|
|
|
www.preferatele.com
Prezentare generala
Lucrarea este o monografie dedicata inceputurilor scrisului romanesc. Are ca scop elucidarea cat mai exacta a locului si timpului aparitiei si raspandirii scrisului in limba romana bazandu-se pe litera documentelor fara a se lasa in ipoteze sau conjecturi. In cursul elaborarii lucrarii au fost folosite studii si articole publicate anterior asupra problemei scrisului in limba romana.
Termenul de "scris" in aceasta lucrare semnifica "actiunea de a scrie" si rezultatul acestei actiuni "totalitatea operelor scrise, literatura (in sensul cel mai general)"[1]. Prin cercetarea originii scrisului in limba romana au incercat stabilirea epocii de formare a traditiei grafice romanesti.
Primele doua parti ale lucrarii: Chestiuni generale si Cadrul cultural urmaresc sa clarifice mai multe probleme legate de miscarea literara romaneasca in perioada inceputurilor ei. Partea a II-a, avand caracter istoric, prezinta initiativele culturale aparute pe teritoriul Dacoromaniei. Partea a III-a: Traditia grafica romaneasca contine imprejurarile si etapele formarii traditiei grafice romanesti cu litere chirilice intre secolele XIV-XVI, si unele observatii asupra scrierii limbii romane cu litere latine. Partea a IV-a Cele mai vechi texte romanesti are ca subiect cultura scrisa din secolul al XVI-lea. Sunt prezentate texte neliterare, texte literare unilingvice si bilingvice, scrieri bisericesti, texte populare. In Incheiere sunt prezentate pe scurt rezultatele investigatiei asupra originii scrisului romanesc.
La abordarea problemei originilor scrisului romanesc opinia mai mult unanima este ca "leaganul scrisului (literar) romanesc este Maramuresul istoric (impreuna cu Ardealul invecinat)"[2]. Originea scrisului romanesc este un proces cu trei etape:
1. Incercarile de a scrie romaneste cu alfabet latin la inceput, secolul al X-lea, mai apoi cu alfabet chirilic
2. In cursul timpului se formeaza o traditie a scrisului romanesc, se stabilesc unele reguli (orto)grafice, partial cunoscuta dupa cuvintele romanesti ramase in documentele slavone si latine redactate in tarile romane in secolele XIII-XV.
3. Secolul al XVI-lea, epoca consolidarii traditiei grafice romanesti.Au ramas aproape 200 de texte elaborate in acesti ani.
Fiind o monografie de sinteza, lucrarea trece in revista toate textele romanesti mai vechi decat anul 1601, examinand opiniile formulate in legatura cu datarea, localizarea, filiatia, paternitatea, autenticitatea, reproducerea lor.
Cartea ofera un capitol intreg examinarii indeaproape a teoriilor formulate pana atunci de mari istorici, lingvisti romani precum: Nicolae Iorga, O. Densusianu, Al. Rosetti, I.-A. Candrea, P.P. Panaitescu, I.G. Spiera, N. Cartojan. Cei dintai istoriografi ai literaturii romane vechi pornesc de la textele coresiene, adaugand cateodata informatii privitoare la unele monumente literare anterioare, precum Catehismul luteran din 1544, presupuse dupa parerea celor doi autori. In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea au fost descoperite in Moldova de nord (Bucovina) trei dintre cele patru texte rotacizante: Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana si Psaltirea Voroneteana; Psaltirea Hurmuzaki fiind donata Academiei de E. Hurmuzaki abia in 1904, descoperite de Gr. Cretu , Gh. Asachi si S. Florea Marian. Datarea textelor rotacizante, cele originale si copiile, au oscilat intre secolele X,XI,XII,XIII,XIV,XV,XVI si XVII, epuizand toate posibilitatile de datare. Localizarea textelor rotacizante au fost considerate succesiv a fi din Crisana-Maramuresul, Moldova, sudul Transilvaniei, nordul Transilvaniei, Oltenia, Banat. Metodele folosite pentru localizarea textelor:
Localizarea prin limba: cel mai sigur mijloc de a stabili provenienta textelor, prin examenul limbii in care au fost scrise textele
Localizarea prin grafia textelor: grafia poate oferi unele indicii asupra regiunii in care s-au scris anumite texte, fiind necesar un repertoriu de specimente grafice, intocmite dupa criterii geografice
Localizarea dupa circulatia hartiei: trebuie cunoscut, in cel mai amanuntit chip, circulatia tipurilor, a variantelor de filigrane pe teritoriul tarii.
Localizarea dupa circulatia originalelor slavone: se poate stabili locul efectuarii traducerilor, daca se cunoaste tipul originalelor slavone puse la contributie.
Localizarea prin regiunea in care au fost gasite textele: nu ne putem baza pe acest criteriu deoarece in epoca veche cartile si manuscrisele circulau destul de intens.
Localizarea prin invocarea conditiilor cultural-istorice.
