FRUMOASA FARA CORP - EMINESCU

FRUMOASA FARA CORP - EMINESCU

Nevasta unui cioban nascuse un fecior si bucuria
parintilor era mare. Vezi ca se luase de zece ani si
acesta era cel dintii copil pe care li-l daruise Dum-
nezeu. Si pe cind parintii cautau cu bucurie la prunc,
iata se deschide paretele si doua zine de toata fru-
musetea pasesc in coliba. Ciobanul si nevasta-sa
privira cu o cucernica tearria la fecioarele cele min-
dre ; stiau ca sint ursitoarele, care se ivesc la nas-
terea fiecarui copil si-I daruiesc, dupa vrerea lor, cu
podoabe trupesti si sufletesti, hotarind dinainte no-
rocul si nefericirea.

Femeia prinse inima si grai : "Maiestrelor, noi
sintem oameni sarmani si norocul a fugit mereu de-
parte de coliba noastra. Dar va vom da multamita
toata viata, daca v-ati indura sa daruiti baiatului
acestuia tot binele de care noi n-am avut parte'. Ur-
sitoarele zimbira si una din ele grai catre baiat :
"Sa fii tare ca leul, mindru ca primavara si destept
ca vazduhul care le stie pe toate !' Si cealalta grai :
"Toti oamenii sa te iubeasca, iar puterea si bogatia sa
fie partea ta !' Si dupa ce graira acestea, se prega-
tira sa plece. Dar mama zise : "Vai, prea slavitelor,
nu puteti voi sa daruiti mai mult baiatului mau, sa
se deosebeasca de toti ceilalti oameni ?'. Si ursitoa-
rele tacura o clipa, apoi una grai catre noul nascut :
"Sa doresti totdeauna numai ce-i mai sus !' Si cea-
lalta grai : "Sa dobindesti ceea ce doresti !' Dupa
aceste vorbe, ele se facura nevazute iar inimile pa-
rintilor se umplura de bucurie.

Si baiatul crescu si se facu tare ca un leu si fru-
mos ca primavara si destept ca vazduhul atoatestiu-
tor. Toti care-l vedeau il iubeau si jinduiau fericirea
parintilor. Cind crescu mare, se intimpla ca, stind
in usa colibei, sa vada un om care cutreiera satul ca-
lare si striga neincetat : "Stapinul, imparatul nostru,
fagaduieste mina fetei lui si jumatate din imparatie
aceluia care e mai voinic, mai destept si mai frumos
ca toti ceilalti ; iar cel ce vrea sa se ia la intrecere
sa pofteasca la palat i' Auzind acestea, flacaul mer-
se indata la parinti si le spuse : "Lasati-ma sa ma duc
la palat, sa ma iau la intrecere cu toti ceilalti barbati
ai imparatiei'. Si parintii il bjnecuvintara si-I lasara
sa plece.

Si cind ajunsera la imparatul, multi erau adunati
acolo si ospatati de trei zile cu mincare si bautura,
in ziua a patra insa, se adunara cu totii intr-o po-
iana mare din fata palatului si peste putin sosi si
imparatul cu toti sfetnicii imparatiei sale, si apoi sosi
si domnita urmata de toate slujitoarele, si erau atit
de mindre, incit multi oameni si-ar fi primejduit bucu-
ros viata pentru ele, dar pe linga stapina lor nici
nu se vedeau, dupa cum ziua nu se vad stelele.

Si domnita avea in mina o oglinda, care avQa
darul sa arate chipul celui care era mai frumos din-
tre toti. Si, cum cata in ea si pasea printre rindurile
barbatilor, nu-si vedea decit chipul ei in oglinda
fermecata ; dar, cind sosi in apropierea feciorului
de cioban, se sterse chipul ei si se ivi acela al fla-
caului. Atunci se intoarse si, cum il zari, striga : "Aces-
ta-i cel mai frumos !'.

Si imparatul se scula si grai : "Aveam o padure
mare, care se intindea pana la hotarul imparatiei
mele, si aveam un munte, in care era fier pentru
toti supusii mei. Dar intr-o noapte un strigoi, care,
pe cind traia .fusese sluga mea, facu din toata pa-
durea un singur copac si din tot fierul o singura
secure, si scaunul domniei mele nu va mai sta tea-
pan, pina ce nu se va gasi un om, care cu aceasta

secure sa doboare copacul acela'. Atunci, pe rind,
se dusera sa ia securea, dar nici unul n-o putu
clinti din loc. Insa, cind sosi si rindul feciorului de
cioban, el lua securea si cu o singura lovitura trinti
la pamint copacul urias. Si, dupa ce-l dobori, ciopli
din el un par asa de gros, incit doi oameni nu-I
puteau cuprinde, si lung cit un catarg de corabie.
Si se duse cu acel par la locul unde era ingropat
slujitorul, care bintuia in chip de strigoi, si-l in-
fipse atit de adinc, incit nu se mai vedea. Atunci
imparatul striga : "Acesta-i cel mai vornic'.

Si pasi inainte sfetnicul cel mai batrin al impa-
ratului si grai : "Cine poate spune la ce se gindeste
acum domnita, fata stapinului si imparatului nos-
tru ?' Si taceau cu totii, caci nimeni nu cunostea
raspunsul ; insa feciorul de cioban iesi din rinduri,
se inclina si grai : "Domnita se gindeste acum la
mine !'. Pe data ce fiica imparatului auzi acestea,
inainta si grai : "Tu ai ghicit : si, pentru ca esti cel
mai voinic, cel mai mindru si mai destept, te iau
de barbat'. in aceeasi zi, facura nunta, iar imparatul
darui ginerelui jumatate din imparatia sa.

Astfel ajunse tinarul puternic si bogat, si avea
o sotie frumoasa si dragalasa ca intiia zi de prima-
vara. Insa feciorului de cioban nu-i pasa nici de ma-
rire, nici de bogatie, iar frumusetea nevestei lui nu-I
putea incinta, caci el rivnea sa aiba ce e mai
stralucit pe lumea aceasta. Dar el nu stia ce poate
sa fie mai stralucit si de aceea intreba pe toti dru-
metii, care treceau prin imparatia lui, ce este in
lume mai stralucit, de care sa fi auzit ei in pribegiile
lor ? Si intr-o zi veni un mosneag si zise : "Nimic pe
lume nu este mai presus de fecioara fara corp, care
locuieste in palatul de diamant. Cel ce vrea sa o
vada insa trebuie sa mearga in noaptea Anului Nou
linga lacul de smarald, unde se scalda ea la mie-
zul noptii. Atunci tinarul se hotari sa mearga intr-
acolo, ca sa dobindeasca pe fecioara fara corp.
Degeaba il rugara parintii, imparatul si imparateasa,

sa-si lase gindul si sa ramina acasa, degeaba sa
tinguia tinara lui sotie. Dar oricit i-ar fi fost in-
fatisarea de mindra si de ademenitoare, corpuri gin-
gase de femei sint destule pe lume si tinarul se
simtea atras departe de nevasta lui, catre fecioara
fara corp, despre care-i povestise drumetul. Astepta
pina veni toamna, si, cind frunzele prinsera sa cada
din copaci, porni la drum spre lacul de smarald si
umbla douazeci de zile pina ajunse acolo. Iar dupa
ce ajunse, isi ridica o coliba pe malul lacului si as-
tepta noaptea de Anul Nou, cind fecioara fara corp
avea sa vie sa se scalde.

