Derivatele romanesti recente intre lingvistica si extralingvistica

Derivatele romanesti recente intre lingvistica si extralingvistica

I. Comunicarea are in vedere urmarirea relatiei dintre lingvistica si extralingvistica prin prisma sistemului derivativ romanesc modern. Dupa cum se stie, romana este, in variatele ei aspecte, o limba de tip derivativ, iar aspectul sau actual concorda, din acest punct de vedere, cu cel al latinei savante, francezei si italienei. Incepand cu epoca moderna, limba romana a imprumutat masiv din aceste limbi (si, desigur, din altele), in mod prioritar cuvinte analizabile, creandu-si, astfel, un sistem derivativ complex si, in consecinta, tipare analogice care i-au permis sa evolueze ca o limba bine structurata si cu un puternic caracter motivat. In perioada sincronizarii cu modernitatea lingvistica apuseana, « preferinta » pentru imprumuturile analizabile era explicabila prin intentia oamenilor de cultura ai epocii (scriitori, istorici, lingvisti) de a conforma o limba literara de nivelul limbilor romanice-surori. Devenita, in epoca interbelica, o normalitate circumscrisa cultural[1], ea a continuat firesc in perioada comunista,  dobandind o noua dimensiune dupa 1990, cand derivatele oscileaza intre necesitate analogica, tentatie spre parodie, redundanta, culoare si expresivitate[2]. Materialul lingvistic propus spre exemplificare cuprinde derivate sufixale extrase, cu predilectie, din dictionare recente de neologisme[3] si de argou, din presa postdecembrista, din documentele de pe internet si din exprimarea orala[4], cu accent asupra creatiilor 'excentrice' si asupra motivelor care au dus la aparitia lor. Derivatele discutate, carora le-am adaugat cateva exemple de contaminatii, au in componenta lor sufixe noi si vechi (ultimele atasate, in mod obligatoriu, unei baze neologice). Unele dintre derivate, creatii contextuale si, implicit, efemere, au caracter neologic prin simplul fapt ca, indiferent de particularitatile formale, se refera la personaje sau situatii din epoca moderna.

II. Dictionarele explicative din secolul al XIX-lea sunt, indiferent de tipul lor (« purtarete », mai mult sau mai putin stiintifice sau, dimpotriva, academice), o marturie relevanta in ceea ce priveste patrunderea in limba noastra a numeroase cuvinte cu structura analizabila care, treptat, au determinat o reorganizare si o redimensionare a acesteia in sensul inmultirii derivatelor interne cu ajutorul afixelor derivative nou aparute. Practic, este perioada in care devin uzuale in limba literara si, in relativ scurt timp, inclusiv la nivelul limbajelor marginale, principalele sufixe neologice : -ant si -anta (constant si constanta, dominant si dominanta, elegant si eleganta etc.) -at si -ura (candidat si candidatura, magistrat si magistratura, temperat si temperatura etc.), -bil si -itate (accesibil si accesibilitate, amabil si amabilitate, combustibil si combustibilitate etc.), -ent si -enta (abundent si abundenta, aparent si aparenta, clement si clementa etc.), -ic si -ie (analogic si analogie, anestezic si anestezie, biologic si biologie etc.), -ic si -ism (consonantic si consonantism, dogmatic si dogmatism, fanatic si fanatism etc.), -ic si -ist (botanic si botanist, dramatic si dramatist, monarhic si monarhist etc.), -ie si -ist (anatomie si anatomist, alchimie si alchimist, monarhie si monarhist etc.), -ism si -ist (absolutism si absolutist, comunism si comunist, demonism si demonist etc.), -ism si -istic (silogism si silogistic, sincronism si sincronistic, sofism si sofistic etc.), -ist si -istic (alchimist si alchimistic, sofist si sofistic, umorist si umoristic etc.), -(t)or si -(t)ura (agricultor si agricultura, creator si creatura, dictator si dictatura etc.) etc. O data intrate in limba, impreuna cu imprumuturile si calcurile care le contin, aceste sufixe au derivat, pe cale exclusiv interna, numeroase alte creatii lexicale, raspandite la nivelul limbii literare si, apoi, la nivelul limbajelor familiale, argotice sau de jargon. In aceasta perioada, vocabularul literar isi dobandeste un puternic grad de motivare interna, fiind lasata la indemana vorbitorului cult libertatea de a crea, prin analogie, familii lexicale bogate, modele pentru completarea lacunelor sistemului lexical.

