilor retelelor de relatii sociale. O activitate intreprenoriala genereaza succes daca exista un anumit sistem de relatii pe care intreprinzatorul, prin selectie si implicare, le foloseste in mod adecvat. Principalii reprezentanti ai acestui tip de teorii organizationale sunt Aldrich si Zimmer[11]

Figura nr. 3 - Schema de ansamblu a abordarii fenomenului intreprenorial

In sfarsit, ultima categorie o constituie teoriile culturale. In cadrul acestora s-au conturat doua abordari principale. Prima este abordarea determinista, care pune accentul pe elementele de ideologie, cultura si structuri sociale. Cei mai importanti reprezentanti ai sai fiind Weber[12], Hagen[13] si Kilby[14]. Abordarea axata pe schimbare - cea de-a doua - pune accent pe schimbarea initiata si realizata de intreprinzatori in vederea valorificarii unor oportunitati de afaceri in anumite conditii culturale. Americanii Shapero si Sokol[15] sunt principalii promotori ai acestei abordari.

c) epistemologic, care reuneste un ansamblu de cunostinte „metateoretice“, ce reflecta contributii ale unor teorii si discipline subordonate scopurilor de a defini, modela, clasifica si evalua fenomenul intreprenorial in ansamblul sau. Este deci o abordare de tip holistic, reprezentata de Carland[16] , B chard[17] , Vesper[18] , Carsrud, Ohm si Eddy[19] , Gartner[20] , Wartman[21] , Low Mc Millan[22] , Begrave[23] . Dupa cum rezulta din elementele prezentate, aceasta viziune elaborata de Jean Pierre B chard, ne ofera o imagine cuprinzatoare si complexa asupra abordarii fenomenului intreprenorial de la inceputurile sale, datorate lui Joseph Schumpter si pana in prezent. In ciuda caracterului sau eclectic si a unor elemente mai putin riguroase, abordarea contribuie mai ales prin elementele cuprinse, in al treilea nivel epistemologic la conturarea evolutiei dominante in domeniul intreprenorial care, la fel ca in majoritatea celorlalte stiinte, este de tip holistic, centrandu-se pe integrarea si modelarea de cunostinte, metodologii si practici.

In ultimii ani s-au elaborat si alte abordari analitice si complexe care analizeaza fenomenul intreprenorial economic din multiple puncte de vedere si cu o rigurozitate apreciabila. Astfel, Cunningham si Lischeron[24] realizeaza o grupare a abordarilor intreprenoriale in sase scoli - personalitatii (oamenilor mari), caracteristicilor psihologice, clasica, management, leadership si intraprenoriala - ale caror principale caracteristici sunt sintetizate in tabelul nr. 1.

Asa cum se poate lesne observa din examinarea informatiilor cuprinse in tabel, definirile, opticile, ipotezele etc. privind activitatile intreprenoriale sunt deosebit de eterogene. Explicatiile principale ale acestei situatii sunt, dupa opinia noastra, in principal doua:

varietatea deosebit de mare a situatiilor manageriale din multiple puncte de vedere;

personalitatea, pregatirea si experienta sensibil diferite ale promotorilor diferitelor scoli manageriale.

In ansamblul lor, cele sase scoli prezentate ofera un tablou cuprinzator asupra abordarii fenomenului intreprenorial pe plan mondial.

1.2.2. Definirea si caracteristicile activitatii intreprenoriale            

Punctul de plecare in abordarea fenomenului intreprenorial il reprezinta definirea activitatii intreprenoriale. Fireste si pe acest plan se inregistreaza o multitudine de abordari. In continuare, o sa ne rezumam la a infatisa succint conceptia asupra activitatii intreprenoriale a doi dintre cei mai cunoscuti specialisti in domeniu.