Localizarea prin invocarea curentului literar care a determinat scrierea textelor.
Metodele folosite pentru datarea textelor rotacizante:
Datarea prin filigranele hartiei: serveste la datarea copiilor in care au ajuns traducerile rotacizante. Rezultatele depind de colectiile de filigrane care stau la dispozitia cercetatorilor.
Datarea prin limba: Este posibila prin invocarea vechimii limbii, caracterul lor arhaic, fenomenele lingvistice: rotacismul, trecerea lui a la i, vechimea elementelor maghiare fiind puncte de referinta in stabilirea vechimii textelor.
Datarea prin grafie: se refera la copiile textelor, poate oferi indicii asupra epocii in care a fost scris textul, avand precizie mai mica decat datarea prin filigrane.
Datarea prin descifrarea unor notite criptografice: date pe care le contin criptogramele.
Datarea prin vechimea originalului slavon sau latin: are in vedere traducerea si nu copierea textelor rotacizante.
Datarea prin curentul cultural care a determinat scrierea textelor
Datarea prin raportare la anii aparitiei a versurilor coresiene corespunzatoare.
Datorita multiplelor teorii formulate pana astazi putem afirma ca problemele ridicate de cele mai vechi texte literare scrise in limba romana asteapta inca o rezolvare definitiva, argumentata. Este necesara limpezirea cu caracter teoretic si metodologic a datelor esentiale.
In partea a doua a lucrarii sunt prezentate curentele cultural-religioase care s-au manifestat pe teritoriul locuit de romani in perioada de inceput a scrisului, avand ca scop elucidarea imprejurarilor in care au aparut si s-au raspandit cele mai vechi texte literare romanesti.
Primul curent prezentat: catolicismul, raspandit odata cu crestinizarea maghiarilor sub regele Stefan cel Sfant in anul 1000. In Moldova incercarea convertirii romanilor moldoveni dateaza din secolul al XIII-lea. Insusi voievodul Latcu, succesorul lui Bogdan a urmat catolicismul. Majoritatea credinciosilor catolici din Moldova de nord au fost maghiari si sasi.In Transilvania catolicismul se bucura de o expansiune printre romani, fiind religia oficiala a regatului maghiar. In Banatul Severinului si in Hunedoara erau romani convertiti la catolicism inca din anul 1237. In Tara Romaneasca propaganda catolica nu a avut mare succes.
Husitismul, miscare religioasa fundata de Ioan Hus cerea raspandirea libera a cuvantului lui Dumnezeu, redarea vietii laice ceea ce apartinea bisericii, respingeau cultul sfintilor, al moastelor si al icoanelor. In Moldova aduc husitismul imigrantii maghiari si sasi din Transilvania.Husitismul a cucerit pozitii puternice in randul catolicilor din Transilvania, adus de studentii ardeleni din Praga.
Protestantismul, cu toate curentele lui: luteranism, calvinism, unitariantism, au impus uzul limbii nationale in slujbele bisericesc. Apar in limba germana Catehismele lui Luther in anul 1529, Biblia in anul 1534, Noul Testament in anul 1522. Dupa anul 1519 sasii aduc cartile lui Luther in Transilvania, ca mai apoi dupa anul 1530 protestantismul cunoaste un avant considerabil in Transilvania. In anul 1564 la sinodul de la Aiud, maghiarii adopta calvinismul, mai apoi unii adoptand unitarianismul. Datorita informatiilor insuficiente se pune sub semnul intrebarii miscarea protestantista din Moldova. In Transilvania cea mai activa propaganda este cea a reformatilor, fiind exercitata si prin intermediul puterii centrale. In Tara Romaneasca exercitarea protestantismului a fost inexistenta.
Curentul national, Biserica ortodoxa putea incuviinta transpunerea in limba romana a cartilor sfinte, dar nu sunt date privitoare la vreo initiativa pornita din mediul ortodox in secolele XV-XVI.
Rol activ in lansarea si vehicularea primelor texte romanesti le-au avut cateva centre orasenesti si bisericesti. Actiuni de tiparire sau copiere a textelor s-au desfasurat in sapte centre de cultura in secolul al XVI-lea dintre care cinci aflandu-se pe teritoriul dacoroman: Sibiu, Brasov, Cluj, Manastirea Putna, iar doua in afara teritoriului dacoroman respectiv Cracovia si insula Rhodos. Cele mai multe texte romanesti au fost tiparite in Transilvania (Sibiu, Brasov, Cluj), copierile fiind atestate in doua centre culturale (manastirea Putna si insula Rhodos).
