|
|
|
Bogdan P Hasdeu - Razvan si Vidra - comentariu
Operele dramatice (cu exceptia piesei de inspiratie istorica) sunt romantice prin tema, culoare de epoca, pitoresc, prin preferinta pentru caractere de exceptie si pentru un timp de criza de putere: "Arbore', "Domnita Roxana'(manuscrise din tinerete), "Raposatul postelnic' (1862), "Razvan si Vidra' (1867), "Domnita Ruxanda' (1867 si tiparita in 1895 sub titlul "Femeia'). Exceptie face piesa "Trei crai de la Rasarit' - intitulata initial "Ortonerozia' - comedie satirica in linia scrierilor lui Alecsandri.
"Razvan si Vidra', reprezentata, in 1867 cu titlul "Razvan Voda', schimbat la a treia editie, in 1869, este prima noastra drama istorica izbutita ce poate figura in orice antologie universala.
Tema este exaltarea trecutului istoric si, indirect, critica prezentului decazut. Actiunea este plasata in decorul incert al Moldovei secolului al XVI-lea pentru a ilustra valabilitatea moralei populare exprimata in moto: "Marirea desarta si iubirea de arginti, acestea sunt neste neputinti iuti ale sufletului'.
Ideea din subiect afirma ca lupta pentru putere aduce nenorociri tarii, dar mai ales persoanelor implicate.
Subiectul este inspirat dintr-un fapt real din istoria Moldovei: domnia, timp de patru luni, in 1595, a lui Stefan Razvan, care fusese tigan eliberat de pe una din mosiile manastiresti si devenise, datorita climatului de instabilitate politica, domn al Moldovei (in drama doar "pentru un ceas').
Problematica majora - cea a unui Pair de tip hugolian - este raportata deodata la social si psihologic. Razvan este tiganul dornic sa-si demonstreze calitatile in conflict cu intreaga lume: Rade lumea de Razvan / O sa raz si eu de lume! Da vom rade fiecare / Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare'.
Compozitia dramei se bazeaza pe cinci trepte ale "maririi' prin putere (Razvan) si prin avere (Sbierea), pana la caderea suprapusa din final. Cele cinci parti sunt numite canturi, fiecare avand cate un titlu si cate un moto, care sintetizeaza continutul. Drama este realizata in versuri largi de cate 15-16 silabe, cu rima imperecheata feminina si masculina, ritmul combinat in care predomina piciorul metric trohaic ("Lu-mea-si / ba-te / joc de / mi-ne // Ra-de / lu-mea / de Raz-van' = troheu + troheu + troheu + troheu / / troheu + troheu + anapest).
in textul cult sunt inserate versurile de factura populara cum ar fi doinele cantate adesea de Vulpoi si Razes sau versurile pe care Razvan le afiseaza pe stalpii din fata bisericii.
in primele doua canturi (Cantul I: "Un rob pentru un galben' - avand ca moto:"in Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier fara judet, fara vina si fara sama. Singuri ei mari judecatori, singuri parati si singuri plinitorii legii. Si de acest obicei Moldova nu scapa' - Urechia, sub anul 1564 si Cantul H: "Razbunarea' cu moto-ul: "Tiganul si clacasul / Au fost gandirea mea; / Stapanul arendasul / Si legea lor cea grea' - C. Bolliac) conflictul este dominat de social, Razvan aparand ca exponent al multimii (Targoveti si mai apoi haiduci).
