|
|
|
Enigma Otiliei, George Calinescu -roman balzacian-
G. Calinescu s-a impus in literatura romana si ca prozator, nu doar prin opera critica. La fel ca in cazul lui M. Eliade sau L. Blaga, proza lui G. Calinescu exista independent de restul operei fara ca aceasta realitate sa insemne ca nu exista conexiuni intre activitatea de prozator si cea de critic.
In romanele sale: "Cartea nuntii", "Enigma Ot", "Bietul Ioanide" si "Scrinul negru" exista o concentrare de structuri si de motive intalnite si la alti scriitori. De exemplu, tipologia parvenitului apare pt prima data in romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon prin Dinu Paturica. Prin Hagi Tudose al lui Delavrancea se incepe seria personajelor avare. In "Enigma Ot" avarul este reprez de mos Costache Giurgiuveanu, iar parvenitul de Stanica Ratiu. Motivul clanului se remarca si in comediile si schitele lui Caragiale, dar si in romanele Hortensiei Papadat-Bengescu.
Cele 4 romane ale lui Calinescu au ca punct comun grotescul.Cele mai multe dintre persj sunt create de autor intr-o forma comica. Dincolo de aspectul rizibil pe care il exprima, persj se impun prin defectele lor, rezultand grotescul; o structura incadrabila barocului. Si N Manolescu sesiza ca scriitorul G Calinescu este un spirit baroc(barocul- curent cultural si literar bazat pe ciudatenie, insolit, amestec de stiluri. Barocul urmareste sa surprinda receptorul, socandu-l, uimindu-l). Optiunea lui G Calinescu a fst pt metoda balzaciana. Balzac isi explica metoda narativa prin faptul ca imp pt caracterizarea persj sunt interiorul si exteriorul casei in care locuiesc, vestimentatia, gesturile si preocuparile acestora. Prozatorul G Calinescu va insista asupra descrierii persj la fel cum in opera critica "Ist lit rom de la origini pana in prez" accentul va cadea asupra scriitorilor tratati ca persj si apoi asupra creatiei acestora.
In capitolul "Ochiul estetului" din "Arca lui Noe", N Manolescu obs ca in cazul lui G Calinescu se poate vb despre "un balzacianism fara Balzac". Afirmatia poate fi sustinuta prin estetizarea realitatii narate, structura care nu este intalnita la Balzac. Se stie ca autorul concret, G Calinescu, era pasionat de arhitectura. El porneste de la metoda balzaciana a descrierii caselor pt a ajunge la caracterizarea persj, dar foloseste aceasta tehnica doar ca pretext. Adevarata motivatie a insistentei asupra detaliilor arhitectonice este insa si pasiunea pt acest domeniu. Nu intamplator protagonistul romanului "Bietul Ioanide" al carui nume este vizibil in titlu, are meseria de arhitect.
Inceputul romanului "Enigma Ot" consta din drumul pe care Felix Sima il face pe str Antim in drum spre casa unchiului sau, mos C Giurgiuveanu. Privirea persj se opreste asupra detaliilor de constructie a caselor. Desi naratorul vede aici prin intermediul persj, in mod clar inf trebuie puse pe seama pasiunii pt arhitectura a autorului. Un tanar de aproape 18 ani cum este Felix nu putea avea atatea cunostinte de arhitectura mai ales ca se pregatea pt medicina. Asadar, G Calinescu imprumuta metoda narativa a lui Balzac, insa din considerente proprii.
Titlul initial pe care il gasise autorul pt romanul sau a fst "Parintii Ot.". Alegerea era justificata in sensul ca autorul ii viza ca posibili parinti pt Otilia pe mos C.G. si pe Pascalopol. Felix este tot orfan si de aici se anticipeaza rel de iubire cu Ot care ii va impresiona totdeauna pe cititori.
La sugestia editorului sau, Al Rosetti, G Calinescu va schimba titlul in "Enigma Ot". Avand in vedere clasificarea titlurilor pe care o face G Genette in "Seuils", noul titlu "Enigma Ot" este prin primul constituient imediat tematic sau obiectal, iar prin al 2 lea subiectal.