Sibiu este primul centru cultural care a cunoscut o activitate literara in limba romana. Aici apar primele tiparituri romanesti, un Catehism in anul 1544, din care nu s-au pastrat exeplare si un Tetraevanghel bilingv, slavon-roman, in anii 1551-1553. Aparitia primelor carti romanesti la Sibiu sunt legate de activitatea Reformei. In Brasov, un important centru economic si cultural in secolul al XVI-lea apare tipografia in anul 1535, infiintat fiind de Johannes Honterus. La putin timp se inaugureaza o tipografie chirilica unde marea parte a productiei este legata de numele diaconului Coresi, lucrarea prezentand activitatea diaconului foarte amanuntit, periodizat. Prima carte tiparita de Coresi in limba romana este Intrebare crestineasca aparuta la inceputul anului 1560. In anul 1561 Coresi impreuna cu diacul Tudor termina tiparirea unui Tetraevanghel romanesc, in cca 1566 tipareste un Apostol romanesc. Din cele zece carti romanesti tiparite de Coresi in patru este mentionat locul de imprimare, ca fiind interiorul cetatii Brasovului. Activitatea tipografica a lui Coresi au contribuit la formarea unei limbi literare si liturgice romanesti unitare.
Autorii amintesc deasemenea Clujul deoarece aici a fost imprimat in a doua jumatate a secolului al XVI-lea cel mai vechi text literar romanesc scris cu litere latine denumita Fragmentul Todorescu sau Cartea de cantece din care s-au pastrat patru file scrise cu alfabet latin si ortografie maghiara.
In partea a treia a cartii Originile scrierii romanesti autorii prezinta cateva aspacte care dovedesc ca romanii dealungul intregului ev mediu au posedat aptitudini de scris si citit. Din evul mediu si pana in secolul al XVI-lea de cand detinem primele texte literare romanesti practicarea scrierii de catre romani s-a facut fara intreruperi. Limba de cultura in tarile romane inainte si dupa aparitia primelor texte in limba romana a fost limba slavona folosind in scris alfabetul chirilic. Limba slavona a fost adoptata in tarile romane odata cu adoptarea liturghiei slave intre secolele IX-XIII. Mai ales in Moldova si in Tara Romaneasca limba slavona a ocupat un important loc, limba latina fiind folosita mai ales pentru corespondenta dintre cancelariile domnesti si cateva cancelarii straine. In Transilvania limba slavona este restransa la nevoile bisericii ortodoxe si a corespondentei cu unele orase din Moldova si Tara Romaneasca. La aparitia scrierilor in limba romana limba slavona pierde din teritoriu. In secolul al XVII-lea se inlocuieste treptat cu limba romana.
Cele mai vechi monumente in limba romana scrise cu alfabet chirilic dateaza din secolul al XVI-lea Scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung, adresata in anul 1521 lui Johannes Benker din Brasov, informand despre miscarea ostirii turcesti la Dunare. Urmatoarea scriere in curs cronologic este un scurt fragment exhatologic datat filigranologic intre anii 1535-1555. Primele texte romanesti cu alfabet latin Cartea de cantece din anii 1571-1575, rugaciunea Tatal nostru din anul 1594 transcris de Luca Stoici. Ca o concluzie in incercarea de a elucida originile scrisului romanesc autorii afirma ca primele incercari de a scrie romaneste cu alfabet chirilic nu poate fi datata doar presupusa a fi tentative din cele mai vechi timpuri, chiar din momentul in care romanii au adoptat alfabetul chirilic. Cercetarea particularitatilor de grafie a unor documente infirma faptul ca bazele sistemului ortografic romanesc ar fi fost puse de scribii cancelariilor de slavonie. Sunt relatate cateva norme ortografice, caracteristice ortografiei mediobulgare, folosite in textele romanesti.
Cea mai mare parte a intregii lucrari o ocupa partea a patra Cele mai vechi texte romanesti aici fiind prezentate in capitole texte neliterare, texte literare unilingvistice si bilingvistice, scrieri bisericesti, texte populare.
In capitolul Texte neliterare sunt prelucrate mai multe aspecte, precum aparitia textelor neliterare in limba romana, inmultirea si diversificarea textelor neliterare, continutul, repartitia geografica si scribii textelor neliterare. Dupa parerea specialistilor insemnarile si actele de uz personal au fost primele incercari de a scrie in romaneste. Cele patru decenii intre scrisoarea lui Neacsu (1521) si urmatorul document (un zapis de vanzare emis in anul 1563 sau 1564 se datoreaza unor evenimente neprevazute din epoca veche (razboaie, incendii, jafuri) care au contribuit la distrugerea unor asemenea texte. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea scrierea romaneasca cucereste tot mai multi aderenti acest aspect fiind sprijinit de scrierile in limba romana aparute in acest timp: 9 texte inaintea anului 1581, 18 texte intre 1581 si 1590, iar 90 de texte intre 1591 si 1600. In timpul lui Mihai Viteazul scrierea romaneasca patrunde si in cancelaria domneasca. Continutul textelor neliterare diferea in comparatie cu felul lor, astfel textele cu caracter juridico-administrative si diplomatice erau zapise de vanzare, de cumparare, de schimb, acte de proprietate; textele cu caracter particular fiind scrisorile in frunte cu scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung. In concluzie opinia autorilor este ca textele neliterare au aparut ca o consecinta a nevoii de a comunica in limba romana in scris.
