|
|
|
Caracterizeaza personajul preferat dintr-o nuvela studiata.
Caracterizarea lui Motoc
Publicata in primul numar al revistei ,,Dacia Literara" (1840), nuvela istorica ,,Alexandru
Lapusneanul" este considerata o capodopera a literaturi romane.
Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurile
diabolice. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche,
transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului, pentru a deveni o intruchipare romantica a
boierului slugarnic, ipocrit si las, fiind foarte bine definit si conturat. In cronica lui Grigore Ureche,
Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al lui
Motoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli.
Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) in mai
multe locuri: dumbrava Tecuci, in palatul domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatii
cand este sfasiat de multime.
Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudinea
fata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu
,,silindu-se a ride", dar in realitate el isi ,,simtea parul zburlindu-i-se pe cap" si dintii sai clantanind,
,,striga ticalosul".
Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte, care vor ajunge pana la disperare, Motoc
nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina", ,,boci ca o muiere", ,,isi
smulgea barba". Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu
pentru a-si pune in practica planurile malefice.
Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica, antiteza romantica domina textul, pusa
mai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-Motoc (Calaul si victima) si
Lapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul).
Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie, fiind un
important personaj din literatura romana.
Alexandru Lapusneanul este personajul
principal din nuvela cu acelasi nume. Este un personaj bine individualizat prin
"l"-ul de la sfarsitul numelui. De asemenea este un personaj real atestat in
cronica lui Ion Neculce.
Autorul il caracterizeaza indirect lasand de fiecare data, faptele, cuvintele,
gesturile sa vorbeasca de la sine.
In primul capitol ne este prezentat Lapusneanul ce se intoarce in tara insotit
de o oaste otomana, cu scopul de a se razbuna.
In apropiere de Tecuci este intampinat de o solie a lui Tomsa care il
sfatuieste sa se intoarca, dar nu inainte ca acesta sa le spuna scopul lor.
Cand Lapusneanul spune "am auzit de bantuirile tarii si am venit sa o mantui",
Motoc ii sugereaza ca ar fi mai bine sa se intoarca ("tara e linistita", "de
aceea norodul ne-a trimis sa-ti spunem ca tara nici te vrea nici te iubeste").
Acest lucru il infurie pe Lapusneanul care se arata extrem de hotarat in
decizia sa ("mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt") si aratand ca
nu va fi intors de nimic din drum ("daca voi nu ma vreti eu va vreau si daca
voi num ma iubiti eu va iubesc pre voi").
In momentul cand ramane singur cu Motoc, acesta, incearca sa-l insele iar pe
Lapusneanul, spunandu-i sa renunte la ajutorul oastei otomane si sa se bazeze
pe sprijinul moldovenilor. La auzul vorbelor sale si cand acesta ii mai spune
lui Lapusneanul sa aiba incredere ("incredi-te in noi"), viitorul domn se
infurie si ii aminteste lui Motoc ca la tradat ("cand m-ai vazut biruit m-ai
lasat") si ca nu s-ar mai increde in el ("n-as fi un natarau de frunte sa ma
incred in tine?").
Lapusneanul ii spune ca nu-l va ucide, dar ii spune foarte clar si de ce ("te
voi cruta ca-ci imi esti trebuitor sa ma scapi de blastemuirile norodului",
"sabia mea nu se va manji in sangele tau").
Dupa ce preia tronul Lapusneanul se afla intr-un permanent conflict cu boierii
si la cea mai mica abatere ii omoara, fiind foarte crud.
Rugamintile Doamnei Ruxanda de a opri varsarea de sange spunandu-i ca este
muritor si pacatele nu-i sunt iertate daca ridica o manastire ("esti muritor si
ai sa dai sama") il fac pe Lapusneanul sa se infurie si din impulsivitate duce
mana la pumnal, dar se opreste la timp. Acest lucru arat impulsivitatea lui
nemasurata. Dar poate fi si tandru ("o ridica ca pe o pana si opune pe
genunchii sai"). De aici reiese ca este vorba si despre un conflict interior.
Dezumanizarea este exemplificata si de cruzimea cu care pregateste leacul de
frica.
A doua zi, merge la biserica ("imbracat cu toata pompa domneasca") unde dupa
slujba dovedeste ce bine cunoaste arta disimularii. El isi cere iertate in fata
boierilor, citand pasaje din Sfamnta Scriptura pentru a fi mai convingator si
spune ca vrea sa pecetluiasca impacare cu un ospat.
Acolo Lapusneanul da dovada de o cuzime nemasurata in care porunceste uciderea
celor 47 de boieri, din capetele lor facand o piramida pe care o arata Ruxandei
"ca leac de frica".
Intre timp multimea se aduna la palat cerand capul lui Motoc, iar Lapusneanul
se arata total neinduplecat de rugamintile acestuia ("Destul! Nu mai boci ca o
muiere"). De asemenea ii arata lui Motoc ca nu a uitat nimic din ("du-te sa
mori pentru tara", "nu spuneai ca tara nici ma vrea nici ma iubeste").
Lapusneanul este si foarte intligent, transformand sacrificrea lui Motoc
intr-un act politic abil ("luati-l si spunetii ca asa plateste Alexandru-voda
celo ce prada tara").
Dupa ospat acesta isi tine promisiunea de a nu mai omori boieri, facuta
Ruxandei, dar isi arata caracterul sadic chinuindu-i ("taia maini, scotea ochi,
ciuntea si spinteca").
Drama tiranului incepe in momentul in care se trezeste din letargie si observa
ca este calugar. Incepe sa-i ameninte pe cei din jur ("Ma-ti popit voi,dar de
ma voi scula pe multi am sa popesc si eu") si ajunge sa-si ameninte propriul
fiu cand afla ca acesta este domn.
El nu poate concepe sa traiasca fara putere ("Eu nu sunt calugar. Sunt domn!
Sunt Alexandru-voda"). Toate japtele sale o determina pe Doamna Ruxanda sa-i
dea otrava, astfel sfarsind tiranul.
In aceasta opera naratiunea se imbina cu descrierea si pasajele descriptive
(descrierea imbracamintii lui Lapusneanul), iar cuvintele folosite de
personaje, limbajul lor, contureaza culoarea de epoca.
Toate actiunile sale demonstreaza ca Lapusneanul este deasemenea un personaj
romantic. Este prezentat obiectiv.
Parerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il
vad ca pe un domn crud si nemilos, parerea mea fiind aceeasi.
Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si
umbre, cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului
tiran.
