|
|
|
GEORGE CALINESCU - personalitate plurivalenta, de formatie enciclopedica, tipul scriitorului total: critic si istoric literar, esist si estetician, prozator si poet, dramaturg si publicist.
Opera - extrem de variata.
Versuri: Poesii - 1937, Lauda lucrurilor - 1963, Cronicile optimistului - 1964. Dramaturgie: Sun sau Calea neturburata. Mit mongol - 1943, Ludovic al XIX-lea - 1964, Teatru - 1965.
Romane: Cartea nuntii - 1933, Enigma Otiliei - 1938, Bietul Ioanide - 1953, Scrinul negru - 1960.
Critica si istorie literara: Viata lui M. Eminescu - 1932-1934, Viata lui I. Creanga - 1938, Istoria literaturii romane. Compendiu - 1945, N.Filimon - 1959, V. Alecs. - 1965.
Studii de literatura univers.: Principii de estetica - 1939, Impresii asupra literaturii spaniole - 1946, Estetica basmului - 1965. "Istoria lit. rom. de la." - o lucrare monumentala, unica in peisajul lit. rom., conceputa initial in 2 vol., devine, asa cum afirma Calin., "un singur volum compact ca o enciclopedie". Al. Rosetti: "Am vol. d-tale pe masa!realizez ca esti un monstru (in sens etimologic!). Atatea pagini! Atata munca! Dar ce fel de om esti D-ta?" Un prim element de noutate - acela al perspectivei estetice asupra intregii evolutii a lit. rom. in timp, acordand atentie doar personalit. care au creat o opera cu valoare artistica si renuntand la autorii mai cu seama din lit. vehe care au numai merite ce tin de ist. cult. in general, precum Coresi. G.C. reia si aplica in "Ist. lit. ."ideea enuntata in lucrarea "Principii de estet.", - "nu e cu putinta o critica fara perspectiva totala ist., dupa cum si ist. lit. trebuie sa apeleze la criteriile estetice ale criticului. "Ist. lit. ."- comparata de unii comentatori cu un roman ale carui personaje ar fi scriitori, vadeste faptul ca, in personalit. lui G.C., istoricul lit. si criticul se asociaza cu prozator. de mare talent: pagini precum cele dedicate portret. lui N. Iorga sau descrierii Rasinarilor se inscriu printre filele antologice ale literelor romane.
"ENIGMA OTILIEI" - roman realist-balzacian. In 1932, G.C. - necesitatea aparitiei, in lit. rom., a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a lit. cu filoz. si psihol. epocii, argumentand ca lit. treb. sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". G.C. - depaseste realismul clar, creaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul sec. al 20-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac. Elemente si tehnici moderne. Influente balzaciene. I. Balzacianismul - prezent in E.O. prin tema - care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceput. sec. 20, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos C. Giurgiuv. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati: "Zeul la care se inchina toti este banul". II. Ideea paternitatii - nucleul epic al romanului, fapt confirmat de G.C. insusi, care-si intitulase initial romanul "Parintii Ot." - idee balzaciana preluata probabil din romanul "Mos Goriot", in care degradarea relatiilor din cadrul unei familii duce, la degradarea intregii societati. Relatiile interfamiliale sunt degradate si in E.O. Sentim. paterne ale lui C.G. pt. Ot. sunt invinse de avaritia personajului, el neputand asigura "fe-fe-fetitei" lui traiul in viitor, aceasta fiind nevoita sa se marite cu Pascalapol. Acesta, la randul lui, nu-si defineste foarte bine sentimentele fata de Ot., nu stie cat o iubeste ca un tata si cat tine la ea ca la o iubita, nu poate distinge "ce e patern si ce e viril in relatia sa cu Ot. Relatia familiala a Aglaiei cu fratele ei, Costache, se degradeaza profund din cauza averii acestuia, distrugand orice sentimente fraterne intre cei doi. Relatia familiei Olimpia - Stanica Ratiu se rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema disertatiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogica prin care Stanica stoarce bani de la oricine. Aurica si-ar dori o familie, dar deoarece conceptia sa este complet falsa, alergand disperata dupa barbati, nu reuseste sa-si intemeieze un camin. De asem., relat. din cadrul famil. Tulea sunt total degradate, Aglae stapaneste cu autorit. distrug. destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si ca sot, este total neavenit, incapabil si dezinteresat de a fi un "cap de familie". III. Tipologia personajelor - construita artistic - fiecare erou este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-l in esenta sa morala. C. G. - intruchiparea avarului, St. Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pat., iar demagogia lui se inscrie in descendenta lui Nae Cat. Aglae - "baba absoluta fara cusur in rau", Titi - tipul retardatului, Felix - definit de autor ca "martor si actor", iar Ot. - eternul feminin enigmatic. IV. Tehnica detaliului - o modalitate epica a romancierului - incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ( "Intr-o seara, de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele 10, (.) in str. Antim.)", descrierea casei lui C. G. - creeaza atmosfera in care se vor derula destinele personajelor, dar are implicatii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaza - pe folosirea detaliului atat pt.descrierea fizionomiei acestora cat si pt. descrierea coafurei, a imbracamintei, a gestur., a timbrului vocii, construind personajul in totalit., fizic, moral si in miscare. Ex.descrierea lui Pascal.., prin ochii lui Felix. Elem. romantice: a) folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia; b) descrierea naturii Baraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginite, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana; c) motivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi din aceasta cauza rautatilor inveninate ale clanului Tulea; Elemente realiste: a) tema - reflecta stadiul societatii burgheze in plina degradare morala sub puterea mistificatoare a banului, caruia "i se inchina toti"; b) personajele luate din realitatea acestei societati: avarul, parvenitul, demagogul - tipuri umane specifice (N. Filimon, I.L.Caragiale); Elemente ale clasicismului: a) simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui C. G. si se termina cu aceeasi imagine lugubra: "Aici nu sta nimeni"; b) trasatura de caracter dominanta la unele personaje: C. G. - avaritia, L. Pascal. - nobletea sufleteasca, St. Ratiu - arivismul si demagogia, Aglae - rautatea si invidia. Titlul - initial, "Parintii Ot." reflecta ideea balzaciana a paternit., pt. ca fiecare personaj determina cumva soarta orfanei Ot., ca niste "parinti". Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul titular. O "enigma a Ot." Se naste mai ales in mintea lui Felix, care mu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Pascal. - indragostit de Ot., o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pt. mine e o enigma." Romanul - 20 de capitole - construit pe mai multe planuri narative care urmaresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor: destin. Ot., al lui Felix, al membrilor clanului Tulea pt. obtinerea mostenirii lui C. G. si inlaturarea Ot. Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului F. Sima care, ramas orfan, vine la Buc.pt. a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pt. Ot. Autorul scorda si planurilor secundare, pt. sustinerea imaginii ample a societatii citadine. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea cronologiei faptelor), completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza scenic (de ex.cap. I si 18) prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, prin notarea gesturilor si vestimentatiei ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate si concentrare epica. In proza realista, descrierea spatiilor (str., arhitectura, decorul interior) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic (mimesis), iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta, pt. conturare a caracterelor. Imaginea Baraganului este redata intr-o descriere de tip romantic: proiectia realitatii in plan fantastic. Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal ("intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909") si spatial (descrierea str. Antim, a arhitecturii casei lui mos C., a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos C., din perspectiva lui felix, intrusul/ strainul, din familia Giurgiuv., in momente diferite ale existentei sale (adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu: "dupa razboi"). Actiunea - cu venirea tanarului Felix, orfan, la Buc., in casa unchiului si tutorelui sau legal, pt. a urma Fac.de Medicina. C. G. este un rentier avar , care o creste in casa lui pe Ot. Marcul., fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pt. mostenitorii fratelui ei. Expozitiunea - in metoda realist-balzaciana: situarea exacta a actiunii in timp si in spatiu, veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei lui mos C. sunt surprinse de "ochiul unui estet", din perspectiva naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita personajului intrus, care cauta o anumita casa. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, de la strada la casa, la interioare, la fizionomia si la gesturile locatarilor (tehnica focalizarii) - o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstituirea atmosferei. Pt. Balzac o casa este un document social si moral. Strada si casa lui mos C. sugereaza, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati, burghezi imbogatiti candva, si realitate: inculti (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgarciti (case mici cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), delasatori (urme vizibile ale umezelii, impresia de paragina). Arhitectura - imaginea unei lumi in declin, care a avut candva energia necesara pt. a dobandi avere, dar nu si fondul cultural. Intrat in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu care ii raspunde balbait "nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc", pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie: jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza in maniera clasica, trasaturile de caracter si este prezentata in mod direct, starea civila, statutul in familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaza atmosfera neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde tanarul si prefigureaza cele doua planuri narative si conflictul. Replicile Aglaei anticipeaza conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Ot. motiveaza atasamentul lui Felix. Intriga se dezvaluie pe 2 planuri care se intrepatrund: I. Istoria mostenirii lui C. G.; II. Destinul tanarului F.S. I. - competitia pt. mostenirea batranului avar - un prilej pt. observarea efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pt. a nu cheltui. Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui, plan periclitat ipotetic de infierea Ot. Desi are o afectiune sincera pt. fata, batranul amana infierea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. Initial intr-un plan secundar, St. R. urmareste sa parvina, vizeaza averea clanului Tulea, dar smulge banii lui mos C. Pretutindeni prezent, divers informat, amestecandu-se oriunde crede ca poate obtine ceva bani sau poate da lovitura vietii lui, personajul sustine in fond intriga romanului, pana la rezolvarea in deznodamant: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu-si poate face o situatie, Felix o pierde pe Ot. Alaturi de avaritie, lacomie, si parvenitism, aspecte sociale supuse observatiei si criticii in romanul realist, sunt infatisate aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, dintre soti, casatoria, orfanul. Casatoria face parte dintre preocuparile unor personaje: Aurica, fata batrana are obsesia casatoriei; Titi se tulbura erotic si traieste o scurta experienta matrimoniala; Pascal.doreste sa aiba o familie si se casat.cu Ot.; Stanica se insoara cu Olimpia pt. zestrea niciodata primita; Felix se va casatori, ratand prima iubire, dupa ce isi va face o cariera. Banul perverteste relatia dintre soti. Stanica se insoara pt. a-si face o situatie materiala, dar nu-si asuma rolul de sot sau de tata. In clanul Tulea rolurile sunt inversate: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaza, iar mai tarziu este abandonat in ospiciu. Motivul paternitatii - infatisat diferentiat. Orfanii au 2 protectori: C.G. si Pascal. Mos C. este zgarcit, dar isi iubeste sincer fiica, desi n-o adopta legal, in timp ce Aglae, adevaratul avar al romanului striveste personalitatea copiilor sai. II. Planul formarii tanarului Felix, student la medicina, urmareste experientele traite in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina pt. Ot. Este gelos pe Pascal., dar nu ia nicio decizie, fiindca primeaza dorinta de a-si face o cariera. Ot. il iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui mos C. ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascal., barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog, aflam ca Pascal. i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea, iar Ot. a devenit sotia unui conte exotic; Ea ramane pt. Felix o imagine a eternului feminin, iar pt. Pascal. o enigma. Conflictul romanului - se bazeaza pe relatiile dintre 2 familii inrudite, care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui C.G., posesorul averii, si Ot. Marc., adolescenta orfana, fiica celei de-a doua sotii decedate. Aici patrunde F.S., fiul surorii batranului, care vine la Buc. pt. a studia medicina. Un alt intrus este Leonida P., prieten al batranului, pe care il aduce in familia Giurgiuv. afectiunea pt. Otilia, pe care o cunoaste de mica. A doua familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii lui, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Simion T., cei 3 copii ai lor: Ol., Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde St. R. pt. a obtine zestrea ca sot al Ol. Istoria unei mosteniri include 2 conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos C. (adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Ot.), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui St. pt. averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascal.pt. mana Ot. Pornind de la teza "obiectul romanului este omul ca fiinta morala", G.C. distinge 2 feluri de indivizi, in functie de capacitatea de adaptare la lume: cei care se adapteaza moral (au o conceptie morala asupra vietii, sunt capabili de motivatia actelor proprii: Pascal. si Felix) si cei care se adapteaza automatic/ instinctual (organizati aproape schematic si ilustrand cate un chip uman: cocheta, fata batrana, avarul, "baba absoluta", dementul senil). In general caracterizarea personajelor - ca in romanul realist - balzacian. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor: prezentarea mediului, descrierea locuintei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor si a obisnuintelor. In mod direct, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite la inceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvaluite initial nu evolueaza pe parcursul romanului, dar trasaturile se ingroasa prin acumularea detaliilor in caracterizarea indirecta (prin fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatii intre personaje). Exceptie face portretul Ot. realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea poliedrica. Pana in capitolul al 16-lea, Ot. este prezentata exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fara a-i cunoaste gandurile din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite chiar de personaj. Aceasta tehnica este dublata, pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea poliedrica a personalitatii Ot. in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma, misterul feminitatii. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: "fe-fetita" cuminte si iubitoare pt. mos C., fata exuberanta, "admirabila, superioara" pt. Felix, femeia capricioasa, "cu un temperament de artista" pt. Pascal., "o dezmatata, o stricata" pt. Aglae, "o fata desteapta", cu spirit practic, pt. St. R., o rivala in casatorie pt. Aurica. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Amestecul de stiluri (juridic si colocvial) in discursul casnic al lui St.R. are efect comic si transforma personajul intr-un Catavencu al ideii de paternitate. Se utilizeaza fraza ampla. Se observa preferinta in descrieri pt. grupul nominal si pt. epitetul neologic (fata juvenila, aspect bizar). Descrierea se realizeaza prin aglomerarea detaliilor (principiul enumerativ) sau prin hiperbolizare (imaginea romantica a Baraganului). Precizia notatiei are uneori rolul didascaliilor si sustine impreuna cu dialogul sau monologul (discursul) caracterul scenic al secventelor.
