|
|
|
Particularitatile de constructie a unui personaj, dintr-un text narativ, apartinand lui Camil Petrescu : Patul lui Procust
Al doilea roman a lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, apare in 1933 si constituie, pentru literatura romana, un eveniment cu totul novator. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincornismului prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale perioadei anterioare.In conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust, Camil Petrescu teoretizeaza romanul modern de tip proustian si respinge romanul de tip traditional. El opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze probleme de constiinta."Patul lui Procust" are caracteristicile specifice prozei de factura psihologica: pespectiva narativa faramitata, distinctia intre timpul cronologic si cel psihologic, fluxul memoriei involuntare, naratiunea la persoana I, anticalofilismul, introspectia, utilizata, asa cum observa Nicolae Manolescu, nu numai ca un mijloc de autocunoastere, ci si ca un mijloc de cunoastere a celuilalt. Personajele sunt caracterizate print-o modalitate inedita, ele fiind vazute din mai multe perspective. Trasaturile lor se dezvaluie treptat. Aceasta tehnica narativa modifica partial conceptul de personaj, care nu mai este un tip literar definit din exterior, ci unul care se autoconstituie prin marturisire sau care e reflectat in constiinta celorlalti.
Tema romanului ilustreaza problematica funamentala a prozei camil-petresciene, drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil si intransigent, insetat de atingerea absolutului in iubire si in demnitate umana. Actiunea romanului se desfasoara intre anii 1926-1928 si e localizata in Bucuresti si Techirghiol. Fred Vasilescu este fiul lui Tanase Vasilescu Lumanararu, industriasul multimilionar asociat in diferite afaceri cu politicianul liberal - Nae Gheorghidiu. Fred Vasilescu apare din exterior ca un exponent tipic al inaltei societati din acel timp. Prietenii il considerau sufletul petrecerilor, iar femeile il simpatizau. Unii il considerau prost, incult si insensibil, lucru pe care chiar Fred il noteaza in jurnalul sau, mentionand ca nu a fost niciodata preocupat in a corija aceasta perspectiva asupra sa. Portretul realizat de naratorul-personaj care scrie notele de subsol este acela al unui tanar loial si delicat, de o mare profunzime intelectuala. Fred Vasilescu este o imbinare perfecta intre esente si aparente, el parand sa nu aiba alte preocupari decat sportul, moda, chefurile si femeile, dar fiind in fondul sau, un tanar sensibil si inteligent. Doamna T. il considera o enigma si in acelasi timp sufletul ei pereche.Fred recompune - prin memorie afectiva - viata celorlalte personaje, a Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum si imaginea sociala, politica si economica a Romaniei interbelice. Autorul insista ca Fred sa-si exprime in scris framantarile pe care declara ca le are de la o vreme. Astfel jurnalul sau va cuprinde impresiile pe care le-a avut in urma citirii scrisorilor lui George Demetru Ladima adresate Emiliei, de aici Fred ajungand sa realizeze si o analiza a propriei sale relatii cu doamna T.Sub aparenta unui tanar superficial, Fred este un intelectual lucid, introvertit ale carui sondari interioare dezvaluie o inteligenta aparte. Cu o bogata experienta de viata, fost diplomat, pilot, sportiv talentat cu succese rasunatoare la femei, Fred considera ca trebuie sa traiasca in mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experienta traita constituind un adevarat "memoriu de cariera". El isi ascunde adevarata natura spirituala, intrucat contrasteaza flagrant cu mediul in care traieste, cu lumea superficiala al carei stil l-a adoptat, prefacandu-se ca apartine societatii moderne, meschine si dominate de parvenetism.Fiind autoanalitic, Fred Vasilescu o paraseste pe doamna T., cu toate ca este indragostit total si definitiv de ea. El isi problematizeaza existenta si traieste drama unei iubiri imposibile din cauza faptului ca vedea in doamna T. o fiinta superioara sau din cauza faptului ca se temea sa nu descopere in aceasta o Emilia. Explicatia exacta a motivului nu este oferita de romanul subiectiv. Sacrifica definitiv iubirea si prefera sa o piarda pe ea ca sa nu se piarda pe sine. Ceea ce este evident insa, dupa cum declara si el este faptul ca relatia avuta cu doamna T. l-a schimbat radical.
