Opera lui Costache Negruzzi

Opera lui Costache Negruzzi, unul dintre reprezentantii de seama ai realismului, respecta, in general, principile promovate de "Dacia literara". In mare opera lui este inspirata din realitati social-istorice romanesti si din folclor.

"Provintialul imbla incotosmanat intr-o grozava suba de urs; poarta arnaut in coada drosci, inarmat cu un ciubuc incalafat si lulea ferecata cu argint ; suba de urs , arnautul si ciubucul sunt cele trei neaparat elemente a boierului tinutas; fara ele nu se vede nicaieri. Figura lui e lesne de cunoscut: cel mai adese este gros si gras , are fata inflorita , favorite tufosi si musteti rasucite,dar,pre langa aceste firesti podoabe, natura ,ca o milostiva muma, a raspandit asupra-i si un nu stiu ce care vorbeste main tare ocilor ispititi decat orice alta." C.Negruzzi, fiziologia provintialului,1840)

In literatura romana se poate vorbi de existenta elementelor realiste in opera fundamentale ale unor autori ca: I.Creanga, I.L.Caragiale, D.Zamfirescu, L.Rebreanu, I.Slavici, M Preda, etc.

In perioada interbelica  se observa doua importante tendinte ale realismului: diversificarea si adancirea. Realismul se apropie de punctul cel mai inalt  odata cu romanul Ion, de Liviu Rebreanu(1920). Important autor interbelic, Liviu Rebreanu se face remarcat prin prisma operei sale bogate; romanul social : Ion, Rascoala si romanul psihologic Padurea spanzuratilor, Adam si Eva, Ciuleandra, etc.

Preocuparea pentru social , una din caracteristicile realismului, e nelipsita din majoritatea  operelor  lui Rebreanu..

" Nu frumosul, e o nascocire omeneasca , intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume [..] a crea oameni nu inseamna a copia dupa natura indivizi existenti. Asemenea realism sau naturalism e mai putin valoros ca o fotografie proasta. Creatia literara nu poate fii decat sinteza. Omul pe care il zugravesc eu o fii avand si trebuie sa aiba  asemanari cu mii de oameni, cum au si in viata toti oamenii, dar traieste numai prin ce are unic si deosebit de toti oamenii din toate vremnurile.Unic e insa numai sufletul.Viata eternizata prin miscari sufletesti-realism " (L.Rebreanu, articolul Cred din vol. Amalgam,1943)

Glorificarea binelui,sentimentul belsugului si al puterii,respectul acordat traditilor, respectul fata de cei de acelasi rang social si dispretul fata de cei de rang inferior, sunt sentimente ce le simti in arta realista. Intr-o lume absurda,in care nimic nu are sens, singura valoare o reprezinta luciditatea.

"Am vazut zarafi fara capital, fanfaroni si malonesti, cari saracesc lumea prin dobanzile lor cele nemasurate ; lipscani  si bogosieri care isi impodobesc magazinele  cu marfa putreda  si cu oglinzi mincinoase si ,dandu-si ton de mari capitalisti ,ruineaza societatea.

prin falimente frauduloase ,ce se efectuiesc foarte lesne in tara noastra ;bacani cari vand rapita in loc de undelemn,orez indoit cu pietricele  ca sa traga mai greu la cantar  si cafea amestecata cu orz si fasole .Am vazut carciumari amestecand vinul  cu apa si vanzand cu ocale  cu doua funduri ,macelari si precupeti  vanzand cu cantare strambe  si m-am mahnit , caci raul este foarte mare, dar n-am gasit in acesti amagitori decat niste hoti  sau ciocoiasi ordinari  iesiti din scoala voastra.N.Fillimon, Ciocoii noi si vechi,1863)

Intre adevar si aparenta nu exista deosebire  de valoare :ambele reprezinta un mod de a intelege viata. Pentru ca omul sa aleaga doar binele si adevarul, el trebuie in primul rand sa fie capabil sa le deosebeasca de rau si, respectiv eroare.

Atitudinea critica fata de societate sustinuta de I.L. Caragiale intr-un stil sobru si impersonal  depaseste de multe ori granitele imaginatiei.

"Teatrul  este o arta constructive, al carei material sunt conflictele ivite intre oameni  din cauza caracterelor si a patimilor lor. Elementele cu care lucreaza sunt  chiar aratarile vii si imediate ale  acestor conflicte. Conventionalitatea acestei arte este cea mai grosolana posibila; caci intentiunea de a arata obiectul, care aici sunt conflictele morale ivite intre oameni,se realizeaza prin aratarea obiectului chiar intocmai. Aici intentia artistului imbraca ,in carne si oase adevarate,figurele ce ne arata : toate sunt nu spuse, ci aievea infatisate ;bucuria rade din ochi vii, durerea plange cu lacrimi adevarate, faptele cer timp: si, precum in natura trebuiesc sa treaca vreme si imprejurari peste obiectul real pentru ca el sa se modifice  in o stare data a lui,asemenea trebuiesc  sa treaca imprejurari si, prin urmare, vreme reala  pentru ca sa se desavarseasca  aratarea  intentionata " ( I.L Caragiale, oare teatrul este literatura ?)

Sunt prezentate, la modul obiectiv fapte, sentimente, idei; personajele tipice de multe ori, in imprejurari tipice, ne transmit ceea ce gandesc si ceea ce simt

"Prima mea obsesie , inainte de a concepe o poveste sau un roman, este ca ceea ce scriu sa fie adevarat, sa aiba viata, cititorii sa creada ca totul a fost real . Eu nu pornesc de la idei sau sentimente in mod unilateral, ci ma gandesc ca trebuie sa realizez o lucrare credibila. Temele mele preferate sunt cele din lumea taraneasca. Tot timpul am fost dominat de sentimentul universului copilariei mele taranesti pe care am vrut sa-l reconstitui. Cand s-a produs prima incercare, atunci mi-am dat seama ca acest univers cuprinde in el fapte si evenimente care cuprindeau familia si chiar intregul sat. Descoperind acest lucru, posibilitatile mele de investigatie in lumea taraneasca  s-au largit. Posedam o cheie pentru cunoasterea lumii.''(M.Preda,interviu reprodus dupa morometii,1981)

Un  conflict dureros se manifesta intr-e nevoia fireasca a omului de a simtii ca viata sa are un sens, pe de-o parte, si lipsa de sens a lumii.Problema sensului vietii  se afla in interdependenta cu sentimentul absurdului

Dintre  marii scriitori clasici Ioan Slavici ramane prin excelenta  scriitorul realist de factura obiectiva  remarcat si de G.Calinesc in Istoria literaturii Romane, dar si de criticul literar  de-o inalta tinuta,Eugen  Simion. De asemenea Mihai Eminescu  il face remarcat intr-un ziar al vremii la care lucra ca redactor,ziarul Timpul "Ioan Slavici e inainte de toate un autor pe deplin sanatos  in conceptie; problemele psihologice pe cari  le pun sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii  omenesti ; fiecare din chipurile cari traiesc  si se misca in novelele sale  e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului ,nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba ,ci au fondul sufletesc al poporului,gandesc si simt ca el."(M.Eminescu, articol din Timpul, 1882)