Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial)

Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial).

Marin Preda a fost unul dintre cei mai mari prozatori romani din perioada postbelica. Si-a inceput activitatea ca nuvelist, fiind foarte marcat de copilaria petrecuta in satul teleormanean Silistea-Gumesti. Romanul Morometii este considerat capodopera scriitorului si a aparut in doua volume la un interval de 12 ani unul de celalalt. In crearea personajului principal, Ilie Moromete, Marin Preda a fost inspirat de imaginea tatalui sau Tudor Calarasu.

Ilie Moromete este personajul principal al primului volum si, chiar daca in volumul al II-lea in centrul actiunii nu se mai afla familia Moromete, puternica personalitate a acestui personaj domina si acest volum. Fata de toate personajele tarani prezente pana acum in literatura romana, Ilie Moromete este unul cu totul aparte, plasat desigur in conditii social-istorice diferite, cat si intr-un spatiu geografic diferit. Critica literara a acordat o atentie deosebita a acestui personaj considerandu-l taranul filozof al literaturii romane pentru care universul rural reprezinta nu numai un mod de viata ci si o atitudine raportata la intreaga existenta. Nu ne mai aflam in fata unor tarani umiliti ca in creatia lui Sadoveanu, nici in fata unor tarani inrobiti pamantului si prejudecatilor vremii ca in romanele lui Rebreanu. Moromete era capul numeroaselor familii si se situa in patura de mijloc a taranilor satului, nefiind nici foarte bogat dar nici foarte sarac. El se raporteaza la pamant cu totul diferit de cum o facea Ion in romanul lui Rebreanu. Cele 12 pogoane de pamant ii asigura o liniste a familiei si Moromete era multumit. Nu dorea mai mult conform zicalei " Pamant mult bucuria prostul". In viziunea lui Ilie omul nu este o vita de munca, omul trebuie sa stie sa contemple viata si sa aiba micile lui bucurii. Ilie era un om foarte comunicativ, ii placea sa stea ore in sir la poarta de vorba cu satenii, ii placea adeseori sa-i puna in situatii dificile pe ceilalti ca sa vada cum reactioneaza, gandesc. Viata era pentru el un spectacol. Se simtea mandru ca este taran si citind ziarele, dialoga mintal cu Nicolae Iorga si chiar cu regele. Nu se simtea cu nimic mai prejos de marimile timpului si considera ca fiecare in viata isi are rostul lui. Avea un mare respect pentru viata taraneasca in ansamblul ei.

Aparent Ilie Moromete pare a fi un om foarte stapan pe sine dar de fapt era un om disimulat. Incerca adeseori sa-si ascunda emotiile, sentimentele deoarece considera ca aceste manifestari sunt niste slabiciuni muieresti. Dorea sa para intotdeauna foarte stapan pe sine, motiv pentru care familia il considera un adevarat tiran. Cu toate ca era un om foarte sociabil, Moromete era in acelasi timp si foarte interiorizat. Gandurile sale cele mai ascunse nu le marturisea nimanui si de aceea avea adeseori obiceiul de a se retrage in gradina sau in spatele casei si de a vorbi cu sine insusi. O secventa memorabila de disimulare a personajului este aceea in care Jupuitu vine dupa impozit. Cu o detasare totala, Moromete intra in curte, facandu-se ca nici nu-i observa pe agentii fiscali si dand porunca membrilor familiei care nici nu erau de fapt acasa. Ne aflam de fapt in fata unui personaj de exceptie, un fel de "homo ludens" care isi regizeaza propriul joc. Lui Moromete ii placea teribil sa-si creeze propriul spectacol pe care sa-l contemple si sa se amuze. Chiar si in cele mai dificile situatii el avea aceasta putere de a se detasa. O alta scena memorabila este cea a taierii salcamului care are o semnificatie simbolica pentru intreaga comunitate rurala. Salcamul era proprietatea familiei Moromete, dar el mai reprezenta ceva. Sub coroana lui imensa se harjoneau copii satului, tot acolo familia Moromete isi lua adeseori cina. Era un spatiu protector care reprezenta frumusetea si tihna vietii rurale. Taierea acestor salcami reprezinta inceputul sfarsitului. Conflictele din familie erau tot mai evidente si nevoia de bani il fac pe Moromete sa vanda salcamul vecinului sau, Balosu. Cu toate aceste, in ziua taierii salcamului era vesel jucand aceeasi piesa de teatru a disimularii totale si urmarind cu satisfactie comportamentul celor din jur. Ajungem la concluzia ca Moromete era intr-adevar un om stapan in propria viata si nu viata pusese stapanire pe el. Pe sfarsitul volumului I vine insa momentul in care Moromete este depasit de situatie. Fuga baietilor la Bucuresti, declanseaza un conflict psihologic de mare amploare. Moromete nu era suparat atat pe faptul ca baietii fugisera cu averea familiei. Durerea ce mai mare a lui Ilie era cauzata de dispretul pe care feciorii lui l-aveau pentru statutul de taran. Nu intelegea unde gresise el ca tata in educatia copiilor, nu intelegea de ce este rusinos sa fii taran. Acest conflict psihologic il face pe Moromete sa devine un om retras, lupta pentru vechile lui bucurii se sfarsise. Isi pierde autoritatea in familie si la nivelul satului. Isi vinde o parte din pamant pentru a-si plati impozitele si pentru a-l tine pe Niculae la scoala.

In volumul al II-lea, dupa razboi, in conditii social-politice si istorice diferite, Moromete face o demonstratie de forta si isi reface gospodaria. Dupa aceea renunta total, indreptandu-se spre un sfarsit tragic, dar asumat  cu luciditate. Moromete devine imaginea dramei taranesti cauzate de noua ideologie comunista care impune un mod de viata total diferit de cel traditional. Moromete nu putea accepta ca toata viata lui de pana atunci fusese un esec, ca toate obiceiurile si traditiile stravechi a fost o greseala. Asa incat, chiar daca inteligenta se masoara prin puterea de adaptare a individului la diverse situatii de viata, Moromete isi alege cu buna stiinta un destin care il va distruge ca fiinta biologica, dar ii va pastra intacta demnitatea umana. De aceea ultimele sale cuvinte spuse pe patul de moarte scot in evidenta caracterul unui personaj tragic dar care isi asuma acest destin cu luciditate.