III. Tot in aceasta perioada, una dintre modalitatile preferate de imbogatire a limbii romane este calcul lingvistic, in variatele lui forme de manifestare. Acum apar in limba calcuri precum fructiera (din fruct/e/ + -iera, dupa fr. fruitière), fundal (din fund + -al, dupa it. fondale), invatamant (din invata + -mant, dupa fr. enseignement), mormantal (din mormant + -al, dupa fr. tombal), presedintie (din presedinte + -ie, dupa fr. présidence), seninatate (din senin + -atate, dupa fr. sérénité), ziarist (din ziar + -ist, dupa it. diarista, fr. journaliste) si romanizari ale sufixelor din componenta etimoanelor (consimtamant, dependinta, discernamant, fortareata, preferinta, recunostinta, resedinta, simtamant, sezamant, tendinta etc.)[5]. Preferinta pentru calc, in mod particular pentru calcul lexical de structura morfematica, este explicabila cel putin in doua moduri: pe de o parte, duce la crearea unor unitati lexicale analizabile, in consecinta usor de inteles, de retinut si de folosit de catre vorbitori; pe de alta parte, reprezinta o raportare, chiar daca indirecta, la modelele latino-romanice, fireasca in epoca de modernizare si de europenizare a limbii si culturii romane.

IV. Din acest punct de vedere, secolul urmator reprezinta maturitatea imbogatirii vocabularului atat prin mijloace interne, cat si externe sau mixte (prin calc lingvistic). De altfel, formatiile neologice romanesti, imprumuturile analizabile si calcurile dupa modele neologice trebuie privite impreuna: imprumuturile analizabile creeaza modelele derivative, pe baza carora sunt formate derivatele interne; la randul lor, calcurile de structura au ca rezultat obtinerea unor derivate analizabile etc. Modernizarea stiintelor, diversificarea domeniilor de activitate, intensificarea culturii de masa, rolul din ce in ce mai autoritar si mai dominant al presei etc. au facut ca, incepand cu secolul al XX-lea, creatiile interne romanesti neologice sa devina o normalitate culturala care, firesc, a trecut limitele necesitatilor structurale, gasindu-si explicatii, dincolo de subordonarea fata de modele, in ingeniozitatea vorbitorilor, in spiritul lor ludic etc. Iata cateva exemple de creatii lexicale mai mult sau mai putin recente care arata, pe de o parte, exigentele sistemului si, pe de alta parte, incercarea vorbitorilor de a-si stapani si asuma discursul: bufonada, donquijotiada (prin analogie cu mascarada); combinagiu, declamagiu, teatragiu (toate ironice, amintind, prin originea turca a sufixului, de o societate plina de contraste intre vechi si nou); atributal, avocatial, chenzinal, chintesential, clanal, clientelar, cloacal, clonal, crustal, decanal, dialogal, dirijoral, epilogal, grupal, membranal, maniacal, monologal (explicabile, dincolo de aparenta economie a exprimarii, prin prezenta atotputernica si lipsita de riscuri a sufixului adjectival -al); acaparant, absorbant, avantajant, conceptualizant, congelant, cooperant, copiant, deceptionant, declansant, defavorizant, demitizant, deranjant, dereglant, devalorizant, distorsionant, fetisizant, masculinizant, mumifiant, ofertant etc.; acalmic, bovaric, calofilic (si calofil), cifric (dupa numeric), colonic, cometic, doloric, elementic, gabaritic, huliganic, idoneic, improvizatoric, mareic, martiric, mausoleic, musonic, naratologic, nomenclatoric, olfactic, orizontic etc.; bridgistic, calamburistic, caricaturistic, epigramistic, estradistic, formularistic (si formularistica, s.f.), jazistic, muzeistic (si muzeistica, s.f.), nomenclaturistic etc.; amendativ, apetitiv, comentativ, compilativ, condensiv, confesiv, constatativ, inspectiv, jubilativ, observativ, oxidativ etc.; actualizabil, antologabil, asortabil, blocabil, captabil, codabil, comercializabil, compactabil, completabil, construibil, constientizabil, creditabil, cuplabil, demascabil, demolabil, depistabil, deplasabil, derogabil, diagnosticabil, difuzabil, evacuabil, expropriabil, omologabil etc.[6]; acordabilitate, aluzivitate, analizabilitate, ancestralitate, anodinitate, artificiozitate, astralitate, atractiozitate, bilateralitate, calmitate (alaturi de calm, s.n.), claustritate, colocvialitate (si colocvialism, engl.), comunicativitate, concesivitate, concretitate, conditionalitate, confidentialitate, conflictualitate, confortabilitate, constructivitate, decapotabilitate, demonstrativitate, disfunctionalitate, directionalitate, disciplinaritate, emotionabilitate, exceptionalitate, ezoteritate (« ezoterism »), fantasticitate, gigantitate, guvernabilitate, ilicitate, infractionalitate, instinctualitate (desi exista instinctivitate), lacrimogenitate, lamentabilitate, neverosimilitate, optionalitate etc.; adolescentinism, afectivism, apologetism ("apologie"), artistism, astralism, autarhism ("autarhie"), biografism, bombasticism, brutalism (si brutalitate, fr.), bulevardism (si bulevardist), calofilism (si calofilie), cascadorism, cavalerism (si cavalerie, fr., it.), conciliatorism (si conciliatorist), contemplativism, dacism, declamativism, declarativism (si declarativist), detectivism (si detectivist), diversionism, excentrism ("excentricitate"), familiarism (si familiarist), fantezism, festivism (si festivist), huliganism (si huliganist, adj. "huliganic" si subst. "huligan"), ilustrativism (si ilustrativist), infractionism (si infractionalitate), ironism ("ironie"), justitiarism, lovestorism, navetism (si navetist), nomenclaturism (si nomenclaturist), ortodoxism (si ortodoxist) etc.; clericist ("clerical"), decembrist ("luptator in decembrie 1989"), festivalist (si festivalism, engl.), manichiurista, monokinista etc.; ambiguiza, antipatiza, aridiza, artificializa, ascetiza, asteniza, autenticiza, autohtoniza, cerebraliza, cocteiliza, conflictualiza, contoriza, convertibiliza, cosmiciza, disponibiliza, dolariza, efemeriza, eficientiza, imanentiza, imputrescibiliza, indisponibiliza, insulariza, irationaliza, maleabiliza, maligniza, mediocriza, meschiniza, mercantiliza, monitoriza etc.[7]; cesiona, competitiona, concesiona, concluziona, confuziona, deceptiona, distorsiona, exceptiona ("a excepta"), fictiona, gestiona, impulsiona, incluziona ("a include"), inhibitiona, intentiona, interactiona, intruziona, obiectiona ("a obiecta"), obstructiona etc.; competitional, contradictional, delincventional, demarcational, erozional, inovational, infractional, inovational, investitional etc.; celibatoida (dictionarurban.ro), genialoid, halucinoid, imbeciloid, ingineroid (dictionarurban.ro), intelectualoid, legionaroid, liberaloid, liricoid, migrenoid, misticoid etc.

