ROLUL SPECIFIC AL UNOR MICROCOLECTIVITATI UMANE IN CRIMINOGENEZA SI PREVENIREA INFRACTIONALITATII JUVENILE

- Concluzii dintr-o cercetare aplicativa -

OBIECTIVE DE INVATAT:

Familia si delicventa juvenila:

o      tipul de structurare;

o      marimea familiei;

o      dotarea financiara si materiala;

o      statutul socio-profesional parental;

o      instructia scolara parentala;

o      alcoolismul parintilor;

o      antecedenta penala familiala;

o      climatul psihologic si psihosocial.

Scoala, microgrupul scolar si rolul lor in criminogeneza si prevenirea delicventei varstei tinere.

Microgrupul juvenil cu orientarea valorica si normativa negativa

APLICATIE PRELIMINARA

Incercati sa va imaginati si sa redati explicatia delicventei juvenile prin prisma elementelor de mai sus !

1. FAMILIA SI DELICVENTA JUVENILA

E    Premise generale

o      locul si rolul primordial al familiei in evolutia personalitatii varstei tinere:

mediu social in care au loc, aproape in exclusivitate, contactele minorului in perioadele celor mai mari dependente;

natura intima a raporturilor sociale;

primele transmiteri culturale;

dezvolta sentimentul de securitate sociala;

exercitarea primei functii cultural-educative;

o      mutatiile considerabile in dezvoltarea istorica a familiei:

interdependenta tot mai mare cu mediile sociale largite;

scaderea familiilor in care coabiteaza mai multe generatii;

fenomenul "copilul cu cheia de gat";

cresterea nivelului de instructie si ocupare profesionala

1.1. Tipul de structurare familiala si delicventa juvenila

D      IPOSTAZE

destructurarea, in sine, are efect criminogen direct;

incidenta indirecta criminogena a destructurii, prin intermediul atmosferei morale si pozitiei pedagogice a parintilor;

existenta unui numar mai mare de infractori minori printre cei proveniti din familii dezorganizate;

destructurarea prin divort, deces sau separarea in fapt;

destructurarea ar avea o influenta criminogena mai mare la fete (Sutherland si Cressey);

concubinajul.

D      MODELE EXPLICATIVE

la familiile incomplete actiunea conjugat-constienta si functia cultural-educativa nu se exercita plenar, afectand echilibrul psihic al copilului;

afectarea procesului de socializare;

"daca pasarea batrana moare, se racesc ouale";

copiii naturali sufera in urma etichetarii si stigmatizarii, cu afectarea evolutiei personalitatii;

concubinajul, corelat cu lipsa de autoritate;

familiile refacute, prin intrarea unui al treilea nedorit de copil si care nu doreste copilul, afecteaza climatul psihosocial;

in cazul caminelor distruse, sesizarea instantelor de judecata despre comiterea unor fapte penale de catre minorii lor este mult mai mare, cele organizate sunt mai mult predispuse sa-si reia responsabilitatile si raspunderile recuperarii pagubelor si reeducarii copiilor.

1.2. Marimea familiei

talia ridicata afecteaza, negativ, potentele procesului de socializare si, de aici, faciliteaza delicventa.

Autoritatea parentala nu se mai poate realiza plenar (G. Stefani, G. Levasseur si R. Jambu - Merlin)

familia cu un singur copil poate cultiva delicventa:

o      copilul unic este constient si realizeaza doar o justitie centrata pe el, spre care se indreapta, exclusiv, fericirea, bucuria, oferirea de cadouri, din utilizarea resurselor familiei;

o      copilului descris mai sus nu i se va cultiva si nici nu va interioriza, de la varsta precoce, necesitatea recunoasterii locului si drepturilor celorlalti;

o      acest va deveni inchipuit, egoist, predispus la infractiuni, pentru a obtine ceea ce el considera ca merita.