In capitolul Texte literare.Texte unilingvice si bilingvice sunt prezentate texte literare, majoritetea unilingvice parvenite din secolul al XVL-lea, alaturi de acestea fiind texte bilingvice slavo-romane. Textele slavo-romane cu traducere romaneasca sunt prezente la noi din secolul al XVI-lea, precum: Psaltirea lui Coresi din 1577; Psaltirea Iorga cca 1576-1578; Psaltirea atribuita lui Serban Coresi cca 1589; Psaltirea Voronetea; Apostolul Iorga; Psaltirea Ciobanu; Pravila ritorului Lucaci, impreuna cu Cuvantul lui Ioan Damaschin (1581); Floarea darurilor; Cazaniile la Pasti din Codicele Sturzan; Legenda lui Sisinie; fragmente din Codicele Bratul, precum, Apostolul Bratul; Cazania la Pasti; Fragmente evanghelice; Extrase religioase. Textele slavo-romane cu traducere erau destinate nevoilor didactice.
Cel mai voluminos capitol, Scrieri bisericesti, cuprinde numeroase scrieri bisericesti in limba romana din secolele XV-XVII. Apostolul, carte de ritual crestin, cuprinde faptele si scrisorile apostolilor. Apostolul Bratul este cuprisa intr-un manuscris miscelaneu, cuprinde 474 pagini, fiind scrise pe hartie de fabricatie venetiana.Caracterul bilingv, si totodata incomplet al copiei popii Bratul ii ofera o finalitate didactica. Codicele Voronetean, descoperit la manastirea Voronet in 1871 de Gr. Cretu contine 85 file, si este scris cu caractere semicruciale, cu cerneala neagra. Manuscrisul, avand hartie de provenienta sileziana, este incomplet. Portiunea conservata cuprinde Faptele apostolilor, epistola lui Iacob, prima si a doua epistola a lui Petru. Apostolul coresian, urmatorul scris prezentat, are tiparul executat in negru, notele tipiconale si initialele tiparite in rosu. Faptele apostolilor si Epistolele sunt reproduse in limba romana, iar Apostolul in limba slavona. In literatura de specialitate, doua file si cateva fragmente de file descoperite de N. Iorga, sunt cunoscute sub denumirea Apostolul Iorga. Filele contin Epistola catre galateni, iar patru fragmente din Epistola catre efeseni. Cartea de cantece(Fragmentul Todorescu) contine cantece de implorare sau de preamarire a divinitatii, intonat de corul credinciosilor in timpul slujbelor din bisericile reformate. Cele patru file pastrate din prima Carte de cintece sunt scrise cu litere latine si ortografie maghiara. Au fost descoperite in anul 1911 de H. Sztripszky in scoartele unei lucrari din 1601, unde serveau drept materiale de umplutura. Dupa parerea lui I. Ghetie, cantecele romanesti nu au fost traduse dupa o anumita carte de cantece unguresti, ci dupa mai multe culegeri similare, fiind transpuse probabil in epoci diferite. Toti cercetatorii sunt de acord ca Fragmentul Todorescu este produsul literar-religios al comunitatii romanesti calviniste. A fost tradusa din limba maghiara de un roman din Banat-Hunedoara in anii 1562-1571 fiind destinat romanilor de religie calvina. Traducerea a fost tiparita in perioada 1571-1575, la Cluj, in atelierul lui Gáspár Heltai.
Catehismul este o carte de doctrina religioasa, in care sunt expuse principii fundamentale ale religiei crestine.Doua catehisme romanesti sunt cunoscute din secolul al XVI-lea: Catehismul de la Sibiu si Catehismul lui Coresi. Catehismul de la Sibiu este considerata cea mai veche tiparitura romaneasca din care din pacate nu s-au pastrat exemplare. Datarea tiparirii Catehismului romanesc a fost plasata in anul 1544 la Sibiu. Catehismul lui Coresi a fost semnalat abia in anul 1921 de Andrei Birseanu, din care a ramas doar un singur exemplar lacunar. Catehismul este format din cinci parti distincte: Decalogul, Crezul, Tatal nostru, Botezul si Cuminecatura, ca si
Micul Catehism al lui Luther si alte catehisme reformate. Este precedat de o Introducere, in care se face un istoric al traducerii evangheliilor. Structura lucrarii scoate in evidenta caracterul reformat al Catehismului coresian. Din stadiul cercetarilor autorilor lucrarii pare credibil ca originalul Catehismului coresian a fost un catehism protestant maghiar din anii 1530-1540. Concluzia la care au ajuns cei doi autori este ca limbajul textului Catehismului tiparit de Coresi in anul 1560 prezinta elemente de tip nordic, provenind din original, si elemente sudice, datorate tipografului muntean. Continutul arata ca avem de a face cu un produs al cercurilor lutherane din Transilvania si Banat.
