|
|
|
CONCEPTIA LITERATURII COMUNISTE DESPRE LATINITATE
S-a spus despre perioada comunista ca poate fi impartita in trei mari perioade in ceea ce priveste literatura: perioada proletcultismului (1948-1964), perioada liberalizarii si a deschiderii (1964-1971) si o perioda de degradare, cand Ceausescu incearca sa imprime o nota nationalista comunismului.
Prima este perioada unui holocaust cultural, cand elitele au fost marginalizate, o cultura complet acaparata de ideologia marxista, in varianta ei ruseasca. Astfel, in literatura canonul realismului socialist a castigat tot mai mult teren. Acesta trebuia sa redea realitatea cat mai direct, dupa cum partidul o impunea, ceea ce creeaza o literatura aservita comunismului. Perioada s-a mai numit si « proletcultista », dupa numele curentului cultural aparut in Uniunea Sovietica dupa Revolutia din Octombrie ale carui principii estetice se reduceau la ideea formarii unei culturi "pur proletare" si care respingea intreaga mostenire culturala a trecutului.
Dislocarea culturii incepe cu atacurile impotriva scriitorilor consacrati precum Blaga, Arghezi, Calinescu, cu infiintarea cenzurii ce stabilea ce autor putea fi tiparit sau nu, cu aruncarea in inchisoare a dizidentilor sau a celor ce erau doar banuiti ca erau adversari ai regimului.
Chiar scriitori importanti au scris in ceea ce Eugen Negrici denumea « literatura aservita in etapa destalinizarii formale ». Mai mult, criticul considera ca toata literatura scrisa in perioada comunista e o forma de patologie. Astfel, despre nuvela « Ana Rosculet » a lui Marin Preda spune ca a fost scrisa pentru a atenua protestele criticilor de partid iritati de naturalismul volumului de debut (Intalnirea din pamanturi). Cu toate acestea, « ea nu a domolit energia demolatoare a inchizitiei literare, care avea nevoie de cazuri exemplare propice exercitiului mistic al cantaririi devierilor de la norma. » Mai mult, in opinia criticului, Preda a mai facut o a doua concesie prin publicarea nuvelei « Desfasurarea », pe care a tiparit-o de asemenea sub presiunea avertismentelor repetate venite din zona puterii numultumite de rezistenta primelor carti la totala cliseizare.
Pe cat de vehement se arata Negrici in a infiera literatura comunista, pe atat de senin analizeaza Eugen Simion scriitorii din aceeasi perioda. Despre nuvela « Desfasusarea » nu se pronunta ca ar fi aservita propagendei, ci ca aceasta reprezinta « un progres fata de nivelul prozei din epoca cu teme similare(.) Cateva fenomene sociale din epoca noastra sunt bine prezentate, si nuvela se ridica incontestabil peste muntele de proza sociologica, schematica, comuna in epoca. Procesul moral mai general este acela, adeseori adus in discutie, al dezalienarii taranului. Pe acest fenomen mai larg Marin Predea incearca, in modul sau caracteristic, sa fixeze o structura tipica. Constiinta independentei, bucuria, demnitatea si celelalte decurg de aici. Nuvela, judecata in sine, e antrenanta, scrisa cu verva, cu o nota de ironie. »
In perioada urmatoare, mediul cultural dintre anii 1964-1974 renaste prin valorificarea filoanelor nationale ale culturii, intelectualii reiau contactele cu Occidentul iar arta reuseste sa obtina o autonomie fata de directivele politicii oficiale. Deoarece cenzura se relaxeaza, scriitorii au curajul sa prezinte si o fata mai putin vesela a comunismului, cu toate exagerarile lui. In acest sens, Negrici foloseste termenul de literatura tolerata si ofera ca exemplu romanul lui Toiu, « Galeria cu vita salbatica ». Criticul il elogiaza pentru ca a reusit sa execute o descriere veridica a existentei cotidiene a intelectualitatii anilor '50, aflata permanent sub supraveghere.
Interviu Rompres - Alex Stefanescu
Rompres: Amintiti in prefata cartii dumneavoastra de tragedia literaturii romane sub comunism. Prin ce s-a manifestat ea?
