Persoanele interesate de aspectele financiare ale organizatiei

Cuprins

2 Grupurile cu interese financiare

3 Un model de tip intrare-iesire

4 Contabilizarea informatiilor pentru grupurile interne de persoane interesate

5 Contabilizarea informatiilor pentru grupurile externe de persoane interesate

Rezumat

Ne vom indrepta acum atentia asupra grupurilor care furnizeaza si consuma fondurile banesti ale unei organizatii - si a celor care detin interese in modul cum se folosesc banii. In orice organizatie exista diverse persoane care au dreptul sa se intereseze de banii cu care se finanteaza activitatile organizatiei: de unde vin si ce se intampla cu ei. Aceste grupuri pot fi in interiorul sau in exteriorul organizatiei. Este important sa le intelegeti, fiindca managerii au un rol important in ceea ce priveste raspunderile pe care si le ia organizatia fata de aceste persoane, si intreaga activitate manageriala se leaga de principiul fundamental conform caruia 'banii intrati' nu trebuie sa fie mai putini decat 'banii iesiti'.Sectiunea de fata identifica aceste grupuri interesate si descrie in ce constau interesele lor financiare, si cum se raporteaza la resursele consumate de organizatie ('intrari') si la rezultatele obtinute ('iesiri'). In continuare, veti afla cum sunt exprimate aceste interese in situatiile sau declaratiile financiare ale organizatiei, atat interne, cat si externe. In sfarsit, vom vedea care sunt modalitatile in care contabilii si altii din comunitatea financiara prezinta informatiile catre partile interesate.In acest moment ar trebui sa fiti capabil sa realizati diagrama principalelor persoane externe care detin interese financiare in organizatia dumneavoastra, sa explicati unde este locul dumneavoastra in cadrul modelului intrare-iesire, sa spuneti ce fel de informatii comunica bugetele, bilanturile contabil si conturile de profit si pierdere si cui.

Puncte cheie

Principalele grupuri interne de persoane care detin interese financiare sunt:

- managerii;

- angajatii;

- proprietarii/managerii-proprietari sau organele de conducere ale organizatiei.

Interesele financiare ale managerilor se refera la administrare, planificare, exercitarea controlului si luarea deciziilor.

Principalele grupuri externe de persoane interesate sunt:

- proprietarii (de exemplu, actionarii);

- organismele finantatoare si donatorii;

- creditorii financiari;

- furnizorii de bunuri si servicii;

- clientii si beneficiarii;

- autoritatile administrative si agentiile guvernamentale;

- publicul larg.

Organizatiile consuma intrari (resurse) si le transforma in iesiri (rezultate). Acestor intrari si iesiri li se atribuie valori exprimate in bani.

Intrarile pot fi impartite in:

- active tangibile si intangibile;

- pe termen scurt (circulante) si pe termen lung (fixe).

Bugetele urmaresc si evidentiaza consumul de intrari si realizarea de iesiri, atat in scopuri de planificare, cat si pentru analiza retrospectiva.

Bilanturile contabile le dezvaluie persoanelor interesate (proprietari, creditori si altii) de unde provin toate resursele financiare dintr-o organizatie si in ce mod sunt utilizate la un moment dat.

Conturile de profit si pierdere si situatiile financiare echivalente acestora le arata grupurilor externe si interne de persoane interesate diferenta dintre venituri si cheltuieli, profitul brut si profitul operational din activitatea comerciala de baza a unei organizatii, modul in care s-au utilizat resursele si ce s-a intamplat cu eventualele profituri sau surplusuri.

Rapoartele anuale furnizeaza informatii care explica rezultatele obtinute de organizatii si evidentiaza, totodata, veridicitatea situatiilor lor financiare. Raportul anual in sistemul anglo-american cuprinde 6 sectiuni: raportul conducerii, raportul auditorului, declaratia de venit, bilantul contabil, situatia fluxului de numerar si note explicative la situatiile contabile.

Grupurile cu interese financiare

Grupurile dee persoane cu interese financviare in functionarea organizatiei pot fi interne sau externe

o      Interne:manageri, angajati, proprietari/manageri

o      Externe: proprietari ,creditori financiari (imprumutatori) ,furnizori de bunuri si servicii,clienti si beneficiari, agentii guvernamentale, Publicul larg

Grupuri interne de persoane cu interese financiare

o      Managerii

Managerii de la toate nivelurile

Managerii sa fie si proprietarii intr-o organizatie mica.

