|
|
|
CULTURA VIZUALA - AVANGARDA ȘI ARTA MODERNA
Distinsi colegi cursanti la Cultura vizuala/Estetica,
Intrucat nu ma bazez doar pe abilitațile dvs de a cauta pe grup notițele pentru discuția noastra despre mutația de paradigma produsa de modernitate in arta, primiți, va rog, inca o data, sinteza a ceea ce va trebui sa explorați dvs, in timpul alocat pregatirii pentru acest curs (pauza pentru ras copios), atunci cand veți citi Arte și idei, de pilda, sau cand veți vizita MNAR și MNAC.
Seminar I
Introducere in arta moderna
1. Impresionismul:
Schimbarea la fata a artei moderne incepe cu miscarea impresionista.
Revolutia din pictura de la sfarsitul sec. al XIX-lea - inceputul sec. XX corespunde unor schimbari generale de paradigma. Miscarile de avangarda din arta corespund unei schimbari generale a opticii asupra tuturor lucrurilor - este vorba de schimbari de perspectiva determinate de marile descoperiri ale stiintei perioadei respective.
Impresionistii descopera ca ochiul poate fi inselat - ceea ce vedem nu este neaparat "realitatea" - vedem doar ceea ce ne lasa realitatea sa vedem. Cu alte cuvinte, ei fac o distinctie intre realitate si perceptia noastra asupra realitatii. Impresionistii ajung la concluzia ca exista mijloace artistice de a modifica ceea ce vedem, astfel incat perceptia la nivelul ochiului sa fie "corecta".
Impresionistii descopera felul in care ochiul uman percepe culorile complementare. Ei folosesc efectul trompe l'oeil, si, evident, prefera subiectele ce favorizeaza acest efect - subiecte precum apa, aerul, etc.
Definitie
Abstractizarea este reducerea la esenta, la factorii primi ai realitatii.
Abstractizand discursul anterior, putem spume ca, la finele sec. al XIX-lea si inceputul sec. XX, scopul picturii nu mai este reprezentarea realitatii, ci pictura devine un meta-discurs, un discurs despre sine insasi (acest nou caracter al picturii se manifesta mai ales dupa impresionism, incepand cu fauvismul).
Arta avangardista tinde sa nu trateze nici un subiect exterior tabloului - este vorba dedistrugerea realitatii, ca subiect al tabloului.
Tot acum, in avangarda, apare colajul ca manifestare artistica. El aduce insa cu sine o problema de natura "ideologica" - colajul foloseste, se compune din bucati de realitate. Prin urmare, nu este el oare o reprezentare radicala a realitatii? (ipoteza ce nu ar corespunde principiului distrugerii realitatii ca subiect al tabloului).
Poate cea mai radicala tranformare a artei o genereaza Marcel Duchamps - in loc sa creeze arta ce reproduce realitatea, el foloseste realitatea, obiecte reale, neprelucrate artistic, pentru a exprima o idee artistica.
2. Cubismul:
Cubismul porneste de la ideea ca nu orice obiect din lumea reala are o esenta.
Definitie
Esenta consta in atributele ultime, definitorii, ireductibile unele la altele, ale unui obiect.
Filosoful grec Anaxagoras spunea ca esenta unui lucru este acel ceva fara de care obiectul inceteaza de a mai exista.
Cubistii incearca reducerea realitatii la esenta, prin descompunerea ei in forme geometrice primare.
Pana la cubism, arta tindea spre simplificare. Cubistii, insa, incearca sa surprinda, in plan bidimensional, toate perspectivele, toate unghiurile din care poate fi privit un obiect. Ei incearca chiar sa reprezinte in doua dimensiuni miscarea si timpul.
Cu alte cuvinte, problema fundamentala pe care si-o pun pictorii cubisti este: Cum pot fi surprinse in pictura procesele?
Arta moderna pune realitatea in criza, in incercarea de a se desprinde din uniunea prea stransa a omului cu realitatea.
Expresionismul
Expresionismul porneste de la ideea ca se pot reprezenta in pictura afectele, dramele, trairile sufletesti intense, tensiunile interioare. Picturile expresioniste surprind desfigurarea - descompunerea figurilor, contorsionate de intensitatea trairii.
