|
|
|
Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata.
O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale
Comicul - categorie estetica, ce desemneaza un fenomen care starneste rasul si care nu pericliteaza
existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordanta intre aparenta si esenta, intre
adevar si minciuna, intre scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul,
grotescul.
Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din
lipsa de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant,
plebiscit).
- incalcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia in termeni: «Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.»
- asociatii incompatibile: «Industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.»
- nonsensul: « ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica»
- ticuri verbale:
- Ghita Pristanda: curat murdar, curat constitutional;
- Trahanache: aveti putintica rabdare;
Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute si din prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Branzovenescu;
- incurcatura (pierderea scrisorii);
- evolutia inversa (Catavencu);
- quiproquo-ul (inlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);
- orice scena in care apar efecte comice;
