|
|
|
Ilustreaza conceptul operational narator (personaj - narator sau narator "martor") folosind ca suport un text narativ studiat.
Ultima noapte., de Camil Petrescu
Personajul - narator relateaza fapte in care este implicat ca protagonist
si este necreditabil deoarece ofera o perspectiva subiectiva asupra celor relatate.
Camil Petrescu subliniaza ideea ca scriitura moderna trebuie sa renunte la tipul de narator traditional, omniscient, omniprezent, propunand un altul, subiectiv care sa descrie cu sinceritate propriile trairi interioare.
"Romanul este oglinda paralela a constiintei mele" se cultiva confesiunea, naratiunea la persoana I, jurnalul, autenticitatea, subiectivitatea.
"Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I".
Eroul este pus in doua situatii limita: iubirea si razboiul - situatii pe care le traieste intens si total cu riscul suferintei.
" N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc ar constitui pentru mine o limitare". Eroul nostru este o fire pasionala participand la anumite experiente limita ale vietii care ar putea sa-l intregeasca din punct de vedere sufletesc. Face parte din categoria "sufletelor tari", fiind un erou inflexibil, incapabil de compromisuri, de jumatati de masura, cu idei fixe masurand viata din punctul de vedere al absolutului. Gheorghidiu cauta iubirea absoluta.
"Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt".
Prima parte este un roman de dragoste, este o fictiune. A doua parte este un jurnal de front real apartinand scriitorului, imprumutat punct cu punct eroului principal.
Roman monocentric (grupat in jurul unui singur personaj)
I parte: glisare (alunecare) a prezentului spre trecut
A II- a parte: traire in secunda.
Autor de gradul I - scriitorul Camil Petrescu
Naratorul modern, subiectiv
Autor de gradul al II-lea - narator - protagonist - narator intradiegetic
Viziunea narativa - "avec", impreuna cu (naratorul stie tot atat cat personajul)
" . sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud. Ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. din mine insumi nu pot iesi. eu nu pot vorbi onest decat la persoana I."
Tehnici narative: introspectia, jurnalul de razboi.
Introspectia (autoobservarea) - metoda psihologica bazata pe pe observarea propriilor trairi psihice.
Modalitatea de realizare a introspectiei este monologul interior ca mod de exprimare a starilor launtrice, de reflectare a existentei lui individuale.
Monolog interior - solilocviu - vorbire adresata siesi - traire vorbita- discurs pentru sine - persoana I
Jurnalul - tehnica jurnalului este introdusa in literatura de André Gide si Marcel Proust.
Partea a doua este jurnalul de razboi al lui Gheorghidiu.
Capitolele I si VI (prima parte) relateaza evenimente care s-au intamplat aproximativ in acelasi timp cu momentul in care sunt narate. Sunt contemporane naratiei, dominand timpul prezent, tema fiind razboiul.
Capitolele II-V cuprind o retrospectiva. Predomina timpul imperfect, tema fiind iubirea. Unii critici au vorbit despre tehnica povestirii in rama, rama reprezentand-o razboiul in spatiul caruia este inserata experienta eroului cu Ela, printr-un flash-back (analepsa).
Eroul isi pune problema scrisului, intrebandu-se de ce scrie tot ce i s-a intamplat. Naratorul nu are o constiinta clara a scrierii sale, a ceea ce face, dar marturiseste ca a asternut pe hartie viata sa dintr-o nevoie de a intelege ce a trait.
Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Faptul acesta ii da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este, propriu-zis, o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gandi o alta oranduiala. In aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaza actul erotic si acesta este si izvorul geloziei sale, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. Este o constiinta incapabila de compromisuri.