Expresionistii folosesc culorile ca sugestii si reprezentari ale emotiilor - un procedeu mostenit de la fauvism.
Expresionismul abstract
Expresionismul abstract apare in S.U.A. dupa al Doilea Razboi Mondial, si marcheaza anii '50 - '60 ai picturii americane.
Expresionismul abstract reia, recapituleatza toate conceptele expresionismului (si ale artei de avangarda in general) in reprezentari pur abstracte.
Reprezentanti ai miscarii: W.de Koening, Jackson Pollock.
In expr. abstract, pictura e o reprezentare a raporturilor corporale ale pictorului cu tabloul (directia miscarii pensulei, tehnicile folosite, etc.).
La Jackson Pollock tablourile sunt, efectiv, discursuri despre ele insele, despre tablou, despre tehnicile picturale folosite, etc. Tablourile lui sunt o consemnare a interactiunii pictorului cu panza. Pollock pune in criza unele conventii universal acceptate in pictura, pana la el - spre exemplu, prezenta si necesitatea ramei tabloului.
Concluzie
Intrebarea esentiala ce se ridica este: care e miza unei schimbari de stil? In cazul avangardei, raspunsul e clar - avangarda isi propune sabotarea, abolirea din pictura a oricarei traditii.
Avangarda aduce insa cu sine si o disociere intre intentia artistului si interpretarea ce se da creatiei lui, intre ce a vrut el sa exprime si ce au inteles ceilalti.
Seminar II
Odata cu avangarda incepe un indelungat proces de "dezvatare" - se renunta la traditie, se scurtcircuiteaza ideea de traditie in arta.
Avangarda instituie valoarea noului in arta, distrugand ideea de traditie, de vechime, de imprtanta a vechimii. Inainte de avangarda, importanta in arta era inscrierea in canon, intr-o traditie indelungata - inscrierea intr-o lunga linie de descendenta maestru-elev. Idealul nu era originalitatea operei, ci din contra, se urmarea ca diferenta dintre opera maestrului si cea a elevului sa fie cat mai mica, practic inexistenta daca se poate.
Nici in arta sacra scopul nu este originalitatea, ci apropierea cat mai mare fata de modelele originare.
Arta moderna - e opaca, se refera la ea insasi si la nimic altceva.
Arta sacra - din contra, se refera la ceva transcendent, este o fereastra spre divin. Tocmai de aceea, ea nu trebuie sa fie originala, deoarece ea nu trebuie sa distraga, prin propriul aspect, atentia privitorului de la esenta divina.
Arta moderna este non-referentiala - ea nu se refera la nimic, la nici o realitate exterioara siesi (nu este despre nimic).
In alta ordine de idei, din perspectiva artei moderne, ceva este bun in masura in care este nou.In trecut, insa, ceva (inclusiv arta) era considerat bun in masura in care era vech (sau conform cu traditia).
In arta nu exista notiunea de progres - valoarea artistica e perena, iar valorile artistice se adauga unele altora, nu se inlocuiesc unele pe altele (progresul este propriu stiintei, nu artei).
Stilurile artisitce sunt comparabile intre ele in masura in care au un gen proxim, iar comparatia se face pornind de la acest gen proxim. In raport cu genul proxim, se comparadiferentele specifice - dar aceasta nu inseamna judecata de valoare.
Arta moderna promoveaza noul, si astfel noul devine criteriu de valoare, de ierarhie (ceea ce este gresit).
Arta moderna se caracterizeaza prin primitivism, dicteu automat, geometrizarea, simplificarea formelor, invocarea si emularea artei copiilor, etc. - asadar ea perpetueaza o perspectiva infantila asupra lucrurilor.
Arta moderna si-a refuzat istoria (adica traditia artistica), in schimb a fondat o noua traditie - a devenit traditie, model de urmat pentru artistii contemporani.
Arta moderna
tinde spre viteza, tehnologie, modernitate (prin urmare, se incadreaza in epoca, incorporeaza tendintele timpului sau)
DAR, in acelasi timp,
incearca sa creeze o arta ce iese din timp - o arta ce nu poate fi datata, nu poate fi atribuita unei anumite epoci. Prin abstractizare, se doreste a se ajunge la elemente atat de fundamentale, simple si imuabile incat nu pot fi datate.