Era o noapte frumoasa cu luna si feciorul de
cioban sta linga lac ascuns printre pomi, caci acum
trebuia sa vada ce avea lumea mai maret. Noaptea
era geroasa, dar el nici nu baga de seama. De-
odata zari ca se iveste in departare o fecioara mi-
nunata, in o haina de aur, care stralucea de dia-
mant si margaritare. Si, cu toate ca luna lucea viu,
totusi el nu vedea nici urma de umbra pe zapada
alba si fecioara trecea printre copaci, fara ca el sa
poata pricepe cum se facea aceasta Si cind ajunse
la malul apei, ea isi lepada hainele si feciorul de
cioban privi rapit frumoasa aratare, mai alba ca za-
pada si mai frumoasa ca orice faptura paminteasca.
Apoi cobori in apa lacului, care nici iarna nu putea
sa inghete, pentru ca era o apa fermecata. insa fata
apei ramase linistita si nemiscata, cu toate ca fe-
ciorul de cioban vedea bine cum fecioara minunata
inota. El nu-si lua ochii de la ea si nici nu se misca,
de frica sa nu-I descopere si sa fuga. Ea insa statu
'un ceas in apa, apoi iesi fara sa se fi udat, isi
imbraca rochia si mantia si pleca, asa cum venise.

Feciorul de.cioban, dupa ce vazuse pe fata cea
frumoasa, simti ca nu mai poate trai fara dinsa.
Dar degeaba se socotea el fel si chipuri cum ar
Putea s-o dobindeasca. Gindea zi si noapte fara sa
afle o cale. Iar dragostea pentru fecioara fara corp
'' mistuia tot mai mult si se gindea sa moara. Atunci

insa se intimpla ca o batrina miloasa, care trecea
pe acelasi drum, sa-l intrebe de ce sa mcara, ca nu
putea ajunge la fecioara fara corp in muntele de
diamant. Dar btrina era chiar Mama Padurii, care
ajuta oamenilor, cind sint la strimtoare. Si ea grai
astfel catre flacau : "La muntele de diamant poti
ajunge usor ; ic-o pe calea pe care a luat-o fe-
cioara fara corp si apoi mergi tot inainte, fara sa
te gindesti la drum ci numai la dinsa, si astfel vei
ajunge la ea ; o vei cuceri usor, caci e nevoita sa
faca totdeauna ceea ce vrea acela a carui inima e
plina de dragoste pentru dinsa'. Si tinarul se bucu-
ra si o lua la drum fara intirziere, si nu se gindi
la nimic decit la fecioara fara corp, asa ca nu ve-
dea nici drumul pe care mergea si nici nu stia daca-i
zi sau noapte. Si ajunse la muntele de diamant, fara
sa bage de seama, pina nu-l avu in fata. Si cind
ea il zari, vru sa fuga, el insa se mihni si gindi :
"Ah, de ar raminea aici !'. Atunci ea se opri si as-
tepta linistita apropierea lui. Iar el grai : "Mi-am
parasit imparatia, am parasit comori nepretuite si
nevasta-mea varsa lacrami dimineata si seara, si
varsa lacrami noaptea in vis, caci ma viseaza pe
mire. Eu insa nu ma gindesc nici la imparatie si
comori, nici la parinti si nevasta, caci inima mea e
plina de dragoste pentru tine !'. Insa fecioara cea
frumoasa tacea si ochiul ei privea rece catre strain.
Si feciorul ciobanului se intrista si gindi : "Ah, de ce
nu-mi ureaza prietenos bun venit ?' Atunci fecioara
zimbi si spuse : "Fii binevenit la mine si primeste
multumiri pentru dragostea ta cea credincioasa ;
acum insa urmeaza-ma in palatul meu, ca sa te po*
cinsti si ospata ca pe un oaspe iubit'. Si tinarul o
urma in palatul ei maret, care era facut dintr-jn
singur diamant si se aseza linga dirvsa la masa
incarcata cu cele mai scumpe mincari si bauturi.
Dar, cu toate ca atinse de doua ori cu mina haina
ei, el nu simti nimic si-i era ca si cum ar pipai rt'4*
mai aerul.

Si bau el si minca si era rapit de frumusetea
minunatei fete. Ea insa vorbea prietenos cu el si-l
servea ca pe un oaspe binevenit. Si cu cit o privea
mai mult cu atit dragostea lui se aprindea mai in-
flacarata ; ea insa il privea linistita, ca mai inainte.
El se gindi mihnit : "Ce-mi foloseste mie ca am ajuns
la muntele de diamant si ca stau linga cea mai ra-
pitoare fecioara din lume, daca ea nu impartaseste
dragostea mea ? Ah, de-ar fi a mea !' Atunci ochii
fecioarei se aprinsera de patima, iar pieptul ei salta
atit de furtunos, incit plesni haina cea strimta de
pe ea. Si imbratisa pe tinar si-l strinse linga ea
si apasa buzele ei pe gura lui si se lasa impreuna
cu el pe culcus. Iar feciorul ciobanului se aprinse
mai tare, cind vazu fecioara minunata, stind linga
el in toata frumusetea ei ; si-si incolaci bratele pe
gitul ei si-si apasa gura de buzele ei rosii. Insa bra-
tul lui, care cauta grumazul ei alb, atinsese numai
aerul si buza lui fierbinte nu simti nimic, desi vedea
cum gura ei se lipeste de a lui. Si patima lui cres-
tea mai tare, caci vedea cum, imbatata de dragoste,
sta culcata linga el, dar nu simtea vreun corp strain
linga al sau. Atunci isi aminti de sfatul Mamei Pa-
durii si cugeta : "Ah, de-ar avea si ea un corp ca
si celelalte femei !'. Ea insa se intrista si-i grai : "Do-
reste tot ce voiesti ; aceasta singura dorinta nu ti-o
pot indeplini niciodata ; priveste : eu sint ceea ce
poate fi mai maret pe aceasta lume ; nici o femeie
de pe pamint nu-mi poate sta alaturi ; sint vesnic
tinara, vesnic frumoasa, dragostea mea nu cunoaste
nici o oboseala nici sfirsit, - insa corp eu nu am !'
Si tinarul privi minunata frumuseta a fetei si un dor
pprins il cuprinse. Dar, de cite ori incerca sa-si
inndoaie bratele in jurul ei, cuprindea mereu numai
aer.