In viziunea americanului Dan Myzica[25], in prezent profesor la prestigioasa universitate INSEAD Fointanbleau, „activitatea intreprnoriala este un proces care se deruleaza in diferite medii si amplasamente de afaceri, ce cauzeaza schimbari in sistemul economic prin inovari realizate de persoane care genereaza sau raspund oportunitatilor economice, creand valori atat pentru indivizi, cat si pentru societate“. Activitatea intreprenoriala consta sintetic in identificarea si valorificarea unei oportunitati economice. Pentru a fi si mai explicit si a contracara unele abordari relativ larg raspandite si pe care nu le considera complete sau corecte, Myzica precizeaza ce nu reprezinta activitate intreprenoriala, si anume:

nu se reduce numai la o firma mica;

nu rezida numai in infiintarea unei noi firme;

nu constituie numai o „gaselnita“ in afaceri;

nu se rezuma la scheme de negociere sau investire;

nu inseamna a te „imbogati“ rapid (fulgerator, precum artistii de succes).

Profesorul Howard Stevenson[26] defineste activitatea intreprenoriala ca fiind urmarirea unei oportunitati, abordarea si efectuarea de schimbari rapide, adoptarea de decizii multifazice, utilizarea resurselor altor persoane, dirijarea de relatii si retele umane si recompensarea initiatorilor pentru valoarea nou creata. Mai cuprinzatoare si mai completa, aceasta abordare descrie practic structura cadru a unui proces intreprenorial in esenta sa.

Cunningham si Lischeron[27] au elaborat o structura a activitatii intreprenoriale partial diferita, asa cum se poate observa in figura nr. 4.

Figura nr. 4 - Procesul intreprenorial

(adaptat dupa Cunningham and Lischeron)

Sinteza abordarilor (scolilor) activitatilor intreprenoriale

Tabelul nr. 1

O tratare cu o mai pronuntata pecete personala si - concomitent - mai analitica realizeaza cunoscutul specialist canadian Louis Jacques Filion[28] . Acesta structureaza procesul intreprenorial in zece activitati, dupa cum urmeaza:

identificarea oportunitatilor economice;

conceperea viziunii asupra demersului intreprenorial;

adoptarea deciziilor referitoare la demararea initiativei intreprenoriale;

implementarea viziunii intreprenoriale prin organizarea afacerii;

procurarea echipamentelor;

aprovizionarea cu materii prime;

realizarea marketingului aferent afacerii;

vanzarea produselor;

asigurarea fortei de munca competente;

subcontractarea si atragerea de colaboratori externi pentru activitatile pentru care nu se dispune de competenta si mijloacele necesare.

In ansamblul lor, activitatile intreprenoriale alcatuiesc procesul intreprenorial economic care prezinta caracteristicile inserate in figura nr. 5[29] .

Figura nr. 5 - Principalele caracteristici ale procesului intreprenorial economic

1.2.3. Spiritul intreprenorial si principalele variabile intreprenoriale

Spiritul intreprenorial reprezinta capacitatea unei persoane bazate pe talent si cunostinte de a identifica si valorifica o oportunitate de afaceri prin activitati economice generatoare de performanta economica si de alta natura.

Deci spiritul intreprenorial prezinta urmatoarele elemente definitorii

este propriu fiintelor umane

se bazeaza pe talent

se bazeaza pe cunostinte

are drept continut identificarea si valorificarea unei oportunitati de afaceri

genereaza performante economice si de alta natura.

Spiritul intreprenorial se concretizeaza in activitati intreprenoriale performante.Continutul si formele de manifestare ale activitatilor intreprenoriale sunt determinate de mai multe variabile. Spre exemplu, in viziunea lui Myzica, aceste variabile sunt sistemul economic din tara respectiva, marimea firmei, natura activitatilor realizate (profilul) si cultura economica a tarii respective.

Dupa opinia noastra, sfera variabilelor, care influenteaza in mod semnificativ activitatile intreprenoriale este mai cuprinzatoare, asa cum rezulta din figura nr. 6.