1.3. Dotarea materiala si financiara a familiilor si alte elemente ale exercitarii functiei economice din mediul familial

divergenta dintre posibilitatile materiale ale subiectului, oferite de familie, si nevoia de a avea ceea ce au altii - principala cauza a delicventei juvenile (M.A. Alemaschin);

"saracia din familie este asociata cu delicventa, dar saracia nu cauzeaza delicventa" (A se  incerca explicitarea tezei sustinuta de C. Ray Jeffery si Ina A. Jeffery);

impactul criminogen posibil al "copiilor de bani gata";

distribuirea inadecvata a resurselor financiare si materiale prin utilizarea lor, permanenta, spre scopuri anomice social (alcool, etc.) si implicatia lor criminogena

1.4. Statusul socio-profesional si parental

statusul ridicat amprenteaza, de regula, oportunitatile si potentialul de socializare si de exercitare a functiilor economice si cultural-educative, in sens pozitiv;

prevalenta infractorilor minori din familiile in care tatal este muncitor necalificat, in special la 14 - 15 ani;

statusul socio-profesional amprenteaza posibilitatea exercitarii controlului social:

redus asupra copiilor care fac naveta scolarizarii in alte localitati (taranii);

procesul instructiv-educativ in corelare cu exigentele scolare, de unde performanta scazuta, cu toate urmarile sale;

notele scazute la purtare mai multe la cei proveniti din familii cu statut socio-profesional scazut:

i    reactie de respingere, chiar inconstienta, a celor care au mai mult (inclusiv profesori);

i    mai putine presiuni asupra profesorilor privind atitudinea lor fata de copiii in speta;

i    impresia (perceptia profesorilor) "Si ce o sa ne faca", comparativ cu pozitia fata de eventualii parinti cu status "sus-pusi";

centrarea, in mai mare masura, a persoanelor cu status socio-profesional scazut, spre un sistem de recompensa - pedeapsa inadecvat, in special spre pedepse excesive fata de copii, cu intregul cortegiu de reactii de opozitie, transferate si in comportamentele cu semenii;

conflictele inter si intra status - roluri

1.5. Nivelul redus de instructie scolara parentala

• capacitati reduse de sprijin al copiilor;
• interesul scazut fata de comportamentul si performantele scolare ale copilului;
• nivelul scolar ridicat poate afecta, indirect, criminalitatea juvenila, prin intermediul lipsei timpului de educatie al copilului

1.6. Alcoolismul parintilor

• incidenta directa asupra: alcoolismului tanarului criminalitate;
• frecventa certurilor familiale devianta si delicventa copilului;
• alcoolismul amprenteaza negativ sistemul pedeapsa-recompensa, predilect pedepsele violente delincventa

1.7. Antecedenta penala familiala - factor criminogen

A se vedea metoda asociatiei statistice intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor (Teoriile de inspiratie biologica);

cultivarea modelelor delicvente, din perspectiva teoriei asociatiei diferentiale;

incidenta criminalitatii celorlalte rude(arborele genealogic).

1.8. Climatul psihologic si psihosocial familial deficitar

familia "cochilie goala" (William J. Goode), in care parintii, desi traiesc impreuna se privesc unul pe altul ca niste "straini": certuri deschise, violente, de cele mai multe ori, cu o atmosfera incarcata, fara glume si rasete, care distanteaza copilul si-l impinge spre grupurile marginale, deviante;

climatul violent, persistent;

pevalenta pedepselor violente asupra copiilor;

contradictia dintre modelul de viata familial, carential, si cel cultivat de institutiile extrafamiliale;

familii care cer de la copii nu ceea ce ei ar putea sa dea, ci ceea ce aceste familii pretind de la copii, situatie urmata de marginalizare si alunecare spre alte grupuri;

ostilitatea, indiferenta si hiperprotectia, cu impactul lor criminogen specific;

sens inadecvat de securitate si protectie;

absenta supravegherii unite, ori contradictorialitati frecvente (consecventa opozanta la parinti)