Epilogul I relateaza infrigurarea lui Fred Vasilescu de a cerceta indeaproape imprejurimile sinuciderii lui George Demetru Ladima. A doua zi dupa vizita pe care i-o facuse Emiliei, cand citise scrisorile lui Ladima, Fred cauta informatii in toate ziarele din saptamana in care murise gazetarul si constata ca necrologurile il prezentau pe Ladima ca fiind un adevarat talent. Desi pare absurd ca un om ca Ladima sa se sinucida din cauza unei femei atat de vulgare ca Emilia, Fred stie ca acest soi de femei provoaca adevarate drame de amor, sinucideri sau crime, pe cand cele superioare, inteligente si distinse provoaca suferinte mult mai adanci, dar pe un alt plan spiritual. Ladima, inainte sa se sinucida isi pusese in buzunarul hainei o mie de lei, pentru a se exclude ipoteza ca s-ar fi putut sinucide din cauza mizeriei. Procurorul considera ca el s-a sinucis din cauza unei femei intrucat acesta lasa o scrisoare adresata unei doamne in care isi explica profunda suferinta provocata de aceasta iubire. Uluit, Fred afla ca scrisoarea ii era adresata Mariei Manescu, doamna T. El adreseaza acea scrisoare doamnei T., probabil in ideea ca iubirea pentru o femeie ca doamna T. nu ar fi fost dezonoranta.Dragostea lui pentru doamna T. ramane o enigma, iar moartea lui Fred in accidentul de avion poate fi si o sinucidere, motivul fiind ascuns ca si in cazul lui Ladima. Ambele destine sunt dramatice prin intensitatea iubirii, desi una reprezinta imaginea rasturnata a celeilalte: Ladima trebuie sa-si diminueze capacitatea spirituala, sa coboare la nivelul vulgaritatii Emiliei, Fred, dimpotriva, simte ca este sub iubirea superioara a doamnei T. Legatura celor doua destine este intamplatoare. Fred citeste cutremurat scrisorile lui Ladima adresate Emiliei si afirma ca Ladima ar fi fost singura persoana careia i-ar fi incredintat taina sa. Reactia lui de a fura aceste scrisori este determinata de simtul onoarei de a pastra secretul omului pe care il cunoscuse demn si incapabil de compromisuri, inflexibil. Emilia era culmea vulgaritatii si a platitudinii, toti cei din jurul ei vedeau asta, mai putin Ladima care o idealizase constant.
Personalitatea lui Fred Vasilescu ramane enigmatica, sfarsitul sau penduland intre accident de avion si sinucidere. El moare brusc, a doua zi dupa predarea caietelor in care confesiunile lui sunt o permanenta autoinstrospectie, ca si cand scrisul l-ar fi ajutat sa se izbaveasca de suferinta prin analiza lucida a iubirii. Inainte sa moara, Fred isi reface testamentul, lasand toata averea personala doamnei T.Descrierea fizica a lui Fred Vasilescu apare in Epilog II si ii apartine autorului, marcat in mod vizibil de moartea sa. Acesta era un tanar blond cu trasaturi regulate, doar cu fruntea putin boltita deasupra ochilor verzi. Finalul romanului cuprinde discutia doamnei T. cu autorul din care reiese ca ea fusese tot timpul framantata de incertitudinea iubirii, i se parea ca Fred avea uneori anumite gesturi care tradau o iubire ascunsa, dar era contrariata de refuzul categoric al acestuia de a continua relatia de iubire.Autorul renunta definitiv la aflarea unor eventuale raspunsuri lamuritoare privind iubirea dintre cei doi, deoarece adevarurile nu sunt limitate, ci se scurg unul in altul si nu exista un adevar singular care sa le cuprinda pe toate celelalte. Taina lui reintra in circuitul marilor taine ale Universului, idee care incheie romanul ca o concluzie sugestiva pentru conceptia literara a lui Camil Petrescu.Impresia ultima care ramane din imaginea personajului Fred Vasilescu este aceea a unui barbat extrem de sensibil, lucid, care-si problematizeaza existenta si traieste drama unei iubiri imposibile tocmai din faptul ca isi analizeaza prea mult sentimentele in loc sa le traiasca pur si simplu.