Si astfel ramase el un an intreg in castelul de
diamant ; de cite ori voia sa plece, il inlantuia mi-
nunata frumuseta a fecioarei, ce nu se putea ase-
mana cu nimic ; dar, tot timpul cit .ramase la ea

fu mistuit de dorinti neindestulate. In cele din urma,
nu mai putu sa ramiie acolo. isi aminti de tinara
lui nevasta in floarea virstei, de stringerea ei de
mina, de sarutarea, de imbratisarile ei, si-l cuprinse
dorul de sotia parasita. Cu hotarire isi lua ramas
bun de la fecioara fara corp si parasi muntele de
diamant si calatori fara ragaz pina ajunse la impa-
ratia socrului sau. Aici fu primit de ai lui cu bucu-
rie si se facu mare sarbatoare, si nevasta lui il co-
plesea cu dezmierdari, care-l incintau. Dar peste
citeva zile deveni tacut si trist. El privi in jurul sau,
dar toate i se parura sarbede, pe iinga maretia para-
sitului palat de diamant. Privea la nevasta lui, dar,
oricit de' calda era stringerea ei de mina, oricit
de dulce sarutarea ei, oricit de fierbinte imbratisa-
rea, domnita i se parea urita celui care privise mi-
nunata frumuseta a fecioarei fara corp. Si se facu
tot mai tacut, tot mai trist, iar ceea ce avea nu-l
misca ; dar nici sa se intoarca nu mai vrea, caci se
gindea la dorintele-i neindestulate, pe care le sim-
tise Iinga minunata fecioara. Si atunci de multe ori
ar fi dorit ori ca nevasta lui sa fie atit de frumoasa
ca stapina palatului de diamant, ori ca cea mai
frumoasa din lume sa aiba un corp ca tinara dom-
nita. Insa aceasta era dorinta zadarnica. Si astfel
trai el, tacut si nemingiiat, pina la moarte.

Note

Cu. vechi preocupari eminesciene, practic chiar de la in-
ceputurile sale critice, D. Caracostea se dovedeste a fi foarte
constant in cercetarea procesului creator la Eminescu, pen-
tru a urmari apoi, de-a lungul anilor, o interpretare cit mai
larga sub aspect istorico-literar, sub aspect comparativ si nu
in ultimul rind sub acela al stilisticii structurale. Se poate spune
ca el a contribuit substarrtial la cresterea interesului exegetic
pentru Eminescu in deceniile interbelice. Una dintre directiile
principale ale acestei cercetari duce spre radiografia marilor
opere eminesciene sub raportul constantelor personalitatii, al
factoriior genetici cit si sub cel al viziunii creatoare. De la
studiul Cum plasmuia Eminescu, inceput devreme de critic, si
care il va duce spre o intilnire cu primul mare monografist
al poetului, G. Calinescu, se ajunge, prin acumulari in timp,
la Creativitatea eminesciana, dupa ce profesorul facuse nu-
meroase demonstratii de interpretare studentilor in cursul sau
din 1931-1932, Opera lui Mihai Eminescu, si in cel de peste
citiva ani, Arta cuvintului la Eminescu (1935-1936), care va fi
publicat in 1938 in volum.

Din paginile 1-420 ale primului curs se constituie sub-
stanta celor 19 capitole ale volumului Creativitatea emines-
ciana, dupa ce se vor publica mai intii, din aproape in aproape,
in "Revista Fundatiilor Regale', in urmatoarea succesiune. Sub
titlul Creativitate si creatie sint grupate primele trei capitole
ce vor aparea in nr. 7, 1941, pp. 119-144. Urmatoarele patru
capitole, aparute in numarul 10 al revistei pe acelasi an,
poarta titlul Mit ti creativitate (pp. 122-141) ; cel de al optulea
capitol, Conflictul temeie-zeu in mit si la Eminescu, este pu-
blicat in nr. 3/1942, pp. 629-657 ; urmatoarele opt capitole,
Din laboratorul eminescian, apar in nr. 4/1942, pp. 129-148 ;
capitolul XVII, Cum se diriguia Eminescu, va avea loc in nr.
7/1942, pp. 3-34 ; ultimele doua capitole, De la forma in-
terna la ideologia estetica, apar in nr. 8/1942, pp. 244-264.
Volumul Creaf/Wfafea em/nesci'ana apare la Fundatia regala
pentru literatura si arta, in 1943, cuprinzind, pe Iinga textul
in cele 19 capitole, un adaos, Personalitatea lui Eminescu,
publicat anterior la Editura "Socec' in 1926, precum si stu-

291

diul Simbolurile lui Eminescu, initial o comunicare la Acade-
mia Romana, sustinuta la 16 iunie 1939.

Volumul de fata mai include intr-o Addenda inca doua
studii : Geniu pustiu si Andrei Muresanu care provin tot din
primul curs al autorului despre Eminescu, ca si Creativitatea
eminesciana, precum si cele doua basme culese de R. Kunisch
in voi. Bukarest und Stambul. Skizzen aus Ungarn, Rumanien
und der Tijrkei, Berlin, 1861 si traduse de D. Caracostea. Ele
apar, primul, Fafa in gradina de aur, in "Adevarul literar si
artistic' din 16 noiembrie 1924, sub titlul Izvorul poemei "Lu-
ceafarul' de Eminescu, iar cel de al doilea, Frumoasa fara
corp, impreuna cu primul, in brosura Doua basme necunoscute
din izvoarele lui Eminescu, Bucuresti, "Socec', 1926.

1 A fost o adevarata obsesie a lui Caracostea pasiunea
pentru metoda in istoria si critica literara, dupa modele ger-
mane, de buna seama. Stau marturie si cele peste o suta de
pagini din primele patru capitole ale volumului Arta cuvintu-
lui la Eminescu, unde polemicile si in genere liniile critice
delimitate net fata de impresionisti merg exact in sensul fun-
damentarii unei metode critice, a unei certitudini metodologice,
alta decit ceea ce se putea intilni in anii interbelici. Acest
fapt il si determina de altfel pe D. Popovici, unul dintre elevii
sai, sa afirme, adevarat, in Eminescu in critica si istoria lite-
rara romana (Cluj, 1947), ca "in evolutia ei, critica lui Ca-
racostea este marturia celei mai torturante cautari de sine
in stiinta romaneasca'.

2 ldeea ca Luceafarul este cea mai reprezentativa creatie
poetica romaneasca, devenita azi un loc comun in exegeza
operei lui Eminescu, este pronuntata de catre Caracostea inca
in 1910, in Cum plasmuia Eminescu, in "Viata noua', nr. 17,
1910, p. 322. Ea este continuata, intr-o forma indirecta, de
catre Ibraileanu in 1913 ; "«Luceafarul» - scrie el - e din
ultimele poezii ale lui Eminescu, s-ar putea spune e un fel
de testament poetic al lui Eminescu, in care el si-a concentrat
toata arta sa' (G. Ibraileanu, Luceafarul, in Opere, IX, Bucu-
resti, "Minerva', 1980, p. 357).

3 Concepul acesta, care unora le pare rebarbativ, tinde sa
se instaleze in terminologia critica datorita insistentelor lui
Caracostea. Insa el nu vedea neaparat conotatia prima, ce
par'e a fi dominanta azi, ci altceva, ce tine de structuralismul
genetic, exprimat mai limpede in alt loc : "Conceptul acesta
fiind nou - scrie el - are nevoie de unele precizari. Domi-
nanta lui este dinamismul interior stirnit de opozitia planuri-
lor de rezonanta in care vibreaza felul constant de a fi al
creatorilor. incordarea aceasta se descarca in imagini, in ritm,
in arhitectonica, intr-un cuvint in forma definitiva printr-un
proces tipic de cristalizare' (Creativitate si creatie, in "Revista

Fundatiilor Regale', nr. 3, 1943, p. 503, reprodus ca prefata la
voi. Critice, I, 1943). Potrivit acestei convingeri asupra "planu-
rilor de rezonanta', operele scriitorilor ar creste dintr-un fel
de dualism interior care le imprima tocmai substanta cea mai
specifica. Astfel, opera capitala a lui Cervantes s-ar datora in-
terferentei planului ideal, pe care-l reprezinta "iscusitul cava-
ler' Don Quijotte, cu acela terestru, al scutierului sau. La fel,
opera unui Galaction ar contine polaritatea puritate crestina
si pasiune, cea a lui Bratsscu-Voinesti ar rezulta din confrun-
tarea unor stari morale cu totul opuse. Luceafarul, de aseme-
nea, implica in mod fundamental tensiunea dintre o chemare
inalta, a lui Hyperion, si una strict telurica, a Catalinei.