Cazania este o culegere de predici care se citesc in biserici de rit rasaritean duminica si de sarbatori. Contin un comentariu al evangheliei duminicale, au un caracter moralizator, oferind credinciosilor percepte de viata si de comportament crestin. S-au pastrat doua Cazanii elaborate in secolul al XVI-lea. In lucrare sunt prezentate cele doua cazanii Tilcul evangheliilor si, respectiv, Cartea cu invatatura, Paucenie sau Chiriacodromion. Prima cazanie, tiparita de Coresi in anii 1567-1568, este unul dintre cele mai caracteristice produse ale miscarii calvine romanesti. A doua, pastrata in numar relativ mare de exemplare, lucrarea este semnalata de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Este alcatuita din versiuni mai vechi , elaborarea s-a facut de munteni- sud-est ardeleni, dupa limba textului. Desi este ortodoxa in continut, este produsul miscarii protestante. Sunt prezentate si trei Cazanii la pasti: Omilie pentru inviere se gaseste in Codicele Bratul, Incercari de traducere din slavoneste si Cazania la Pasti, ambele fac parte din Codicele Sturdzan. Cazania la pasti a fost tradusa inainte de 1559, dupa toate probabilitatile, in Moldova.
Mai sunt prezentate si analizate numeroase scrieri bisericesti: Colectia de extrase religioase din Codicele Bratul, alcatuit din necesitati didactice intr-un mediu ortodox; Cuvantul despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin, cuprinde doua texte scurte bilingve, texte de dogmatica ortodoxa; Decalogul, care cuprinde cele zece comandamente religioase si morale, joaca rolul unui cod moral; Imparate ceresc, este o rugaciune adresata Sfantului Duh, se pastreaza in Liturghierul din anul 1570; Liturghierul, pricipala carte de ritual al bisericii ortodoxe, cuprinde randuiala slujbei sfintei liturghii oficiate de preot duminica si de sarbatori, este o carte coresiana cu doua straturi dialectale : unul muntenesc- sud-ardelenesc, si altul
localizabil in Banat-Hunedoara. Desi cartea este pur ortodoxa, traducerea lui a fost o actiune a miscarii calvine romanesti; Molitvenicul, o carte de ritual in biserica rasariteana, cuprinde randuiala celor sapte taine si o serie de rugaciuni, este o opera a episcopatului calvin romanesc, destinata sa serveasca preotii ortodocsi trecuti la Reforma; Octoihul este o carte liturgica destinata cultului ortodox, cuprinde cantarile din fiecare zi, adaptate succesiv pe opt glasuri, prima traducere, datorata miscarii calvine romanesti, a fost localizata in sud-estul Transilvaniei, in intervalul 1595-1610; Pravila se numea orice fel de carte juridica, cuprinzand legi cu caracter civil sau bisericesc. Sunt cunoscute doua pravile de drept canonic din secolul al XVI-lea: Pravila atribuita lui Coresi, cuprinde expunerea penitentelor, pentru o serie de incalcari a normelor morale. Fiind destinata preotilor dupa care sa se orienteze in practica spovedaniei, traducerea Pravilei constituie o actiune a bisericii ortodoxe romanesti. Pravila ritorului Lucaci, descoperit la manastirea Putna de Gr. Cretu, dateaza din anul 1581 si a fost copiat de ritorul Lucaci din indemnul fostului episcop al Romanului Eustatie. Glosele lui Bogdan, prin continut apartin literaturii juridice, au fost scrise intr-o manastire din nordul Moldovei, traducatorul,probabil un cleric, vorbea un grai nord-moldovenesc.