Alex Stefanescu: Aceasta este, de fapt, esenta cartii: povestesc ce s-a intamplat cu literatura romana in timpul comunismului. A fost un lung razboi al literaturii romane cu regimul opresiv comunist, pe care literatura l-a castigat, dar cu mari pierderi. Nu mai vorbesc de faptul ca regimul comunist este vinovat de nescrierea unor texte valoroase din cauza ca unii scriitori au fost inchisi, iar altii obligati sa se exileze, sau au fost marginalizati in societatea romaneasca. Exista o intreaga literatura romana nescrisa din cauza regimului comunist, paduri ce ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi, cum spune Lucian Blaga. Ma gandesc cu multa nostalgie la aceasta literatura, dar imi amintesc cu admiratie si de literatura care a reusit sa fie scrisa de scriitorii care au putut sa invinga aceste restrictii prin ingeniozitatea, prin talentul impetuos, prin rabdarea si curajul lor de a ajunge la cititor.
Model de scrisoare oficiala din timpul comunismului
Pe 28 mai 1982, poetul Adrian Paunescu i-a adresat presedintelui Nicolae Ceausescu o scrisoare de zece pagini, redactata intr-un limbaj greu de imaginat chiar si in acele vremuri, dar cu atit mai putin de inteles in ziua de azi: 'Iubitul nostru lider politic si sufletesc, pe ale carui timple s-a asezat sarea tuturor furtunilor acestui final de veac', 'V-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale', 'Ati facut pentru Romania si pentru lume cit n-au facut toti Brejnevii'.Scrisoarea provine din Arhiva CC al PCR si va fi desecretizata la 30 de ani de la inregistrare, adica pe 28 mai 2012.
'Proletcultismul' anilor 50 a lasat putin loc pentru literatura autentica, si chiar daca a fost blamat in anii 60, nu a mai lasat loc libertatii creatiei in literatura. Literatura s-a bucurat de sprijinul financiar necesar fiind subventionat de stat si in ciuda ori caror restrictii ideologice, intreruperi ca cele din anii 50 nu au mai fost posibile. Literatura autentica era foarte bine primita de cititori, care au identificat in ea simbolul atitudinii civice. Niciodata nu a mai fost un stfel de acord intre public si gustul critic ca cel din ultima decada a dictaturii lui Nicolae Ceausescu. Scriitori ca Marin Preda (1922-1980) si Augustin Buzura, poeti ca Stefan Augustin Doinas, Nichita Stanescu (1933-1983), Marin Sorescu (1936-1997), Ana Blandiana au fost apreciati atat de critici pretigiosi (Nicolae Manolescu, Eugen Simion) cat si de cititori. Ultima decada a regimului lui Ceausescu a fost martora ridicarii unui grup de tineri scriitori care au inceput o lupta necontenita impotriva incercarilor de nivelare a limbajului artistic.
Poezia in timpul comunismului
Un alt tip de memorie, cea politica, se afla intr-o continua transformare, in functie de instrumentul activarii ei. In perioada comunista, poezia devenise o forma populara de protest, dezvoltind un limbaj special, cu intelesuri duble. Poezia era cu mult mai dificil de cenzurat, deoarece jumatate din intelesul poeziei era adaugat de cititor, ceea ce crea o colaborare ascunsa cu autorul. Artista Laura Horelli devine interesata de relevanta pe care o mai au in zilele noastre anumite poeme scrise in urma cu 18 ani de Ana Blandiana si Marin Sorescu.
Despre regulile comunismului in domeniul literaturii
Masini de scris in comunism. Ati avut? Le-ati declarat?
"Mai ales pentru cei tineri trebuie spusa si chestia asta din comunism. Daca aveai masina de scris (cumparata pe banii tai, sa ne intelegem) trebuia sa o declari la Militie si, o data pe an, erai chemat sa dai un extemporal pe ea, iar probele de scris ramaneau in arhiva. Asta pentru ca nu cumva sa-ti treaca prin cap sa scrii lucruri impotriva regimului." (Anonim)
Scrisori verificate in timpul comunismului, mai ales cele din strainatate. Dovada o gasim in romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" de Marin Preda. "Si acum, dupa atatia ani, imi scrisse din nou, scrisoare inca care fusese retinuta. "Citeste, draga, zise ofiterul, ce-ai ramas asa pe ganduri?" Incepui sa parcurg randurile. NimicSi se incheia astfel: "Scrie-mi! Eu astept ordonantele dumneavoastra". "Am citit, zic, nu vad nimic. " "Cum, se mira ofiterul, dar scrie negru pe alb: astept ordinele dumneavoastra." Nu ordinele, am zis, si am inceput sa rad, ordonantele". Din cauza confuziei dintre cuvantul "ordonante" si "ordine", eroul din "Cel mai iubit dintre pamanteni" a primit drept pedeapsa 2 ani de puscarie.