Actiunea, in primul cant, se petrece intr-o piata din Iasi. Venit in piata din fata bisericii spre a lipi pe stalpii acesteia niste pamflete la adresa domnitorului, Razvan gaseste o punga pierduta de boierul Sbierea. El da punga unui sarac, Tanase, dar acesta refuza sa primeasca pomana de la un tigan. Targovetii iesiti din biserica citesc pamfletul si rad. Boierul Basota - marele armas - cu un grup de osteni ii aresteaza pe targoveti. Razvan se autodenunta, desi stie ca va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vede punga la Razvan si, constatand lipsa unui galben (pe care Razvan i 1-a dat lui Tanase), cere lui Basota sa i-1 dea pe Razvan rob pentru un galben. Razvan redevine rob, desi ar fi preferat sa fie ucis.
in cantul al doilea, Razvan este capitan de haiduci si actiunea se desfasoara in codru. Boierul Ganea dorind sa se casatoreasca cu Vidra, nepoata lui Motoc, vine in codru si-i cere lui Razvan s-o rapeasca pe Vidra (care se indrepta spre manastire din vointa rudelor ei pentru a nu se instraina averea familiei prin casatorie). Haiducii o rapesc pe Vidra, dar il prind si pe Sbierea. Razvan are prilejul sa se razbune, dar autorul ii imprumuta teza sa despre nobletea innascuta in suflet, in morala si nu mostenita prin nastere. De aceea el ii da drumul lui Sbierea dupa ce-i spune cu patos retoric: "Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau / E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau'. La finele cantului al Il-lea, conflictul parca dispare sub semnul interventiei Vidrei (care este impresionata de nobletea lui morala, de superioritatea lui fata de boierul Sbierea, si refuza sa plece cu boierul Ganea cerand sa ramana in codru, alaturi de Razvan), care-i canalizeaza eroului ambitia spre treptele puterii: ofiter in armata poloneza, hatman si in cele din urma - domn al Moldovei.
in cantul al III-lea intitulat "Nepoata lui Motoc' si avand moto: "Sa nu te blesteme cineva: / S-ajungi sluga la cai albi / Si stapan femeie s-aibi' (Anton Pann) actiunea se petrece in Polonia, in tabara armatei polone, unde Razvan si toti haiducii sai s-au inrolat ca mercenari. Dupa o batalie victorioasa, Razvan este numit capitan. Desi Razvan este mandru, Vidra ii spune ca pentru ea a fi capitan este nimic. El isi va propune sa urce in ierarhia sociala pentru a fi demn de Vidra (care lupta alaturi de el in batalie, ca un barbat).
in cantul al patrulea, intitulat "inca un pas' - cu moto-ul "Pentru tigani s-au zis multe, ca sa nu fie primiti / Caci rusine Eteriei a fi tiganii uniti/ Caci luandu-se Elada de vor fi si ei ostasi / Vor cere cu tot cuvantul si ei sa fie partasi' (Beldiman, "Jalnica tragedie'), Razvan este ridicat la rangul de polcovnic pentru ca a avut un rol important in infrangerea rusilor. Hatmanul polonez ii propune sa se casatoreasca -nestiind ca este insurat cu Vidra - cu fiica sa pentru a ramane in Polonia. Cuprins de dorul de tara, Razvan ii raspunde demn: ".. .fie painea cat de rea / Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea', in goana calului se va opri la malul Nistrului. Este prilej pentru dramaturgul-poet B. P. Hasdeu sa inchine cel mai frumos poem dragostei de tara: "Calul nascut in Moldova ma duce drept pana la Nistru / Nistru, apa romaneasca, ce spumega printre stanci / ingropand dusmanii tarii in valvori-le-i adanci!/ Nistru, ale carui unde altadata-n zile grele / Aparau in loc de tunuri hotarele tarii mele! / Nistru! Nistru Astazi insa de nevoie ma simtii impins la mal / Caci dorul tarii strabate pan' si sufletul de cal! / Nainte-mi se des velira serpuind ca un balaur / Holde si campii, in care jucand printre spice de aur / Se zareau ()/ Busuioc si garofite, toporasi si ghiocei;/ Iar prin ele-n departare, un Roman muncind la soare / Falnic roman, plin de viata, se parea si el o floare! / Le vazui acele locuri si din vaz le sarutai / Tara unde insusi iadul parca se preface-n rai!' (s.n.)