Psaltirea este o carte bisericeasca de ritual ce cuprinde psalmii. Psaltirile romanesti ale secolului al XVI-lea , din punct de vedere al structurii sunt fie unilingvice: Psaltirile Scheiana, Hurmizaki, si tipatura coresiana din 1570; fie bilingvice: Psaltirea Voroneteana, Psaltirile coresiene din 1577 si cca 1589, Psaltirea Iorga si Psaltirea Ciobanu. Psaltirile rotacizante: Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Psaltirea Hurmuzaki sunt scrise fara spatii intre cuvinte, au fost descoperite in Moldova. Dealungul timpului in literatura de specialitate s-au format diferite opinii, unele unanime, altele contradictorii, asupra datarii, paternitatii, filiatiei, autenticitatii psaltirilor rotacizante. Psaltirea Scheiana, datat de Al. Mares intre anii 1573-1578, are atasat la sfarsit Simbolul Atanasian. Are 265 file, tiparite pe hartie de provenienta sileziana (din fabrica Schweidnietz), ultimele doua fiind de origine brasoveana. Psaltirea Voronetena descoperita de S. Florea Marin, la manastirea Voronet, a fost datata dupa examenul filigranologic de catre Al. Mares intre anii 1551-1558. Ii lipseste inceputul si alte cateva pagini, avand astazi 73 de file, scrise cu cerneala neagra, cu scriere semicruciala. Psaltirea Hurmuzaki, numita dupa donatorul ei Eudoxiu Hurmuzaki, este un manuscris de 134 de foi, cuprinzand cele 151 psalmi, pe hartie de origine italiana. Psaltirile coresiene, cinci psaltiri romane sau slavo-romane din secolul al XVI- lea, sunt: Psaltirea, tiparita de Coresi la Brasov in anul 1568; Psaltirea romaneasca tiparita de Coresi la Brasov in anul 1570, are 204 file tiparite pe hartie brasoveana; Psaltirea slavo-romana tiparita de Coresi in anul 1577, are 316 file pe hartie brasoveana; Psaltire slavo- romana, cunoscuta dintr-o singura fila, identificata de Al. Mares, care o dateaza intre anii 1576-1578, este o psaltire bilingva cu format in-folio; Psaltire slavo-romana, are 323 de file pe hartie sibiana si brasoveana, a aparut in jurul anului 1589. Psaltirile coresiene erau destinate invatarii limbii slavone prin intermediul limbii romane. Psaltirea Ciobanu are textul bilingv, hartia pe care este scrisa este de origine brasoveana si sileziana, nu are spatii intre cuvinte. Copia dupa original, scrisa in anii 1573-1585, s-a facut in scopuri didactice pentru invatarea limbii slavone, dupa initiativa ortodoxa locala. Psalmul necanonic CLI este continut in Codicele Bratul, are text unilingv copiat intre 1 septembrie 1559 si 31 august 1560. Psalmii din Molitvenicul romanesc sunt cunoscuti direct numai din cateva fragmente neinsemnate. Copierea lor a fost realizata la Bihor in 1641. Psalmul L se regaseste reprodus in Liturghierul lui Coresi din 1570, are limbaj muntenesc, toate versurile Psaltirii sunt copii ale unei unice talmaciri a psalmilor. Dateaza dinaintea celei de a doua jumatati a secolului al XVI-lea, avand model slav. Simbolul creatiei este un text de proportii scurte, o expunere a principalelor dogme ale religiei crestine. Sunt cunoscute simbolurile: niceeano-constantinopolitan, a apostolilor si atanasia. Biserica ortodoxa recunoaste doar prima, celelalte doua fiind utilizate de biserica catolica si protestanta.
Simbolul niceean-constantinopolitan este o marturisire de credinta in existenta trinitatii (Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Sfantul Duh). La catolici se rosteste in liturgiile duminicale si unele sarbatori dedicate Mantuitorului, Fecioarei Maria, ingerilor, Sfantului Iosif. Acest simbol cunoaste mai multe denumiri in textele vechi romanesti, precum: Credeul, Credinta crestineasca, Credinta ce-au intocmit 318 parinti. Versiunile brasovene ale simbolului au fost tiparite la Brasov de catre Coresi. Crezul din Catehismul din 1560 a fost reprodus cu mici modificari in Liturghierul din 1570, intr-o forma revizuita in Evanghelia cu invatatura din anul 1581. Versiunea din Molitvenic, numita Credinta ce-au tocmit 318 parinti, a fost tiparita de Coresi intre anii 1567-1568 este o noua traducere a Crezului.
Simbolul atanasian expune dogme fundamentale ale religiei crestine punand accent pe egalitatea celor trei persoane ale trinitatii. Cuprinde dogma provenientei Duhului Sfant si de la Fiul. Unica versiune romaneasca se gaseste la sfarsitul Psaltirii Scheiene, tradus probabil din limba latina. Este incompleta, ii lipseste inceputul. Tatal nostru, rugaciunea de baza a crestinilor este cuprinsa in evanghelii. Cele mai vechi dateaza din secolul al XVI-lea. Trei dintre versiunile coresiene sunt tiparite la Brasov: Catehismul, Liturghierul, Evanghelie cu invatatura), a patra tiparita intr-o localitate necunoscuta din Transilvania (Molitvenicul). Versiunea Luca Stroici este un Tatal nostru publicat cu alfabet latin si ortografie polona. Traducerea urmeaza varianta din Evanghelia lui Matei. Tetraevanghelul este o carte bisericeasca care cuprinde patru evanghelii. Tetraevanghelul sibian, aparut la Sibiu in perioada 1551-1553, are 117 file pe hartie brasoveana, are text bilingv, fiind un produs al miscarii reformate romanesti. Fragmentele din Codicele Bratul sunt copiate in intervalul 1 august 1559-31 septembrie 1560 in sud-estul Transilvaniei (eventual Brasov). Fragmentul I, copiat dupa textul sibian, Fragmentul II reproduce o versiune a Tetraevanghelului. Caracterul ei bilingv indica scopul lor pedagogic. Tetraevanghelul brasovean este o editie coresiana cu 249 file tiparita la Brasov intre 3 mai 1560 si 30 ianuarie 1561. Tiparirea este rezultatul initiativei reformate brasovene. Tetraevanghelul copiat de Radu de la Manicesti, cunoscut ca Evangheliarul de la Londra, are textul pericopelor evanghelice in limba romana. Are 276 file cu caractere semicruciale, fiind copiat intre 3 iunie- 4 iulie 1574 la Rosiorii de Vede. Transcris de Radu de la Manicesti in 1574, pe insula Rhodos, reproduce din editia coresiana din 1561. Vechiul testament (Palia de la Orastie), cea dintai parte a Bibliei, cuprinde texte referitoare la religie, la viata poporului evreu. Primele doua carti ale Vechiului testament (Geneza si Exodul) au fost reunite in traducere romaneasca si tiparite la Orastie in anul 1582 sub titlul de Palia. Palia de la Orastie a fost tradusa din limba maghiara de patru carturari romani din initiativa epicopului Mihai Tordasi, cu sprijinul material al nobilului maghiar Ferenc Geszti. Este un produs al miscarii calvine romanesti.