4 Spre deosebire de studiul Arta cuvintului la Eminescu,
care filtreaza o buna parte din opera eminesciana, inclusiv
Luceafarul, printr-o grila vadit structuralista, nu cu putine rigi-
ditati si contradictii, excluzind cercetarea ideologiei literare a
poetului, in Creaf/Wfafea autorul releva o mult mai elastica
intelegere, istorica, a factorilor componenti ai operei, inclusiv
a factorului istoric pe care esteticieni ca Mihail Dragomirescu
(cu el Caracostea polemizeaza aici in subtext) il negau violent.

5 Este o trimitere evidenta la ceea ce azi se numeste, dupa
G. Poulet, critica de identificare, un argument in plus pentru
revenirea la textul interogat.

6 Trimitere la o experienta personala a criticului, facuta
in Seminarul de literatura moderna de la Universitatea din
Bucuresti, pe care il conducea el insusi, consemnind confesiuni
ale scriitorilor prezenti aici, in anii 1932-1933, in volumul Mar-
turisiri literare, ed. ingrijita si introducere de Iordan Datcu,
Bucuresti, "Minerva', 1971.

7 Denumita astfel la noi pentru prima oara de catre S. Cio-
culescu, doctrina trairista este varianta romaneasca a existen-
tialismului, manifestata mai viguros in deceniul al IV-lea si
avind ca promotori pe "filozofii nelinistii', in frunte cu Nae
lonescu si cu unii ideologi de la "Gindirea' si de la alte pu-
blicatii de dreapta. Acestia promovau idei in consonanta cu
cele ale irationalismului, cu care au polemizat nu o data cri-
tici ca G. Calinescu, M. Ralea, S. Cioculescu precum si unii
reprezentanti ai ideologiei proletare.

8 C. Dobrogeanu-Gherea, Eminescu, in Studii critice, Bucu-
resti, E.P.L., 1967, p. 209. Este clar ca Gherea simplifica sensul
pesimismului eminescian in directia unui determinism social in-
gust.

9 Sursa amintita ii apartine intr-o masura lui D. Cara-
costea ca traducator al celor doua basme culese de R. Kunisch,
Das Madchen im goldenen Garten (Fata in gradina de aur) si
Die Jungfrau ohne Korper (Frumoasa fara corp), si care stau
la baza poemului eminescian. Traducerea apare sub titlul Doua
basme necunoscute din izvoarele lui Eminescu, Bucuresti,
"Socec', 1926, publicata si in volumul de fata.

10 Ideea, discutabila, a lui C. Calinescu figureaza in stu-
diul Viata lui Eminescu, ed. a lll-a, Bucuresti, Fundatia regala
pentru literatura si arta, 1938, p. 319.

11 Caracostea vede aici adecvat raportul dialectic dintre
eul profund, artistic, si eul pur biografic, uman al scriitorului,
evitind acele intolerante dogmatice privind raportul dintre cele
doua euri in creatia artistica, intilnite la un M. Dragomirescu
inca de prin 1895, in studiul Critica stiintifica si Eminescu,
Bucuresti, 1895, sau la o seama de esteticieni germani ai pe-
rioadei interbelice.

12 Insuficient dezvoltata in anii '40, metoda criticii socio-
logice nu era slab practicata din cauzele aratate de catre Ca-
racostea, iar asa-zisa desuetudine a criticii marxiste este o im-
presie a sa.

13 Ratacirile poporaniste au existat, este adevarat, dar nu,
cum crede Caracostea, datorate adaptarii marxismului ia tariie
agrare, poporanistii neavind prea multe contigente cu mar-
xismul, doctrina cu care, prin C. Stere, au polemizat de la in-
ceputul curentului, adica de prin 1894.

14 Caracostea dezavueaza amestecul incidentelor biogra-
fice neinsemnate si cu atit mai mult cele apocrife, in expli-
carea unei opere. Pasajul urmator este elocvent : "Daca lamu-
rirea genetica intemeiata pe o marturie ca aceea povestita de
Eminescu lui Vlahuta despre originea Luceafarului (o anecdota
cu trei persoane : poetul - Hyperion ; o cucoana din Bucuresti
- Catalina ; un chipes fecior de casa - Catalin) este parca
anume facuta sa invedereze exagerarile la care ajungi cind
vrei sa descifrezi geneza din te miri ce maruntisuri biografice,
o alta afirmare este chemata sa arate o ratacire tot atit de
grea : cum nu se cuvine sa procedezi cind cauti izvoarele unei
plasmuiri poetice. Desi nu contine nici urma de adevar, totusi,
pentru ca ilustreaza o frecventa eroare de metod^a, o amintesc
aici ca o potrivita introducere in cercetarea izvoarelor'. (Izvoarele
poemei "Luceafarul', Bucuresti, "Socec', 1926, p. 3).

15 Ipoteza lui I. Chendi privind romanul cavaleresc al lui
Wieland, Oberon, ca, posibil model al Luceafarului este larg
dezbatuta de Caracostea in Izvoarele poemei "Luceafarul' :
,,«A afirma ca Fata din gradina de aur a avut ca model pe
Oberon al lui Wieland insemneaza a afirma ca Luceafarul pur-
cede din acelasi izvor. (). Wieland, cel mai iubit povestitor
de basme al vremii lui, a publicat lunga lui poema-roman la
1780. Plasmuirea aceasta bogat alimentata cu cele mai felu-
rite izvoare, a desteptat o puternica impresie printre contem-
porani. Urmatoarea judecata formulata de Goethe in plina ma-
turitate e caracteristica pentru rasunetul de atunci : «Cit timp
poezia ramine poezie, aurul aur si cristalul cristal, Oberon va
raminea iubit si pretuit ca o capodopera a artei poetice- ()

Ca Eminescu l-a cunoscut pe Wieland, nu mai incape nici
o indoiala. Dar sa fie adevarata parerea lui Chendi ca aici sta

294

"modelul' basmului din care a crescut Luceafarul? Dau mai
intii cadrul total al lui Oberon, ca sa se vada intrucit putem
descifra un model al poemei eminesciene. Huon de Bordeaux,
stralucita icoana de insusiri cavaleresti, a ucis in duel pe un
fiu nevrednic al lui Carol cel Mare. Ca sa-si ispaseasca vina,
imparatul ii cere, ca in basme, sa indeplineasca o isprava ne-
maipomenit de grea : sa se duca la Bagdad si, patrunzind in
sala unde ospateaza Califul, sa ucida pe meseanul care sta
la stinga lui, sa rapeasca fata monarhului si s-o aduca mireasa
acasa, impreuna cu patru masele ale Califului si un smoc din
venerabila-i barba. Evident, ispravi ca acestea nu puteau fi
savirsite decit cu ajutoare supranaturale. Regele «elfilor», Obe-
ron, ajuta pe Huon, daruindu-i un corn si un pocal fermecat,
sa biruie toate greutatile.

