ELEMENTE POPORANE Sl MODIFICARI CULTE IN BASMUL-IZVOR

ELEMENTE POPORANE Sl MODIFICARI CULTE IN BASMUL-IZVOR

Dupa ca am pus in lumina familia de motive in
cadrul carora se asaza, in chip firesc,- motivul esen-
tial al basmului de la care a purces Eminescu, avem
elementele ca sa-l definim, scotind la iveala diferenta
lui specifica.

in basmul lui Kunisch, daca avem iubirea nefe-
ricita a unei puteri supranaturale impieJitata intr-un
monstru, ca in tipul Amor-Psycbe, nefericirea nu
vine de la calcarea unei oprelisti, ci de la altceva,'
mai adinc sadit in suflete : din nepotrivirea celor doi,
din insasi structura sufleteasca eterogena, reprezen-
tata prin zmeu. Atit prin forma prima de animal a
inamoratului, cit si prin metamorfoza lui, el se apro-
pie de tipul Amor si Psyche ; de alta parte, accen-
tuind felul nemuritor al zmeului, basmul se apropie
de cel de al patrulea tip, ultimul de cara ne-am
ocupat.

Definind astfel partea a doua a basmului nostru,
putem sa-l lamurim mai de aproape, privindu-i mo-
mentele alcatuitoare, pentru a descifra daca, in afara
de ceea ce este poporan, mai avem si un adaos cult
al culegatorului.

In partea intii om relevat momente de povesti-e
culta ; ele sporesc in partea a doua.'E necesar sa
ne intelegem cu privire la momentele alcatuitoare,
mai intii pentru ca, daca in izvorul Kunisch vom in-
tilni unele note comune cu Luceafarul, nu va mai <^l
nevoie sa le cautam provenienta aiurea.

O fata de imparat, stind la fereastra, e zarita
de un zmeu. Iata un moment atit de frecvent in basme
si atit de firesc in desfasurarea povestirii, incit nu
simt nevoia de a aminti, cum face Bogdan-Duica,
dupa o vorba a lui N. Patrascu, ca "pe Veronica ar
fi vazut-o intii la o fereastra, oa-n Luceafarul'. Nici
apropierea pe care, intr-un alt capitol, o face Bog-
dan-Duica cu un personaj din povestirile lui Hoff-
mann, "care indrageste un chip de ceara, ce sta
intr-o fereastra', nu poate fi primita.

Daca ar fi sa inregistram ca izvoare, paralele
sau elemente de geneza, cite romane, nuvele si sim-
ple povestiri pleaca de la situatia aceasta, ar in-
semna sa amintim sute si mii de alte izvoars. in
cazul nostru, e de ajuns sa constatam ca Eminescu
a gasit momentul in chiar izvorul poporan de la care
a plecat si pe care l-a folosit, potrivindu-l cu des-
fasurarea situatiei.

Despre basmul lui Kunisch, Bogdan-Duica spune
ca, probabil, a fost prelucrat, dar nu precizeaza mo-
dificarile. De alta parte, N. lorga nu crede ca in;
basmul lui Kunisch sa fie o prefacere intentionata
a lui. Dar pentru toata intelegerea procesului de
creatiune a Luceafarului e nevoie sa avem aici q
parere sigura si documentata. Avem la indemina mij-
loace indestulatoare, ca sa deosebim ce este sub-
strat poporan de ce este modificare culta. Si e ne-
voie de aceasta operatie pentru ca numai ea ne va
ingadui sa punem clar in lumina intentia artistica
personala a lui Kunisch si sa aratam in ce masura
a izbutit s-o realizeze. intelegind exact spiritul izvo-
rului, ne vom lamuri de ce basmul a vorbit atit de
mult lui Eminescu.

Am vazut in prima parte a basmului un prim as-
Pect de infiltrare culta. Ca zmeul sa vada pe fata
anume dupa ce ea statuse zavorita un an in palatul
minunat cind ea, dornica de viata larga a firii, se
la intr-o dispozitie anume pregatita sa respinga

perspectivele de viata stralucita dar nefireasca, pe
care i le ofera zmeul - aici este un aspect de is-
cusinta culta.