Tema enigmaticului feminin a fst predilecta in lit rom incepand cu romantismul pasoptist. In perioada pasoptista se impun romanele "Tainele inimei" de M Kogalniceanu si "Manoil" si "Elena" de Dimitrie Bolintineanu. Astfel, si in centrul romanului lui G Calinescu,se afla Otilia, persj feminin complex, vazuta atat de Felix cat si de Pascalopol ca o enigma.
De aceea se poate spune ca Felix si Pascalopol dau din interior titlul romanului. In "Epilog", Pascalopol ii marturiseste lui Felix, pe care il intalneste in tren, ca Ot a fst "o fata delicioasa, dar ciudata".
Intentia autorului a fost de a situa in centru ideea enigmaticului feminin si prin aceasta, romanul de dragoste. Totusi dupa cum arata Umberto Eco in "Limitele interpretari" nu conteaza "intentio auctoris" ci "intentio operis". Astfel, critica literara a descoperit in centrul romanului nu neaparat personajul Otilia ci mai degraba clanul Tulea condus de Aglae. Agale este numita de colegul de la medicina a lui Felix, Weissmann, "baba absoluta fara cusur in rau". Alaturi de Aglae, clanul il mai contine si pe Simion si pe cei trei copii: Olimpia, Aurica si Titi. Olimpia este casatorita cu Stanica Ratiu care mai tarziu o va parasi pentru Georgeta. Stanica este un personaj al parvenirii fiind interesat doar de ascensiunea sociala.
In "Noi probleme ale romanului" Jean Ricardou, subliniaza ca exista o stransa legatura intre inceputul si finalul unui text literar chiar daca intre acestea doua se afla o mare distanta narativa. In "Enigma Otiliei" discursul si istoria povestita se deschid si se inchid prin motivul "drumului". Este evident ca drumul, ca in romanul "Ion" a lui Liviu Rebreanu, este o metafora a vietii. La inceput naratorul omniscient evoca drumul lui Felix pe strada Antim spre casa unchiului sau Costache Giurgiuveanu. Cuvintele prin care il intampina acesta "Nu sta nimeni aici" reapar intr-o forma similara si la sfarsitul romanului. Atunci Felix va reface drumul pe aceiasi strada incercand sa-si reaminteasca anii adolescentei. I se pare ca aude cuvintele lui Mos Costache: "Aici nu sta nimeni". Cuvantul "nimeni" transpus in italice incheie romanul atat in planul discursului cat si in planul istoriei povestite. Un nou inceput nu mai este posibill in roman.
O caracteristica a romanelor lui Calinescu este aducerea de la inceput a personajelor intr-un spatiu interior. Asa se intampla in "Bietul Ioanide", dar si in "Enigma Otiliei". In casa lui Costache Giurgiuveanu se afla Pascalopol, Aglae, Simion, Aurica si binenteles Otilia. Modul de a se manifesta a lui Costache Giurgiuveanu, prin balbaitul si negarea continua este caracterologic pentru avar. Greimas si Fontanille in "Semiotica psiunilor" sesizeaza ca avarul se caracterizeaza prin acumularea banilor. El intrerupe circuitul acestora in plan social, temandu-se mereu de lumea din jurul lui care ar putea sai fure bani. Asa se explica si cuvintele prin care Mos Costache il intampina pe Felix: "-Nu-nu-nu stiu.nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc". Cea care il recunoaste pe Felix si il conduce inauntru este Otilia: "- Dar papa, e Felix!". Chiar si ordinea personajelor pe care i le prezinta Otilia lui Felix nu este deloc intamplatoare. Se anticipeaza triada erotica, prin faptul ca primul personaj prezentat este Pascalopol. Acesta ii retine mult timp mana lui Felix intr-a sa, il priveste in ochi, cu ironie, ca pentru a-si manifestat raportul de superioritate.
Dupa metoda balzaciana sunt caracterizate si celalalte personaje. Raporturile dintre Aglae si Simion sunt reflectate inca de la inceput prin faptul ca Aglae juca table si carti cu barbatii in timp ce Simion sta retras pe o canapea, are broboada si brodeaza.
