|
|
|
Exemplifica formele de manifestare ale dramaturgiei in teatrul modern, intr-o text literar studiat.
Act Venetian, Camil Petrescu.
In literatura romana, perioada interbelica reprezinta o etapa a diversificarii dramaturgiei sub raport
tematic si sub cel al formulelor estetice.
Drama este o specie dramatica in versuri sau in proza, cu un continut grav, ilustrand cu fidelitate
complexitatea vietii reale si avand un conflict puternic, ce permite individualizarea personajelor.
Numele lui Camil Petrescu se leaga, asadar, in teatru, de crearea unei specii inedite: drama de idei
.Aparuta in anul 1919, "Act venetian" este o opera dramatica prin caracterul fictiv, prin faptul ca
este scrisa pentru a fi pusa in scena, ceea ce implica automat folosirea monologului si a dialogului
ca modalitati de expunere predominante si prezenta numeroaselor indicatii scenice, singurele in care
intervine naratorul; textul este structurat in trei acte, a caror actiune este proiectata in doua tablouri:
primul si al treilea au ca fundal palatul in stil renascentist al lui Pietro Gralla, al doilea - un "chiosc"
pe mare. Actele sunt la randul lor divizibile in scene, uitati minimale delimitate de modificarea
numarului personajelor prezente pe scena in diversele momente ale firului epic. Un prim
argument ce ilustreaza caracterul modern al piesei este tematica orientata spre interior: drama
intelectualului aflat in cautarea absolutului in dragoste, apre deosebire de comedia lui Caragiale,
orientatap spre exterior, spre refacerea tabloului moravurilor unei epoci.
Un al doilea argument de modernitate il constituie reducerea miscarii scenice (in defavoarea
spectacolului dramatic), accentuandu-se confruntarea dintre sistemele axiologice ale celor doua
personaje. Tensiunea scenica realizata prin confruntarea dialogica, prin revelatiile personajelor.
Subiectul dramatic se desfasoara pe parcursul a trei acte, pe fundalul a doua tablouri, asa cum am
ilustrat mai sus. Insa intriga nu are aceeasi densitate de fapte ca in teatrul clasic, autorul preferand,
dintre limbajele scenice, textul, gestica, mimica personajelor, elementele de comunicare paraverbala
(intonatia, timbrul vocii), astfel ca miscarea scenica trece in plan secundar.