Razvan, manat acum de iubirea pentru libertate, simte dezradacinarea mai dureros ca oricand, si-si exprima dorul si dragostea de tara prin refuzul categoric adresat hatmanului polonez, cand acesta vrea sa-1 convinga printr-un dicton latin ("patria este unde-i bine') ca ar putea lupta pentru Polonia si impotriva Moldovei. Atunci cand Aron Voda, prin trimisii sai, ii propune rangul de hatman al Moldovei, Razvan se intoarce in tara.
in cantul al V-lea, intitulat "Marirea' - avand moto-ul "Asa s-a platit si lui Razvan raul ce facuse si el lui Aron Voda' (Miron Costin, cap. XI), actiunea se petrece la Suceava. Acum Razvan este comandant al armatei ("hatman'). El intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Vidra, il reintalnim violent, dornic de marire si viclean, asemeni personajului real. il va inlatura pe Aaron Voda si se va autoproclama domn. Dar boierii nu-1 accepta.
Tara este atacata de armata polona, cetatea Suceava este asediata si infometata. Boierul Basota deschide portile cetatii. Pentru a salva cetatea, Razvan si vitejii lui se bat cu multa hotarare. Polonii sunt alungati, dar Razvan este grav ranit. Este adus in fata Vidrei (care de data aceasta nu 1-a mai urmat in lupta pentru ca astepta sa devina mama) si inainte de a muri rosteste cateva replici de un patetism retoric si moralizator. Contempland cadavrul lui Sbierea, mediteaza pe tema "fortuna labilis', afirmand ca puterea si averea sunt o iluzie inselatoare. Cei fara minte se zbat toata viata ca sa le obtina, dar abia in fata mortii afla adevarul - ca valoarea omului este sufletul sau. Sensul mesajului moralizator in sens clasicist este ca mandria, ambitia desarta, lupta pentru putere genereaza, ca si patima avaritiei (setea de bani), nenorociri de moarte. De aceea cultivarea virtutilor morale este sansa de a fi a omului, a societatii, dar mai ales a sufletului. Replica din pragul mortii are fiorul disperarii romantice determinata de gandul zadarniciei patimilor, a nebuniei omenesti:'Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, sa fiu intocmai ca Sbierea?/ Eu cu cinstea si marirea, el cu prada si averea! Dar ce-i mai trebuie acum mii de galbeni in gramezi?/ Ce-mi foloseste domnia? Pe-amandoi aici ne vezi / Praf, pulbere si cenusa Nebuni, ce din lacomie / El pentru o biata lescaie, eu pentru un ceas de mandrie / Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant / Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant'
Drama in intregul ei surprinde zona tulbure dintre ideal si real, dintre valoare si putere prin conturarea unor caractere exceptionale: cuplul Razvan - Vidra ramane umanizat caci primul isi mentine bunul simt popular si sentimentul national, pe cand Vidra (urmasa "acelui barbat / Care cu o imbrancire patru domni a rasturnat') trufasa si apriga, amestec de bine si rau, ambitioasa si energica, desi obsedata de putere, pastreaza esenta feminitatii - este viitoare mama si nu-si incalca nicicand iubirea fata de sot. Cuplul personajelor este construit prin antiteza (tigan - fost rob - si nepoata de mare boier), dar se sustine prin faptul ca sunt oameni tari, cu deosebita vointa. Luptand cu destinul, ei se completeaza in plan psihologic.