Arta moderna urmareste distrugerea, eliminarea delimitarii intre conventie si realitate. Ea doreste chiar sa schimbe realitatea, sa modifice natura insasi a realitatii - de aceea, multi artisti moderni se asociaza unor regimuri politice radicale, totalitare, care au puterea si dorinta de a schimba lumea.
Analizand arta pe care o produce o societate, poti afla care este varsta acelei societati - poti surprinde tzeigeist (spiritul timpului).
Seminar III
Caracterul abstract este specific si esential artei moderne.
Arta moderna este o arta extrem de conceptuala - ea nu este doar un mijloc de reprezentare. Arta moderna constituie, asadar, un fenomen de revolta al artei in fata statutului sau de secund in raport cu realitatea.
Acest statut inferior al artei in raport cu realitatea isi are originile in gandirea platoniciana: Platon ii excludea pe artisti din cetatea sa ideala, afirmand ca artistul nu face decat sa copieze realitatea. Pentru Platon, realitatea insasi este doar o copie imperfecta a lumii ideale a ideilor. Realitatea copiaza lumea ideilor, iar ara copiaza realitatea - prin urmare, in conceptia lui Platon, arta este copia unei copii. De aici deriva statutul secund al artei, statut ce a marcat toata creatia artistica de pana la avangarda (cu exceptia picturii impresioniste).
Impresionismul nu este afectat de conceptia platonica privind subordonarea artei fata de realitate, deoarece el urmareste sa dea doar impresia unei copieri a realitatii - de fapt, impresionistii vor sa deformeze "copia" realitatii, astfel incat acea "copie" artistica sa fie mai veridica decat perceptia noastra uzuala, cotidiana, asupra realitatii.
Arta moderna: - nu doreste sa reprezinte frumos, estetic realitatea (asa cum face
arta de pana la ea),
CI
- doreste sa intervina asupra realitatii insesi, pentru a o estetiza.
In prezent, arta se asociaza si cu moduri de substituire a realitatii - spre exemplu miscarea psihedelica din anii '60, ce practica consumul de droguri in incercarea de a suspenda si substitui realitatea cu altceva, prin largirea spectrului senzorial.
Si prin realitatea virtuala se incearca tot largirea spectrului realitatii, substituirea ,chiar, a realitatii cu o alta realitate.
In acest context, se pune problema ce este arhitectura? Proiectul definitivat pe hartie, in proiect, sau cladirea construita, definitivata in practica?
Putem substitui realitatea, si putem substitui conventiile uzuale ale artei.
Arta conceptuala: - nu produce obiecte, in sensul strict al cuvantului;
- produce actiuni, foloseste orice fel de mijloace pentru a atrage
atentia asupra unui concept.
Exemplu: pisoarul lui Duchamps, scos din contextul sau functional si transformat in obiect de arta.
Diferitele contexte in care pui unul si acelasi obiect modifica relatiile din interiorul obiectului, dar si relatiile dintre obiect si realitate - semnificatia obiectului se modificata (insasi esentaobiectului se schimba!).
Spre exemplu, arta ready-made - pisoarul lui Duchamps, scos din contextul sau uzual, isi schimba in mod radical semnificatia si esenta.
Concluzie
Arta moderna nu mai are miza de a reproduce realitatea! (aceasta fusese miza artei inainte de avangarda).
Seminar IV
Muzeul
Istoria institutiei muzeului
Unii spun ca muzeul isi are originile in cabinetele de curiozitati ale Renasterii (nobilii renascentisti colectionau curiozitati, obiecte stranii, criteriul fiind cel al exotismului). Aceste cabinete de curiozitati au inceput, cu timpul, sa fie deschise publicului.
Altii sustin ca muzeul are origini mult mai timpurii - in locuintele patricienilor romani, in atrium, gasim expuse statui importate din Grecia. Aceste statui sunt scoase din contextul, din functia lor originara, si transpuse in alt context, in care au doar functie de exponat - in noul context, ele sunt valoroase doar din perspectiva valorii lor estetice.