Metamorfoza zmeului inamorat nu este straina de
spiritul basmelor ; dar precizarea ca, el preschimbat
in vint, "adie pe fata si umerii frumoasei fete' si
astfel se indragosteste de ea, este un rafinament
care trece de sfera gustului poporan. Celelalte pre-
faceri, in tinar, ploaie si curcubeu, n-au nimic sur-
prinzator, ca metamorfoze, intr-un basm poporan. Dar
cind fata de imiparat se gindeste sa incerce puterea
iubirii zmeului, cerindu-i : "sa te lepezi de toata pu-
terea si nemurirea ta' si mai ales cind zmeul ras-
punde : "miine voi zbura la Scaunul Domnului si-i
voi duce inapoi nemurirea si puterea, pe care mi
Je-a daruit, si-l voi ruga sa ma preschimbe intr-un
om slab si muritor, ca tu sa fii a mea', nu numai
ca avem motive pe care nu le intilnim in basme,
dar ele sint straine spiritului poporan. Obisnuit,
zmeul nu este o fiinta contemplativa, cum apare in
aceste pasaje, nu vegheaza toata noaptea sub forma
de stea sau de curcubeu, ca sa-si priveasca iubita.
Si apoi, oricit de larg ar minui fantasticul, omul din
popor cu greu ar vorbi de un curcubeu ce se iveste
noaptea.

Rugaciunea pe care zmeul o adreseaza lui Dum-
nezeu : "Doamne, iti aduc inapoi toata stralucirea si
.puterea ce mi-ai daruit. Iubesc o copila a pamin-
tului ; de aceea ingaduie-mi, o, Doamne, sa fiu vre-
melnic si slab ca ea', apoi cuvintele Ziditorului :
"iubirea oamenilor este o stea cazatoare ; vine din
cer, mersul ei este luminos, dar se stinge, cum atinge
pamintul', sint, de buna seama, accente, contraste
si imagini, care vadesc conceptia culta, pe care
Kunisch incearca s-o dea basmului romanesc. Su-
bliniez indeosebi cuvintele : "iubesc o copila a pa-
mintului' Mijloc prin care Dumnezeu vindeca pe
zmeu de pornirea de a-si jertfi nemurirea, sfatul :
"priveste jos !', are si el ceva mestesugit. Cind zmeul

vede pe cei doi inamorati fugind varsa o lacrima,
care nu numai ca devine margaritar, dar este si
^intiia de la inceputul vesniciei', ceea ce iarasi tra-
deaza orizont cult

Toate partile acestea vadesc si din alt punct de
vedere atmosfera straina spiritului poporan ; obisnuit,
zmeul este, in conceptia omului din popor, o fiinta,
-daca nu potrivnica, in orice caz departata de Dum-
nezeu. Un zmeu in intimitatea Ziditorului, un zmeu
care sa se inalte la cer si sa vorbeasca in felul ara-
tat, iese din cadrul basmelor poporane, are o co-
loratura de idealizare. Cind, in basme, zmeul iubeste,
mijlocul prin care vrea sa oistige iubita e furtul sau
violenta - in felul Zburatorului. intrupare a instinc-
telor telurice, vindicativ si inversunat, astfel apare
zmeul in basme. E clar ca, sub pana lui Kunisch,
figura zmeului infatisaza vii trasaturi de idealizare
Tomantica.

Finalul aduce si el unele aspecte neobisnuite.
Desi zmeul, dupa ce a varsat prima lui lacrima, face
un gest mai potrivit cu firea lui, se razbuna, totusi
in gestul acesta sint momente de rafinament. Bra-
tara aruncata in copac, pentru ca zmeul sa poata
ucide fata pe cind iubitul se urca sa-i aduca bra-
tara, ne surprinde indeosebi prin acest rafinament ;
zmeul nu vrea ca iubitii sa moara unul in bratele
altuia si de aceea ii desparte, inainte de a sa raz-
buna.

in sfirsit, finalul este cu totul cautat, pentru efect.
Dupa ce zace trei zile, feciorul de imparat porneste
'spre imparatia lui ; pe drum insa trece prin Valea
Amintirii si asculta cintecele prin care pasarelele
preamaresc pe frumoasa fata de imparat : le asculta
Pma ce moare. Eroul se stings de dor ca un ro-
mantic, suferind de taed/um v/tae si stapinit de amin-
tirea iubitei moarte. E aici un acord cautat, care
vrea sa imbine vis, dor si moarte intr-o totalizare,
Pe care numai cineva obisnuit cu unele finaluri de
'teratura culta le putea da. Spiritul poporan e mai

optimist, nu iubeste incheierile prea sumbre ; obis-
nuit, finalurile marturiilor poporane sint o impacare,,
insemneaza o biruinta a ordinii morale. Numai cind
iubita s-a facut vinovata ds necredinta, atunci gus-
tul poporan cere sa fie aspru pedepsita. BasmuF lui
Kunisch se caracterizeaza si prin aceasta incheiere
sumbra : eroii toti sint profund nenorociti.