Alaturi de degradarea morala vizibila prin Mos C, Stanica Rartiu si Georgeta exista si degradarea sociala si biologica. Este clar ca in clanul Tulea rolurile sunt inversate. Conducatorul clanului nefiind Simion ci Aglae, ceea ce genereaza grotescul. Un personaj grotesc este si Aurica, singurul ei gand fiind maritisul. Pentru Aglae si Aurica, sosirea lui Pascalopol la Mos C determina o incercare din partea lor de a determina o apropiere intre acesta si Aurica. Pentru ele Pascalopol reprezinta o "partida". In realitate Pascalopol vine la Costache numai pentru a o vedea pe Otilia pe care o cunoaste de mica si fata de care nutreste sentimente complexe. Pascalopol este un personaj al melancoliei si accepta intregul ludic al comportamentului Otiliei. Este si ocrotitor ca pater, dar o si iubeste dintr-o alta perspectiva, ca barbat, casatorindu-se in final cu ea.
Mos C incearca si el sa profite de prezenta lui Pascalopol, cerandu-i frecvent sume de bani pe care uita, binenteles, sa i le mai inapoieze. Pascalopol il priveste cu indulgenta pe Costache la fel cum va proceda si cu Stanica Ratiu, care ii va cere la randul lui bani fara a-i mai inapoia niciodata.
Motivul clanului presupune inchiderea, dar si degradarea erotica, familiala, sociala si biologica. Degradarea biologica este vizibila prin Simion tatal si Titi fiul. Simion va ajunge sa creada ca este Iisus Hristos coborat pe pamant pentru mantuirea omenirii. Va semna o carte postala ilustrata cu numele Iisus cea ce genereaza comicul. Simion incepe la un momendat sa manance foarte multa, simtind in trup o forta colosala. Obisnuieste sa se uite in oglinda, pipaindu-si frecvent muschii. Forta "herculeana" de care aminteste mereu, mai ales in fata Aglaei, il determina sa-i fie frica sa mai mearga prin casa pentru ca ii se pare ca paraie podelele. Intr-un final Aglae il va interna la ospiciu.
Titi nu este departe de tatal sau incadrandu-se in tipologia intarziatului. Pasiunea lui este de a copia carti postale ilustrate, pe care de fapt nu le intelege. Cand se plictiseste este trimis de Aglae sa se legene. Se vede ca asemenea lui Simion, Titi este subordonat Aglaei care-l depersonalizeaza complet. Degradarea biologica nu presupune insa eliminarea instinctului sexual. Urmarind-o pe Otilia, Titi il intreaba pe Felix daca acesta se preteaza. Otilia afla si suparata i se plange lui Mos C. Avarul tinde sa fie salvat in roman prin dragostea lui pt Otilia, dar in acelasi timp nu o poate supara pe sora sa Aglae. Marea aventura a lui Titi va fi casatoria cu Ana Sohastchi, care se va dovedi a fi o inselatorie pusa la cale de fratii acesteia. Totusi, insurat fiind, Titi nu are curajul sa-i marturiseasca Aglaei noul sau statut , stand ziua cu sotia, iar noaptea cu mama, pentru a nu da de banuit. Dupa ce Aglae afla, Titi se va folosi de acest lucru in fata familiei sotiei sale. Astfel cand il supara cineva ultima lui replica este: "- Magarilor, va spun la mama!".