Figura nr. 6 - Principalele variabile care influenteaza activitatile intreprenoriale

Ele au fost grupate in functie de apartenenta la firma, in interne si externe. In mod firesc, varibilele interne, care tin de intreprinzator si constructia sa intreprenoriala sunt mai numeroase si au un impact mai mare asupra performantelor. De retinut, insa, ca ele se manifesta in cadrul creat, de variabilele externe, care prin continutul lor favorizant sau defavorizant pot avea un impact major asupra fiecarei initiative intreprenoriale. Una dintre variabile, stakeholderii, ce incorporeaza atat elemente interne ( manageri, executanti, sindicate etc.), cat si externe (banca, furnizori, clienti, administratie publica etc.), are un complex impact asupra activitatii intreprenoriale. Marimea si felul influentei sunt „filtrate“ intr-o masura apreciabila, uneori chiar quasi „ecranate“ de catre intreprinzator.

Fara nici o indoiala, variabila cu cea mai mare influenta o constituie intreprinzatorul, prin spiritul sau intreprenorial[30]. Acesta este „fermentul“ care declanseaza activitatea intreprenoriala, fara de care toate celelalte variabile sunt inerte din punct de vedere intreprenorial.

1.2.4. Revolutia intreprenoriala

In economia contemporana spiritul si activitatile intreprenoriale joaca un rol din ce in ce mai important, conditionand intr-o proportie sporita performantele economice.

Numerosi specialisti, inclusiv reputatul profesor Peter Drucker, apreciaza ca in prezent se manifesta pe plan mondial o revolutie intreprenoriala, fiind un element major al noului tip de economie care se prefigureaza. In lucrarea sa, publicata si in limba romana sub titlul „Inovarea si activitate intreprenoriala“[31], se afirma ca in SUA are loc o trecere de la economia de tip managerial la cea de tip intreprenorial, argumentandu-se aceasta teza cu multiple si convingatoare argumente. Dupa J. Donald[32] , in esenta, aceasta consta in:

intreprinzatorii se dovedesc principalii artizani ai „noului“ economic, care in ultimii ani inregistreaza un ritm si o sfera de cuprindere net superioare, generand concomitent performante economice inedite, dar si socuri socio-economice apreciabile pentru o buna parte a populatiei;

intreprinzatorii sunt promotorii schimbarii, esenta progresului in toate domeniile de activitate, care tinde sa se accelereze si amplifice;

ritmul de initiere si dezvoltare a activitatilor intreprenoriale a crescut foarte mult si implicit, impactul lor asupra economiei si societatii in ansamblul lor, asa cum demonstreaza experienta intreprenoriala a numeroase tari[33] . Intreprinzatorii din Uniunea Europeana sunt o dovada de necontestat in acest sens.

Sursele revolutiei intreprenoriale sunt multiple si de diverse naturi, asa cum se poate vedea si din figura nr. 7.

Fara a insista, pentru ca, in general, se cunoaste in ce constau aceste schimbari, punctam numai relatia lor cu revolutia intreprenoriala.

Schimbarile tehnice, prin inventii, inovatii, echipamente si tehnologii modernizate, genereaza concomitent oportunitati de afaceri si „constrangeri“ afacerilor existente. De regula, aceasta se reflecta in declansarea actiunii intreprenoriale, mai ales de intreprinzatori cu pregatire de baza tehnica.

Figura nr. 7. Sursele revolutiei intreprenoriale

Schimbarile economice, cele mai importante se refera la:

a)   trecerea de la economia clasica la economia intelectualizata, de tip informational, denumita generic economie bazata pe cunostinte;

b)  trecerea de la o economie centralizata, de comanda, la o economie de piata (intr-o treime din mapamond descentralizata);

c)   internationalizarea si globalizarea activitatilor economice. In aceste conditii, apar numeroase oportunitati economice, concomitent cu puternice presiuni economice, pentru a schimba conceperea si operationalizarea activitatilor economice.

Schimbarile educational-comunicationale au drept suport evolutia complexa si spectaculoasa a populatiei, generata de amploarea crescanda a proceselor educationale si comunicatiilor, de revolutia informationala din ultimele decenii. Omul mediu contemporan este sensibil mai educat si informat decat predecesorul sau. In consecinta, este mai pretentios, mai receptiv la nou si mai lipsit de prejudecati. In plan intreprenorial aceasta semnifica oportunitati sporite ca urmare a amplificarii, diversificarii si flexibilizarii cererii si, concomitent, participanti mai eficaci la activitatile intreprenoriale, in calitate de manageri sau executanti.