V. Este important de remarcat faptul ca, in multe situatii, originea neologismelor recente analizabile este (sau poate fi considerata, fara teama de a gresi) multipla: ele provin (sau pot proveni) din una sau mai multe limbi de circulatie, dar pot fi si create prin mijloace interne, prin analogie (necesara sau voluntara) cu modele externe deja patrunse in limba prin imprumut. Dupa modelul perechilor imprumutate alcaliza (fr.) si alcaliniza (fr.), contagia (it.) si contagiona (fr.), egala (fr.) si egaliza (fr.), ozona (fr.), ozoniza (fr.) si ozonifica (fr.) etc., alaturi de componentul imprumutat a aparut cate un sinonim intern redundant de tipul adjectiviza (vezi si adjectiva, fr.), amalgamiza (vezi si amalgama, fr.), antologiza (vezi si antologa, dupa engl.), causticiza (vezi si caustifica, dupa fr.), compactiza (vezi si compacta, fr.), diminutiviza (vezi si diminutiva, fr.), exceptiona (vezi si excepta, fr.), legitimiza (vezi si legitima, fr.), obiectiona (vezi si obiecta, fr.), presiona (vezi si presa, fr.) etc. Uneori, "necesitatea" existentei acestor perechi verbale face ca un singur etimon francez, spre exemplu, sa fie adaptat in doua feluri, cu si fara sufix, vezi etansa si etanseiza (din/dupa fr. étancher), idolatra si idolatriza (din/dupa fr. idolatrer), repertoria si repertoriza (din/dupa fr. répertorier), salaria si salariza (din/dupa fr. salarier) etc.

VI. Existenta verbului este ceruta imperativ alaturi de adjectivul sau de substantivul din aceeasi familie, de regula prin derivare regresiva [adecva (din adecvat), amplasa (din amplasament), aserta (din asertiv), audia (din auditor, audient, audienta), dejecta (din dejectie), emula (din emulatie), imersa (din imersiune), interschimba (din interschimbabil), involua (din involutie), legisla (din legislatie, legislator, legislativ, legislatura), nevropa (din nevropat), odoriza (din odorizant), prefabrica (din prefabricat), radioteleviza, vb. (din radiotelevizat), recepta (din receptor), redacta (din redactor), regiza (din regizor), resurect (din resurectie) etc.] sau prin substitutie de sufix [cronologiza (din cronolog/ic/ si din cronologie), exotiza (din exot/ic/), frenetiza (din frenet/ic/), hieratiza (din hierat/ic/), igieniza (din igien/ic/ si din igiena), isteriza (din ister/ic/ si din isterie) etc.].

