|
|
|
ORIGINILE SI EVOLUTIA LIMBII ROMANE
Limba romana face parte din familia limbilor romanice impreuna cu franceza, italiana, spaniola, catalana, portugheza, provensala, retoromana, sarda si dalmata.
Toate limbile romanice au evoluat din limba latina populara (vulgara), varianta orala a limbii latine, folosita in limba familiara si care ignora aspectele normative.
Lingvistul A.L. Rosetti a definit limba romana astfel: "este limba latina vorbita neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara), din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre".
Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. Din contopirea dacogetilor cu romanii este insusita limba de prestigiu cultural, limba latina. Dupa diverse opinii procesul de formare al limbii romane ar fi durat pana in secolele VI - VII, VIII sau IX. O prima faza evolutiva ar fi limba romana comuna (protoromana/ straromana). Urmatoarea faza este aparitia dialectelor romanesti: dacoroman in nordul Dunarii, iar in sud aroman,meglenoroman, istroroman. Dialectul dacoroman a evoluat ca limba literara, avand subdialecte: moldovenesc, muntenesc, banatean, crisan, maramuresan.
Limba romana mosteneste din limba latina:
sistemul fonetic
structura gramaticala
60 % din fondul lexical principal / vocabularul activ
Sistemul fonetic: legi fonetice de trecere de la limba latina la limba romana:
Consoana -l- intervocalica → r (rotacismul)
Exemple: gula → gura
sale → sare
dolus → dor
Modificarea unor vocale urmate de consoana n:
Exemple: bene → bine
lana → lana
Modificarea unor consoane urmata de vocala i
Exemple: tibi → tie
dico → zic
Structura gramaticala: Limba romana a mostenit sistemul morfologic al latinei populare uneori simplificandu-l
Cele 5 declinari din limba latina → 3 declinari in romana
Genurile gramaticale
Cazurile
Cele 4 conjugari ale verbului
Gradele de comparatie
Pronumele
Numeralul de la 1 la 10
Articolul (provenit din pronume demonstrative latinesti)
Majoritatea adverbelor, prepozitiilor si conjunctiilor
Sintaxa
60 % din fondul lexical principal / vocabularul activ: Vocabularul de baza al romanei cuprinde 60 % cuvinte de origine latina, 20 % de origine slava, iar restul de alte origini.
De origine latina sunt cuvinte din serii semantice cu circulatie care denumesc obiecte si actiuni foarte importante, alimente, parti ale corpului omenesc, arbori, fructe, pasari, animale, nume al unor grade de rudenie, culori, zile ale saptamanii, etc.
trace (indoeuropeana). S-au pastrat putine cuvinte din limba daca ~ 100-150 din fondul lexical principal: abur, barza, brad, buza,mal, mazare, mos, parau, pupaza, vatra, viezure, etc si cateva toponimice: Arges, Cris, Mures, Somes, Prut, etc.
5. Adstratul - influenta slava: brazda, ogor, plug, baba, ulita, cocos, munca, noroc, prieten, a iubi, drag si antroponime: Bogdan, Dan, Dragomir, Vlad.
Influenta slava tarzie, pe cale scrisa, carturareasca impune termeni religiosi: apostoli, candela, calugar, evanghelie, hram, icoana, sobor etc.
6. Alte influente: greaca bizantina si neogreaca (plicticos, caligrafie, topografie); maghiara (belsug, chin, chip, gazda, neam, oras); turca (acadea, baclava, cafea, chiftea, ciorba, halva, masca) ; imprumuturi lexicale moderne: franceza (bal mascat, critic literar, director general, monolog interior, tonus muscular, apa de toaleta, dus scotian, turn de fildes etc); italiana (adagio, duet, flaut, mandolina, opera, piano); germana (sopron, turn, blit, diesel, rola, bildungsroman, laitmotiv); rusa (constitutie, infanterie); engleza (fotbal, lider, set, tenis, volei, design, hobby).