Proprietarii sau actionarii deleaga sarcinile pentru conducerea curenta a organizatiei unui grup de directori si manageri, care constituie echipa de conducere,in organizatiile mai mari

Managerii au patru tipuri principale de interese financiare, dincolo de propriile nevoi si sperante in privinta salariului si a altor avantaje personale. Acestea sunt:

Administrarea Functia de administrare, cum i se spune adesea, se refera pur si simplu la necesitatea de a proteja posesiunile unei organizatii  impotriva furtului, fraudei,etc. Prin aceea ca gestioneaza aceste active, membrii echipei manageriale gestioneaza necesitatile celor care au asigurat fondurile pentru achizitionarea activelor.

Planificarea: Planifica activitatile organizatiei in asa fel incat sa poata fi obtinute fondurile necesare pentru realizarea productiei si obtinerea rezultatelor scontate.

Exercitarea controlului: Controleaza activitatile si resursele organizatiei, in ideea de a vedea daca s-au indeplinit obiectivele fixate si care nu , pentru a se putea identifica motivele care au dus la nereusita in atingerea acestor obiective.Daca planificarea este ceea ce facem cand privim inainte,controlul este ceea ce facem cand privim in urma.Constatam ce am facut si apoi comparam cu ceea ce ar fi trebuit facut.Stapaniti situatia ca manager atunci cand stiti ce se intampla si ce ar trebui sa se intample.

Luarea deciziilor: Managerii trebuie sa ia decizii corecte in ceea ce priveste costurile , producerea cu forte proprii sau contractarea in exterior. In functie de tipul si nivelul atributiilor manageriale, aceste interese se vor manifesta in grade diferite, dar toate vor necesita o oarecare forma de contabilitate manageriala, bazata pe tranzactii si performante din trecut, pentru a le da managerilor posibilitatea sa-si satisfaca in mod eficace aceste interese.

Angajatii

Angajatii depind de supravietuirea organizatiei pentru a-si incasa retributiile si salariile, deci sunt interesati in a vedea daca organizatia are sanse sa supravietuiasca. Pe termen lung, orice organizatie trebuie sa realizeze un surplus si sa-si controleze fluxul de lichiditati, pentru a supravietui. De asemenea, angajatii s-ar putea arata interesati sa vada cum se descurca organizatia lor comparativ cu alte organizatii similare.

Proprietarii

Proprietarii, intr-o organizatie mica,pot sa fie angrenati in operatiunile ei curente, deci pot fi considerati grupuri interne. In astfel de cazuri, cerintele de informare ale proprietarilor vor fi indeplinite prin situatiile de contabilitate manageriala. In organizatiile mai mari, este probabil ca proprietarii sa nu aiba contact direct cu operatiunile curente obisnuite.

Proprietarii pot fi actionari ai organizatiei (persoane fizice, asociatii familiale, societati comerciale, fonduri de pensii si alti investitori institutionali), guvernul, sau administratori-curatori. Proprietarii sunt adesea reprezentati prin organe de conducere, cum ar fi consiliile de administratie si comitetele de directie, care constituie o punte de legatura cu persoanele interesate din exterior.

Nu intotdeauna proprietarii au acces la informatiile de contabilitate manageriala - ar fi mult prea detaliate pentru nevoile lor.

interesul proprietarilor se manifesta in urmatoarele directii:

daca organizatia a functionat la parametrii la care era normal sa functioneze

daca managerii au avut grija de resursele organizatiei si le-au utilizat in mod judicios.

Aceste cerinte de informare sunt, de obicei, partial satisfacute prin declaratiile financiare si de alte tipuri incluse in raportul anual de activitate al organizatiei

Grupuri externe de persoane interesate

Principalele grupuri externe de persoane interesate sunt:

- proprietarii (de exemplu, actionarii)

- organismele finantatoare si donatorii

- creditorii financiari

- furnizorii de bunuri si servicii

- clientii si beneficiarii

- autoritatile administrative si agentiile guvernamentale

- publicul larg.

Organismele finantatoare si proprietarii finantatori

Autoritatile administrative, organismele guvernamentale, institutiile, societatile comerciale si persoanele fizice care ofera fonduri sau doneaza bani organizatiilor pot fi grupuri importante in sectorul public si in sectorul non-profit.