VII. Numeroase dublete analizabile (derivative) sunt de amintit si in cazul adjectivelor si substantivelor. Ca si la verbe, pot fi remarcate cel putin doua categorii: a) derivate progresive care difera prin sufix; b) perechi alcatuite dintr-un derivat regresiv si unul progresiv. Din prima categorie, dam cateva perechi exclusiv interne: acaparant si acaparator, astralism si astralitate, avantajant si avantajos, bombasticism si bombasticitate, concretism si concretitudine, copiant si copiator, dacism si dacitate, declansant si declansator, gigantitate si gigantism etc. Din cea de a doua categorie, mentionam, de asemenea, cateva exemple: acuza si acuzare, balans si balansare, denunt si denuntare, deranj si deranjare, devans si devansare, enunt si enuntare etc. Substituirea unui sufix cu altul, care are ca rezultat completarea lacunelor sistemului, este, de asemenea, frecventa in trecerea de la adjectiv la substantiv sau invers: acupunctic (din acupunct/ura/), apolinism (din apolin/ic/), anistorism (din anistor/ic/), antidemocratism (din antidemocrat/ic/), atipie (din atip/ic/), carent (din car/enta/), componenta (din compon/ent/), consultanta (din consult/ant/, dupa engl. consulting), contondenta (din contond/ent/), deconcertanta (din deconcert/ant/), duplicitar (din duplicit/ate/), distonanta (din distona sau, mai degraba, din diston/ant/), editura (din edit/or/), idilism (din idil/ic/), oponenta (din opon/ent/, cf. engl. opponency) etc. Acestora li se alatura exemple ca trepidanta (din trepid/ant/), considerenta (din consider/ent/), conflagranta (din conflagr/ant/), contravenienta (din contraveni/ent/), fulguranta (din fulgur/ant/), inoperanta (din inoper/ant/, cf. fr. inopérance), inflorescent (din infloresc/enta/), parvenitist (din parvenit/ism/), patriotist (din patriot/ism/), percutanta (din percut/ant/), preopinenta (din preopin/ent/), repetenta (din repet/ent/), rubescenta (din rubesc/ent/) etc., preluate de pe internet, care probeaza, o data in plus, faptul ca limba literara este intr-o fireasca si continua cautare de perfectionare, de completare a golurilor sistemului, in sensul cresterii gradului de motivare interna. Un derivat pe cat de interesant ca modalitate de formare, pe atat de firesc este antarctolog, s.m.[8] "specialist in problemele Antarcticii", care provine, prin substituirea finalei substantivului propriu Antarct/ica/, cu elementul de compunere savanta -log. Din seria, destul de numeroasa, a derivatelor regresive, mentionam urmatoarele exemple: albanolog (din albanologie), albanist (din albanistica), cinolog (din cinologie), encicloped (din enciclopedist), galantar (galanterie), geodez (din geodezie), gerontocrat (din gerontocratie), grandoman (din grandomanie), helioterm "heliotermic" (din heliotermie), romanist (din romanistica) etc.

VIII. Presiunea analogica a limbii actioneaza inclusiv in procesul de adaptare a imprumuturilor, atunci cand trasaturile formale ale etimoanelor externe sunt in situatia de a da nastere unor unitati lexicale aberante sau pasibile de confuzii. Astfel, adj. acuarelizat este derivat din acuarela, cu sufixul -at, dupa modelul adj. pastelizat. Vb. aluniza "a aseleniza" este o adaptare, cu sufixul -iza, a fr. alunir care, altfel, ar fi avut forma, greu acceptabila pentru un neologism, *aluni. La fel s-a intamplat si cu vb. ameriza, dupa fr. amerrir, in loc de *ameri. Prezenta verbelor aluniza si aseleniza a facilitat aparitia vb. amartiza "a cobori pe Marte". Tot cu ajutorul sufixului -iza, foarte frecvent in romana actuala, au fost adaptate verbele frantuzesti amortir (vezi amortiza), anéantir (vezi aneantiza), avertir (vezi avertiza), cabotiner (vezi cabotiniza « a face pe cabotinul »), caricaturer (vezi caricaturiza), dégeler (vezi degelifica), équarrir (vezi ecarisa), fournir (vezi furniza) etc. In unele cazuri, insa, a fost preferat, pentru a se evita un imprumut dificil formal, calcul lingvistic: este situatia vb. curta " a face curte cuiva", din curte + -a, dupa modelul fr. courtizer care, ca imprumut, ar fi avut forma *curtiza. Rolul gandirii analogice a vorbitorilor, de regula instruiti, face sa apara cuvinte care, in masura posibilului, sa se subordoneze modelelor "forte": balbutie, s.f. (dupa fr. balbutiement), a fost incadrat in clasa, foarte numeroasa, a substantivelor in -ie ; canceroza, s.f. (din cancer + -oza), se foloseste ca sinonim al termenului consacrat "carcinoza" (dupa modelul lui candidoza, caolinoza, carbonarcoza, cenuroza, ciroza etc.); chiar daca nu exista, in realitate, un verb *a cataracta (Oare?), de la cataracta s-a format un adj. cataractat, -a (cristalin ~); forma verbului contemporaneiza (din contemporan + -iza) se datoreste atractiei realizate de substantivul contemporaneitate; neutrele antrenorat, coautorat, curierat, dirijorat, mandatariat, mercenariat sunt derivate dupa modelul imprumuturilor sau abstractelor interne in -at (); delfinariu este construit prin analogie cu acvariu; dispecerat este o adaptare analogica dupa engl. dispatching, asa cum, spre exemplu, marchetizare il dubleaza pe marchet/ing/, din care, de altfel, provine prin aceeasi adaptare analogica; frucada si fructonada sunt ambele construite dupa modelul mult mai cunoscutului citronada; subst. hominizi trece la masculine prin analogie cu om, alaturi de corespondentul sau sinonimic hominide, s.n. pl. (din fr. hominidés); mafiot (din it. mafioso) nu putea ramane nici *mafios, nici *mafioz, ci s-a incadrat in seria numelor de tipul fanariot, patriot, sofiot, tokiot, vamaiot etc.; noptiera, omletiera, sapuniera, tusiera, untiera etc. s-au format dupa bomboniera, compotiera, pudriera, savoniera, supiera etc. Pana si adj. mioritic, -a, derivat de la Miorita, a dobandit aceasta forma dupa modelul adjectivelor neologice terminate in -/a/tic, -e/t/ic si, mai ales, -i/t/ic (analitic, critic, granitic, politic, paralitic, scitic, semitic etc.).