Aurica se incadreaza in familia Tulea prin situatia ei disperata. Apartine tipologiei fetei batrane si isi aduna toate eforturile pentru a convinge un barbat sa o ia de nevasta. Zilnic se machiaza strident si se plimba pe calea Victoriei, avand cu precizie aceeasi ruta care cuprinde ambele trotuare. Spera ca intr-o zi sa o acosteze un barbat ceea ce nu se intampla niciodata. Ii va face avansuri si lui Felix care infricosat se va stradui sa o evite. Patologicul acumularii nu exista doar in cazul lui Mos C ci si la ea pentru ca strange beteala de la nunti. Participa la toate nuntile cunoscutilor si se uita cu invidie la proaspetele mirese, traind prin transfer realitatea celor care reusesc sa se marite. Cand este in prezenta lui Pascalopol vrea sa-i creeze impresia ca ea este fata deosebita, numai potrivita pentru a ingriji un barbat, spre deosebire de Otilia cea "dezmatata". Cand Pascalopol o invita pe Ot la mosie, Aurica exclama ca o domnisoara nu ar trebuie sa mearga singura cu un barbat. Fara indoiala insa, Aurica ar fi acceptat sa vada mosia lui Pascalopol daca ar fi primit o astfel de invitatie. Ca raspuns la indignarile Auricai, Otilia il invita la mosie si pe Felix.
Scena de la mosie este foarte importanta si pentru ca exprima confruntarea directa dintre cele doua personaje masculine: Felix si Pascalopol. Felix incepe sa traiasca semnele geloziei atunci cand vede exuberanta Otiliei, care in preajama lui Pascalopol se comporta ca o adolescenta. Doua tipuri de iubire se creeaza in roman: matura intre Pascalopol si Otilia si adolescentina intre Otilia si Felix. Se observa ca Otilia se afla intre cei doi rivali. Acestia sunt la randul lor reprezentari ideale ale autorului, insa la varste diferite.
Desi o iubeste pe Otilia, Felix se va apropia de Georgeta, un personaj feminin aflat in opozitie in raport cu Otilia. Initierea erotica a lui Felix va fi cu Georgeta, o fata orfana asemenea Otilei, dar care este intretinuta de un general mai in varsta. Georgeta va fi blamata de Stanica Ratiu pentru aceasta relatie ilicita, dar la finalul romanului lectorul afla ca acesta se casatorise cu ea.
Parvenitul din tipologia caruia face parte si Stanica Ratiu isi schimba mereu punctul de vedere. El pare a avea raspuns la toate intrebarile si se caracterizeaza si prin snobism. Ii este tipica demagogia, asemenea personajelor lui Caragiale. Casatoria pare sfanta pentru el iar rolul femeii este acela de a face copii pentru patrie. In realitate, Stanica este eternul avocat fara procese, dar se considera un personaj de viitor. Dupa ce reuseste sa ii sustraga banii lui Mos C se va desparti de Olimpia si o va lua de nevasta pe Georgeta, pentru ca afla ca acesta mostenise o parte din averea generalului batran. Totul pentru Stanica este o afacere; pentru parvenit, dragostea este un sentiment minor. Cum un astfel de personaj nu poate gandi decat in structurile arivismului, Stanica Ratiu considera apropierea Otiliei de Pascalopol, datorandu-se aceluiasi motiv al cheltuirii banilor acestuia. Senil ii va spune la un moment dat Otiliei :"-Noi doi ne asemanam. Hai sa ne luam". La sfarsitul romanului cand il intalneste pe Felix, opinia lui despre Otilia este aceeasi. Stanica ii spune lui Felix ca Otilia a divortat de Pascalopol "dupa ce l-a tocat" si ca e plecata in Spania sau in America si ca ar fi nevasta unui conte. Concluzia lui este ca "si aia s-a ajuns". Chiar daca acesta opinie ii apartine lui Stanica ea trebuie pusa totusi in legatura cu titlul romanului pentru ca se ofera ideea enigmaticului feminin.
In "Semiotica pasiunilor" Graimas si Fontanille deosebesc avarul de parvenit, cele doua tipologii sunt ilustrate in roman prin Mos Costache G. si Stanica Ratiu. In timp ce avarul este introvertit aducand totul spre sine prin acumularea bunurilor si economisirea banilor, parvenitul este un personaj extrovertit pentru ca scopul lui este de a se afirma in exterior. Ca si avarul parvenitul vrea sa aiba bani dar numai pentru a capata reputatie, functii sociale sau politice. Astfel in timp ce avarul este pasiv aducand totul spre interior parvenitul este dinamic indreptandu-se catre exterior. Intre Costache Giurgiuveanu si Stanica Ratiu este o permanenta stare de panda, batranul stie ca Stanica vrea sa il deposedeze de bani asa cum doreste si sora sa Aglae. Aceasta din urma vrea banii fratelui pentru copii ei.