Pina acum, nimic in aceasta Iliada cavalereasca nu amin-
teste nici pe departe basmul Fata in gradina de aur'. Rezumind
partea a doua a romanului, comentatorul roman conchide : "Ca
si in partea intii, nimic in aceasta parte a doua, adevarata
odisee cavalereasca, nu se dovedeste a fi modelul basmului
versificat de Eminescu.

Ca forma, singura asemanatoare ar fi ca poema-roman cit si
Fata din gradina de aur au adoptat strofa de cite opt versuri
iambice. Dar si aici, in versificatie, sint multe deosebiri. Pe
cind versurile lui Wieland se misca liber de la endecasilab la
alexandrin, cu libertate in asezarea rimelor, Eminescu alege en-
decasilabul, adoptind nu forma strofei lui Wieland, ci pa aceea
de stanta epica italiana, asa cum a fost minuita de Ariosto
in Orlando si de Tasso in Gerusaleme.

Dar daca Oberon, privit in total, nu are nimic comun cu
basmul substrat al Luceafarului, ce-l va fi indemnat pe Che-idi
sa afirme ca Wieland a dat modelul ?' (Izvoarele poemei Lu-
ceafarul, p. 3-5).

Caracostea recunoaste insa trei aspecte din ooera lui W^;e-
land cu care Luceafarul poate avea totusi unele asemanari,
Primul ests eliberarea de care un cavaler a unei fete tin'ite
sub paza de un urias. Apoi indragostirea in vis a eroului,
Huon, de frumoasa Rezia, ceea ce ar aminti de episodul Florin
si fata de imparat, in fine, un al treilea si cel mai substantial
motiv comun ar fi dezamaqirea batrinului Gondolf vazindu-si
tinara sotie in bratele unui tinar indraznet. Nici aici insa nu
siit ratiuni ale unei influente, crede criticul : "Dar - noteaza
el - acesta este un motiv atit de frecvent, incit, dind qreutate
unei apropieri de felul acesta, poti ajunqe la cele mai neas-
teotate legaturi, cind de fapt n-ai indicat decit unele intim-
platoare vaqi asemanari' (Ibidem, p. 6).

16 Sever, Caracostea indica un sinqur model in acest sens,
studiul lui Ch. Drouhet, V. Alecsandrl si scriitorii francezi : "E o
lucrare indispensabila nu numai pentru cel ce vrea sa adin-
ceasca pe Alecsandri, dar si pentru cel care vrea sa vada in

actiune o metoda la inaltimea vremii. Facind abstractie de unele
chestiuni de amanunt, discutabile, lucrarea aceasta este un
model de constiinciozitate in informatie, de finete in analiza,-
si de siguranta in gust, totul condus in asa fel incit din modele
sa iasa clar la lumina originalitatea scriitorului' (Op. cit.,
p. 7).

17 Incercarea, laudabila, a lui Caracostea de a depista
vreo sursa pentru basmele lui Kunisch nu duce prea departe:
"Cautind izvorul, gasesc o nota interesanta intr-un manuscris
intrat in toamna anului 1925 in colectia Academiei Romane.
Este o culegere de basme Rumanische Marchen aus Sieben-
burgen alcatuita de I. C. Hintz, de fapt numele germanizat al
lui I. C. Hintescu, acel care a publicat o culegere de proverbe
romane. Printre numeroasele basme in traducere germana adu-
nate din diferite carti si periodice, se afla si Das Madchen im
goldenen Garten cu urmatoarea notita : «aus dem Kronstadter
Hausfreundkalender fur 1862». Cu privire la culegator se face
presupunerea : «Wahrscheinlich von Fr. Obert».

Dar insemnarea aceasta nu ne pune pe urmele izvorului
basmelor lui Kunisch. Calendarul din Brasov a reprodus bas-
mul, care aparuse in 1861 in volum. Avem numai dovada unei
repezi si admirative receptiuni. De alta parte, nici presupunerea
ca Fr. Obert ar fi fost culegatorul nu se poate sustine. E drept
ca el publicase in periodicul german Das Ausland intre anii
1856-1858 o seama de povesti romane din Ardeal. Unele din-
tre ele au intrat chiar in circulatia stiintifica europeana, in-
deosebi in urma unei comunicari a lui lacob Grimm in Aca-
demia din Berlin cu privire la ' legenda lui Polyfem, in lega-
tura cu un basm romanesc cules de Obert. Dar de curind cu-
noastem intreaga colectie de basme romane adunate de Fr.
Obert : Rumanische Marchen und Sagen aus Siebenburgen,
colectie data la iveala si insotita de pretioase note si paralele
de cel mai de seama folclorist sas, d. A. Schullerus. Strabatind
colectia, te incredintezi insa ca Fr. Obert culegea basmele noas-
tre intr-un spirit simplu si neimpodobit, cu totul deosebit de
felul sentimental pe care il vom intilni in Das Madchen im
goldenen Garten. Nu vedem deci o filiera germana ardeleana
prin care acest basm sa fi ajuns la Kunisch'. (Op. cit., p. 9-10).

18 Referiri la aceasta colectie se pot gasi si in Gheorghe
Vrabie, Folcloristica romana, Bucuresti, E.P.L., 1968, pp. 105-107.

19 G. Bogdan-Duica, Despre "Luceafarul' lui Eminescu,
Brasov, 1925, p. 17, reprodus in G. Bogdan-Duica, Eminescu.
Studii si articole, ed. Ecaterina Vaum, lasi, "Junimea', 1981,
p. 91.

20 D. Caracostea aliniaza argumente vadit polemice fata de
studiul lui Boqdan-Duica, recunoscindu-i foarte putin din par-
tile lui valabile : "Din citi s-au ocupat pina acum de Luceafa-
rul, singurul care a cautat sa-i lamureasca temeinic izvoarele
este d. G. Bogdan-Duica in lucrarea Despre "Luceafarul' lui

296

Eminescu, de curind aparuta. Trebuie sa marturisesc ca ma
deosebesc fundamental de parerile exprimate in aceasta lu-
crare. Din cele 15 capitole cite o alcatuiesc, nu ma apropii de-
cit de o parte din cele aratate in cap. XII, intrucit ele urmea-
za indicatiile date de Eminescu si vor fi intregite de unele
rezerve critice. Restul mi se pare nu discutabil, dar hotarit ala-
turi de adevar' (Izvoarele poemei "Luceafarul', p. 11).