IX. A ramas, de asemenea, actuala derivarea imediata de la baze neologice: baipasa, vb. (rar) "a ocoli, a evita" (din baipas), biografia, vb. (din biografie), butica, vb. "a se umple de buticuri" (din butic), butona, vb. (din buton), ceremonia, vb. (din ceremonie), chintesentia, vb. (din chintesenta), cnocauta, vb. (din cnocaut), colocvia, vb. (din colocviu), compendia, vb. (din compendiu), conexa, vb. (din conex), coregrafia, vb. (din coregrafie), crepuscula, vb. (din crepuscul), cronica, vb. "a scrie cronici literare" (din cronica), defecta, vb. (din defect), definitiva, vb. (din definitiv), desanta, vb. (din desant), ecrana, vb. (din ecran), efigia, vb. "a scoate in relief" (din efigie), erbicida, vb. (din erbicid), externa, vb. (din extern), forfeta, vb. "a declara forfait; a se sustrage"(din forfait), impozita, vb. (din impozit), lectura, vb. (din lectura), meandra, vb. (din meandru), metastaza, vb. (din metastaza), mixta, vb. (din mixt), naveta, vb. (din naveta), pensula, vb. (din pensula), plusa, vb. (din plus), plusa, vb. (din plus), proteza, vb. (din proteza), reliefa, vb. (din relief), ruja, vb. (din ruj) etc.  

X. Dupa 1990, limba romana isi intareste, ca pondere, si isi variaza, ca modalitati de realizare, varianta familiara si relaxata. Libertatea de exprimare a facut ca, treptat, sa fie posibila aproape orice constructie si combinatie lexicala, iar justificarea acestei libertati pare a fi un compromis intre inventivitate si dorinta de expresivitate, intre explorarea voita si chiar emfatica a capacitatilor limbii si supunerea, voluntara sau involuntara, la presiunea analogica a acesteia[9]. Varianta relaxata a limbii actuale, continuand, de altfel, o realitate a perioadei anterioare, isi relativizeaza limitele la maximum, continand, laolalta, jagoanele tinerilor, elemente de argou[10], proza (post)moderna, limbajul presei, diversele modalitati de comunicare on-line etc., cele mai multe cu "pretentia" de a depasi traditia exprimarii literare "canonice".

X.1. In acest sens, exemplele care urmeaza reprezinta derivate excentrice neatestate lexicografic, regasibile, insa, preponderent in paginile Internetului (dictionare on-line, forumuri, bloguri, proza literara etc.) sau in aparitii editoriale recente, toate cu intentii ironice si parodice. In primul rand, iata cateva derivate cu suf. -ist, corect construite, dar inedite si pline de culoare: pafarist (din /a fi/ pe afara /de ceva/), culturist /al nerusinarii/ (din cultura /a nerusinarii/), frecangist (din a freca /menta/), /prezenta/ cartierista (i.e. "de cartier"), huliganist (« huligan » si « huliganic »), habarnist (din habar n-am), lesbianist ("homosexual"), mahalagist (« mahalagiu », din mahalag/ism/), miserupist (din mi se rupe), patruclasist (din /care are/ patru clase), pompierist « pompieristic » (din pompier/ism/), traseist (din traseu sau trase/ism/ politic) etc. La mare moda sunt, in egala masura, derivatele, cele mai multe glumete, in -ism, -iune si -ita, de tipul basisme, manelism, poetisme, rautacisme, tariceanism, efemerisme etc.; adevaraciune, babaciune, beliciune, bunaciune, cordaciune, furaciune, pornaciune, superbaciune, turbaciune etc ; bucurestita, comentarita, lenevita, chiulangita, exmatriculita, profesorita, securita, spionita, scenarita etc.

