|
|
|
Ploaie pentru floarea cea mica de Irimie Straut
Soarele se trezi in acea
zi pus pe pozne, se rasfata azvarlind spre pamant sulite
de jar, parjolind tot ce intalnea in cale.
O floare mica, pitita in iarba,
in umbra unei pietre, privea firele subtiri si verzi de iarba din
jur, cum se ofilesc tot mai mult. Caldura cea mare, pe masura ce
Soarele urca pe cer, subtia umbra care o ocrotea, facand-o pe floare
sa suspine, cuprinsa de teama: 'Pana la pranz, am sa
fiu descoperita in bataia sulitelor de jar si am sa ma ofilesc si
eu'
- Draga piatra, mai inalta-te
putin, sa nu ma arda Soarele.
- Chiar daca m-as inalta
in calea lui, Soarele e mai puternic, ma va infierbanta atat de tare, ca
tot o sa te ofilesti de la dogoarea ce o voi imprastia in
jur
Nu departe se vedea un pom cu frunza
deasa.
- Pomule, ia-ma sub coroana
ta cea verde si racoroasa
- Nu pot sa ma misc
din loc, sunt legat prin radacini de pamant Poate lacul sa
te ajute ca el se misca fara incetare.
- Lacule draga, trimite-mi
valurile tale sa-mi mai domolesc arsita, ca mor de sete
- Nici eu nu pot iesi din
matca mea, malurile sunt prea inalte si-mi stau in cale Dar, sa ma
mai gandesc, poate gasesc ceva Floarea, disperata, simtea ca
incepe sa paleasca. Curand se va sfarsi cu ea. Lacul, tot
zbatandu-se, de la o vreme osteni. Domo-lindu-si apele, se transforma
intr-o oglinda lucioasa, in care Soarele incepu sa se scalde cu
toata caldura si splendoarea sa. Apa lacului se infierbanta si
incepu sa se evapore, ridicandu-se in aer sub forma unor aburi usori
ca fulgii. Un pui-de-vant, nimerit pe acolo, porni sa se joace cu aburii,
sa-i adune laolalta, sa-i rostogoleasca de parca ar fi
fost mingi
- Puiule-de-vant, nu risipi aburii, se
ruga floarea de el.
Acesta o asculta. Incepu sa-i adune
ghemotoace, unul ici, colo altul, inca unul si inca unul si
curand pe cer se intindea o patura groasa si lunga de
noriSoarele abia se mai intrevedea prin aceasta patura si
se supara pe puiul-de-vant, azvarlind catre pamant toata caldura
sa. .. Pe alocuri reusi sa destrame aburii albiciosi, dar
puiul-de-vant ii aduna iar la loc, ciocnindu-i, indesandu-i unii in altii
ca pe niste caiere de lana intr-un sac
Dar ce-a fost asta? Izbiti unii de
altii, norii starnira o bubuitura puternica, insotita
de o lumina orbitoare Puiul-de-vant, cu joaca lui, facuse sa
se nasca tunetul si fulgerul Stranse si ceilalti nori si
iar ii lovi unii de altii. Alte tunete si fulgere se nascura,
dupa care, deodata, puiul-de-vant simti ca aburii se racesc
si se transforma in bobite mici de apa, scapandu-i
printre degete, ca niste margele, inapoi, spre pamant
- Ploua, ploua! A sosit ploaia! se bucura floarea, inviorata.
Floarea cea mica isi inalta lujerul gingas spre
cer si, de bucurie, isi deschise ca pe o cupa toate petalele,
strangand in ea bobitele racoritoare.
- Multumesc, lacule, ca
m-ai scapat de arsita, iti multumesc si tie,
puiule-de-vant ca ai transformat norii in ploaie!
jar- . .. .. .. .. .. ... ...
a parjoli - . .. .. .. .. ... ... ..
pitita - . .. .. .. .. ... ... ..
dogoare - . .. .. .. .. ... ... ..
arsita- . .. .. ... ... .. .. ..
a osteni - . .. .. .. .. ... ... ..
caiere - . .. .. .. .. .. .. ..
2. Raspunde la intrebari!
In ce anotimp se petrece actiunea?
Pe cine roaga floarea s-o ocroteasca de caldura soarelui?
Cine a adunat aburii fini si i-a transformat in nori, apoi in ploaie?
Ce fenomene se produc, mai ales in timpul ploilor de vara?
Ce lectie invatata la ora de stiinte ale naturii a fost explicata prin aceasta lectura?