Nenumaratele scene grotesti ale pandei dintre Costache Giurgiuveanu si Stanica Ratiu anticipeaza grotescul confruntarii dintre Gonzalv Ionescu si Contescu din "Bietul Ioanide". G. Ionescu isi doreste foarte mult sa obtina un post universitar pe Catedra de georgrafie, in acest sens el isi noteaza intr-o agenda numele tuturor titularilor, varsta si bolile acestora asteptand ca intr-o zi unul dintre ei sa moara. La un moment dat profesorul Contescu se imbolnaveste fiind internat in spital, Gonzalv Ionescu il viziteaza insa Contescu stiind ce doreste colegul lui se hotaraste sa nu mai moara. Incepe sa manance mult, se ridica din pat si chiar face niste exercitii de revigorare in fata lui Gonzalv Ionescu care nu isi mai revenea din uimire. Ironia este ca la sfarsitul romanului Gonzalv Ionescu va fi cel care va muri pe strada de un atac de cord.
Grotescul rezulta in "Enigma Otiliei" si din modul in care Costache Giurgiuveanu isi apara banii. Chiar si cand sta pe oala de noapte el simte nevoia sa aiba caseta de bani pe aproape. Pana la urma isi va ascunde banii sub saltea stiind ca este pandit de Stanica Ratiu si de Aglae. De fapt din cauza banilor va si muri pentru ca Stanica Ratiu ii va subtiliza de sub saltea chiar sub privirea ingrozita a batranului. Grotescul se continua si dupa fuga lui Stanica Ratiu din casa lui Mos Costache cu banii. Afland tragica veste clanul Tulea va sosi la randul sau in fuga in frunte cu Aglae, vor cauta banii batranului peste tot inclusiv in soba, pana la urma vor ridica si salteaua trupului defunctului lovindu-se de perete. Stanica va reveni in casa lui Mos Costache dar se va preface ca nu stie nimic. Parvenitului ii este caracteristica si disimularea.
Personajele care scapa de sub categoria grotescului sunt Pascalopol, Felix si Otilia. Intentia autorului fusese de a situa in centru acest personaj feminin prin care se creeaza intreaga tema a romanului. Se observa ca perspectiva enigmaticului nu apartine Otiliei ci celor doi barbati care o iubesc. Otilia este un amestec intre inocenta si maturitate ceea ce ii cucereste pe amandoi. Dominata de propria feminitate Otilia ii va marturisi mai taziu lui Felix cuvintele care ii traduc raportul cu feminitatea :"cat crezi tu ca mai am de trait in intelesul adevarat al cuvantului? 5-6 ani!" Otilia il alege pana la urma pe Pascalopol pentru ca in prezenta acestuia se poate comporta asa cum ii este firea, fata de Felix pe care il iubeste are sentimente profunde dar in acelasi timp simte ca este mai matura ca el. De asemenea cei doi sunt diferiti si spiritual, Felix este profund, ambitios si studios si doreste sa aiba un viitor. Otilia este rasfatata, capricioasa si nu se vede alaturi de Felix sprijinindu-l asiduu pana isi va gasi un post demn de inteligenta lui.
Iesirea Otiliei din spatiul narativ poate fi interpretata in mai multe moduri, inainte de a se casatori cu Pascalopol ea viziteaza camera lui Felix afirmand candid ca vrea sa vada cum este camera unui baiat. In realiatate Otilia vrea sa i se daruiasca dar Felix pentru a-si demonstra iubirea refuza erotismul. Otilia simte ca Felix nu va putea fi toata viata fericit alaturi de ea, nu va accepta ca acesta sa renunte la facultate pentru a o intretine. De-a lungul intregului roman ea il da ca model de reusita sociala pe Pascalopol ceea ce il deranjeaza imens pe Felix. Atunci cand ramane peste noapte in camera lui Felix ,Otilia ii spune ca un barbat trebuie sa invete sa faca o cariera pentru a fi respectat in societate. Intuieste ca prezenta ei in viata lui il va impiedica pe Felix sa isi urmeze visul. A doua zi dimineata Felix va afla cu surprindere ca Otitlia plecase cu Pascalopol la Paris. Peste alte 2 saptamani primi o carte postala ilustrata in care Otilia ii scrisese ca a plecat pentru ca nu vroia sa fie o povara pentru viitorul lui.