Schimbarile sociale, foarte diverse si ele, au drept continut principal o relativa diminuarea a discrepantelor sociale, pe fondul intelectualizarii creascande a populatiei si a cresterii standardului de viata, o dezvoltarea fara precedent, de neimaginat cu cateva decenii in urma, a clasei de mijloc. Ca urmare, gama necesitatilor si preferintelor se amplifica si se modifica in ritm rapid, consumatorii devenind tot mai pretentiosi si dinamici si deci, o cerere pe piata mai ampla, variata si dinamica, cu trimitere directa la activitatile intreprenoriale.

Schimbarile politico-ideologice au drept suporturi principale trecerea de la ideologia bazata pe proprietatea de stat la ideologii bazate pe proprietatea privata si in cadrul acesteia din urma, diversificarea continua a tipului de doctrina si actiune cu multiple aspecte pozitive si negative[34] . Democratizarii crescande, promovata prin doctrinele economice si modalitatile diverse prin care acestea isi concep materializarea, le sunt asociate regandiri in diverse proportii ale doctrinelor si modalitatilor de actiune economica, cu impact direct in plan intreprenorial. In acest context apar noi motivatii si noi tipuri de abordari intreprenoriale, cele mai multe fiind asociate trecerii la noua economie, economia bazata pe cunostinte.

Toate aceste schimbari, succint punctate, confera activitatilor intreprenoriale accentuate dimensiuni informationale, intelectuale si dinamice, generand ceea ce specialistii denumesc revolutia intreprenoriala actuala. Esential este ca sa se inteleaga continutul, impactul si - indeosebi - printr-o actiune concertata a factorilor politici si economici, sa se valorifice multiplele sale posibilitati de innoire si performanta, care, daca sunt neglijate, constituie tot atatea presiuni si amenintari potentiale pentru economie si populatie. In plus, trebuie tinut cont ca in prezent revolutia intreprenoriala se deruleaza in paralel si integrata in revolutia cunostintelor, prin care se construieste noua economie.

1.3. Prezentare de ansamblu a evolutiei IMM-urilor

In structura actuala a economiei, sectorul de IMM-uri constituie o prezenta notabila, cu contributii deosebite la sustinerea bugetului statului, dar cu situatie si rezultate relativ modeste, daca il comparam cu omologul sau din tarile dezvoltate si daca avem in vedere potentialul de care dispune Romania.

In Romania se constata, din punct de vedere numeric, o dinamica accentuata a infiintarii IMM-urilor, favorizata, fireste, de inexistenta lor inainte de 1990. Din informatiile furnizate de INS si Registrul Comertului, rezulta ca sporurile au fost inegale, maximele fiind inregistrate in 2005, 1992 si 1994, iar minimele in anii 1997 si 1996.

Figura nr. 8. Evolutia anuala a infiintarii de IMM-uri

Rezultanta acestor evolutii este inregistrarea in Romania (la 31 decembrie 2006) a unui numar de 1.054.206 societati comerciale private inmatriculate, ceea ce reprezinta 99,13% din totalul agentilor economici din Romania. Din pacate, la sfarsitul anului 2006 numai 561.356 firme functionau efectiv, fiind capabile sa depuna bilant contabil la organismele financiare, dintre acestea 559.553 fiind IMM-uri (99,68% din totalul firmelor). In anul 2007 numarul total al IMM-urilor a crescut, fiind de 612.409, ceea ce reprezinta 99,67% din totalul firmelor

Structura firmelor active in functie de marime indica, cum este si firesc, predominarea microintreprinderilor, care reprezinta peste 90,11% din total IMM-uri, exprimand potentialul economic redus al intreprinzatorilor romani, cea mai mare parte inregistrand si o cifra de afaceri relativ modesta