X.2. Toate modalitatile interne de formare de noi cuvinte sunt probate cu incrancenare in limba actuala[11] : se celebreaza « agricultul » prieteniei, numele tarii devine « Romanica », smecheria se transforma in « smecherenie », cel care improasca cu noroi pe altii este « scuipaciosul de forum », cei care aplauda fara personalitate sunt « aplaudaci », raspanditorii de zvonuri sunt « raspandaci », cei care colporteaza zvonuri sunt « zvonaci », tantalaii fara pretentii devin « tantalaci », votantii servili sunt « votaci », membrii PDL sau pedelistii sunt numiti « pedelasi », prietenii sunt « prietenasi » si « prietenari », persoanele trendy sunt « trendinezi », mondenii sunt « mondenari » si pustii sau pustanii devin, cum altfel, decat « pustaci » etc. Diminutivele alterneaza cu augmentativele in aceeasi idee a persiflarii ludice : ceausel, chefulet, mistocut, pachetele cu problemute, Emonel si Emonica etc. ; bericioaica (din bere + soricioaica sau, mai degraba, din beric/ica/ + -ioaica), buneasa, bunoaca, burtoaca (si maieut), drogalau, gipan, mertan, ninjalau, rockalar, vedetoi etc. Formatiile diminutivale sunt, deopotriva, o caracteristica a limbajului oral popular si a celui relaxat (sub)urban si argotic. Facand o comparatie (partial adevarata la jumatatea secolului al XIX-lea, dar nedreapta si irelevanta in realitate) intre limba franceza literara si romana, Ion Codru Dragusanu scria, intr-o epistola datata « Paris, faur 1844 » si aparuta in revista « Familia », nr. 51/1869, urmatoarele, facand haz de necaz : « Limba franca e virila prin excelinta, ea cunoaste putine diminutive in nume si nicidecum in adjective. Romanul se chiama Ionita, Costache, Iordache, are mosioara micuta, bouleni slabuti, vacusoara, lapticel si mamaliguta, de aceea imbla flamangior si ticalos pana-l inghite mormantelul »[12].

X.3. Exprimarea parodica, de tip ludic, in aceeasi directie de valorificare a diverselor resurse interne ale limbii, domina scrisul romanesc contemporan. Astfel, apar relativ frecvent derivate, compuse sau contaminatii expresive[13], unele dintre ele comice, argotice, de regula contextuale si efemere, de tipul asfaltiada, balciava, becalitatea TV, borduriada, borfomana « dependenta de cumparaturi », cafting, cancaniada, catraliard, ciumpalitic (dictionarurban.ro), cretinaceu (dictionarurban.ro), crapelnita, cuponiada, digitator « hot de buzunare », dosariada, epigoniada, feelingos, fitosenie, ghertoi, ghertan, ieftisment, imbeligent (dictionarurban.ro), jenal (dictionarurban.ro), jenibil, manelaraie, manelitate, manelofilie, manareala, mineriada, mistocareala, mistocanesc, paienjenific, prospatura, pufarez « care nu are experienta », rablament, relaxativ (dictionarurban.ro), scriitoreala, stresiune (dictionarurban.ro), sufletar, (pe) sestache, tembelizor, terminoiu, tipesa, trisperat « mai mult decat disperat », trogloditic, taraniada, tepar (tepuiala, tepui, tepuire, tepuitor), zvonistica etc. Amuzante si deloc contrare spiritului limbii sunt derivatele comice de la numele proprii ale unor personaje din viata politica recenta[14] sau ale unor personaje excentrice, care le pun in evidenta unele atitudini, mentalitati si comportamente : Porseanu este numit "cel care are un Porsche", Motocicleanu, Razgandeanu, Razgandescu si Slabiceanu trimit la un binecunoscut si ezitant fost prim-ministru, Base, Baselu, Bombonel, Bunicuta, Spagaton, Vodcaroiu, Virinel, Hormonica, Prostanac nu au nevoie de explicatii suplimentare pentru a le indica referentii etc.

X.4. Textele literare parodice[15] abunda, de asemenea, in construirea si folosirea unor derivate pe cat de redundante, pe atat de expresive, ajungand la o adevarata inflatie de creatii interne: "meleaguri italienesti, spaniolesti, germanesti", "baba istericala", "ingamfare patronala", "manelizare, martirizare, tabloidizare, internetizare si imbecilizare", "nesimtitul blocatar", "florareasa arzuie", "feciori zdupesi", "familiarism inoportun, gaunosenie si falsitate", "recital jargonautic", "tremur buricoid", "labartare incontinenta", "comunitate cocalareasca", "demonstratie de forta nesimtitorie", "surplus decibelic", "resurse ale sudoriparului autohton", "nesputitul calator", "nepovestibila combinatie olfactiva", "slina ultimilor ani", "descoperire perplexanta", "nazurosul sclivisit, mimoza clorotica si rozatorul cu fata de tocilar", "latratura isterica si ghiorlaiala gregara", "miasme ofilitoare si persistente", "apas nedomesticibil", "vietate ofensabila", "instrument de otanjire a contestatarilor", "sofer rabduliu", "lejeritati vestimentare", "rotunjimi ventrale", "fatalau natang si dilematic", "nesimtitul de extractie blocativa", "muzica dodecacofonica", "matreata nevindecabila", "delir noptatic", "nesimtire sistematizata", "amicitie neclatinabila", "hahaiala grohaita", "urlet prelung si descreierat", "rugaminti de clementa decibelica", "lalaiala vaicareata", "dimensiuni uzinale", "mataraie de prelungitoare", "belicozitate amenintatoare si hipnotica", "perditie etilica", "alonja pretutindenara", "inzestrare pectorala generoasa", "raspandire estivala a nesimtitului", "extaz participativ", "rabla delabrata", "gratar manelizat", "trisul, potlogaria, abuzul si furtisagul sunt reperele nesimtitului politic", "pungasie nedovedibila", "naparlire ideologica", "sfaraiac caraghios", "razgandire conjuncturala", "nesimtire televiziva", "limbut intratabil », "puseu de guresenie », « inflatie de (.) legalitate, nationalism, umanism, populism (.). Adica minciuna, clientelism, fofarlica, marlanism, incultura, ticalosie, jigodism, tradare, ignoranta, lichelism, furtisag, colaborationism, lene, cosmopolitism, aculturatie, antiromanism" etc.