Romanul de dragoste propriu zis se incheie aici, dar cuprinde si un epilog intre o povestire sumara Gerard Genette "Figures III" naratorul povesteste de venirea lui Felix profesor universitar, autor de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi. Acelasi narator afirma ca Felix "se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra prin sotie intr-un cerc de persoane influiente". Lectorul are tot dreptul sa se intrebe unde este Felix de alta data cel care parea sa traiasca numai prin dragostea pt Otilia. Naratorul nu aminteste nici macar numele acelei fete cu care Felix se insoara ca si cum nu ar fi fost nici o poveste de iubire. Se retine insa ca prin intermediul ei Felix urca social, dintr-o data Felix pare cu totul altfel decat in trecut: un barbat practic. Un posibil raspuns in legatura cu alegerile lui Felix poate fi cautat de lector in modul in care acesta o iubise pe Otilia. Sa se fi incheiat oare existenta erotica a lui Felix o data cu iubirea pentru Otilia? Sa fi urmat el oare intr-atat de mult sfaturile Otiliei de a accede social incat sa renunte la orice iubire? Nu pare intamplator nici faptul ca dupa ce se aminteste de casatoria lui Felix naratorul se refera la Stanica Ratiu care o paraseste pe Olimpia pt Georgeta. Apropierea dintre Felix si Stanica doar tangentiala pt ca Felix reuseste si prin propriile merite; el este un tanar foarte studios si foarte ambitios.
Tot in epilog se povesteste si intalnirea lui Felix cu Pascalopol acesta din urma isi asuma rolul de narator intradiegetic evocand timpul din trecut alaturi de Otilia. Ii marturiseste lui Felix ca Otilia i-ar fi spus ca l-ar fi inselat cu un singur barbat, cu Felix dar nu a facut-o. Opinia lui Pascalopol este ca Otilia "a fost o fata delicioasa dar ciudata", pentru el ramanand o enigma. Pascalopol ii spune lui Felix ca i-a redat Otiliei libertatea si ca acum aceasta este in strainatate casatorita. Plecarea Otiliei slujeste intentia autorului de a-i reda inca o data enigmaticul feminin. Este posibil insa ca Otilia sa fi plecat pentru ca era dominata de efemeritatea tineretii.
Pascalopol ii arata lui Felix o fotografie in care o femeie imbatrinita insa "foarte picanta, gen actrita intretinuta" era alaturi de "un barbat exotic cu floare la butoniera".Uimit Felix nu o recunoaste pe Otilia si isi aduce aminte de cuvintele fetei din trecut: "noi nu traim decat 5-6 ani!" Intors acasa Felix compara fotografia pe care i-o arata Pascalopol cu o fotografie daruita in trecut de Otilia. El compara de fapt doua timpuri cel prezent si cel trecut cand fusese iubirea lui cu Otilia, aceasta ar fi definitia melancoliei pe care o da Julia Kristeva in "Soleil noir". Kristeva defineste melancolia ca traire simultana in doua planuri opuse.
Este explicabila atunci revenirea lui Felix pe strada Antim catre casa lui Mos C acest drum simbolizeaza o incercare de intoarcere in adolescenta spre acel roman de dragoste ramas fara finalitate, insasi casa lui Costache Giurgiuveanu privita din exterior da impresia pustiului, incheierea discursului si a istoriei povestite este una definitiva nu doar Felix iese din planul narativ ci si lectorul. Toate povestile de iubire sunt incheiate, nici un inceput nu mai este posibil intre Felix si Otilia sau intre Otilia si Pascalopol. In planul discursului epic in egala masura romanul este incheiat prin acel pronume negativ "nimeni" transpus in italice. George Calinescu creeaza un roman al inchiderii totale.