21 Solida colectie a lui Adolf Schullerus este Versechniss
der rumanischen und Marchenvarianten nach dem System der
Marchentypen Antti Aarnes, F. C. 78, Helsinki, 1928. Amanunte
in ce priveste primul tip de basm despre care vorbeste Cara-
costea se pot gasi in lucrarea lui I. Boite in colaborare cu
G. Polivka, Anmerkungen zu den Kindern und Hausmarchen
der Bruder Grimm. Ratiunea comentarii mai largi a acestui
tip de basm de catre critic in cadrul genezei Luceafarului sta
in faptul ca, asa cum remarca el, "al doilea basm publicat de
Kunisch, Frumoasa fara corp, versificat si el de Eminescu, apar-
tine, in partea lui autentic populara, acestui prim aspect al
tipului nostru si este un «pendant» al basmului din care a
iesit Luceafarul' (Op. cit, p. 18).

22 Motivul ondinei sau undinei, care in mitologia scan-
dinava, de unde provine, este zina apelor ce ademeneste pe
pescari si marinari, a fost cultivat si de Eminescu, dupa ce s-a
bucurat de o larga circulatie europeana in romantism. A se
vedea pentru prezenta lui la Eminescu : D. Murarasu, M. Emi-
nescu, Poezii, I, Bucuresti, "Minerva', 1970, p. 11-12.

23 Asupra afinitatilor lui Eminescu cu Wagner, a utilizarii
unor mituri comune celor doi mari creatori, a se urmari studiul
lui D. Murarasu, Comentarii eminesciene, Bucuresti, E.P.L.,
1967, pp. 189-195.

24 Pentru o documentare mai larga asupra metamorfo-
zelor acestui basm Caracostea face trimiteri necesare : "Cine
ar dori sa se orienteze cu privire la numeroasele lui forme
si la larga lui raspindire mondiala, gaseste bogat material in
notele date de Bolte-Polivka, in amintita lucrare, la basmul
nr. 88 al fratilor Grimm, Das singende springende Lowenecker-
chen si in culegerea de basme lorene, sub ie loup blanc' (Iz-
voarele poemei "Luceafarul', p. 20).

25 Scrisoarea indignata a luT Eminescu catre Veronica Mi-
cle cu aluzie la Amor si Psyche de Aouleius a fost scrisa de poet
probabil in 1877 si se afla in Ms. 2257, f. 316 si urm. A publi-
cat-o G. Bogdan-Duica in Buletinul "Mihai Eminescu', 1932,
p. 10 si urm.

26 Contrastul acesta "apare cu putere si in nuvela Cezara'
(Izvoarele poemului "Luceafarul', p. 21).

27 Ipoteza lui G. Bogdan-Duica despre o sugestie persana
in polaritatea celest-teluric in Luceafarul este larg discutata de
D. Caracostea cu argumente ce o infirma categoric. Trimiterea
se face, in schimb, la alte surse mult mai plauzibile : "Si daca

polaritatea inalt cotemplativ de o parte, teluric, de alta, ii
aparea lui Eminescu in cuprinsul aratatelor icoane, daca atit
basmul Kunisch cit si numeroase alte marturii ne trimit la aceas-
ta polaritate, nu putem urma pe d. Bogdan-Duica in afirmarea
ca la temelia Luceafarului sta o predomnitoare influenta per-
sana, «in mitologia persilor existau spirite nemuritoare ale ira-
vashi-lor care, cu voia lor - cum si-n Luceafarul se zice Vrei
poate - se scoborau pe pamint, pentru ca prin actul de pro-
prie jertfire sa devina aici eroi luptatori cu raul. Si fravashii
sint asezati in stele ; de acolo, din stele, vin sa lupte cu de-
monii, sa faca dreptate.

Si acum putem face un pas mai departe, putem zice : lu-
minosul si intunecatul, curatul si necuratul, care se afla in fon-
dul Luceafarului nu fac acelasi dualism persan ce nu se ga-
sea nici la greci, nici la inzi ? Deci fondul cel mai vast al
poemei nu este persan ?» (subl. Bogdan-Duica).

Forma interogativa subliniaza aici infirmarea. Observ mai
intii ca miezul problemei nu este sa constati existenta unor
astfel de duhuri nemuritoare ca ale r>avasri/-lor ; fiinte ceresti
ca acestia au si inzii ; paralel cu zinele-lebede apar la ei ne-
muritorii Gandarvi, copiii cerului. Prin relevarea unor astfel
de paralele nu ne apropiem de inima poemei noastre, de si-
tuatia fata de iubire a unei fiinte supranaturale. Si apoi de
ce sa alergam atit de departe cind paralele si motive viu¹
intrate in circulatia literara infatiseaza aspecte in adevar apro-
piate de Luceafarul ?

Paralel cu ce stim din atitea coboriri amoroase ale zeita-
tilor grecesti, oare in povestirile medievale despre cavalerii
Graalului si in povestirile despre unii ingeri care se coboara
pe pamint dusi de iubire, nu avem motive care in adevar se
apropie de situtia Luceafarului ? Substratul folcloric ne lamu;
reste de ajuns» (D. Caracostea, op. cit, p. 21-22).

28 Ca si ipoteza privind influenta persana In conceperea Lu-
ceafarului, Caracostea o respinge la fel de categoric si pe cea
privind influente lituaniene, propuse, superfluu, de Bogdan-Dui-
ca : "Ma intreb - scrie el - ce poate fi comun intre aceste
marturii lituane si Luceafarul lui Eminescu ? Ca motiv, doinele
infatiseaza iubirea necredincioasa pedepsita de zeul chezas al
legamintelor basmul (la care trimite preopinentul, Bogdan-
Duica din sfera basmelor lituaniene, n. n.) face parte din
tipurile incestului ; contaminat cu o poveste "etiologica',
explica, prin necredinta pedepsita, aspectul de frintura, de
secera al lumii. Nimic comun intre spiritul si forma acestor
marturii si Luceafarul nostru. Daca am admite printre izvoare
si paralele sfera larga a motivelor necredintei in casatorie si
a incestului, atunci ar trebui sa incarcam cercetarea cu ne-
numarate intimplari ale zeilor si zeitelor, ceea ce, hotarit, iese
din cadrul izvoarelor si paralelelor ce pot aduce lumina in
intelegerea genezei Luceafarului' (Op. cit., p. 23).

29 Pedeapsa, crestina, se exercita, in acest caz, numai
asupra femeii : "Coboriti pe pamint - scrie Caracostea - in-
gerii nu si-au pastrat cuvintul si menirea, n-au putut face proba
tariei lor, au cedat ispitei si s-au apropiat cu pornirea paca-
tului de frumoasele fapturi ale pamintului. Aici ascetismul cres-
tin a fost hotaritor pentru povestirile poporane. Nu mai vedem,
ca la Goethe, femeia ridicata la Dumnezeu prin iubire. Sint
inaltate la cer si preschimbate in stele numai acele fecioare
care, in puritatea lor, au respins pasiunea vinovata a ingerilor :
iar acelea care au pacatuit au fost nimicite de potop.' {Op.
cit, p. 24).

30 D. Caracostea polemizeaza aici cu G. Calinescu care,
in studiul Viata lui Eminescu (cap. Eminescu si dragostea), si
apoi in Istoria literaturii infirma spiritualitatea eresului emi-
nescian.