Pe temeiul celor stabilite, ram.inem deplin incre-
dintati ca Eminescu a gasit in basmul lui Kunisch o-
contaminare a doua motive : in partea intii, un fe-
cior de imparat, inamorat din auzite, libereaza pe
o fata de imparat ; in partea a doua, o puternica
faptura supranaturala, un zmeu, se indragosteste da-
aceeasi fata, rarmine dezamagit si se razbuna. Pre-
zente in prima parte a basmului, filoanele culte spo-
resc in partea a doua, dindu-i o fizionomie proprie..

Dar calatorul german a mai dat, in aceeasi carte,,
un alt basm menit sa ne dezvaluie mai clar menta-
litatea culegatorului. Este basmul D/e Jungfrau ohne
Korper, versificat de Eminescu in Miron si Frumoasa
fara corp.

Aici atitudinea lui Kunisch fata de basmul po-
poran iese la iveala cu toata claritatea. Nu numai
in unele motive, dar si in conceptia totala, basmul
poarta intiparirea unei povestiri culte tesute din ele-
mentele poporane. Miezul e de-a dreptul alegoric-
filozofic.

Faptul ca in ambele basme publicate de Kunisch
gasim cele doua aspecte ale motivului iubirii intre
suprapamintesc si pamintesc da greutate parerii ca
el a cules nu la intimplare, ci s-a interesat, in chip
constient, anume de aceste motive.

Aceasta se vede nu numai din cele doua basme,
dar si din alte marturii intretesute in volum ³²⁾.

Cunoaste basmul Zburatorului - poate prin C.
Bolliac - si il impleteste in povestea cu caracter lo-
cal, Anuta, o dragoste intre un apusean si o tiganca-

Pentru problema pe care o urmarim e interesant
.sa notam ce spune despre zburator, motiv inrudit,
dupa cum am vazut, cu acela din care a rasarit
Luceafarul : "Zburatorul este un strigoi cu infatisarea
de tinar frumos. El se arata adesea fetelor cind sint
.singure in amurgul intunecat al serii, indeosebi ace-
lora care sint logodite sau ies din virsta copilariei.
El se arata numai in trecere, dar fecioara care l-a
vazut trebuie sa se gindeasca la al, pina noaptea.
Si cind totul doarme, atunci el apare din nou, co-
borindu-se la cea care doarme. Nimic nu arata pre-
zenta lui, dar fecioara stie ca el este la ea si, in
dulce betie, ea zace pe jumatate fara constiinta,
pina ce el dispare dimineata'.

Cum am spus, este aici o alta forma, cea mai
simpla, a iubirii dintre ceresc si pamintesc, ceea ce
intareste parerea ca Kunisch s-a interesat anume
<le acest motiv, de feluritele lui aspecte la noi. Si
e de remarcat ca, in formularea de mai sus, cre-
dinta aceasta poporana apare, mai clar ca in alte
marturii, cu caracterul ei primitiv de vis erotic.

O alta dovada ca motivul iubirii pamintesti si al
celei ceresti interesa indeosebi pe Kunisch, o vad
in urmatoarea observatie, pe care o socoteste deo-
sebit de pretioasa, deoarece o da in scurta notita
premergatoare basmelor : "credinta poporana a va-
lahilor populeaza cer, apa si pamint cu fiinte su-
prapamintesti. in aer plutesc frumoasele, zinele in-
cintatoare, care, privind tinerii frumosi, se inflaca-
reaza de iubire paminteasca'.

Toate faptele amintite ne arata un diletant care,
interesindu-se de literatura si credintele noastre po-
porane, cauta indeosebi material in legatura cu mo-
tivul aratat. Cele trei aspecte principale ale iubirii
dintre ceresc si pamintesc - iata la ce se reduce,
de fapt, materialul literar-folcloric dat de el. Si
Ťaceasta arata, fara indoiala, o alegere constienta.