In ceea ce priveste structura pe domenii de activitate, se constata o mare eterogenitate. Din considerente legate de necesarul capitalului pentru infiintare, al capitalului de lucru, al organizarii si managementului etc., dupa anul 1990, intreprinzatorii s-au orientat, intr-o prima etapa, preponderent catre infiintarea unor firme cu activitate din domeniul comertului. Treptat, pe masura acumularii de capital, a afluxului de capital strain, a avut loc o deplasare treptata a sferelor de interes si catre alte activitati economice. In tabelul nr. 2 se prezinta distributia IMM-urilor dupa codul CAEN cu doua cifre, pana la pragul ponderii de 1% in totalul firmelor.

Distributia IMM-urilor dupa codul CAEN format din doua cifre

Tabelul nr.2

La nivelul anului 2005, evidentiem urmatoarele aspecte esentiale referitoare la structurarea sectoriala a IMM-urilor:

din totalul celor 62 de activitati CAEN (cod cu doua cifre) in care sunt inregistrate firme active din categoria IMM, peste 90% din firme activeaza in 17 dintre acestea;

desi in regres, comparativ cu anii anteriori, activitatea de comert cu amanuntul ocupa inca locul intai, din punct de vedere al numarului de firme, urmat de comertul cu ridicata si servicii conexe acestuia;

a scazut ponderea IMM-urilor cu activitate de comert cu amanuntul (de la aproape 44% in 2001 la sub 30% in 2005) si a ramas aproape constanta ponderea firmelor care activeaza in domeniul comertului cu ridicata (aproximativ 13%);

pe locul trei se regaseste (circa 11%) grupul firmelor care presteaza servicii intreprinderilor urmate de firmele de constructii (6,74%), transporturi (4,7%) etc.

procentul firmelor mici si mijlocii care isi desfasoara activitatea in industrie si detin la nivel national o pondere dupa codurile CAEN de peste 1%, este de 8,2%. Luam in considerare IMM-urile din industria alimentara si a bauturilor, fabricarea lemnului si a produselor din lemn si pluta - cu exceptia mobilei, fabricarea articolelor de impletitura de pai si alte materiale vegetale, industria constructiilor metalice si a produselor din metal - exclusiv masini, utilaje si instalatii, fabricarea articolelor de imbracaminte si aranjarea/vopsirea blanurilor, productia de mobilier si alte activitati industriale. Trebuie precizat ca intreprinderilor din aceste domenii industriale li se adauga si IMM-urile din alte ramuri ale industriei, care inregistreaza pe clasificarea CAEN o proportie de sub 1% din totalul firmelor. In prezent exista peste 63 000 companii industriale, ceea ce reprezinta mai mult de 13% din totalul intreprinderilor mici si mijlocii din Romania.

Luand in considerare densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori indicator ce poate fi privit totodata ca „barometru” intreprenorial al spiritului de initiativa al populatiei, precum si al mediului economic prietenos/atractiv pentru investitori, in anul 2006 media nationala pentru un judet a fost de 26, sub media din celelalte tari din U.E. Raportat la anii precedenti, s-a inregistrat o crestere substantiala fata de anul 2003 (cand a fost 20,94) sau sau 2001 (cand a fost 18,03). Dispersarea intre judete este ridicata, amplitudinea fiind 41,52, intre Bucuresti-Ilfov (55,75) si Botosani (10,04). Detalii pentru „intensitatea intreprenoriala”, masurata prin numarul de firme la 1000 locuitori sunt prezentate in figura nr. 9.