Proprietarii

Proprietarii care nu sunt si manageri , sunt considerati grupuri externe.

Creditorii financiari

o      Cei care ofera imprumuturi au interese in securitatea si rentabilitatea banilor pe care ii dau cu imprumut. Prin urmare, sunt interesati sa vada daca organizatia realizeaza un profit suficient, sau daca genereaza un venit suficient, si daca isi gestioneaza suficient de bine fluxul de lichiditati pentru a le asigura castigul cuvenit (de obicei sub forma de dobanda).

o      Vor fi interesati sa se asigure ca banii pe care i-au imprumutat le vor fi rambursati. Bancile, in particular, se bazeaza in mare masura pe declaratiile financiare din cuprinsul documentelor oficiale ce trebuie intocmite conform legii, cum ar fi raportul anual de activitate, atunci cand iau deciziile de acordare a unui imprumut.

Furnizorii de bunuri si servicii

o      Bunurile si serviciile se furnizeaza in ideea ca vor fi platite ,fie in momentul livrarii, fie la o data ulterioara stabilita de comun acord.

o      Furnizorul va avea un interes in a sti daca organizatia este probabil sa functioneze mai departe si daca se asteapta sa-si extinda operatiunile sau sa si le restranga.

o      Furnizorii de bunuri si servicii carora nu li se plateste pe loc vor fi interesati sa evalueze si probabilitatea de a-si primi banii si data probabila la care li se va face plata.

Clientii si beneficiarii

o      Interesele clientilor privesc capacitatea unei organizatii de a supravietui si, prin aceasta, de a continua sa-i aprovizioneze cu bunuri si servicii. Clientii au nevoie sa vada ca intreprinderea este profitabila sau macar sigura din punct de vedere financiar, ca dispune de suficiente active pentru a se achita de obligatii si ca are toate sansele sa-si continue activitatea si sa furnizeze servicii in mod eficient si la termenul stabilit.

Agentiile guvernamentale

o      Agentiile guvernamentale au interese financiare variate, cel mai evident dintre ele fiind in perceperea impozitelor. Informatiile aferente multor impozite si contributii se afla cuprinse in statele de plata a salariilor, in evidenta achizitiilor si in cea a vanzarilor; pentru impozitele si taxele aplicate la profit.

o      Agentiile guvernamentale si diviziunile lor administrative au un interes, din ratiuni de politica publica, in cunoasterea volumelor de desfacere, a nivelurilor de salarizare, a planurilor de investitii, a perspectivelor de crestere ale organizatiei (de exemplu, in scopuri de planificare) sau de restrangere (de exemplu, din cauza efectelor produse de concedierile masive), a efectelor pe care le vor produce fuziunile si achizitiile intre firme, a valorii importurilor si exporturilor si a multor altor chestiuni.

Publicul larg

o      Ar putea dori sa stie ce indica datele de performanta financiara in privinta planurilor de crestere sau de restrangere.

o      Multe interese publice sunt reprezentate prin intermediul grupurilor comunitare sau al grupurilor de presiune: o organizatie caritabila dedicata ajutorarii tarilor sarace ar putea dori sa stie cat de mult plateste o companie furnizorilor sai din astfel de tari. Mare parte a acestui interes se va referi la cine si ce face, unde si pentru cati bani.

o      Publicul larg este interesat sa stie cat de multi bani se cheltuiesc pe indemnizatii si salarii, pe activitati pentru protectia mediului si asa mai departe.

o      In sectorul voluntar, multi vor fi interesati sa stie ce s-a intamplat cu aceste donatii.

Un model de tip intrare-iesire

Ce se contabilizeaza?

Organizatiile consuma intrari (resurse) si le transforma in iesiri (rezultate). Aceste intrari si iesiri au valori exprimate in bani.

Grupurile de persoanele  care au un interes financiar in organizatie si in activitatea ei vor fi interesati sa cunoasca valoarea baneasca aferenta acestor intrari si iesiri

Evaluarea costului financiar este un element comun tuturor tipurilor de activitate, din toate tipurile de organizatii.

