|
|
|
STILUL STIINTIFIC
Se caracterizeaza prin functia lui exclusiv cognitiva ce asigura transmiterea de informatii stiintifice, tehnice si utilitare, pe baza unor rationamente logice deductive si strict argumentate. Acesta manifesta tendinta de respectare a proprietatii termenilor, care sunt folositi cu sensurile lor de baza unanim cunoscute si acceptate, eventual extinse catre intelesurile secundare, dar consacrate in limbajele domeniilor respective.
Stilul stiintific si tehnic chiar evita sensurile figurate apreciate drept o sursa de ambiguitati nedorite in lucrari cu caracter pozitivist, teoretic si aplicativ. Stilul in cauza si-a format nuclee terminologice specifice, impunandu-se prin: exactitatea informatiilor, precizia si obiectivitatea formularilor, claritatea exprimarii. Este si unul neologistic, fiecare domeniu de activitate are o terminologie specifica, generand un veritabil jargon de specialitate.
Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in lucrari si documente), monologul oral (in prelegeri, comunicari stiintifice, expuneri), dialogul oral (in cadrul colocviilor, seminariilor si al dezbaterilor stiintifice).
