Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata

Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata

Simbolismul este primul curent literar modernist, aparut in Franta, la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva parnasianismului si naturalismului. Acest nou curent impune in lirica alt tip de expresivitate, evitand sentimentalismul, patetismul si retorismul specifice romantismului si impunand o alta conceptie asupra liricii, mai moderna.

Cel care ii da numele curentului este scriitorul francez Jean Moreas, intr-un articol aparut in ziarul "Le Figaro". Reprezentantii de seama ai curentului simbolist in Franta sunt: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stephane Mallarne

In Romania, simbolismul se manifesta aproape sincronic cu cel european (sf. sec. al XIX-lea), avand ca teoretician pe Alexandru Macedonski. El scrie un articol intitulat "Poezia viitorului", aparut in revista proprie "Literatorul", prin care sustine necesitatea unei noi formule artistice. Astfel devine nu numai teoretician al curentului, dar mai tarziu este chiar fondator de scoala simbolista. Totusi, nu reuseste sa se desprinda in totalitate de estetica romantica. Alaturi de alti reprezentanti ai curentului, precum Dimitrie Anghel, ion Minulescu sau Stefan Petica, Macedonski ramane in esenta un poet romantic cu elemente simboliste, unicul poet roman cu adevarat simbolist fiind George Bacovia.

Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. De aceea obiectul operei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze. Astfel de stari sufletesti caracteristice curentului sunt spleenul, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza. Lirica bacoviana aduce cea mai profunda schimbare de viziune asupra realului, si implicit, asupra poeziei.

Poezia "Plumb" deschide volumul de debut cu acelasi nume si dezvolta ca tema conditia poetului intr-o societate artificiala si incapabila sa aprecieze arta.

Titlul poeziei este simbolul plumb, simbol esential in lirica bacoviana, al carui sens major in sistemul bacovian este alunecarea lenta a oamenilor in moarte, sub greutatea de plumb a destinului. Totodata, facand iluzie la metalul plumb, cuvantul creeaza o stare grea, sentiment apasator, dar si un univers cenusii, fara nuante, situate la granita dintre viata si moarte, precum si culoarea insusi se afla intre alb si negru.

Poezia este structurata in doua catrene.

I. Strofa I exprima simbolic spatiul inchis, sufocant in care traieste poetul. Acest spatiu poate fi societatea, mediul inconjurator sau propriul suflet, acesta fiind sugerate de simbolurile ''scrie de plumb'', ''cavou''. Starea de solitudine este sugerata la randul ei de constructia ''stau singur'' , care alaturi de celelalte simboluri creeaza o pustietate sufleteasca.

II. Strofa a II-a ilustreaza spatiul poetic interior prin aparitia sentimentului de iubire, sugerand disperarea poetului fata de amorul pierdut Aceasta dragoste este insa rece si fara perspective de inaltare "Si-i atarnau aripile de plumb". Aripile de plumb presupun zborul in jos din care poetul nu se mai poate ridica, chiar daca incearca sa se salveze din lumea in care este prizonier. Apare astfel motivul singuratatii, caci poetul se simte parasit de iubita, dar si captiv intr-o lume trista, dezolanta. Frigul si vantul contribuie si ele la reliefarea atmosferei apasatoare si inchise.

Muzicalitatea poeziei este ilustrata de rima imbratisata, realizata prin cuvinte cu sonoritate surda (plumb/vestmant/vant/plumb) sau de verbe la imperfect (dormea, stam).