Familia Tulea (AGLAE, SIMION, AURICA, TITI, OLIMPIA) din Enigma Otiliei de George Calinescu - personaje de roman modern, obiectiv, realist-balzacian

Familia Tulea (AGLAE, SIMION, AURICA, TITI, OLIMPIA) din Enigma Otiliei de George Calinescu - personaje de roman modern, obiectiv, realist-balzacian

'Enigma Otiliei',

de George Calinescu

- roman modern, obiectiv, realist-balzacian

In 1932, George Calinescu (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofla si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directs cu 'sufletul uman'. Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o trasatura definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul feminitatii, tipul retardatului, tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac prin tema mostenirii, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti.

Personajele tipice, proprii realismului, sunt reprezentative pentru categorii sociale si psihologice, depasind astfel posibila trimitere catre clasicism datorata trasaturii dominante a personajelor. Eroii lui George Calinescu se inscriu in tehnica  moderna  a  realismului,  definita prin utilizarea detaliului in trasaturi fizice, gesturi, atitudini, comportament, mentalitate, limbaj si, nu in ultimiul rand, prin evidentierea elementului genetic, toate aceste procedee artistice fiind definitorii in construirea caracterului personajelor.

Aglae Tulea este 'baba absoluta, fara cusur in rau', asa cum o caracterizeaza Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii, Olimpia, Aurica, Titi si sotia lui Simion Tuiea.

Portretul fizic este detaliat si are semnificatii indirecte pentru portretul moral, fiind conturat in mod direct, tot prin ochii lui Felix, in ipostaza de personaj-martor: 'cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza', cu fata 'galbicioasa', cu 'buzele subtiri', cu nasul incovoiat, obrajii brazdati de cute adanci sugereaza, indirect, ura si venin, invidie si artag. Ochii bulbucati ca ai lui mos Costache, ilustreaza faptul ca George Calinescu utilizeaza ca procedeu artistic de caracterizare si elemental genetic.

Gesturile, mimica, limbajul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect, o femeie proasta, acra si vulgara, limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea, lipsita total de fantezie si de capacitate creativa.

Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si-l implineste: realizarea copiilor ei. Marginita, odioasa, meschina, inveninata impotriva Otiliei, Aglae se opune cu tarie incercarii fratelui ei de a infia fata, amenintand licentios: 'Cat traiesc eu, niciodata. Doar mai sunt legi in tara asta, mai sunt tribunale. Il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei'.

Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, pe care insa nu este in stare sa si le duca la indeplinire, dar scot in relief, in mod indirect, trasaturile definitorii ale eroinei. Dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza, deoarece este incapabila sa perceapa corect problemele lor, amplificandu-le defectele si neputintele. Este autoritara cu Titi si Aurica, indiferentafata  de  Olimpia,iar  pe  Simion  ilignoracu  desavarsire, el reprezentand numai pensia si banii pe care ii foloseste cu sentimentul ca i se cuvin, ca sunt ai ei.

Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considerand ca prea multa carte strica mintile oamenilor, de aceea il intelege pe Titi, caruia-i curge sange din nas de prea multa invatatura, desi acesta implinise 22 de ani si ramasese repetent mereu, nereusind sa termine liceul. Proasta si rautacioasa, greseste profund in metodele de educatie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il dispretuieste, il ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane. Autoritara si plina de venin fata de toata lumea, anihileaza personalitatea copiilor ei, pe care nu-i intelege.si care esueaza lamentabil: Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania 'leganatului', iar Aurica ramane fata batrana.

Invidioasa si rea, o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e 'orfana', o jigneste fara jena, spunandu-i 'strieata' si 'dezmatata', dand-o drept exemplu negativ Auricai. Fratele ei, Costache Giurgiuveanu, inseamna pentru Aglae numai averea pe care spera s-o mosteneasca, fara s-o intereseze deloc persoana lui. Atunci cand face atacul cerebral, Aglae se opune sa cheme un medic, deoarece tot moare, ce sa mai cheltuiasca bani.

Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirectd a Aglaei, care evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Zgarcita si rapace, avida de bani si de avere, ea sfarseste prin a mosteni o casa veche si darapanata, fiind inselata de Stanica si de Costache, desi instalase in casa fratelui ei un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimeni sa nu poata scoate nimic din casa, suspectand pe oricine, devenind ridicola si cazand ea insasi in tesatura propriilor intrigi: 'Olimpia, si tu Aurica, sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, niciun cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape'. 

Aglae se contureaza direct din opiniile altor personaje, rautatea structurala si invidia inveninata fiind principalele trasaturi reflectate in constiirita celorlalti. Otilia spune ca este o 'vipera', iar Weissmann o numeste 'baba absoluta, fara cusur in rau'. Stanica este uimit de rautatea soacra-si, 'scarboasa femeie' si 'veninoasa', iar atunci cand cheama doctorul pentru Simion si Aglae se tocmeste cu el, acesta constata cu dispret: 'Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare, n-are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul si e plina de bani'.

Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nicio trasatura pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare este daunatoare si distructiva pentru copii.

Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie, proces care ilustreaza naturalismul, ca formula estetica a modernismului. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai banii, asa cum noteaza naratorui omniscient: 'Aglae avea destula avere, stransa din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri'.

PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii lui Felix, inca de lainceputul romanului. Simion Tulea este 'un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri', cu mustati 'pleostite si un mic smoc de barba'. Marginalizat de toata familia sa, Simion statea retras pe o canapea si 'broda cu lana de felurite culori o bucata de etamina, intinsa pe un mic gherghef.

Intamplarile, faptele si comportamentul personajului creioneaza, indirect, o personalitate labila si ignorata de intreaga familie. Simion se imbolnaveste, 'slabea vazand cu ochii', desi mananca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata cu mandrie la toata lumea, devenind ridicol, deoarece era numai piele si os.

Opinia celorlalte personaje constituie un alt procedeu indirect de caracterizare a lui Simion Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea indemanatic, care-i prescrie un regim alimentar, declarand ca nu e nimic grav, iar Aglae ii reproseaza ca e ipohondru si ca se preface. Felix isi da seama ca batranul nu maie in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca dusmanii vor sa-i omoare hainele. Simion este din ce in ce mai bolnav, 'cu fata supta si cu parul foarte albit, avea o privire fanatica, de-o fixitate suparatoare'. Se credea Iisus, 'purtatorul cuvantului dumnezeiesc' si spunea ca tocmai a inviat: 'Ieri am inviat'. Nu are responsabilitate, nu constientizeaza statutul de tata si nici nu-si iubeste copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaste drept fiica lui. Destinul sau este tragic, el innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann intr-un ospiciu, unde este abandonat si uitat de intreaga familie.

Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfeirsit unui automatism psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane.

La sosirea sa in casa Giurgiuveanu, Felix, in ipostaza de personaj-martor, vede 'o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de-cozi impletite', aratand mult mai in varsta, deoarece este fardata strident, are trupul slab si uscat, parul rarit. De remarcat este elementul genetic, prin care se sugereaza, indirect, faptul ca trasaturile fizice accentueaza asemanarea Auricai cu Aglae si din punct de vedere moral, reliefand rautatea si firea veninoasa care definesc ambele personaje. Acest procedeu este propriu naturalismului, component al formulei estetice moderne, prin devierea psihologica a unor personaje, proces motivat prin factorul ereditar, care se manifesta si la Titi Tulea.

Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a Auricai, care evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Avida dupa barbati, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent, fara sa ia in considerare dragostea, sentiment indestructibil intr-o casnicie. Insistentele ei insinuoase, comportamentul agasant de 'fata cuminte' pun pe fuga toti barbatii. Este 'indragostita' din principiu, luand in calcul orice barbat aflat in preajma: pe Felix il pandeste si-l hartuieste, de aceea tanarul ' fugi pe poarta repede, in oras, cand simti ca se iveste Aurica prin fund'; pe Pascalopol, pe care nu-l intelege in dragostea lui pentru Otilia ('ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?'); pe evreul Weissmann, pe care l-ar vrea de barbat chiar daca el este de alta religie. Cand Titi se insoara dintr-o pura intamplare, ea o invidiaza pe Ana si exclama impresionata: 'Ce fericiti trebuie sa fiti!'.

Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata in asemenea grad, meat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai mica, Aurica se duce la ea la scoala si, intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspunde mieros: 'Mda, [] dar nu mi-e verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numai de-ar invata.'

Lipsita de farmec, generozitate, noblete, delicatetc si sensibilitate, ea seamana cu Aglae, fiind acra, rea, uracioasa si antipatica.

Cocheteaza disperata cu Weissmann, dar atunci cand face aluzii la o eventuala casatorie, tanarul se sperie si pleaca repede. Dandu-si seama de diagnostic, Felix constata profesional: 'Trece printr-o criza sexuala. Trebuie neaparat sa profeseze amorul liber'. Dupa un nou esec in cucerirea unui barbat, Aurica 'fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi capata o fizionomie desperata, patetica, [] se vopsi si mai violent pe fata si-si incepu turneele pe Calea Victoriei'.