In urmatorul capitol sunt prezentate si analizate Textele populare precum: Apocalipsul apostolului Pavel din Codicele Sturzan, copiat in intervalul 1590-1602 probabil de un cler ortodox de rang inferior; Apocalipsul Maicii Domnului tradus dupa text slavon de catre un preot sau calugar ortodox; Cintec religios, un manuscris slavon care cuprinde un scurt text romanesc, a fost copiat in intervalul 1535-1555 de un calugar sau preot de mir, tradus in limba romana de un cler ortodox de rang inferior; Cugetari in ora mortii, o scriere religioasa de 12 fragmente extrase din texte religioase si apocrife cu cuprins exhatologic. Pastrata in Codicele Sturzan, dateaza din intervalul 1590-1602; Floarea darurilor, alcatuita in Italia de un autor necunoscut, trateaza despre virtutii si vicii ; Incepatura de nuiale, un text de magie populara, figureaza in Codicele Bratul, este redactat partial in limba romana, partial in limba slavona, prezinta influente catolice; Legenda sfintului Sisinie este legenda despre lupta biruitoare a sfintultui Sisinie impotriva diavolului, a fost tradus in sud-estul Transilvaniei sau Tara Romaneasca de catre un preot sau calugar ortodox, avand o destinatie didactica datorita textului sau bilingv; Moartea lui Avraam este o legenda cunoscuta si sub numele de Testamentul lui Avraam din Codicele Sturzan, relateaza imprejuraile miraculoase in care acest personaj biblic a fost inaltat la cer. Sunt prezentate doua retete medicale din Codicele Sturzan in limba romana. Au fost copiate in sud-estul Transilvaniei, probabil in anul 1559 sau 1560.
Dupa prezentarea si analizarea celor mai vechi texte neliterare, literare, bisericesti si populare autorii lucrarii Ioan Ghertie si Alexandru Mares cauta sa elucideze inceputurile istoriografiei in limba romana in capitolul Literatura istorica.
Acest capitol este dedicat literaturii istorice romanesti din cele mai vechi timpuri. Singurul text romanesc pastrat, apartinand literaturii istorice, este un scurt tabel cronologic, datand din 1587 sau 1588. O parte a specialistilor in domeniu considera ca inceputurile istoriografiei in limba romana pot fi plasate in ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, desi dovezi sunt putine care sa ateste aceste presupuneri si au o valoare probanta discutabila. Prima si cea mai importanta dovada in acest sens ar fi o lucrare in limba latina Brevis et vera descriptio rerum ab illust. ampliss. et fortis. militiae contra patriae suae reiq. pub. christianae hostes, duce ac Dn. Dn. Ion Michaele Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fideliter collecta opera et studio Baldassaris Waltheri Jun. S., aparuta in anul 1599 la Grölitz, autorul fiind Balthasar Walther. La crearea acestei lucrari, autorul a folosit dupa relatarile lui o cronica oficiala romaneasca primita la Targoviste in anul 1597. Textul acestei cronici a mai fost folosita si de alte persoane: Petru Armeanu de o versiune latina a cronicii. Istoria lui Mihai Voda fiul lui Petrasco- Voda este o alta cronica in limba romana redactata, deasemenea, in secolul al XVI-lea. Aceasta dupa N. Iorga este o cronica boiereasca scris de un mic boier aflat in slujba Buzesilor.
Tabelul cronologic cel mai vechi text istoric pastrat in limba romana este o fila ce apartinea arhivei personale a lui Petru Schiopul. Este textul unui tabel cronologic in limba romana. Textul a fost scris probabil pentru a fixa in timp un anumit eveniment petrecut in anul 1587 sau 1588. Tabelul ar putea sa provina din cercul cultural al episcopului Ghedeon de Radauti, fiind destinat domnitorului Petru Schiopul.