Pe langa evolutia dimensionala si structurala a sectorului intreprenorial, deosebit de importante sunt elementele privitoare la eficienta sa. Aspectul pe care-l abordam se refera la eficienta de ansamblu a sectorului de IMM-uri in cadrul economiei nationale. Pentru a o ilustra, intrucat informatiile necesare pentru o analiza mai aprofundata prezinta un grad de nesiguranta apreciabil, ne referim doar la faptul ca desi in cadrul sectorului privat, a carui componenta economica majora o reprezinta IMM-urile, se afla circa 40% din avutia nationala (restul fiind in proprietatea statului sau publica), in ultimii ani a furnizat aproximativ 67% din PIB, peste 65% din veniturile la bugetul statului si ofera locuri de munca pentru o mare parte a populatiei ocupate (2 564 841 persoane in 2006). Concluzia este una singura: sectorul IMM-urilor este in termenii performantei financiare, esentiala in ultima instanta, net superior sectorului economic de stat si public. Aceasta constatare este concordanta cu ceea ce se intampla in economiile tuturor tarilor si incita la optimism, concomitent cu imboldul pentru accelerarea reformelor economice si asigurarea unui context economic mai bun pentru activitatea IMM-urilor.

Figura nr. 9 - Densitatea judeteana a IMM-urilor (‰)

Daca ne referim la dinamica capitalului strain in economie, principalele constatari sunt urmatoarele:

Volumul redus al capitalului autohton a facut ca deosebit de necesara pentru impulsionarea si consolidarea dezvoltarii economice atragerea capitalului strain. Evolutiile politice, o anumita stare de instabilitate si indecizie asupra viitorului economiei au generat o intarziere in plasamentele de capital strain in Romania, comparativ cu restul tarilor central si est-europene aflate in situatii similare din punct de vedere al schimbarii sistemului economic.

Legislatia interna, politica fiscala si tensiunile politice si fiscale au franat, o perioada apreciabila dupa 1990, patrunderea masiva a capitalului strain in tara. Tabelul 3 prezinta informatii cu privire la inmatricularile de societati comerciale cu capital strain si valoarea capitalului social subscris.

Inmatriculari de societati comerciale cu participare straina

la capitalul social subscris, in perioada 1991-2006

Tabelul nr. 3

Nota: Coloana 1 reprezinta numarul de inmatriculari din perioada respectiva. Datele privind capitalul social subscris cuprind subscrierile de capital la inmatricularea de societati comerciale din perioada de referinta la care s-au adaugat majorarile de capital si s-a scazut capitalul social subscris de societatile comerciale radiate din Registrul Comertului in perioada de referinta.

In intreg intervalul 1991-2006 au fost inmatriculate 131.943 societati comerciale cu capital strain. Anul 1992, care prezinta o pondere semnificativa din punct de vedere numeric, are o pondere extrem de redusa (0,2%) din punct de vedere al capitalului social. Aceasta situatie a fost generata de dorinta autoritatilor de a atrage capital strain, astfel incat, prin legislatia specifica, s-a fixat o limita baneasca minima modica pentru infiintarea unei societati cu participare straina. Din punct de vedere numeric, anii de varf au fost 2005 (8,9% din total) si 2006 cu 9,7%, respectiv 1992 cu 8,9%. Din punct de vedere al capitalului subscris, anii 2004, 2005 si 2006 au cele mai ridicate ponderi.

In anul 2006 cea mai ridicata pondere in noile societati inmatriculate a fost detinuta de Italia cu peste 21%, urmata la distanta de Ungaria (9,1%) si Germania (8,1%). Din punct de vedere al capitalului subscris se detaseaza Spania cu aproximativ 45% din capitalul in valuta, urmata de Olanda cu peste 10%.

In anul 2006 investitiile straine directe (ISD) au crescut comparativ cu anul 2005 cu 41,2%, structura acestui capital fiind: 76,2% - participatii de capital si 23,8% alte capitaluri. Investitia straina directa a rezidentilor romani in strainatate, la sfarsitul anului 2006, a fost de 210,9 mil EURO.

Din totalul inmatricularilor cu participare straina se detaseaza in teritoriu municipiul Bucuresti cu aproape 35% in totalul numeric si circa 78% din capitalul in valuta; urmeaza la distanta judetele Timis, Bihor, Cluj si Arad.

Concluzionand, IMM-urile reprezinta un sector important al economiei romanesti, cu eficienta sensibil mai mare decat sectorul de stat. Comparativ cu sectorul de IMM-uri din U.E., este insa substantial mai putin potent si eficient.