Daca iesirile nu sunt vandute, cum se intampla in sectorul public, costurile lor nu trebuie, de regula, sa depaseasca un anumit nivel specificat, si continua sa se faca o legatura financiara intre intrari si iesiri

Intrarile reprezinta resurse care sunt introduse intr-un proces de transformare

Intrarile pot fi impartite in:

- active tangibile si intangibile

- pe termen scurt (circulante) si pe termen lung (fixe).

Active tangibile : Oamenii, Materiale , Consumabile ,Utilaje si echipamente ,Vehicule, Teren/cladiri ,Numerar, Resurse de infrastructura/ pe termen lung

Activele tangibile sunt resursele pe care le puteti vedea si pipai. Ele pot fi subimpartite mai departe in urmatoarele categorii:

- active curente

Sunt reprezentate de numerar sau alte active (stocuri,debitori,investitii pe termen scurt) care au termenul de lichiditate in perioada curenta a activitatii .Se mai foloseste si termenul de active circulante.

- active fixe (cu durata lunga de viata

Acestea sunt activele despre care ,in momentul achizitionarii ,se presupune ca vor avea o durata de functionare utila mai mare de un an.Se mai numesc si mijloace fixe.

Activele intangibile,abstracte, sunt cele pe care nu le puteti vedea, nici pipai

Active intangibile: Personal si know-how

Contabilizarea informatiilor pentru grupurile interne de persoane interesate

Principiile pe care se bazeaza contabilitatea

1.     Principiul prudentei si al conservarii Nu trebuie anticipat nici un profit, ci dimpotriva, trebuie luate toate masurile pentru eventualele pierderi.

2.     Principiul continuitatii activitatii Presupune, din perspectiva contabilitatii, ca organizatia va continua sa-si desfasoare activitatile profitabile in viitorul previzibil.

3.     Principiul consecventei metodelor-Consecventa presupune a face de fiecare data un anumit lucru in acelasi fel. Presupune ca organizatia sa respecte tot timpul metoda alesa ( de a face inregistrari, de a evalua rezultatele) indiferent care este aceasta, deoarece rezultatele companiei, dintr-un an trebuie analizate in contextul oferit de cifrele anilor precedenti.

4.     Principiul de acumulare-Veniturile si cheltuielile sunt acumulate , adica inregistrate in perioada in care se produc si nu in cea in care se incaseaza sau se platesc efectiv.In plus, astfel de venituri si cheltuieli sunt corelate si deduse in aceeasi perioada (se poate vorbi de principiul independentei exercitiului). La fel si amortizarea

Contabilizarea informatiilor despre utilizarea resurselor

Bugetul este un plan exprimat in termeni banesti ,pregatit si aprobat inaintea unei perioade definite de timp,care indica ,de obicei,venitul prevazut a fi generat si / sau costurile care vor fi ocazionate in timpul respectivei perioade,precum si capitalul angajat necesar pentru a se realiza un obiectiv dat.

Bugetele urmaresc si evidentiaza consumul de intrari si realizarea de iesiri, atat in scopuri de planificare, cat si pentru analiza retrospectiva.

Importanta bugetelor pentru manageri

sa le arate clar volumul si programarea in timp a resurselor ce le-au fost alocate.

sa le indice clar managerilor superiori ce resurse se consuma si cand

informatiile bugetare interne servesc mai multor scopuri diferite:

cum se traduc in valori banesti volumul si calitatea intrarilor/ resurselor

cum se traduc in valori banesti volumul si calitatea iesirilor

care este valoarea baneasca efectiva a acestora, pana in momentul de fata

care va fi valoarea lor baneasca in viitor.

Perspectiva de viitor

Activitatea de bugetare vizeaza viitorul,coreland obiectivele cu resursele ca atare, stabileste cu claritate ceea ce trebuie realizat in urmatoarea perioada contabila si care este nivelul minim acceptabil al costurilor.

Ceea ce fac bugetele pentru viitor este sa traduca modelul intrare-iesire in cifre de plan.

Mai intai, trebuie sa identifice ce resurse/intrari sunt necesare la fiecare nivel la care se fac calcule bugetare. Apoi, ele trebuie sa converteasca aceste elemente in cheltuieli planificate pentru obtinerea resurselor respective. In situatia ideala, aceste cheltuieli sunt apoi legate direct de activitatile de transformare care convertesc intrarile in iesiri. In final, aceste activitati de transformare ar trebui legate de volumul si valoarea baneasca a iesirilor rezultante.