Caracterul romantic al dramei "Razvan si Vidra' rezulta din faptul ca ascensiunea lui Razvan de la rob eliberat la capitan, hatman, domn este exceptionala si a fost posibila in imprejurari si ele deosebite, specifice secolului sangeros XVI. Tema istorica este dublata de cea erotica (subiectul poate fi interpretat ca o poveste de iubire cu sfarsit tragic, nefericit). Evadarea in codru, rapirea Vidrei, felul in care haiducii Razas si Vulpoi canta doine, contemplarea pamantului natal de pe malul Nistrului - hotar intre Moldova si Polonia - sunt tot atatea elemente romantice. Chiar lovitura de stat prin care Razvan il va inlatura pe Aron Voda, cat si tradarea lui Basota, care deschide pentru oastea polona portile cetatii Suceava, sunt elemente romantice. Protagonistul dramei devine - din personaj angelic - demonic. El cunoaste drumul inaltarii, dar si al caderii. Este pasional, inflacarat, energic, activ, polarizeaza toate energiile, este hotarat si intreprinzator, isi faureste idealuri mari umane: dreptate sociala si libertate individuala. Cand Tanase refuza punga cu galbeni pe motiv ca Razvan e tigan si nu poate primi pomana, acesta il convinge ca "toti banii din tara noastra poarta, mosule, pe sine / semnul furilor ce-i prada, printre lacrimi si suspine / De la noi, de la opinca, de la omul cel sarman'. Abia acum Tanase accepta sa primeasca un galben, spunand ca mai sunt si altii care sunt mai saraci ca el. Razvan dovedeste semenilor sai generozitate si curaj, dar si o preocupare interioara nemarturisita. Cand Tanase ii relateaza ca "o nebuna de tiganca' 1-a visat domn, Razvan nu considera faptul o bizarerie (desi chiar Tanase ii spusese candva ca nu se cade sa nazuiasca la tronul lui Stefan) ci, deloc surprins, raspunde rostind straniu, ingandurat: "Ciudat', intalnirea cu Vidra este una din fortele destinului (trasatura romantica). Vidra il va ajuta sa inteleaga ofertele destinului, va fi forta care-1 va impinge sa traiasca viata la intensitate maxima. Vidra il prinde pe Razvan in vartejul unei pasiuni in care nobletea sufleteasca a acestuia va fi sufocata de dorinta implinirii telului social cu orice pret, iar bunele intentii se vor transforma intr-un egocentrism orb. Sbierea devine astfel oglinda negativa, ilara in incapatanarea cu care-si cultiva zgarcenia in batjocura generala, iar Razvan se modeleaza pe aceasta consecventa grotesca. Si, ca si ilustra sa ruda prin alianta cu Vidra, va fi doborat de soarta nemiloasa.
Coincidenta romantica stranie nemiloasa se produce in final, cand alaturi de Razvan, ranit de moarte, se afla cadavrul lui Sbierea - amandoi au fost animati de pasiuni desarte: "Eu cu cinstea si marirea, el cu prada si averea!', ,£1 pentru o biata lescaie, eu pentru un ceas de mandrie'. Sentimentul ca a trait un vis al desertaciunilor se rezuma in enumeratia metonimica: "praf, pulbere si cenusa' cand "Uitam ca viata e o punte dintre leagan si mormant!'. Prezenta lui Tanase, in final (despre care G. Calinescu afirma ca exprima necesitatea nemiloasa a legii - specifica tragediei grecesti), ca un comentator al destinului implacabil (vezi corul antic din tragedia "Antigona'): "Eu stiam / Ca nu se cadea sa apuce scaunul tarii orice neam', are o tenta pronuntat romantica dar si clasica.
Vidra apare ca un caracter intreg si puternic care stie ce vrea si actioneaza in consecinta pentru realizarea telului sau. Ea vrea ca barbatul iubit (in care de la inceput intuise un om puternic) sa straluceasca in fruntea oamenilor, vazandu-se desigur alaturi de acesta pe culmile maririi. Doreste gloria pentru omul ales, iar pentru ei amandoi, fericire - asa cum le intelegea lumea marii boierimi. Pentru aceasta ea utilizeaza mijloace diverse pornind de la imprecatii de natura sa raneasca orgoliul, mandria barbatului ("Fugi! Mi-e mila si mi-e jale! Mic, tot mic si iarasi mic / in zadar din injosire eu incerc sa te ridic', "O prapastie ne desparte: eu prea sus si tu prea jos' si ajunge la subtile insinuari menite sa-i trezeasca dorul de tara si sa-i mareasca dorinta de fapte stralucite: "Omul ce-si iubeste tara cu adevaratul dor / nu-i pasa de lutul tarii ci de-al tarii viitor! / Nazuieste pan-la stele, fa-te tot si tot mai mare Fie Razvan orisiunde, el tot tara si-o iubeste / Daca prin faptele sale se ridica si uimeste / incat imprejuru-i face pe strain si pe pagan / Sa sopteasca cu mirare: multe poate un roman' (actul IV). Ea e constienta ca rolul ei este de a-i inocula in suflet lui Razvan "setea de-a merge inainte'.