XI. Preferinta pentru asemenea creatii interne din scrisul romanesc actual nu este o trasatura generala a acestuia, ci este vizibila mai ales in zonele deschise publicului tanar, in genere cultivat, deschis spre noutate si tolerant la combinatii inedite. Este vorba de un limbaj care tinde sa acapareze spatiul public si care se opune, dintr-un anumit punct de vedere, caracterului academic al limbii literare. In epoca in care comunicarea se realizeaza aproape instant, prin intermediul internetului, cand cunoasterea unei limbi straine nu mai este un privilegiu de clasa, cand se fac traduceri electronice (e adevarat, proaste) printr-o simpla apasare a unei taste, posibilitatea de a construi cuvinte in interiorul propriei limbi sta pe acelasi plan cu cea a preluarii lor din una sau mai multe surse externe. Daca, la nivelul academic al limbii literare, imprumutul din alte limbi este preponderent, iar, la nivelul relaxat, comun al limbii literare, creatiile interne detin suprematia, ramane, ca de obicei, una (sau mai multe) zone de mijloc, in care se manifesta, liber, capacitatea vorbitorilor instruiti de a construi cuvinte in limitele admise de norma si, eventual, de a le (re)descoperi in alte limbi. In acest sens, limba romana nu este cu nimic diferita de celelalte limbi, fiecare dintre ele modificandu-se in functie de factori interni, lingvistici, dar, mai ales, socioistorici, sociali, economici etc. Multe dintre formatiile interne prezentate astazi nu se vor impune in limba, avand un caracter momentan si pasager. Ramane, insa, de semnalat capacitatea limbii noastre, ca si a celorlalte limbi moderne, de a se dezvolta prin resurse interne, intr-o extraordinara varietate de forme care probeaza, in timp, tendinta general valabila spre motivarea si spre asumarea limbajului.       

Impunerea unei limbi comune, omogene, corespundea utopiei unei societati fara clase (Zafiu, 2009). Tot ceea ce iesea din "disciplina normativa" promovata de autoritati era prohibit la nivelul discursului public, dar constituia o realitate incontestabila la nivelul diverselor jargoane stiintifice, pe de o parte, si la cel al limbajelor familiar - argotice, pe de alta parte. Schimbarea regimului politic din 1989 nu a reprezentat decat o iesire la suprafata, dupa o lunga si frustranta perioada de latenta, a ingeniozitatii lingvistice a variatelor categorii de vorbitori, a personalizarii si asumarii discursului la toate nivelurile (politic, economic, social, cultural etc.) si prin toate modalitatile sale de manifestare (presa scrisa si audio-vizuala, internet, dezbateri publice etc.). Creatiile lexicale cu ajutorul sufixelor au devenit, la un moment dat, o moda care, ca orice moda, era si este, in continuare, urmata de oameni instruiti si vivace (intelectuali, oameni de presa etc.) care isi arata, prin asta, dexteritatea lingvistica si un anumit tip de superioritate in fata realitatii unei societati dinamice, uneori violente si greu de inteles. Alaturi de imprumuturi si intr-o relatie complicata, dar benefica cu acestea, derivatele interne sufixale (literare si nonliterare, voluntare sau involuntare, serioase sau construite in gluma, justificate structural sau rezultate ale pretiozitatii lingvistice) se incadreaza in procesul mai larg de apropiere a vorbitorilor de limbaj, de asumare a lui mai mult ca "prieten" decat ca simplu instrument de exprimare a ideilor.

In cei 20 de ani care au trecut de la momentul rasturnarii comunismului in Romania, modificarile realizate la nivelul lexicului limbii noastre reflecta fidel transformarile de structura si de mentalitate ale societatii romanesti. Deschiderea spre alte culturi si civilizatii (mai apropiate sau mai departate, mai mult sau mai putin civilizate, mai mult sau mai putin exotice etc.) a insemnat patrunderea unui numar impresionant de neologisme, necesare sau de lux; dreptul la optiuni personale de (co)existenta sociala s-a materializat in libertatea de individualizare prin limbaje specifice; dreptul de a vorbi si de a scrie liber, fara alta cenzura decat propria constiinta, a generat asumarea limbajului public, in diferite forme de manifestare. De la regula unica a respectarii normelor s-a trecut la libertatea de creatie lexicala; de la limba de lemn[16] s-a ajuns la o limba vie, diversa si colorata, plina de paradoxuri, osciland intre supunere si fronda, intre eficienta si redundanta, intre seriozitate si parodie. In fond, vocabularul unei limbi este, printre altele, o oglinda a cunostintelor, capacitatilor, dorintelor, indraznelii si temerilor vorbitorilor ei.