In practica, doar rareori se pot trasa legaturi precise de corespondenta intre unitatile de intrare, de activitate si de iesire (o anume intrare, de pilda o persoana, poate fi utilizata in executarea mai multor activitati, fiecare din ele aducand, poate, doar o contributie minora la realizarea unei unitati de iesire).

principiul stabilirii unei corespondente intre intrari si iesiri este una din 'pietrele de temelie' ale practicii bugetare corecte.

Bilantul activitatii trecute

Daca situatia bugetului pentru viitor raporteaza intrarile la iesiri, s-ar cuveni sa existe si o oarecare forma de 'analiza retrospectiva' (feedback) in legatura cu ceea ce s-a realizat.

Analiza de bilant ar trebui sa indice clar in ce masura performanta efectiva a corespuns cu cea planificata, contabilizand si explicand orice eventuale diferente majore si are adesea loc o data pe luna (de 12 ori pe an) sau o data la patru saptamani (de 13 ori pe ani).

Prin feedback-ul regulat si sistematic pe care il asigura ,componenta de control a activitatii de bugetare le permite managerilor sa verifice felul in care au progresat in atingerea tintelor sau obiectivelor stabilite si,ca urmare ,felul in care au fost consumate resursele .

Prin functiunea de control,bugetul ofera managerului un element de monitorizare care ii permite sa se situeze la "carma situatiei".

Aprecierea situatiilor bugetare

nu sunt altceva decat modele generice, in sensul ca descriu o abordare de principiu.

Contabilizarea informatiilor pentru grupurile externe de persoane interesate

La o prima privire

Grupurile externe de persoane interesate apeleaza la declaratiile financiar-contabile de genul bilantului contabil, al declaratiilor de profit (sau echivalentul acestora, in sectorul public si in cel non-profit) si al fluxurilor de numerar, pentru a afla informatii pe care le considera relevante.

Figura 7 Procesul de transformare a intrarilor in iesiri, in doua tipuri de declaratii financiar-contabile

Situatia fluxului de numerar (CONTUL DE NUMERAR sau CASH FLOW)

Situatia fluxului de numerar ,sau situatia cash-flow reprezinta diferenta dintre fondurile efectiv incasate si cele efectiv cheltuite pe parcursul unei perioade definite de timp.

conceptul de cash-flow difera de situatiile privind profitul cel putin datorita principiului de anticipare sau aplicarii principiului de concordanta.

O situatie a fluxului de numerar nu face altceva decat sa inregistreze, pur si simplu, toate intrarile si iesirile de sume banesti care au avut loc (in, si respectiv din, organizatie) pe parcursul unei perioade contabile, indiferent de unde provin banii si indiferent pentru ce sunt

O chestiune de prima importanta pentru diversele interese financiare ale grupurilor externe:

o      actionarii sunt mai interesati de valoarea profiturilor si a activelor,

o      creditorii sunt mai interesati sa stie cat numerar detine organizatia si cat de mult cheltuieste.

o      ambele categorii au interesul ca organizatia sa fie simultan profitabila si cu numerar disponibil din belsug, dar nu intotdeauna se pot realiza ambele deziderate concomitent

Bilantul contabil

o      este o situatie financiara care da raspuns la intrebarea : "Ce valoare financiara are organizatia?"

o      Bilantul contabil reflecta ,la un anumit moment,tot ceea ce se afla in proprietatea organizatiei si tot ceea ce datoreaza aceasta unor terti,incluzand proprietatile si creantele ,denumite "active" si datoriile ,denumite "pasive"

o      Bilantul contabil nu indica, efectiv, nimic mai mult decat de unde s-au obtinut fondurile necesare pentru intrari (sursele de finantare) si pe ce resurse s-au cheltuit aceste fonduri. Important este ca ele sa concorde sau, in limbaj contabil, ca soldul lor (diferenta valorica dintre ele) sa fie zero.

o      Este o situatie scriptica

o      pasive -sursele de finantare a intrarilor sunt denumite

o      active -iar lucrurile pe care isi cheltuieste firma banii

o      Activele pot fi pe termen lung (mai mult de un an)-active fixe sau pe termen scurt (sub un an) -active curente sau active circulante

o      Pasivele pot fi pe termen lung (mai mult de un an)-pasive pe termen lung sau pe termen scurt (sub un an) -pasive curente sau active circulante

o      Valoarea totala a resurselor companiei (activul net, care este egal cu activele fixe plus cele circulante minus pasivele curente) trebuie apoi sa 'dea' (adica sa fie de valoare egala cu) cu sursa de provenienta a banilor (totalul capitalului utilizat)

o      Acest capital utilizat total este alcatuit in principal din bani proveniti din profiturile proprii ale companiei, realizate de-a lungul anilor (contul de profit si pierdere), si bani proveniti de la actionari.

o      Bilantul contabil se intocmeste, de regula, pe baza inregistrarilor contabile de la sfarsitul perioadei contabile, fie ca e vorba de luna, trimestru sau an.

