Expune
subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Ion Creanga
Expozitiunea relateaza faptele ce se petrec intr-un tinut indepartat, peste
mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic.
Asadar, relatiile temporale
si spatiale
se definesc prin evocarea timpului
fabulos cronologic si a spatiului
imaginar nesfarsit: 'Amu cica era odata intr-o tara' un crai
care avea trei feciori si un singur 'frate mai mare, care era
imparat intr-o tara mai indepartata', pe nume
Verde imparat. Cei doi frati nu se vazusera de multa
vreme, iar verii nu se cunoscusera intre ei, pentru ca
imparatia fratelui mai mare era 'tocmai la o margine a pamantului', iar
fratele mai mic traia '7a alta
margine In
acest cadru spatio-temporal mitic se
deruleaza - intr-o inlantuire cronologica - intamplarile reale si fabuloase la
care participa personajele basmului.
Verde imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-i trimita
'grabnic pe cel mai vrednic' si viteaz dintre fiii sai, ca
sa-i urmeze la tron, intrucat el avea numai fete. Ca sa-i puna
la incercare, pentru a vedea care dintre feciori 'se simte destoinic a
imparati peste o tara asa de mare si bogata
ca aceea', craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde
sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs si se intorc
rusinati la curtea craiului, care este dezamagit de
neputinta lor si rosteste moralizator:
'nici tu nu esti de imparat, nici
imparatia pentru tine', ceea ce evidentiaza elementele reale ale basmuiui.
Mezinul, impresionat de amaraciunea tatalui, se duce in
gradina 'sa planga in inima sa'. Deodata,
'o baba garbova de batranete' ii cere de
pomana, apoi il sfatuieste sa ceara tatalui
sau 'calul, armele si hainele cu care a fost el mire',
desi hainele sunt 'vechi si ponosite', iar 'armele
ruginite' si sa puna o tava cu jaratic in
mijlocul hergheliei ca sa aleaga acel cal care va veni 'la
jaratic sa manance'. Urmand intocmai sfaturile babei,
(calauzirea flacaului catre pretuirea si respectarea traditiilor
stramosesti), voinicul pleaca la drum, luand
carte din partea tatalui si, prin dreptul podului, 'numai iaca
ii iesa si lui ursul inainte'. Trece cu bine de aceasta prima proba, primeste
binecuvantarea parintelui sau si pielea de urs in dar, apoi
sfatul ca in calatoria lui sa
se fereasca 'de omul ros, iara mai ales de cel span', sa
nu cumva sa aiba de-a face cu ei. Ca trasaturi ale
basmului, sunt prezente aici formule
initiale tipice si cifra
magica trei, care face posibila depasirea
primei probe de catre eroul principal.
Intriga. Fiul craiului
si calul pleaca la drum, basmul continuand cu formule mediane tipice, 'si
merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si
noua' pana cand intalnesc in codru 'un om span' care
se ofera drept 'sluga la drum'. Voinicul il refuza de
doua ori, dar a treia oara spanul ii iese in cale 'imbracat
altfel si calare pe un cal frumos' tocmai cand fiul craiului se
ratacise prin codrii intunecosi. Deprins sa
urmeze sfatul parintelui sau, acela de a nu se insoti cu omul
span, dar pentru ca ii mai iesisera in cale inca doi, el se
gandeste ca 'aiasta-i tara spanilor' si-1
angajeaza drept calauza. In aceasta secventa narativa este
inclusa o pauza
descriptiva, care intrerupe povestirea si descrie
codrii desi si intunecosi, ce contureaza un peisaj de basm
Ajunsi la o fantana care 'nu avea nici roata, nici
cumpana, ci numai o scara de coborat pana la
apa', spanul intra in put, umple plosca, apoi il
sfatuieste pe fiul craiului sa coboare si el ca sa se
racoreasca. Tanarul il asculta pe span, dar acesta
tranteste capacul peste gura fantanii si-1 ameninta ca
daca nu-i povesteste totul despre el, 'cine esti, de unde
vii, si incotro te duci', acolo ii vor putrezi oasele. Sub
amenintarea mortii, feciorul de crai jura 'pe
ascutisul palosului' ca va fi sluga supusa a
spanului, care se va da drept nepotul imparatului si ca va
pastra taina 'pana cand va muri si iar va invia', anticipand astfel finalul basmului. Spanul
ii da numele de Harap-Alb, care-1
va sluji cu credinta, respectandu-si juramantul facut.
Desfasurarea actiunii incepe
odata cu sosirea la palatul imparatului Verde, unde Spanul se da
drept nepotul sau si, infumurat peste masura, il trimite pe
Harap-Alb sa stea la grajduri, sa aiba grija de calul lui,
ca altfel va fi 'vai de pielea ta', dandu-i si o palma
- 'ca sa tii minte ce ti-am spus'-, ca altfel
'prinde mamaliga coaja'. De remarcat este aici elipsa narativa, adica
trecerea sub tacere a secventei calatoriei facute de
erou ca sluga a spanului pana la imparatia unchiului
sau, naratorul sugerand numai ca aceasta s-a efectuat.