31 Cercetatorul amintit este Iulian Jura cu studiul Mitul
in poezia lui Eminescu, Paris, Gamber, 1933.

32 De altfel, R. Kunisch, desi folclorist amator si cunosca-
tor aproximativ al limbii romane, are, in ochii lui Caracostea,
ca si in ai lui lorga, o buna orientare intelectuala, ceea ce
ii confera operei sale de culegator de folclor un bun credit :
"Calatorul nostru - scrie interpretul sau - este departe de a
fi un om cu orizontul restrins. Pe linga lectura bogata, facuse
numeroase calatorii in tari departate (..J). Ca orizont de lec-
tura notez : o scena de pe vapor ii aduce aminte o scena
dintr-un roman in versuri ; intr-un loc aminteste de G. Sand
dar si de E. Sue. insusiri de poliglot nu-i lipseau : intelegea
neogreaca si am vazut ca, in urma unei prinsori cu un localnic,
a invatat limba "valaha', din care ca student, isi insusise ele-
mentele cu prilejul studiului limbilor romanice surori' (D. Ca-
racostea, op. cit., p. 32-33). Pe de alta parte insa, nu este ex-
clusa ipoteza ca cele doua basme ce stau la baza Luceafarului
eminescian sa fi fost culese de altcineva decit de Kunisch, desi
alte surse nu se cunosc deocamdata. In tot cazul. Caracostea
este destul de prudent, inca acum sase decenii, in recunoas-
terea unui alt posibil culegator al celor doua basme : "Din
unele citatii si numiri strecurate in cartea lui, se adevereste pro-
pria marturisire ca a invatat aici limba noastra. Dar totodata
se vede ca si-o insusise imperfect. E indoielnic deci ca el sa
fi cules personal basmele. De alta parte, intre 1854-1858, in
timpul caimacamiei lui Alexandru Griica, cind calatorul nostru
a strabatut Muntenia, cine sa fi putut sa-i dea aceste basme ?
Filimon si Ispirescu incep publicarea de basme dupa aceasta
data. De alta parte, la nimeni dintre scriitorii contemporani
ai Munteniei, nici la Bolliac, nici la Bolintineanu interesul
pentru basm nu era atit de luminat incit sa poata alege, din
multimea marturiilor anume cele doua aspecte ale motivului
nostru.

Dintre publicatiile straine de basme romanesti Kunisch nu
putea sa aiba la indemina decit culegerea din 1845 a fratilor
Schott, Walachische Marcheri. Pentru ca Kunisch publica cele
doua basme sub acelasi titlu general pe care fratii Schott l-au
dat culegerii lor, se naste intrebarea daca nu.cumva calatorul
german si-a alcatuit singur basmele din motivele aflate la fratii
Schott. Unele momente ar pleda pentru aceasta, dar nu-s con-
cludente ; s-ar putea sa fie intimpiatoare paralele. De alta
parte, Kunisch ne incredinteaza ca basmele lui "n-au fost inca
publicate nicaieri'. Alte lamuriri cu privire la izvor nu ne da.

Dar in prefata culegerii lor, fratii Schott ne spun, cu pri-
vire la izvoare, ca cea mai mare parte din basme o datoresc
lui Draguescu, de fel din Oravita, un om cult, cunoscator in
ale dreptului, «in momentul de fata slujbas in Valahia». Daca
s-ar putea face dovada ca, la data cind Kunisch se afla in
Muntenia, Draguescu traia, atunci am fi pe urma probabila a
izvorului. De buna seama, Kunisch, iubitor de literatura si in-
deosebi de basme, a cunoscut colectia fratilor Schott ; cuvin-
tele lor de lauda pentru Draguescu trebuia sa destepte in
calatorul german dorinta de a-l cerceta' (Ibidem, p. 31-32).

33 Tentativa de a descoperi in cele doua basme culese
de Kunisch izvorul unic al Luceafarului nu este acceptata ca
atare de catre toti interpretii poemului, intre care D. Popovici,
E. Todoran, Virgil Cutitaru. Acesta din urma aduce ca argu-
ment legenda populara privind geneza nefericita a lumii ;
"intocmai ca in legenda mentionata, si in conceptia lui Emi-
nescu, imperfectia lumii nu consta in devenirea, ci in insasi
geneza ei. Motivul fundamental si conflictul poemei Luceafarul
se constituie, in ultima analiza, din inaderenta creatorului la
propria sa creatie' (Metamorfozele lui Hyperion, lasi, Junimea,
1983, p. 15)..

34 In problema, controversata, a variantei ultime a Lucea-
farului, dupa discutia larga a iui Perpessicius, s-au emis punc-
te de vedere contradictorii consemnate, intre altii, in anii mai
noi, de catre D. Murarasu, in M. Eminescu, Poezii, III, Bucu-
resti, E.P.L., 1968, p. 353-355 si de Virgil Cutitaru, Spatii, lasi,
"Junimea', 1981, p. 23-37.

35 Idei ca acestea exprima realismul gindirii exegetice a
lui Caracostea, respingind atit caracterul fetisizat, romantic, al
inspiratiei ca principiu de esenta divina a creatiei, dar si po-
zitivismul, determinismul mecanicist care marca inca multe cer-
cetari de istorie literara.

36 Studiul in cauza ii apartine lui Tudor Vianu, Poezia lui
Eminescu, Bucuresti, 1930, cu care D. Caracostea polemizeaza
de altfel si in studiul anterior consacrat lui Eminescu, Arta
cuvtntului la Eminescu.

37 Ideea solidaritatii perfecte a partilor unei opere tinind
de conceptia structuralista, ilustrata, intre altii, de O. Walzel,
bine cunoscut lui Caracostea, este larg aplicata si de el in

Arta cuvintului la Eminescu, unde se intereseaza foarte insis-
tent de strinsa corespondenta dintre diversele niveluri ale unor
opere eminesciene ca Venefia, Mortua est, Luceafarul etc.

38Raporturile lui Eminescu cu romanticul Keats au fost,
in anii mai noi, examinate de catre Al. Dutu, Explorari in is-
toria literaturii romane, Bucuresti, E.P.L., 1965 si cu deosebire
de catre Stefan Avadanei in substantiala sa carte, Eminescu si
literatura engleza, in special in subcapitolele Keats si Eminescu
si Keats.

39 Adept al ideii lui K. Vossler, conform careia limba este
ea insasi un produs al expresivitatii artistice a unui popor,
Caracostea o dezvolta larg in ignoratul volum Expresivitatea
limbii romane, Bucuresti, Fundatia regala pentru literatura si
arta, 1942.

40 Se trimite anume la studiul Destinul poetului si meni-
rea poeziei, din "Gindirea', nr. 3, 1939, p. 141-150.

41 Despre inriurirea lui Schopenhauer asupra poetului a
se urmari intregul sir de idei incepind cu cele maioresciene
favorabile acestei influente, dar si opusul acesteia, de pilda,
in Liviu Rusu, Eminescu si Schopenhauer, Bucuresti, E.P.L., 1966.
Opinii mai noi, cu nuantari si cu alt mod, mai adecvat, de a
privi lucrurile, pot fi urmarite in serioasa exegeza a lui E. To-
doran, Eminescu, Bucuresti, Minerva, 1972, mai cu seama in
capitolul Diorama poetica si dialectica istoriei, p. 119-141.