Informatii de interes din bilantul contabil

o      Un actionar ar putea sa-si dea seama prvind un bilant contabil daca , in cea mai mare parte, valoarea companiei se compune din profituri realizate in trecut, ceea ce inseamna ca, daca daca ar da faliment sau compania ar fi scoasa la vanzare, ar exista o 'marja de siguranta' uriasa intre valoarea activelor corporale si valoarea actiunilor companiei. Daca nu,cum este cazul unei companii debutante si la care  foarte putine putine dintre active ar fi corporale si toate ar fi achizitionate cu bani de la actionari, fiindca nu exista inca un trecut de generare a profiturilor cu care sa se finanteze astfel de achizitii. Prin urmare, daca valoarea companiei s-ar prabusi, n-ar exista nici o marja de siguranta comparabila pentru actionari.

o      Un creditor ar fi interesat de

Numerarul pe care firma il are la dispozitie pentru a-si plati facturile;

Daca activele curente sunt mai mari decit pasivele curente,ceea ce inseamna ca firma poate sa-si plateasca datoriile prin transformarea pasivelor in lichiditati

Ce se intimpla fata de perioada anterioara cu :numerarul disponibil, cat si diferenta dintre activele circulante si pasivele curente si daca s-au redus , poate provoca motive de ingrijorare

Declaratiea de profit (sau situatiei echivalente)

(Contul de profit si pierdere, contul de venituri si cheltuieli sau declaratia de activitati financiare

Contul de profit si pierderi este o situatie centralizatoare a tranzactiilor realizate de catre o organizatie in decursul unei perioade de timp definite (de obicei un an) ,care ilustreaza veniturile create,costurile aferente ,profitul sau pierderea rezultata.

Poate sa indice impozitul aplicat profitului ,dividendele si rezervele.

Contul de profit si pierdere se bazeaza pe regula : inregistreaza toate veniturile si cheltuielile efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate in perioada la care se refera situatia contabila respectiva.

Contul de profit si pierdere tine seama de miscarile viitoare ale numerarului,astfel contul trebuie sa arate veniturile care au fost inregistrate chiar daca nu au fost incasate si cheltuielile inregistrate chiar daca facturile nu sunt inca platite

Aceasta situatie prezinta valorile financiare ale resurselor consumate pe parcursul unei perioade financiare, care sunt puse in corespondenta cu:

venitul din vanzari, in sectorul privat;

cu venitul din subventii/sponsorizari, taxe si asa mai departe, in sectorul public si in cel non-profit.

Daca valoarea resurselor consumate este mai mica decat valoarea venitului generat, diferenta poate fi reinvestita in organizatie (dupa ce s-au alocat sumele necesare pentru plata dobanzilor bancare si a impozitelor datorate).

Intr-o organizatie din sectorul privat, aceasta suma disponibila pentru reinvestire apartine proprietarilor firmei. Ca atare, o parte din acesti bani poate fi retrasa sub forma de dividende.

ea reflecta valorile financiar-contabile ale tranzactiilor si activitatilor desfasurate pe parcursul unei anumite perioade contabile, indiferent daca a avut loc sau nu circulatia efectiva a numerarului aferent acestor tranzactii si activitati. In continuare, vom analiza situatia fluxului de numerar.

Reprezinta valori scriptice , mai degraba decat sume de bani efective

Formatele pentru declaratia de profit pot sa difere de la o organizatie la alta si de la un sector la altul

Are prea putina utilitate practica pentru managerii din organizatie,(deoarece priveste o perioada trecuta) cu exceptia cazului in care se intocmesc variante mai recente destinate contabilitatii manageriale, in cadrul perioadelor contabile formale.