Bibliografie

Atlas de mitocanie urbana. Un demers de bun simt, Bucuresti, Editura Art, 2009.

Baciu Got, Miorita, Argoul romanesc. Expresivitate si abatere de la norma, Bucuresti, Corint, 2006, p. 90-98, 176-190.

Cunita, Alexandra, Din nou despre sufixul -iza, in vol. Aspecte ale dinamicii limbii romane actuale, II, coord. Gabriela Pana Dindelegan, Editura Universitatii din Bucuresti, 2003, p. 107-115.

Dimitrescu, Florica, Dinamica verbelor neologice in romana actuala, in vol. Dinamica lexicului romanesc - ieri si azi, Cluj - Bucuresti, Clusium - Logos, 1995, 1995, p. 211-219, traducere din franceza dupa varianta publicata in "Romanica Gardensia", 1983, p. 231-241.

Dimitrescu, Florica, Dictionar de cuvinte recente, editia a II-a, Bucuresti, Editura Logos, 1997 (DCR).

Florea, Anca Natalia, Formatii adjectivale recente - incadrare morfologica, in vol. Studii lingvistice. Omagiu profesoarei Gabriela Pana Dindelegan la aniversare, Editura Universitatii din Bucuresti, p. 112-114.

Iordan, Iorgu, Sufixe romanesti de origine recenta, in Buletinul Institutului "Al. A. Philippide", nr. VI, 1939, p. 1-59;

Iordan, Iorgu, Limba romana actuala. O gramatica a "greselilor", editia a II-a, Bucuresti, Editura Socec & Co., S.A.R., 1948, partea a III-a (Formarea cuvintelor), cap. I (Sufixe), p. 157-192.

Marcu, Florin, Noul dictionar de neologisme, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1997.

Paraschivescu, Radu, Ghidul nesimtitului, Bucuresti, Editura Humanitas, 2006.

Stanciu-Istrate, Maria, Calcul lingvistic in limba romana (cu speciala referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea), Bucuresti, Editura Academiei Romane, 2006, p. 167-182.

Stoichitoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica, influente, creativitate, Bucuresti, Editura All Educational, 2001, p. 19-36.

Stoichitoiu-Ichim, Adriana, Creativitatea lexicala in romana actuala, Editura Universitatii din Bucuresti, 2006.

Studii si materiale privitoare la formarea cuvintelor in limba romana Vol. I, II, 1959-1960 (Redactori responsabili: Al. Graur si Jacques Byck); vol. III, 1962 (Redactor responsabil Al. Graur); vol IV-V, 1967-1969 (Redactori responsabili: Al. Graur si Mioara Avram); vol. VI, 1972 (Redactor responsabil Mioara Avram). Bucuresti, Editura Academiei (SMFC).

Varlan, Cateva aspecte legate de procedeul contaminarii in romana actuala, in vol. Limba romana. Dinamica limbii, dinamica interpretarii, coord. Gabriela Pana Dindelegan, Editura Universitatii din Bucuresti, 2008, p. 707-712.

Zafiu, Rodica, Diversitate stilistica in romana actuala, Editura Universitatii din Bucuresti, 2001, p. 224-230.

Zafiu, Rodica. Limbaj si politica, Editura Universitatii din Bucuresti, 2007, p. 132-136.

Conf. Dr. Cristian Moroianu, Catedra de limba romana, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti (str. Edgar Quinet, nr. 5-7) / Sectorul de fonetica si etimologie, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Academia Romana (Calea 13 Septembrie, nr. 13): Dictionar etimologic de antonime neologice, Editura Universitatii din Bucuresti, 2008; Derivarea prin substitutie de afixe. Sufixe, substantivale vechi, in vol. "Lucrarile celui de-al doilea simpozion international de lingvistica" (Bucuresti, 28/29 noiembrie, 2008), Editori Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, Carmen Ioana Radu, Editura Universitatii din Bucuresti, p. 281-294; Les principales étapes de l'évolution de vocabulaire de la langue roumaine à l'époque moderne, in "Analele Universitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana", LVIII, 2009, p. 103-116.

The Recent Romanian Derivatives between Linguistics and Extralingvistics

Abstract

The present paper takes into account the relation between Linguistics and Extralinguistics, as regard the modern Romanian derivative system.When Romanian started its structural modernization, "the preference" for the analysable loan words could have been explained through the intention of the cultivated men of that epoch to comply a literary language at the level of the cognate Romance languages. During the interwar epoch, this feature became a normal thing, culturally circumscribed.

This "preference" naturally continued during the communist period and it has got a new dimension after 1990, when the derivatives have been hesitating between an analogical need and an expressive redundancy. The presented linguistic material consists of suffixal derivatives taken out of recent lexicographic works, newspapers printed after December 1989, Internet documents and spoken language, with a particular stress upon the "eccentric" creations and upon the reason that led to them.

Nowadays, the suffixal words have become a trend prefered by instructed people (intellectuals, press men, etc.) who express through them their linguistic skill and a certain type of superiority in front of the reality of a dynamic society, sometimes violent and difficult to be understood.