Putem intrevedea atmosfera literara din care a
purces anume acest indemn : era tocmai vremea cind.

prin interesul si discutiile stirnite de primele drame
ale lui Wagner, - Der fliegende Hollander, repre-
zentat intii in 1843, Tannhauser, in 1845 si Lonengr/n"
in 1851 -, motivele iubirii nefericite dintre ceresc si:
pamintesc capatau o viata noua si desteptau o vie
luare-aminte. Kunisch se interesa mult de muzica,
avea scoala si pricepere muzicala. Auzind un cintec
poporan vechi, il caracterizeaza nu impresionist, ci
cu tehnica muzicala ; intr-un pasaj, ca sa-si tal-
maceasca o gindire, se serveste de o comparatie din
domeniul muzicii si adauga ; "daca mi-e ingaduit sa-
ma servesc de o imagine din limba aceea care in-
cepe acolo unde limba cuvintelor inceteaza', - idee-
care poarta intiparirea conceptiei wagneriene.

Privind acum basmul lui Kunisch in total, ca va-
loare, el se infatiseaza ca o alcatuire hibrida. In-
tentia lui a fost sa accentueze, in partea a doua,
nefericirea iubirii inalte si nepotrivite a zmeului pe'
un fond de conceptie filozofica. Dar basmul n-are-
nici simplitatea naiva a spiritului poporan, nici o
hotarita stilizare personala, necum o conceptie care
sa insufleteasca intregul si sa-i dea orizont limpede.
Purtat de amintitele nazuinte de literatura culta, bas-
mul, ursit sa fie punctul de plecare al capodoperei
lui Eminescu, impleteste stingaci motivul cult al re-
nuntarii la nemurire cu datele povestirii poporane.
Intre felul inalt, gata de jertfa al zmeului pe care,
ca pe un Moise al lui Alfred de Vigny, il apasa po-
vara nemuririi, si intre firea lui indatinata, vicleana
si razbunatoare, asa cum apare in final, este o va-
dita nepotrivire : departarea dintre faza primitiva st
felul inalt carturaresc.

De alta parte, fata de imparat nu iubeste si nu
poate iubi pe zmeu ; nepotrivirea dintre ei este lipsita
de incordare. Cind ea ii cere sa-si schimbe firea, o-
face nu pentru ca ar dori-o, ci numai ca sa-l in-

erce si sa scape de el, cerindu-i un lucru ireali-

2abil.

Dar, hibrid asa cum este basmul, noi datoram
mult lui Kunisch. Daca el n-ar fi cautat sa inscrie
aici motivul acesta : firea nemuritoare care vrea sa-si
lepede nemurirea pentru iubirea de pe pamint, in-
timplatoarea lectura n-ar fi desteptat largul rasunet
.ol lui Eminescu. E drept ca, dupa cum am vazut
intr-unele balade si basme, raspindite indeosebi la
bulgari, Soarele inamorat de o fata spune ca nu
va mai lumina lumea daca nu va avea de sotie pe
fata aceea ; dar momentul este departe de acela
a basmului nostru. Rarrvine stabilit ca cererea de
a-si jertfi nemurirea pentru iubire nu apare in basma :
Kunisch este acela care a introdus aici acest motiv.
Si, ca o confirmare a celor ce am aratat mai ina-
inte cu privire la atmosfera literara in care a cres-
cut interesul culegatorului anume pentru familia de
motive ceresc-pamintesc, constatam ca gindul acesta
de a-si jertfi nemurirea pentru iubirea paminteasca
a fost mult framintat in discutiile stirnita de Lohen-
grin, in care am vazut un motiv apartinind, nu vag
familiei de motive, ci insusi tipului unde am rubricat
Luceafarul. intr-adevar, una din cele mai mari sca-
deri, pe care critica de atunci le gasea in Lohengrin,
era faptul ca el vadea o fire rece, putin umana. Du-
rerea despartirii tragice de Elza nu iesea viu la iveala,
pentru ca eroul nu facea nici o sfortare de a ramine
pe pamint alaturi de iubita lui. Atit de mult sa ac-
centuase critica aceasta, incit insusi Wagner fusese
inclinat sa-si modifice, in sensul aratat, plasmuirea
lui. Eine Mitteilung an meine Freunde, el marturiseste
ca, dus de curentul acesta al criticii, s-a gindit se-
rios la un moment sa dea alt final : desfacindu-se
de "firea lui inalta', lui Lohengrin ii era ingaduit sa
T-amina mai departe pe pamint, alaturi de Elza. Este
insusi motivul renuntarii la nemurire, care apare la-
rourit in cea mai insemnata dintre modificarile intro-
duse de Kunisch.