Totusi, ea reprezinta adesea o sursa primara de informatii referitoare la performanta, pentru proprietari, actionari si alte persoane interesate in performanta financiara a companiei.

Analiza declaratiei de profit:

o      Prima sectiune determina profitul brut: profitul realizat prin cumpararea si revanzarea de marfuri. Este un articol important, fiindca din suma profitului brut se scad diverse alte cheltuieli. Daca suma profitului brut este mica, dar cheltuielile respective sunt mari, firma are probleme.

o      Cea de-a doua sectiune determina profitul operational (din exploatare).-restul cheltuielilor si obligatiilor achitate sunt inregistrate in articolul de cheltuieli operationale (de exploatare) nete. Dupa o usoara ajustare pentru acoperirea articolelor extraordinare (care nu fac parte din activitatea curenta de exploatare, deci nu se repeta), ajungem la profitul operational (din exploatare) total.

o      Cea de-a treia sectiune ne arata unde se duce acest profit operational (se duce la stat, sub forma de impozit, o alta suma se duce la actionari sub forma de dividende, iar alta suma poate fi reinvestita in companie. In multe conturi de profit si pierdere puteti vedea si cat de mari sunt sumele platite ca dobanzi la credite si rambursari de capital imprumutat.

Chiar daca aceasta a treia sectiune este cea care arata cel mai explicit interesele financiare ale unor terte parti din exterior, prima si a doua sectiune sunt cele care o genereaza pe a treia, deci tot documentul este informativ.

Profitul si numerarul sunt notiuni cu importanta diferita :necesitatea existentei unei sume de numerar in contul oricarei organizatii este incontestabila ,pe cand profitul este o chestiune de interpretare,nu este un concept foarte strict.In realitate este foarte posibil ca o organizatie sa raporteze profit,dar sa dispuna de foarte putin numerar sau deloc.

Cand veti compara bilantul contabil dintr-un an ,cu bilantul contabil al anului urmator,veti putea constata cum s-au schimbat lucrurile-de exemplu,cum au crescut in valoare unele active,pe cand altele au scazut.Si ,alaturi de contul de profi si pierderi,comparatia va va permite sa apreciati performanta organizatiei.

Declaratii financiare din cuprinsul raportului anual

Rapoartele anuale furnizeaza informatii care explica rezultatele obtinute de organizatii si evidentiaza, totodata, veridicitatea declaratiilor lor financiare.

Contin:raportul conducerii,raportul auditorului, declaratia de venit,bilantul contabil, situatia fluxului de numerar si note explicative la situatiile contabile.

Raportul anual financiar-contabil si de activitate reprezinta

o      principalul mijloc de comunicare cu lumea exterioara, pentru organizatiile ale caror actiuni se tranzactioneaza public pe piata de capital.

o      In tot mai mare masura, a inceput sa indeplineasca acest rol si pentru alte tipuri de organizatii din sectorul privat, precum si pentru organizatii din sectorul public si cel non-profit.

Continutul in informatii este util pentru toate partile interesate :

o      investitorii care trebuie sa-si aleaga companiile in care investesc si sa le supravegheze performanta;

o      creditorii financiari care trebuie sa-si confirme si sa tina sub supraveghere capacitatea debitorului de achita dobanda si de rambursa capitalul imprumutat;

o      managerii care trebuie sa aprecieze forta financiara a unui potential partener de afaceri si sa tina sub supraveghere solvabilitatea furnizorilor, a clientilor si a concurentilor existenti;

o      donatori sau finantatori la o organizatie non-profit care vor sa-si confirme utilizarea adecvata a contributiei lor;

o      managerii unei companii deschise (ale carei actiuni se tranzactioneaza public) care trebuie sa pregateasca situatii informative pentru investitori sau furnizori;

o      angajatii unei companii deschise pe care ii intereseaza solvabilitatea angajatorului lor.

Raportul anual - dincolo de ce se vede la suprafata

Forma si continutul unui raport anual difera in functie de tara, conformandu-se regulilor stabilite de organisme cum ar fi comisii pentru normele de contabilitate sau comisii ale burselor de valori, sau supunandu-se legislatiei nationale.

Clasificare a cerintelor contabile si de raportare

1.   Modelul anglo-american (denumit frecvent 'modelul anglo-saxon') cauta sa stabileasca o imagine corecta si nepartinitoare a performantei si starii financiare a unei organizatii, intr-un an dat, din punctul de vedere al actionarilor. Situatiile contabile sunt adesea adaptate de autoritatile fiscale pentru a putea evalua toate obligatiile fiscale.