Capitolul urmator, numita Privire sintetica, sintetizaeza toate informatiile obtinute pana la acest capitol in legatura cu originile scrisului in limba romana prin analizarea, cercetarea tuturor documentelor aflate la dispozitia lor. Aceasta sintetizare ofera o imagine deslusita a informatiilor si aspectelor tratate pana acum.
Ultimul capitol prezinta opiniile emise pana in prezent, adeseori contradictorii, in legatura cu originile limbii romane literare. Majoritatea cercetatorilor inclina sa aseze originile limbii literare in epoca de inceput a scrisului romanesc. Alti cercetatori exclud posibilitatea ca originile limbii literare sa dateze inca din secolul al XVI-lea, incadrand-ul in secolul urmator. Textele folclorice dinaintea secolului al XVI-lea nu s-au pastrat, dar pot deveni obiect de studiu. Dupa parerea multor cercetatori tipaturile coresiene au o importanta in procesul de constituire a limbii romane literare. Dupa analizarea parerilor si incercarilor cercetatorilor de a plasa originile limbii literare romane intr-o epoca sau alta, cei doi ilustrii reprezentanti ai lingvisticii romanesti au ajuns la concluzia ca aspiratia de a cunoaste insusi momentul de nastere a scrisului literar romanesc este irealizabila.
Scopul autorilor era de a analiza cele mai vechi texte ajunse pana la noi si de a stabili maniera particulara in care se leaga intre ele pentru realizarea unui ansamblu coerent si unitar. Modul lor de cercetare si de expunere a parerilor si rezultatelor ne ofera posibilitatea de a cunoaste si de a interpreta tainele originii scrisului romanesc. Ion Ghetie si Alexandru Mares ne-au oferit o viziune sistematica asupra originii scrisului in limba romana.
Bibliografie
1) Ghetie,I.,Mares,Al.,Originile scrisului in limba romana,Editura Stiintifica siEnciclopedica,Bucuresti,1985
2) Mares,Al.,Ion Ghetie, http://www.lingv.ro/memoriam.htm
3) Mares,Al.,Vechimea atestarilor pentru trei fonetisme dialectale, http://www.ear.ro/3brevist/rv4/art01.pdf
Note
izoglosa- linie care marcheaza, pe o harta lingvistica, limitele raspandirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic;particularitati de limba
fonetisme-pronuntare, rostire
dialectologie- ramura lingvistica care studiaza dialectele si graiurile unei limbi, limbaj
filigram- marca transparenta, imprimata pe hartia de scris sau pe hartiile de valoare
hartie de calc- hartie translucida obtinuta prin macinarea fina a pastei de hartie
bogomilism- doctrina crestina dualista, nu recunoaste biserica ortodoxa, contesta treimea divina, existenta umana a lui Cristos, are caracter antifeudal
feudal-mare proprietar de pamant, exploata munca taranilor iobagi
iobag- taran dependent de stapanul feudal, obligat sa faca acestuia prestatii in munca, in natura sau in bani, si legat de pamant
husitism- miscare religioasa si social-politica in secolul al XV-lea condus de Ioan Hus impotriva papalitatii si a feudalilor germani
secularizare- trecere in patrimoniul statului
propovaduire- raspandire
protestantism- curent in religia crestina desprins din catolicism in urma Reformei din secolul al XVI-lea (lutheranism, calvinism, reformatism, unitarianism)
talmacire- a traducer un text dintr-o limba in alta, a interpreta, aexplica, a se sfatui
alfabet chirilic- vechi alfabet slav, intrebuintat la noi oficial pana in 1860, folosite de popoare ortodoxe
conciliu- adunare a reprezentantilor inaltului cler catolic dintr-o provincie,unde iau hotarari de morala
cler- totelitatea preotilor unei biserici
cleric- om al bisericii
laic- pamantean, nu face parte din cler
transsubstantiere- schimbarea unei substante in alta, prefacere miraculoasa a painii si a vinului in trup si suflet a lui Cristos
scontat- a conta pe ceva, a face planuri dinainte
propaganda- actiune de raspandire a unor idei ce sustin o teorie
conjectura- a judeca dupa aparente, presupunere, supozitie
moaste- ramasitele mumificate din corpul unei persoane considerata sfanta (vesmant, orice obiect care i-a apartinut unei astfel de persoane)
pribegi- hoinari, persoane care si-au parasit locul natal, ratacind printre straini
prigoana- urmarirew apriga, pornire impotriva cuiva
decalog- cele zece porunci religioase si morale din Vechiul Testament
cuminecatura- impartasanie (urvacsora)
exhatologic- conceptie religioasa referitoare la soarta finala a lumii si a omului, si judecata de apoi
mir- nu apartine clerului
apocrif- care este atribuit unui autor fals, neautentic
koin varianta lingvistica ce serveste comunicarii intre vorbitori de dialecte sau graiuri diferite, limba comuna
vicisitudine- greutate, dificultate, succesiuni de imprejurari nefavorabile