Toate acestea cereau sa fie lamurite, ca sa in-
telegem exact ce anume s-a petrecut in Eminescu
atunci cind a avut fericita miscare initiala care avea
sa devina treptat icoana Luceafarului. Ne amintim
de nota lui cu privire la izvor : "Germanul K. po-
vesteste legenda Lucsafarului. Aceasta e povestea.
Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca ge-
mul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de
simpla uitare, pe de alta parte insa, pe pamint, nu
e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi
fericit'.

intrebarea este : in basm era continuta in ger-
men aceasta alegorie ? Bogdan-Duica e categoric :.
"al a citit povestea, care nici nu viseaza despre o
astfel de alegorie' ; dar tot el, intr-un capitol urma-
tor, scrie : "Ideea din basmul lui Kunisch ii aprinse-
iarasi mintea'.

Privind acum intrebarea la lumina celor stabilite-
mai inainte, ne incredintam ca termenii fundamen-
tali ai alegoriei fusese introdusi chiar de Kunisch in
basm si prin aceasta se defineste insasi individuali-
tatea lui in cadrul tipurilor si motivelor folclorice
asemanatoare. Ca si geniul de care vorbeste Emi-
nescu, zmeul este nemuritor si nu e capabil de a
ferici pe iubita lui, nici de a fi fericit. Dovada evi-
denta ca dintru inceput Eminescu a vazut aceasta
alegorie in Kunisch este in a doua nota : "Mi s-a
parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana
mult cu soarta geniului pe pamint si i-am dat acest
inteles alegoric'.

Din aceasta marturisire se vede ca Eminescu a
simtit chiar de la inceput la Kunisch ideea care i-a
aprins fantezia. Iar cind adauga ca a dat basmului
acest inteles alegoric insemneaza ca s-a oprit la el
si 1-a pus in deplina lumina. Cit priveste termenul
de inteles alegoric, deci analitic, el nu-i prea fericit,,
este un lapsus al lui Eminescu.

In Kunisch, da, mijea o alegorie ; Eminescu se
inalta insa la un simbol cu larg orizont.

Faptul ca dintru inceput Eminescu a vazut la Ku-
nisch alegoria geniului nemuritor, dar incapabil, ca
si zmeul din poveste, de a ferici si de a fi fericit,
este departe de a insemna pentru poetul nostru o
scadere a originalitatii. Am vazut ce neintocmit e
basmul. Apropiind poema de izvorul ei, departe de
a scadea, admiratia pentru originalitatea fanteziei si
adincimea creatoare a poetului creste.

Trebuie totusi sa recunoastem ca fara motivul
inamoratului nemuritor, care ar vrea sa se lepede
de nemurirea lui ca sa poata gusta fericirea iubirii
pe pamint, fara urcarea zmeului la Dumnezeu si in-
trevorbirea in care Ziditorul arata pe iubita in bra-
tele tinarulu'i, tot atitea elemente introduse constient
de calatorul german in basm, Luceafarul nu s-ar fi
nascut sub forma pe care o admiram.

Pe de alta parte, lipsit atit de insusirile naive ale
marturiilor poporane, cit si de o conceptie organica,
basmul hibrid al lui Kunisch ar fi ramas, de buna
seama, pierdut pentru totdeauna si pentru folclor si
pentru literatura germana, ca si pentru cea romana,
daca intimplarea sau ceva mai presus de intimplare
- insusirea geniului de-a gasi la timp potrivit ele-
mentele potrivite - nu-l destina sa dea materialul
cu care s-a infratit mai intii conceptia menita sa
devina nu numai capodopera lui Eminescu, dar si
cea mai aleasa plasmuire a motivului acesta in poe-
zia universala.

Avem acum o temelie sigura, de unde putem
urmari treptat dezvoltarea acestei creatiuni. A lamuri
astfel mai departe intregul proces creator, sub toate
aspectele si in toate izvoarele principale, insemneaza
a dezlega problema cea mai insemnata si cea mai
bogata in urmari din intreg cuprinsul literaturii na-
tionale cults, privita sub aspectul creativitatii.