Etapele ce duc spre aparitia muzeului propriu-zis
1. Se colectioneaza obiecte stranii, neobisnuite;
2. Se colectioneaza obiecte ce nu sunt neaparat stranii, dar au o anumita valoare, sunt investite cu valoare patrimoniala;
Spre exemplu: in Renastere se aduna si se expun obiecte de arta greceasca si romana - arta ce inspirase arta Renasterii, si pe care artistii Renasterii o emulau. Obiectul muzeificat are, in acest context, valoare justificatorie - el este un "stamos" al obiectelor de arta produse acum (in Renastere), asadar el justifica demersul artistic contemporan.
Criterii de muzeificare
gustul colectionarului (este, spre exemplu, cazul Muzeului Colectiilor de Arta);
valoarea justificatorie, patrimoniala (obiecte facute de antecesori);
criteriul valorii estetice (criteriu introdus in sec. al XIX-lea).
Definitie
Capodopera este o opera de arta foarte buna din punct de vedere estetic, dar si unica - una din operele principale ale unui mare artist.
Exemple de criterii pe care se poate organiza o expozitie retrospectiva (organizata de curatori)
Zapada in pictura impresionista;
rosul in pictura ruseasca;
etc.
Astfel de expozitii se organizeaza prin proiecte curatoriale.
Se pot organiza si expozitii axate pe o singura personalitate (expozitii ce includ tot ce a creat mai important respectivul artist).
Casa memoriala este un alt tip de muzeu - un muzeu ce incearca sa surprinda personajul, personalitatea memorata in ipostazele sale cotidiene.
Muzeul are functia de tezaurizare si conservare a ceva.
Arta nu este un produs al normalitatii, ea este produsul unei stari alterate a constiintei.
Care este oare statutul operei de arta in epoca tehnicii, in care orice opera de arta poate fi copiata, poate fi reprodusa la nesfarsit?
Muzeul virtual
Spre exemplu: muzeul virtual Palladio (arhitect renascentist italian) - toate cladirile lui Palladio (pe care arhitectul insusi le-a sistematizat intr-o carte) au fost reproduse virtual.
DAR exista diferente intre casele lui Palladio construite efectiv, dupa proiectele acestuia, de diversi arhitecti, si casele lui Palladio reproduse virtual. Acest lucru se datoreaza faptului ca, foarte adesea, punerea in practica a unui proiect arhirtectonic presupune anumite compromisuri, cerute de conditiile concrete de constructie. In consecinta cladirea construita include, foarte adesea, abateri de la proiectul originar.
Muzeificarea
In ultimele decenii a avut loc o revolutie in ceea ce priveste notiunea de muzeu: expozitiile permanente incep sa dispara, expozitiile circuland, in schimb, din loc in loc, sub forma deexpozitii temporare. Se impune, astfel, in muzeificare criteriul curatorial - curatorii restructureaza mereu expozitiile temporare organizate, schimband mereu criteriul de organizare al expozitiilor - sau, altfel spus, criteriul de selectie al operelor expuse.
Exista, insa, si pericolul disneyland-izarii muzeelor.
Seminar V
La Paris, sub patronajul arhiepiscopului Lustiger, a aparut recent o carte ce reproduce o serie de conferinte desfasurate la Notre Dame, in postul pastelui 2005. Conferintele au avut teme diverse, fiind tinute de diverse personalitati culturale franceze.
Una dintre conferinte a avut ca tema arta contemporana - vorbitorul a propus o analogie intreaparitia artei moderne si aparitia crestinismului:
Artistii avangardei si-au propus sa rupa legatura cu traditia. Acest gest de punere in criza a traditiei (artistice) este analog ruperii crestinismului de traditia iudaica, crestinismul adresandu-se, spre deosebire de iudaism, tuturor neamurilor.
O alta analogie se poate gasi in domeniul arhitecturii sacre crestine: in acest domeniu s-a produs o rupere de traditia conform careia arhitectura sacra crestina cotemporana isi are originea in arhitectura religioasa a sec. al XVIII - lea. Aceasta ruptura s-a savarsit facandu-se apel la o traditie mai mare, mai veche - cea a bisericii crestine preschismatice.
Generalizand, obtinem urmatoarea regula
Orice demers de desprindere de o traditie mai mica ( t ) presupune reasumarea unei traditii mai mari ( T ). Reasumarea traditiei mai mari ( T ) duce la transformarea traditiei mai mici ( t ) in caz particular al T.