2.   Modelul franco-german pune accentul pe interesele creditorilor. Situatiile contabile intocmite pentru actionari trebuie sa fie identice cu cele intocmite pentru autoritatile fiscale. Perspectiva 'creditorului' incurajeaza un grad mai mare de conservatorism in evidentierea atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor: profitul nu poate fi introdus in contabilitate decat dupa ce a fost realizat, pe cand pierderile/cheltuielile previzionate pot fi introduse in contabilitate imediat. Ca o consecinta a acestui grad mai pronuntat de conservatorism, exista tendinta ca profiturile sa fie evidentiate mai tarziu, in tarile care utilizeaza acest model.

Ambele au in comun abordarea generala, prima categorie pune in prim plan interesele actionarilor, pe cand in cea de a doua aspectul cel mai important il constituie interesele autoritatilor fiscale si ale creditorilor

Organizatiile (inclusiv multinationalele amplasate in Europa Occidentala si in Europa Centrala) incep in tot mai mare masura sa adopte modelul anglo-american.

Continutul raportului anual

In tarile care aplica sistemul anglo-american, raportul anual cuprinde de regula sase sectiuni:

1     raportul conducerii (comitetului de directie)

2     raportul auditorului (cenzorului)

3     declaratia de venit

4     bilantul contabil

5     situatia fluxului de numerar

6     note explicative la situatiile contabile.

Raportul conducerii

Darile de seama ale conducerii (de exemplu, a presedintelui, a directorului executiv si a directorului financiar) variaza intre limite foarte largi, din punctul de vedere al continutului. Aceste rapoarte ofera informatii suplimentare despre organizatie. In spatele abordarii 'propagandistice', de relatii publice, cu care este redactat, raportul le ofera totusi persoanele interesate externe un context util in interpretarea performantei organizatiei, a strategiei acesteia si a mediului concurential.

Raportul auditorului

Rapoartele auditorilor respecta, de regula, un format standard, prin care se declara ca:

in urma verificarii situatiilor contabile, s-a constatat ca organizatia a aplicat in mod consecvent si a enuntat in mod adecvat principiile contabile corespunzatoare

situatiile contabile prezinta o imagine corecta si nepartinitoare a companiei, pe parcursul anului financiar si la sfarsitul acestuia

situatiile contabile au fost intocmite cu respectarea tuturor prevederilor in domeniu ale legii.

Grupurile externe de persoane interesate se bazeaza pe veridicitatea situatiilor contabile anuale, deci raportul auditorilor sau cenzorilor este o garantie esentiala a exactitatii - sau lipsei de exactitate - a informatiilor financiare.

In multe din tarile care utilizeaza sistemul franco-german, auditarea situatiilor contabile nu este obligatorie, lasandu-se in sarcina inspectorilor fiscali sa asigure respectarea legislatiei.

In ambele cazuri, este recomandabil sa fim atenti la eventualele 'ajustari tehnice' facute de directori, in ideea de a 'cosmetiza' performanta organizatiei.

Declaratiile financiare si notele explicative aferente

Declaratia de profit (sau echivalentul) sintetizeaza intrarile si iesirile de valori financiare ale organizatiei de pe parcursul anului raportat.

Bilantul contabil sintetizeaza situatia financiara a organizatiei de la sfarsitul anului financiar, balansand activele si pasivele. In multe cazuri se include si o situatie a fluxului de numerar, pentru a prezenta in rezumat sursele de lichiditati si modul in care au fost utilizate pe parcursul anului.

Notele explicative la situatiile contabile-Cuprind o multime de detalii care, in general, apar in forma rezumata si in alte sectiuni ale raportului anual. Desi importanta informatiilor din notele explicative la situatiile contabile nu poate fi contestata, aceste informatii ar trebui considerate parte integranta din bilantul contabil, declaratia de venit si situatia fluxului de numerar; fiecare dintre aceste documente trebuie vazut impreuna cu informatiile suplimentare prezentate in notele anexate. Adesea, tocmai din cuprinsul acestor note se pot sesiza date realmente semnificative pentru persoana externa, in legatura cu activitatile comerciale ale companiei si performanta realizata.