42 In traducere romaneasca : "Aceasta dovedeste ca daca
geniul aduce fericirea suprema celui ce-l .poseda, in momen-
tele de inspiratie el poate sa se bucure de ea fara obstacole,
dar el nu-i in stare sa-i faca viata fericita, dimpotriva'.

43 Tradus in romaneste : "La drept vorbind, mi se pare
ca omul de geniu in dragoste trebuie sa deceptioneze aproape
totdeauna. Ce viata poate oferi unei femei acel care, pen-
tru a fi el insusi, trebuie sa traiasca in afara vietii ? In drama
destinelor umane, un artist nu-i un actor, ci o oglinda' etc.

44 Unii exegeti ai poetului gasesc o data foarte timpurie
a primului sau contact cu filozofia lui Schopenhauer. Astfel,
D. Popovici considera ca posibila aceasta data inca anul
1866, cind, ca gimnazist la Cernauti, Eminescu l-ar fi cunoscut
pe Schopenhauer din articolul profesorului de filozofie Alois
Scherzel, aparut in Programa scolii (D. Popovici, Poezia lui
Eminescu, Bucuresti, E.P.L., 1969, p. 71-72).

45. Ceea ce promite aici Caracostea va realiza, pe su-
prafete insemnate, in Arta cuvintului la Eminescu, unde cer-
ceteaza, mai ales in poemele Epigonii, Venetia si Luceafarul,
prin studii de veritabila fonostilistica, de altfel ca si in Expre-
sivitatea limbii romane, nivelurile expresive ale acestor poeme,
in baza unei metode structuraliste de vadit pionierat in
epoca (vd. studiul nostru D. Caracostea si contradictiile struc-
turalismului, in D. Caracostea, Arta cuvintului la Eminescu,
lasi, "Junimea', 1980, p. 5-21).

46 Datele cercetarilor din ultimii ani infirma asertiunea lui
Caracostea, o expertiza meticuloasa a dr. Ion Nica, Eminescu,
structura somato-psihica (Bucuresti, "Eminescu', 1972) cit si stu-
diul biografic al lui G. Munteanu, Hyperion, I, Viata lui Emi-
nsscu, intarind ideea unei ereditati maladive a poetului pe
linie materna.

47 Anghel Demetriescu, Mihai Eminescu, in Opere, Fun-
datia regala pentru literatura si arta, 1937, p. 245-246. Por-
tretul in linii ferme de aici se bazeaza pe datele contempo-
ranilor lacob Negruzzi, Ion Slavici, Caragiale, Teodor V. Ste-
fanelli, N. Petrascu s.a., care au lasat informatii pretioase
despre poet, cu putine contradictii care sa modifice eventual
imaginea lui globala.

48 Ion Slavici, Amintiri, Bucuresti, Cultura nationala, 1942,
p. 91. Pe linga numeroasele studii despre natura la Eminescu,
aspectul contemplativ al poetului in fata peisajului cosmic il
dezvolta pe larg Al. Dima in studiul M. Eminescu, in voi. Vi-
ziunea cosmica in poezia romaneasca, lasi, "Junimea', 1982,
p. 45-6.5.

49 Este vorba de studiul lui Tudor Vianu, Personalitatea lui
Eminescu, in Fragmente moderne, Bucuresti, Cultura nationala,
1925, p. 113-125 reprodus in T. Vianu, Opere, II, Bucuresti,
"Minerea', 1927, p. 367-371.

50 Vezi Teodor V. Stefanelli, Amintiri despre Eminescu,
Bucuresti, "Sfetea', 1914, reprodus in T. V. Stefanelli, Amintiri
despre Eminescu, ed. ingr. de Constantin Mohanu, lasi, "Ju-
nimen', 1983.

51 Paginile patetice ale lui Vlahuta despre gazetarul im-
petuos si devotat se pot citi in articolul lui Vlahuta Amintiri
despre Eminescu, reprodus in Al. Vlahuta, Scrieri alese, II,
Bucuresti, E.P.L., 1963, p. 364-368.

52 Insertiile metodei structuraliste, pe care o afirma acum,
viguros, Caracostea, o data cu Arta cuvintului la Eminescu,
se pot recunoaste cu usurinta, intre altele, si in considerarea
acestei unitati a liricii' poetului.

53 Este ideea cea mai puternic relevanta a lui Caracostea
in studiul sau Creativitatea eminesciana, cu care astfel de ob-
servatii intra in perfecta rezonanta.

54 Este tocmai ideea-axa a studiului Creativitatea emi-
nesciana tinzind sa descifreze simbolul poemului eminescian
din r^olica finala a lui Hyperion.

55 Idsea cresterii organice a unui stat ca Romania este
principiul de orientare al gazetarului Eminescu care, adept al
conceptiei organiciste, dezvolta o doctrina in acord cu cea
conservatoare, de natura sa puna in lumina o intreaga filo-
zofie la care aderase poetul. Publicistica din Opere, voi. IX,
Xl-Xlll, aparuta in ultimii ani, releva tocmai o astfel de orien-
tare.

56 Avind in vedere ca exegetul se refera la varianta din
1869 a fragmentului dramatic eminescian si ca aceasta este
intitulata Muresianu, rezulta ca titlul lui Caracostea trebuie mo-
dificat. Deci, nu Andrei Muresanu - titlul variantei datate si
de Perpessicius (ed. M. Eminescu, Opere, voi. IV, 1952) si de
Aurelia Rusu (ed. M. Eminescu, Opere, voi. IV, Minerva, 1978)
cea 1871-1872, ci Muresianu. in orice caz, nu Muresanu, cum
grafiaza gresit Caracostea (Vezi M. Eminescu, Opere, voi. IV,
ed. Aurelia Rusu, Minerva, 1978, p. 497).

57 De altfel, D. Popovici a avut motive serioase sa con-
state ca e foarte posibil ca Eminescu sa fi avut contacte cu
filozofia schopenhaueriana inca din 1866. Vezi nota 44.

58 Traducerea romaneasca : "Istoria psihologica a eroului
din Stramosii se desfasoara in mai multe scene de exaltare
sumbra, traversate de luminisuri scaparatoare. Conrad - acesta
este numele sau - sufera de suferintele poporului sau, pe care
el il iubeste cu dragoste de amant si de tata, in generatiile
lui trecute si viitoare. Revoltat la vederea raului ce oprima
pamintul, el il face pe Dumnezeu raspunzator si da curs tu-
turor indoielilor, miniilor si dorintelor care, de totdeauna, tul-
burara inima omului. Dar, om revoltat, Conrad nu obtine de
la cer nici certitudine, nici putere. Asta nu e cind sufletul
uman renunta la orgolioasa izolare si se inclina in fate des-
tinelor lumii. El primeste explicarea enigmei efemerelor trium-
furi ale raului carora le va succeda o magnifica dilatare a
umanitatii in bine. Scenei de revolta a omului impotriva di-
vinitatii ii succede deci cea a viziunii sale asupra viitorului, in
care poporul polonez apare ca un Hristos crucificat si re-
nascut ce se arata altor popoare in gloria sa' (Stanislas
Szpotanski, Adam Mickievjicz si romantismul, p. 43-44).

59 Karl Gutzkow (1811-1878), romancier si dramaturg ger-
man, autor, intre altele, al romanului in 9 volume Die Ritier
vom Geiste (Cavalerii spiritului).