Ba mai mult, ducand mai departe rationamentul nostru, vom observa ca ruptura de t si reasumarea T duce, in cele din urma, invariabil la infiintarea pe baza traditiei mai vechi ( T ) a unui nou canon, a unei noi traditii ( T' ).
Iata cum se reflecta acest rationament in analogia noastra crestinism - arta moderna:
Crestinismul renunta la traditia iudaica ( t ) - pe care, insa, si-o asuma - raportandu-se la traditia anterioara, mai mare, a Genezei ( T ): Dumnezeu a creeat Lumea, (adresandu-Se prin actul Sau creator intregii Sale creatii) inainte de a se adresa poporului ales (asadar inaintea traditiei iudaice).
In cele din urma, pe baza traditiei Genezei ( T ) - traditie care pecetluieste relatia esentala a lui Dumnezeu cu intreaga creatie - crestinismul intemeiaza o noua traditie
( T' ) - Dumnezeu nu apartine doar poporului evreu, El se adreseaza, prin sacrificarea pe cruce a Fiului Sau, intregii lumi, intregii omeniri.
Arta moderna renunta la traditia artistica a sec. XVIII - XIX ( t ), raportandu-se la traditia mai veche a artei preistorice, a artei traditionale africane, etc. ( T ).
In cele din urma, pe baza acestor traditii artistice mai vechi ( T ), ia nastere o noua traditie, un nou canon artistic - canonul si traditia artei moderne ( T' ).
Inrebarea ce se ridica acum este: se pot gasi oare in interiorul traditiei surse de innoire? In fond, in ce consta traditia: in conservarea vechiului, sau in innoirea vechiului?
Concluzie
Istoria artei este: - o istorie atat a conservarii traditiei,
DAR SI
- o istorie a respingerii traditiei si a innoirii.
Innoirea presupune trei pasi:
1. Revolutie in interiorul traditiei - negarea traditiei, prin transformarea ei in caz particular al unei traditii mai mari si mai vechi.
2. Nasterea (pe baza traditiei mai vechi) a unei noi traditii, care e, la randul ei, canonizata.
3. Intelegind mecanismul, oare pot folosi noua traditie ( T' ) ca punct de plecare al unei noi revolutii?
Cu cat mai veche este traditia la care te raportezi, cu atat mai futurista , mai noua este traditia nou-creeata.
Stilurile artistice sunt paricidale - stilul nou ucide intotdeauna stilul imediat anterior.
Seminar VI
Concluzii
Ce a insemnat episodul avangardelor in privinta prizei cu realitatea?
Episodul avangardelor a trecut fara a avea nici un ecou in constiinta publicului larg - oamenii obisnuiti nu inteleg nici acum, in contemporaneitate, mesajul artei moderne, abstracte.Miscarea moderna a ramas un corp strain in istoria artei, din perspectiva receptarii sale de catre "amatorii avizati" (Vianu). Ea depaseste, in continuare, cu atat mai mult asteptarile publicului larg.
Miscarea moderna si-a propus sa nu semene cu nimic din ce s-a petrecut in arta inaintea ei. Ea si-a propus ruptura radicala, catastrofica, cu traditia.
Arta moderna a fortat limitele a ceea ce se intelegea la momentul respectiv prin pictura, arhitectura, muzica, etc.
In pictura - miscarea moderna forteaza limitele opticii (incepand cu impresionismul). Pictura moderna renunta, in cele din urma, total la caracterul figurativ, devenind non-figurativa.
In muzica - se forteaza limitele audibilitatii - insasi ideea de melodie este pusa in criza, negata, repudiata. Se scriu partituri pe criterii grafice - scopul fiind dispunerea notelor pentru a alcatui un ansamblu estetic, atractiv din punct de vedere vizual, nu realizarea unei compozitii muzicale. Apare muzica tonala, muzica seriala, muzica dodecafonica.
In arhitectura - sunt contestate si bulversate toate regulile, toate canoanele universal acceptate anterior.
Arta moderna (ca si cea contemporana) aduce contestatea canonului si conventiei pana la ultima limita, pana la ultima consecinta - negarea, devalorizarea a insusi domeniului artistic in discutie si, pe de alta parte, canonizarea propriilor procedee. Spre exemplu: in pictura, este desfiintata pictura de sevalet. Asadar, arta moderna pune in criza insasi ideea de tablou (in pictura), ideea de cuvant (in literatura), ideea de melodie, etc. Adevarata poezie contemporana, cea care are cu adevarat priza la public, nu este poezia scrisa de poeti, ci aceea rostita, recitata, cantata - spre pilda, pe rap.
In ciuda spiritului contestatar, revolutionar al artei moderne, revolta artistului fata de societate nu este o inventie a miscarii moderne. Aceasta revolta a artistului incepe in romantism, odata cu nasterea idealului poetului damnat, ce isi asuma o pozitie marginala in raport cu o societate ale carei conventii nu le accepta.
Din nefericire, curentele artistice moderne s-au asociat adesea cu miscari politice extremiste, radicale, revolutionare, ce au dat nastere unor regimuri politice falimentare. Spre exemplu: artistii constructivisti se asociaza cu bolsevicii; artistii futuristi se asociaza cu fascistii italieni. Asocierea dintre unele curente artistice de avangarda si miscari si regimuri politice totalitare se face sub semnul sloganului realizarii unei transformari radicale, estetico-politice a realitatii. Atat curentele politice extremiste cat si miscarile artistice de avangarda sunt marcate deobsesia demolarii a tot ce le este anterior.
In alta ordine de idei, ruptura artei moderne de traditie e contemporana si, deci, asociata cu razboiul - distrugerile si suferintele provocate de Primul Razboi Mondial "avantajeaza" radicalismul din avangarda artistica si violenta negatiei acesteia la adresa status-quo-ului.
Miscarea moderna este cea mai scurta miscare artistica din istorie (pana la ea, pentru ca postmodernismul a avut o viteza de ardere si mai rapida). Oare doar din cauza vitezei societatii moderne, a tehnologiilor moderne ce evolueaza permanent? Miscarea moderna a durat doar o suta de ani.
Miscarea moderna a rasturnat cu totul conotatia conceptului de valoare in arta:
- aproximativ pana la 1900 - in arta este considerat bun doar ceea ce este vechi,
ceea ce urmeaza tendintele si conventiile traditionale,
ceea ce urmeaza linia fixata de traditie;
- de la 1900 incoace - in arta este considerat bun doar ceea ce este nou, inovator,
cu totul original.
Arta contemporana este puternic legata de componenta economica, de cea politica, sociala, etc.
Arta contemporana depinde mult si de tehnologie - spre exemplu, arta video nu poate exista, este de neconceput fara aparatul video.
Tot arta contemporana ridica problema raportului dintre original si copie in arta. Oare ceva produs industrial, in serie, dupa un anumit model, un anumit prototip, nu poate fi obiect artistic?
Arta moderna a instituit un elitism al celor putini ce o intelegeau, ii intelegeau mesajul.
In contemporaneitate - curentele artistice se schimba anual, sau chiar de la un sezon la altul.De fapt, stilurile artistice sunt atat de diverse, de multe si se succed atat de rapid incat insusi conceptul de stil nu mai este operational.
Care este stilul in arta contemporana?
Arta contemporana este compusa dintr-o serie de minoritati: exista o multitudine de scoli, de grupuri si sub-grupuri extrem de diverse - prin urmare, nu mai exista un stil al epocii.
Concluzii
Poate cel mai mare merit al artei moderne este acela de a fi explorat limitele fiecarui domeniu de expresie artistica, reusind uneori chiar sa epuizeze total aceste limite.
Pictura si muzica moderna, spre exemplu, au fost mai radicale, mai inovatoare decat arhitectura, care a ramas mai conservatoare, nu in ultimul rand din cauza limitarilor impuse de costurile mari ale constructiei unei cladiri (cineva trebuia sa plateasca pentru punerea in practica a unui proiect arhitectonic, iar un proiect foarte radical, foarte revolutionar, gaseste cu greu finantare).
Asocierea curentelor de avangarda cu unele regimuri politice totalitare a fost, cu siguranta, o greseala.
Undeva dupa al Doilea Razboi Mondial, curentul artistic modern dispare, moare - expresiile sale nu mai sunt cerute sau dorite nicaieri. In lumea postbelica, experimentul modern devenise neinteresant
