Analiza valorii adaugate

Analiza valorii adaugate

1. Abordari conceptuale

Oricare intreprindere, pentru a-si putea desfasura activitatea trebuie sa faca fata urmatoarelor "constrangeri" elementare:

pentru a produce, trebuie sa utilizeze factori de productie;

factorii de productie nu sunt inepuizabili si de aceea trebuie utilizati cat mai efficient;

pentru a supravietui si a se dezvolta, trebuie sa fie rentabila;

activitatea economico-financiara, trebuie astfel condusa incat nivelul performantelor obtinute sa fie cat mai ridicat.

Urmare celor prezentate, rezulta ca activitatea intreprinderii genereaza doua categorii de fluxuri:

intrari de factori de productie, al caror cost determina fluxuri de cheltuieli ale intreprinderii catre alte intreprinderi care furnizeaza acesti factori;

iesiri de bunuri materiale care sunt produse de intreprindere si puse la dispozitia altor intreprinderi, genereaza, la randul lor un flux de venituri obtinute in urma comercializarii acestora.

Schematic, aceste categorii de fluxuri se prezinta astfel (figura 2.2.):

Fig. 2.2. Fluxurile de intrare si fluxurile de iesire ale intreprinderii

Plusul de valoare (bogatie) creat de intreprindere, ca efect al utilizarii eficiente a potentialului de care dispune, peste valoarea consumului factorilor de productie imbraca forma valorii adaugate.

Valoarea adaugata este unul din cei mai importanti indicatori de reflectare a performantelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adaugate consideram ca poate fi apreciata adevarata dimensiune a activitatii unei firme, ea fiind expresia rolului acesteia. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include si valoarea cumpararilor de materii prime, materiale si servicii care se regasesc in cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adaugata cuprinde numai echivalentul activitatii intreprinderii in cauza.

Valoarea adaugata, poate fi determinata prin doua metode:

a) Metoda sintetica, conform careia din volumul total al activitatii de productie si comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terti.

In cazul in care firma desfasoara numai activitate de productie, valoarea adaugata se determina astfel:

VA = Qe - M

in care:

M reprezinta consumurile intermediare de la terti aferente activitatii de productie.

In situatia in care intreprinderea desfasoara pe langa activitatea de productie si activitate de comert atunci valoarea adaugata se stabileste astfel:

VA = (Qe + Mc) - M'

in care:

Mc reprezinta marja comerciala;

M' - consumurile intermediare de la terti (pentru firmele cu activitate de productie si comercializare).

Marja comerciala se determina ca diferenta intre valoarea marfurilor vandute (ct. 707) si costul lor (ct. 607).

Consumurile intermediare de la terti se preiau din contabilitatea financiara, respective din conturile 600 la 628, exclusiv contul 607 care a fost luat in calcul la stabilirea marjei comerciale.

b) Metoda de repartitie (aditiva), conform careia valoarea adaugata este rezultatul insumarii urmatoarelor elemente: salarii si contributii privind asigurarile si protectia sociala, amortizare, provizioane aferente exploatarii, dobanzi, impozite si taxe (exclusiv impozitul pe profit) si rezultatul exploatarii recalculat ( rezultatul aferent cifrei de afaceri, exclusiv dobanzile).

Abordand valoarea adaugata potrivit acestei metode, rezulta ca ea serveste la remunerarea urmatorilor subiecti (parteneri sociali): salariati, actionari, stat, institutiile care acorda credite intreprinderii etc.

2. Analiza structurii si dinamicii valorii adaugate

Procedeele folosite in analiza dinamicii si structurii valorii adaugate sunt: modificarile absolute, indicii si ponderile pe total si pe elemente componente ale valorii adaugate (ratele de structura/remunerare ale valorii adaugate).

Pentru analiza dinamicii si structurii valorii adaugate, informatiile necesare pot fi structurate astfel:

Indicatorii ce trebuie selectati sunt:

1. cheltuieli cu salariile personalului

2. cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala

3. cheltuieli cu personalul (1+2+3)

4. cheltuieli cu amortizaril si provizioanele

5. cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit)

6. cheltuieli privind dobanzile

7. rezultatul exploatarii recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri, exclusiv   dobanzile)

8. valoarea adaugata (3 la 7)

Pentru a aprecia contributia elementelor componente la formarea si modificarea valorii adaugate, se compara indicii acestora cu indicele valorii adaugate si respective cu indicele volumului total de activitate (productia exercitiului plus marja comerciala). In cazul in care indicele unui element component este mai mic decat indicele valorii adaugate, atunci se inregistreaza o scadere a ponderii acelui element in valoarea adaugata si invers. La nivelul de intreprinderi, se considera ca situatia este normala atunci cand scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor in valoarea adaugata (in suma absoluta acestea putand sa creasca) si creste ponderea profitului din exploatare.

Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului total de activitate, rezulta aspecte legate de eficienta activitatii intreprinderii. In cazul in care indicele cheltuielilor este mai mic decat indicele volumului de activitate, atunci se inregistreaza o sporire a eficientei acelor cheltuieli.

Valoarea adaugata poate fi analizata din punct de vedere metodologic, atat in marimi absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate, cat si in marimi relative, sub forma ratelor valorii adaugate.

In cazul intreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operationale urmatoarele rate:

a) Rata medie a valorii adaugate aferenta cifrei de afaceri

Aceasta rata reflecta ponderea valorii adaugate in cifra de afaceri si masoara gradul de integrare pe verticala a intreprinderilor cu activitati de productie si comercializare. Pe baza sa poate fi apreciata strategia industriala a intreprinderii, respective gradul de utilizare al factorilor de productie.

In cazul in care gradul de integrare se apropie de 1, atunci in intreprindere se realizeaza un numar mare de etape pentru obtinerea produsului finit. Aprecierea eficientei integrarii se impune a fi facuta in corelatie cu riscul din exploatare, care depinde indeosebi de marimea cheltuielilor fixe si rentabilitatea intreprinderii.

In mod similar poate fi determinata si rata medie a valorii adaugate aferente productiei exercitiului.

Ea reflecta, de asemenea, gradul de integrare pe verticala a intreprinderilor cu activitate specifica de productie. Cu cat nivelul ratei este mai ridicat cu atat gradul de valorificare a resurselor tehnice, umane si financiare ale intreprinderii este mai mare.

b) Ratele de structura, sau ratele de remunerare ale valorii adaugate, se construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adaugate determinata potrivit metodei aditive si servesc la efectuarea de comparatii sectoriale si interexercitii.

Ratele de structura (remunerare) ale valorii adaugate, reprezinta ponderea detinuta de fiecare element component (ca expresie a remunerarii partenerilor sociali) in valoarea adaugata.

Ponderea cheltuielilor cu personalul in valoarea adaugata poate inregistra variatii semnificative de la o perioada la alta. Progresul tehnic, automatizarea si mecanizarea productiei, creeaza premisele cresterii gradului de inzestrare tehnica a muncii si a cheltuielilor cu amortizarea, concomitent cu realizarea unei economii relative de personal ca effect al cresterii productivitatii muncii () si scaderea ponderii cheltuielilor cu manopera.

In aceste conditii imbunatatirea nivelului calificarii fortei de munca poate constitui suportul cresterii rentabilitatii viitoare a intreprinderii.

Ponderea cheltuielilor cu amortizarea in valoarea adaugata, reflecta prin nivelul sau consecintele procesului de reinnoire a capitalului fix. Un nivel ridicat al acestei rate, este cu atat mai mult apreciat cu cat cresterea gradului de tehnicitate se realizeaza pe baza autofinantarii.

c) Rata valorii adaugate la 100 sau 1000 lei active imobilizate, constituie in fapt un indicator de eficienta economica. Cresterea potentialului tehnic al muncii, creaza premisele obtinerii de efecte, care prin nivelul lor reflecta utilizarea eficienta a acestuia.

3. Analiza factoriala a valorii adaugate

Din punct de vedere factorial, valoarea adaugata se poate analiza pe baza urmatoarelor modele:

a)

b)

c)

Sistemul de factori care actioneaza asupra valorii adaugate, potrivit modelului "a" se prezinta dupa cum urmeaza:

T

Qe

VA

gi

in care:

reprezinta productia exercitiului ();

- timpul total de munca ();

- productivitatea medie anuala, determinata pe baza productiei exercitiului ();

- productivitatea medie orara, determinata pe baza productiei exercitiului;

- numarul mediu scriptic de personal;

- numarul mediu de ore pe salariat;

gi - structura productiei exercitiului pe produse sau pe tipuri de activitati;

- valoarea adaugata medie la 1 leu productie a exercitiului ();

vai - valoarea adaugata la 1 leu productie a exercitiului pe produse sau tipuri de activitati.

Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. 2.7.

Tabelul nr. 2.7.

- lei -

Metodologia de analiza factoriala si cuantificarea influentelor factorilor presupune:

VA = VA1 - VA0 = + 7.640,5 lei

din care, datorita influentelor modificarii:

1. = + 3.531,6 lei

din aceasta, datorita:

1.1. = - 1.927,2 lei

din care:

1.1.1. = - 1.751,2 lei

1.1.2. = - 176 lei

1.2. = + 5.458,8 lei

2. = + 4.108,9 lei

din aceasta, datorita:

2.1. = - 684,8 lei

2.2. = + 4.793,8 lei

unde:

Urmare analizei efectuate, se constata o crestere a valorii adaugate cu 7.640,5 lei, respectiv cu 10,6% fata de prevederile din bugetul de venituri si cheltuieli. Situatia se apreciaza ca pozitiva, ca efect al cresterii mai rapide a valorii adaugate fata de cresterea productiei exercitiului (IVA > IQe, respectiv 110,6% > 104,9%), ceea ce denota o sporire a gradului de valorificare a resurselor materiale procurate de la terti.

Aprofundand analiza asupra contributiei factorilor directi la obtinerea sporului absolut, rezulta ca 46,2% din modificarea totala s-a datorat cresterii productiei exercitiului, iar 53,8% sporirii valorii medii adaugate la 1 leu productie a exercitiului.

Productia exercitiului a crescut cu 6.421 lei, determinand, in conditiile date, sporirea valorii adaugate cu 3.531,6 lei. Productia exercitiului si implicit valoarea adaugata prin intermediul acesteia, au fost influentate de modul de utilizare (extensiv si intensiv) a potentialului uman.

Din punct de vedere extensiv, utilizarea incompleta a timpului de munca, ca efect al nerealizarii numarului mediu scriptic de salariati si a timpului de munca pe salariat, au avut ca efect scaderea valorii adaugate cu 1.927,2 lei. Scaderea numarului de salariati, este o situatie justificata si se datoreaza sporirii productivitatii muncii. Din punct de vedere intensiv se constata o crestere a productivitatii medii orare, care se reflecta in sporirea valorii adaugate cu 5.458,8 lei.

Valoarea adaugata medie la 1 leu productie a exercitiului a crescut determinand sporirea cu 4.108,9 lei a valorii adaugate totale.

Structura productiei exercitiului s-a modificat in sensul cresterii ponderii acelor produse a caror valoare adaugata la 1 leu productie pe produse era inferioara valorii adaugate medii programate la nivel de intreprindere.

Valoarea adaugata la 1 leu productie pe produse a exercitat o influenta favorabila, ca urmare a imbunatatirii calitatii produselor, materializata in cresterea preturilor de vanzare, reducerii consumurilor specifice de resurse materiale etc.

Rezulta ca directiile principale de actiune pentru cresterea valorii adaugate sunt: sporirea gradului de utilizare a capacitatilor de productie si a productivitatii muncii printr-o mai buna organizare a muncii, introducerea progresului tehnic, ridicarea gradului de calificare a potentialului uman etc., folosirea integrala a timpului de munca, cresterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc., pentru obtinerea unor produse cu o calitate superioara.

4. Analiza consecintelor modificarii valorii adaugate asupra performantelor economico-financiare

Modificarea valorii adaugate influenteaza urmatorii indicatori economico-financiari care masoara performanta intreprinderii:

a) Rezultatul exploatarii:

in care:

reprezinta rezultatul exploatarii (profitul) mediu la 1 leu valoare adaugata ().

b) Eficienta utilizarii activelor de exploatare (prin intermediul valorii adaugate la 1000 lei active de exploatare):

c) Eficienta utilizarii mijloacelor fixe (valoarea adaugata la 1000 lei mijloace fixe):

d) Eficientei utilizarii capitalurilor:

direct

indirect

e) Eficienta utilizarii potentialului uman (pe baza valorii adaugate medii pe salariat sau productivitatii medii anuale calculate pe baza valorii adaugate si respectiv prin intermediul profitului mediu pe salariat):

direct 

indirect

f) Rata medie a rentabilitatii economice: