|
|
|
Comentariu Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Camil Petrescu a fost unul dintre principalii promotori ai modernismului in literature noastra.In conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust, Camil Petrescu teoretizeaza romanul modern de tip proustian, pe care il opune romanului de tip traditionalist.
In opinia sa, literature unei epocii trebuie sa fie sincronica cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii.
Romanul modern deplaseaza accentul de la universul evenimentelor le universul psihologic al personajelor, de la obiectivism la subiecticvism, la pluriperspectivism.
Acum sunt urmarite: devenirea psihologica, actele de vointa, inconstientul, subiectivitatea, fluxul constiintei, toate fiind dezvaliuite cititorului din perspective unui personaj-narator- intelectualul lucid si inadaptat.
Constructia narativa a romanului modern va devein mai libera, fiind determinata de conditia memoriei si a introspectiei (auoanaliza), despre acest fapt, afirma Camil Petrescu: Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandecs eu. eu pot vorbi onest decat la persoana intai.
Noul roman este de observatie a vietii interioare, de analiza psihologica, fiind scris la persoana I.
Aparut in 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi impune un prozator de prima marime, un analist de exceptie si un crator al unei formule narrative doesebite.
Caracteristicile acestui roman modern de tip subiectiv sunt urmatoarele: timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei si unicitatea perspectivei narative.
Criticul literar, Nicolae Manolescu (Arca lui Noe) afirma ca : naratorul.personaj in carne si oase , cu biografie si psihologie proprie apare in romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, reprezentat de Stefan Gheorghidiu.
Romanul este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Naratorul este protagonistul romanului, perspective narativa fiind subiectiva si unica (trasatura a romanului modern subiectiv), viziunea impreuna cu.
Naratiunea la persoana I presupune existenta unui narator implicat, astfel naratorul identificandu-se cu personajul.
Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.
Insa situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate de catre Stefan Gheorgidiu.
Monologul interior: Prin monolog interior, Stefan Gheorghidiu analizeaza aspecte ale planului interior(trairi, sentiment, reflectii) si ale planului exterior(fapte, tipuri umen, relatii cu ceilalti.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului si , in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul.
Prima parte este o rememorare a iubirii esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, iar partea a doua este construita sub forma jurnalului de campanie al eroului si urmareste experienta de pe front, in Primul Razboi Mondial.
Constructia subiectului:
Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole,si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate intamplarilor povestite.
Unitatea romanului este asiguirata in primul rand de unicitatea constiintei care analizeaza efectele celor doua experiente in plan interior.
Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste drama indragostitului de absolut.
Filosof, el are impresia ca s-a izloat de lumea exterioara, insa in realitate evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Gandurile si sentimentele clorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta.
In acest sens, Ela este cel mai misterios personaj, prin faptul ca tot comportamentul ei este discutat si analizat din perspectiva personajului-narator.
De aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei sau daca e mai degraba superficiala, decat spiritulala
Asadar, cititorul nu are acces decat la perspectiva lui Stefan Gheorghidiu asupra evenimentelor.
Cartea I are in centru povestea de iubire dintre Ela si Stefan si ne prezinta prima experienta din viata erolui, experienta iubirii si a geloziei.
Personajul-narator, pe atunci student la Filosofie, se casatoreste din dragoste cu ela, studenta la Litere, orfana crescuta de o matusa. Iubirea barbatului se naste din admiratie, din mila, din duiosie, dar mai ales din orgoliu, el incepand sa fie flatat de admiratia pe care ceilalti o aveau pt el, fiindca era iubit de una dintre cele mai frumpoase studente.
Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de mostenirea pe care Stefan G. o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache.
Spre deosebire de sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena, la care noul statut socialal familiei ii ofera acces.
Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti, prilejuita de sarbatoarea SfintilorConstantin si Elena. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda atentie unui anume domn G., care, dupa opinia personaju;lui-narator, ii va devein mai tarziu amant.
Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca. Inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat, pana la urma, din cauza izbucnirii razboiului.
Cu toate acestea personajul nu are un punct de vedere clar asupra intamlarilor, deoarece, dupa cum el insusi marturiseste, la inceputul Cartii II, nu are certitudinea ca sotia ii este infidela, cid oar banuieste acest lucru. Ba mai mult, marturiseste si recunoaste ca: De alminteri, toata suferinta asta monsturoasa imi venea din nimic. Mici incidente care se hipertrofiau( care isi mareau volumul), luau proportii de catastrophe.
Asadar, prima parte a romanului devine o excelenta analiza a sentimentului erotic. Acest sentiment s-a nascut mai intai dintr-o chestiune de orgoliu, iar mai apoi studiul iubirii , ca si la scriitorul francez, Marcel Proust, in opera In cautarea timpului pierdut, este insotit de un studio al geloziei: gelozia lui St.G. incepe inainte de aparitia unui rival propriu-zis, mai exact, acest sebtiment intervine, prin actul de citire al testamentului, in urma careia Ela si sotul ei poarta o discutie , plina de pasiune si indarjire, despre avere de care el nu o credea in stare: Ma cuprindea o nesfarsita tristete, noteaza eroul, vazand ca nici femeia asta, pe care o vedeam apropape suflet din sufletul meu, nu intelegea, ca pentru mine banii nu aveau nicio valoare.
In fata mortii si a in dragoste, nota Camil Petrescu, omul apare in autenticitatea lui structurala.
De aceea, dragostea si moartea reprezinta pentru St.G., experiente decisive prin care eroul vizeaza absolutul. Ca si ceilalti eroi ai lui Camil Petrescu, Stefan G. este un insetat de absolut: Lipsit de orice talent in lumea asta. nu m-as fi putut realize decat intr-o dragoste absoluta.
Esuand in iubire, el il va cauta absolutul in ex perienta mortii, acest act fiind un act dictat tot orgoliu: N-as vrea sa existe pe lumea o experienta definitive, ca aceea, pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lip[seasca ea din intregul meu sufletesc.
Din perspective noii experiente, iubirea isi pierde dimensiunile absolutului, atribiuite candva de erou. Lumea Elei si a lui Grigoriade se indeparteaza tot mai mult: Bucuriile si minciunile lor sunt puerile, fata de oamenii acestia, dintre care unii vor muri peste zece, cincisprezece minute,, altii maine, poimaine, saptamana viitoare.
La sfarsitul romanului, cand nu numai iubirea, dar si experienta frontului devine trecut, Stefan Gheorghidiu gaseste un oras cavou, o mama straina si o femeie al carei armament cuceritor era parka demodat.
Pe erou nu-l mai inteteseaza daca Ela l-a inselat sau nu, o paraseste, lasandu-i absolute tot ce-I in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri, adica tot trecutul.
Asadar, drama lui Stefan G. este o drama a cunoasterii: realitatea este prea bogata, prea nuantata pt a se lasa prinsa in conceptele cunoasterii, de aceea, cautarea eroului se termina cu un esec.
Titlul romanului este simobolic: cele doua noptii sunt doua experiente fundamentale, doua cautari ale absolutului in noptile incertitudinii, sfarsite cu un sentiment al golului.
Se poate observa paralelismul de situatie cu Luceafarul eminescian, locul geniului eminescian l-a luat intelectualul inadaptat si inadaptabil care sufera pt. ca realitatea nu se supune ideilor lui.
Pentru St.G. singura existenta reala e aceea a constiintei: In afara de constiinta, totul e bestialitate.
Camil Petrescu
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Mario Vargas Llosa considera ca: exista un timp chronologic si un altu psihologic.Primul exista obiectiv, ., si este cel pe care-l masuram dupa miscarea astrelor in spatiu si dupa diversele pozitii ocupate intre ele de planete, acel timp ce roade in noi de cum ne nastem pe lume, pana cand disparem si stapaneste curba fatidica a vietii tuturor existentelor. Dar mai este si un timp psihologic, de care suntem constienti in functie de ce facem sau nu facem si care graviteaza intr-un fel foarte diferit in emotiile noastre.
Aceasta afirmatie se poate ilustra pe baza romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, ce are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea(auto)analizei, autenticitatea.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, St.G. Prin monolog interior, eroul analizeazaaspecte ale planului interior(trairi, sentimente, reflectii) si ale planului exterior(fapte,tipuri umane, relatii cu cilalti).
Titlul indica structura romanului in doua parti si temele, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul.
Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate, partea a doua urmareste experienta de pe front a eroului.
Unitatea romanului este asigurata de unicitatea constiintei care analizeaza efectele celor doua experiente in plan interior, ca si de doua artificii de compozitie: primul capitol si scena dintre cele doua parti ale romanului, cantecul de la raspantie de drumuri.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului capitol, La Piatra Craiului in munte, este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii, timpul chronologic(prezentul frontului) si tipmul narat, timpul psihologic(trecutul povestii de iubire).
In primavera anului 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghiodiu asista la popota la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbatcare si-a ucis sotia infidela a fost achiotat de tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, tezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Intocmai ca la Marcel Proust, un eveniment exterior declanseaza rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un timp pierdut timp psihologic. In cartea lui Camil Petrescu, evenimentele din trecut sunt, insa, ordonate chronologic si analizate in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara, acum eroul interpreteaza si analizeaza trecutul.
Evenimentele istorice(razboiul-timpul cronologic) sunt puse in umbra de evenimentele personale(iubirea lui Gheprghidiu pentru Ela-timpul psihologic).
De aceea, putem spune ca povestea de dragoste si experienta razboiului sunt analizate cu luciditate, din perspective timpului psihologic.( de aici incolo, prezinti subiectul celor doua carti, vezi foaia cinci-sase).
Prin urmare, asa cum remarca Mario Vargas Llosa, exista un timp chronologic, obiectiv si un altul psihologic, subiectiv, diferit reflectate in constiinta noastra.
Stefan Gheorghidiu este student la Filosofie, lipsit de mijloace materiale deosebite, deoarece tatal sau isi risipise averea in initiative culturale. In facultate o cunoaste pe Ela, de care nu se indragosteste initial, deoarece prefera fetele oachese(brunete), iar Ela era blonda.
Cu toate acestea, fiind considerata una dintre frumoasele Facultatii de Litere, si datorita insistentelor acesteia, intre cei doi se infiripa o relatie, pusa la inceput de St.G. sub semnul orgoliului( orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri), mai ales ca beneficia de admiratia tuturor.
Pasiunea se adanceste in timp, iar cei doi intemeieaza un cuplu admirat de ceilalti.
Isi traiesc clipele de intimidate cu daruire, mai ales ca admiratia Elei fata de Stefan se intalneste fericit cu placerea acestuia de a-si etala cunostintele de filosofie.
Astfel, relatia dintre cei doi se bazeaza sip e un fon spiritual, care intregeste comunicarea afectiva dintre cei doi.
Adept al iubirii unice si absolute, S.G. descopera in iubire, si mai ales in a fi iubit, ratiunea sa de a fi, modul de a se implini pe sine.
Fisura dintre cei doi se produce in urma aparitiei unei mosteniri neasteptate. Viata cuplului se schimba semnificativ, acestia participand acum la viata mondena pe care inainte nu si-o permiteau.
Daca St.G. nu este atras de aceasta viata, Ela descopera in ea noi modalitati de a-si etala farmecul si de a-si manifesta cochetarie.
Apare astfel o fata a Elei nebanuita de sotul ei si care ii provoaca acestuia nelinisti si gelozii mai mult sau mai putin intemeiate.
Putin cate putin Ela se implica in afacerile legate de mostenire, dorind cat mai multa avere, fapt ce-l frapeaza pe Gheorghidiu.
Ela intra in jocul seductiilor, al micilor flirturi generate de oportunitatile intalnirilor mondene, toate acestea macinand orgoliul eroului nostrum.
Din acest moment relatia se desfasoara de acum prin acumulari de tensiune, despartiri si impacari. Intr-o astfel de criza, pt a se razbuna pe Ela, G. adduce acasa o prostituata cu care sotia il gaseste in pat.
Altadata vine pe neasteptate acasa si nu o gaseste pe Ela , care apare doar dimineata. Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta sis a accepte un divort amiabil. Impacarea surviune dup ace G. gaseste o scrisoare a verisoarei sale, Anisoara, care o invita pe Ela peste noapte, tocmai in data in care el nu o gasise acasa.
Concentrat pe front pt executarea unor lucrari militare si aflat la Piatra Craiului, St.G. traieste framantat de gelozie, convins ca El ail insala cu domnulG. Inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat, pana la urma, din cauza izbucnirii razboiului.
La sfarsitul romanului, cand nu numai iubirea, dar si experienta frontului devine trecut, Stefan Gheorghidiu gaseste un oras cavou, o mama straina si o femeie al carei armament cuceritor era parka demodat.
Pe erou nu-l mai inteteseaza daca Ela l-a inselat sau nu, o paraseste, lasandu-i absolute tot ce-I in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri, adica tot trecutul.
Asadar, drama lui Stefan G. este o drama a cunoasterii: realitatea este prea bogata, prea nuantata pt a se lasa prinsa in conceptele cunoasterii, de aceea, cautarea eroului se termina cu un esec.