Capabila sa se daruie cu consecventa unui tel, Vidra are o bogata viata interioara. Ezitarea din final nu se datoreaza numai slabiciunii de femeie, ci si faptului ca nu considera momentul propice pentru ocuparea tronului, cand insa intelege ca nu-1 mai poate opri pe Razvan (care ii declara patetic: "Vidro, Vidro! Eu voiesc / Negresit una din doua: sau moartea ori sa domnesc!') ea i se alatura urandu-i "Acum iubite, nu-i timp a mai cugeta! / Steaua lui Razvan e mare: increde-te-n steaua ta!/ Fii barbat in orice soarta: si-n cadere, si-n izbanda'. Vidra aduce in tesatura dramei vointa ei, ca element cu serioase implicatii dramatice. Prin ea autorul transmite mesajul sau patriotic de unitate nationala: "(...) Bainc-as mai vrea ca mane / Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane / incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat / Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan imparat'.
Toate aceste elemente amintesc de marile creatii ale lui Shakespeare si Victor Hugo. "Mai vizibila este influenta teatrului lui Hugo in constructia, in stralucirea oratorica a tiradelor, in exaltarea pasiunilor, in crearea contrastelor puternice, Razvan amintind intrucatva de Ruy Blas, iar "Vidra este un fel de Lady Macbeth' (Ovidiu Dramba).
Dar in afara de valorilor generale ale operei, B. P. Hasdeu a realizat o drama istorica nationala care exprima si solicita afectivitatea proprie romanilor.
in "Razvan si Vidra' Hasdeu ne-a dat o opera de larga valabilitate umana si sociala cu sensuri filozofice dezvaluite dramatic, o opera care traieste prin personaje nascute dintr-un puternic elan, o piesa de inalta si rara valoare in care se combat prejudecati rasiale si antifeministe, cupiditatea unor boieri, lipsa de pretuire a oamenilor de seama etc., etc.
in forta omeneasca si dragostea pentru libertate a eroului, in puterea de a infaptui lucruri peste masura de mari, recunoastem personalitatea deosebita cu aspiratii titanice a dramaturgului insusi.
exercitiu
Prezinta evolutia personajului masculin principal din drama "Razvan si Vidra', de B. P. Hasdeu.
in "Razvan si Vidra', Hasdeu urmareste sa realizeze atmosfera secolului al XVI-lea, care pare, din perspectiva unor mentalitati si a unor conflicte, asemanatoare cu cea a epocii sale.
Razvan este comparabil cu personajele exceptionale ale lui V. Hugo ("Ruy Blas' si"Hernani'), traind "drama individului apasat de prejudecata publica' (G. Calinescu) si ajungand sa-si depaseasca conditia de paria, ba chiar atingand culmile maririi.
De la bun inceput, tiganul dezrobit, inteligent, energic si pasional, poet chiar, se afla in conflict cu toata lumea, dorind sa demonstreze acesteia ce poate, in primele doua canturi ale dramei el actioneaza in plan social, prin poezii antimonarhice si drept capitan de haiduci. Interventia Vidrei da amploare conflictului psihologic, Razvan actionand rapid pe treptele puterii (ofiter de frunte pentru Iesi, hatman si domn al Moldovei), mereu sub semnul admonestarii bunului simt popular care-1 caracterizeaza. De fapt, intreaga drama este construita pe motivul moralei crestine implicate in moto: "Marirea si iubirea de arginti, acestea sunt neste neputinti iuti ale sufletului'.
"Razvan este, dar, un paria in hainele efemere ale puterii' (G. Calinescu).