Plimbarile Auricai pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce in ce mai dese si mai rapide, adevarate raiduri, ceea ce denota, indirect, disperarea nestapanita, obsesia, stari ce-i modifica vizibil fizionomia. Felix observa ca Aurica se schimba 'in chip sinistru', imbatraiiea de timpuriu, iar toate fardurile ei nu puteau ascunde asemanarea cu maica-sa. 'Parul i se facea moale, mort, ca de peruca, grasimea ti reconstituia prematur masca senila a Aglaei'. Ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, elementul genetic este sugestiv pentru descendenta nociva a eroinei. Pascalopol este singurul care are indrazneala sa-i spuna adevarul despre insuccesul ei la barbati, dar Aurica nu intelege nimic din sfatul mosterului: 'In genere, omul preocupat prea mult de problema  succesului nu izbuteste. Barbatilor le plac femeile care nu umbla dupa ei, nepasatoare. Cand o mama face prea multa valva cu intentia de a marita o fata, rateaza chestia, fiindca pretendentii se sperie.' Ea ramane nemaritata si realizeaza, instinctiv, drama pe care o traieste din cauza unei mame posesive si autoritare, care-i ingradise libertatea de gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii daruieste planul, ea izbucneste intr-o efuziune sentimentala

sincera: 'Totdeauna te-am iubit pe tine, ca ai fost sincera si n-am aprobat-o pe mama. [] Te fericesc in fond, ca esti libera si poti sa faci ce vrei. Daca n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericita".

Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil de a gandi ceva creativ.

Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-martor, cu prilejul primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era 'mai in varsta decat Felix cu cativa ani', avea 'o usoara mustata si barbia despicata in doua', semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de cateva tuleie, reiesind de aici elementul genetic ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, prin care se sugereaza labilitatea psihica a personajului.

Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Titi este dominat de automatisme, ca si tatal sau, copiaza note muzicale si carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori, fiind nevoit sa abandoneze scoala. Este incurajat de mama sa, Aglae, in manifestarile psihice, cand, aflat in criza, se leagana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea, devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece in jurul lui, fiind previzibila evolutia sa spre dementa senila. Acest procedeu este propriu naturalismului, argument ce vine in sprijinul fornmlei estetice moderne, avand ca nucleu devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura erotic, devenind irascibil in preajma femeilor si, lipsit total de personalitatc, li cere sfatul si o asculta pe Aglae chiar in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata, ca autoritatea suprema cu care tanarul ii ameninta pe toti cei care-l supara: 'Va spun la mama!'

Olimpia Tulea (Ratiu) este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stanica Ratiu.

Portretul fizic evidentiaza elementul genetic in descendenta masculina si sugereaza, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, firea placida a femeii: 'Olimpia semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel, in doua, in chip suparator pentru o femeie. Era maslinie la fata si cam planturoasa, si cativa peri ii conturau o usoara mustata. Sprancenele, ca si la Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului'.

Tehnica detaliului releva caracterul eroinei, care vorbea 'moale sententios si cu o mare convictiune (convingere - n.n.)'. Placida si lenesa, Olimpia nu are energia de a se lupta pentru zestrea pe care i-o promisese Simion si de aceea Stanica nu voia sa se casatoreasca legal cu ea, desi aveau un copil. Barbatul se enerveaza din cauza nepasarii Olimpiei si o caracterizeaza direct ca 'sta ca o dobitoaca, nu cere nimic, nu descopera nimic, o sa moara toti si n-o sa-i ramana niciun ac'.

Dupa ce se casatoresc, Olimpia si Stanica vin mereu la masa la Aglae, uitand cu desavarsire de copilul care avea numai doua luni. Relu moare din cauza neglijentei si inconstientei Olimpiei, care 'primi lovitura cu mare calm, aproape ca o usurare'. Iresponsabila si total lipsita de sentimente materne, Olimpia este 'nepasatoare, plictisita' la inmormantarea copilului si nici nu se gandeste ca ar putea suporta ei cheltuielile.

Incapabila sa recepteze realitatea din cauza lenei structurale, nu-si da seama ce se-ntampla nici atunci cand sotul ei o paraseste. Dupa ce Stanica fura banii lui Giugiuveanu si devine bogat, constata ca Olimpia 'il plictisea' si-i spune ca vrea sa se desparta de ea si 'de jure'. Ea isi inchipuie 'ca bate campii ca de obicei', asa ca, somnoroasa fiind, 'casca lenesa si adormi adanc', fara sa inteleaga ceva din discursul lui Stanica. In cele din urma, ea accepta sa divorteze si astfel destinul ei se aliniaza aceluia al lui Titi si al Auricai.

Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sinceritate si de legaturi afectuoase, asa cum remarca Felix: 'Curioasa familie []. Niciunul nu are cea mai mica iubire pentru ceialalt, toti se barfesc si se urasc'.

In 1932, vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanesc, daca sa fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Calinescu argumenta ca 'trebuie sa fim cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental, [] literatura nu e in legatura cu psihologia, ci cu sufletul uman'.