|
|
|
Ilustreaza conceptele operationale incipit si final, prin referire la doua dintre romanele studiate.
Aplicatie la: Liviu Rebreanu - Ion si George Calinescu - Enigma Otiliei
Incipitul este formula de inceput a unei opere care poate avea semnificatii privind intreaga creatie si poate avea consecinte in desfasurarea ulterioara a evenimentelor. Incipitul difera de tipul si specia textului literar.
In general in textele narative incipitul fixeaza locul si timpul actiunii, descrie mediul in care patrundem sau prezinta personajele operei.
Incipitul se poate pune uneori in relatie cu finalul, acesta fiind formula de sfarsit, care incheie opera si care poarta concluzia autorului.
Privind romanul realist "Ion" al lui Liviu Rebreanu, se poate observa cum incipitul consta prin descrierea amanuntita a drumului care ne introduce in universul satului Pripas, loc al desfasurarii actiunii. Descrierea personificata si detaliata a drumului se supune conventiei verosimilitatii a romanului realist. Crucea stramba de la marginea drumului (din tabla ruginita) prefigureaza de la bun inceput destinul tragic al personajelor. Totodata in incipit ne este prezentata hora din sat, prin descrierea vestimentatiei traditionale si a relatiilor interumane se realizeaza o adevarata pagina etnografica a satului.
Finalul inchide in mod simetric romanul deoarece parasim acest univers inchis pe acelasi drum, pornind tot de la hora, dupa ce are loc sfintirea bisericii. Drumul capata asadar o semnificatie simbolica, reprezentand soseaua vietii.
In general, romanele lui Rebreanu au o constructie circulara (simetrica). Aceasta constructie este o expresie artistica a unei conceptii de viata. Circularitatea, spirala vietii are in mod obisnuit o evolutie pozitiva, fiecare ciclu de viata evoluand le un nivel superior. In romanele lui Rebreanu totul este invers. Aceasta spirala a vietii este indreptata in jos, deoarece statutul personajelor evolueaza negativ de la inceput pana la sfarsit.
Aceasta circularitate, simetrie a incipitului si finalului se regaseste de asemenea si in romanul lui George Calinescu - "Enigma Otiliei". Incipitul acestui roman plaseaza actiunea intr-o seara de iunie din anul 1909, pe strada Antim. Simetria dintre final si incipit se realizeaza prin reluarea descrierii casei de pe strada Antim, din perspectiva lui Felix in momente diferite ale existentei sale (in incipit din perspectiva adolescentului, iar in final cu aproximativ 10 ani mai tarziu)
