|
Caracterizarea lui Nechifor Lipan
Oier. Sotul Vitoriei Lipan, ucis de cei doi tovarasi ai sai: Bogza si Cutui, pentru a pune stapanire pe cele trei sute de ori ale sale. Cioban "foarte priceput in mestesugul oieritului" si foarte avut. In podul casei sale din Magura, dupa moartea lui se aflau: saizeci de piei de oaie, o suta de miel,
saizeci de burdufuri cu branza si nouazeci de papusi cu branza afumata.
Numele lui adevarat era Gheorghita, dar la patru ani imbolnavindu-se si slabind foarte mult, i s-au facut "sfintele masle" i s-a schimbat numele
"ca sa nu-l mai cunoasca bolile si moartea" in Nechifor. A ajuns un barbat falnic, "indesat si spatos" cu mustata neagra si ochii cu sprancene aplecate; "om vrednic si fudul" care "nu se uita la parale numai sa aiba el toate dupa gustul lui" cum era cunoscut de crasmarii din muntii prin care trecea. Vitoria stie ca era "om cu hartag la chef", "cu mare curaj" si ca "nu-i putea sta nimeni impotriva". Purta mereu la el un baltag. "De hoti nu se temea, avea stapanire asupra lor". Odata, isi aminteste Vitoria au fost atacati de niste hoti, dar oierul "si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele, si a inhatat baltagul." Atat le-a zis: "Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa." Hotii s-au facut nevazuti. Trebuie sa fi fost omorat prin viclenie, "de prieteni" gandeste Vitoria Lipan. Avea si obiceiul "sa-si abata calul in preajama muierilor si sa poposeasca langa ele." Vitoria, care aflase acest lucru de la ciobanii varstnici "care erau oameni cuminti si impacati cu Dumnezeu", il intampina mereu zburlita, iar Nechifor o domolea cu o "bataie" si-o "bataie ca aceea" ori "o mama de bataie". Plecand la de la Dorna de unde a cumparat cele trei sute de oi, a fost omorat de cei doi tovarasi care il insoteau pentru a-i lua turma. A fost omorat intre satele Sabasa si Suha si aruncat intr-o rapa cu cal cu tot. Personajul secundar traieste doar din amintirile Vitoriei Lipan si din reconstituirea evenimentelor facuta de aceasta.