|
|
|
Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor apartinand directiei moderniste.
Psalmii arghezieni
Autor - persoana reala care produce o opera.
Nu trebuie confundat autorul, persoana reala care semneaza cartea, cu eul liric sau poetic. In poezie,
reflexul autorului este eul liric, voce delegata sa exprime stari, sentimente imaginate de autor.
Eul liric sau poetic - individualitate creatoare, care nu trebuie confundata cu persoana reala,
biografica a autorului (eul biografic, empiric sau pragmatic). Este o voce, o masca, o ipostaza a
autorului
A scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt in Cuvinte potrivite(1927).
Eul liric are o legatura reala cu autorul deoarece crearea psalmilor a avut ca surse de inspiratie: cei
151 de psalmi din Psaltire; cei 4-5 ani de viata monahala de la Cernica, timp in care lecturile
religioase si-au pus amprenta asupra lexicului poetului. Eul liric reuseste sa depaseasca elementul
biografic, deoarece in glasul psalmistului ne identificam si noi, cititorii, adeseori osciland intre
credinta si tagada.
Tema psalmilor o reprezinta conditia umana raportata la conditia divina. Cele doua motive centrale
ale Psalmilor sunt: Divinitatea si Psalmistul.
Psalmistul oscileaza intre evlavie si revolta, intre credinta si tagada
Tema este cautarea absolutului. Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat Divinitatii, fiind
formata din patru catrene.
Dumnezeu apare in ipostaza de soim si de vanat, pe care psalmistul il cauta «in zgomot si-n tacere».
Este prelucrat aici motivul vanatorii. Dilema interioara a psalmistului este sugerata prin
interogatiile: «Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere?» El ezita intre dorinta de a distruge orice mit
sau forma de idealitate si ingenuncherea in fata Stapanului ceresc.
Strofa a doua descrie pendularea psalmistului intre credinta si intre tagada.
In ultima strofa, suferinta poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-si o inclestare cu
Dumnezeu din care sa iasa biruitor, ci doar pentru a-l pipai. Exasperarea sa atinge apogeul in
ultimul vers, cand exclama: «Vreau sa te pipai si sa urlu este.» Dorinta celui care cauta este de a
gasi ceva care sa ii certifice clar existenta Divinitatii.