APLICATII PRACTICE

1. Punctualizati principalii factori familiali cu risc criminogen pentru varsta tanara.
2. Descrieti un eventual moment dificil din familia dumneavoastra sau dintr-o familie cunoscuta care a alimentat comportamente deviante (Numai in masura in care veti aprecia ca nu afecteaza dreptul dumneavoastra la viata intima si privata!)!
3. In ce masura considerati ca un status socio-profesional scazut poate alimenta delicventa varstei tinere ?
1. foarte mica 1
2. mica  2
3. potrivita 3
4. mare . 4
5. foarte mare .. 5
4. Explicati-va, argumentat, in scris, optiunea de la intrebarea urmatoare anterioara.
5. Redactati un succint referat asupra propriilor opinii privind relationarea dotarea financiar-materiala, familiala si criminalitatea !

2. SCOALA, MICROGRUPUL SCOLAR SI ROLUL LOR IN CRIMINOGENEZA SI PREVENIREA DELICVENTEI JUVENILE

D      Ipostaze generale privind locul si rolul scolii:

o      prima institutie cu autoritate entrafamiliala asupra copilului;

o      colectivul de elevi societatea in miniatura in care elevul invata cerintele regulamentului scolar si cerintele normelor sociale generale.

D      Carente si disfunctionalitati din mediul scolar cu impact criminogen:

facilitarea esecului scolar criminalitate;

retard al nivelului scolar in raport cu varsta;

repetentia si corigenta;

abandonul scolar;

fuga de la scoala;

insuficienta adecvare a stilului si metodelor educationale la particularitatile nivelului inteligentei scolarilor;

capacitatile reduse psihopedagogice pentru raspunsuri pertinente tulburarilor de comportament specifice varstei tinere si unora dintre scolari;

deficit in relationarea scoala - familie;

accent redus pe imbinarea principiului instructiei cu educatia;

impactul negativ criminogen al unor grupuri intregi scolare (clase de elevi) cu performante scazute la invatatura;

criza generala a scolii romanesti, specifica perioadei de tranzitie.

3. MICROGRUPUL JUVENIL CU ORIENTARE VALORICA SI NORMATIVA NEGATIVA - Cercetare sociologica, aplicativa, anterevolutie - concluzii

Impactul criminogen specific, din perspectiva teoriei asociatiei diferentiale;

Locul si rolul determinativ criminogen al grupului juvenil cu manifestari predelicvente:

o      fuga de acasa si de la scoala si raliere in grupuri deviante;

o      consum de alcool;

o      consum de droguri;

o      fumatul;

o      jocuri de noroc.

Grupurile mici delicvente:

o      subcultura delicventa si transmiterea ei noilor recruti;

o      activitati delicvente, concomitent cu activitati utile social T ingreuneaza depistarea si directionarea activitatilor preventive in cea mai mare masura;

o      exclusiv cu activitatile infractionale si "distractive";

o      tipuri, dupa criteriul duratei lor:

durata mica, activitatile predelicvente aproape lipsesc;

durata medie;

durata mare - simptomatice pentru carentele controlului social, in sensul cunoasterii si interventiei preventive oportune;

o      locul petrecerii timpului impreuna si relationarea lui cu tipul de infractiuni:

p      la domiciliile unora omorurile (24 %)

p      discoteci violuri (48 %)

p      bufete, baruri, restaurante talhariile (49,2 %)

p      mediul stradal T talhariile (51,5 %)

p      domicilii T furturi (24 %)

Tipologia grupurilor mici delicvente, dupa criteriul gradului de organizare:

o      Foarte bine organizate, caracterizate prin:

conducator informal recunoscut;

prestabilirea sarcinilor infractionale;

modalitati distinctive de recunoastere reciproca (sau fara);

durata mare de functionare;

frecventa si durata intalnirilor ridicate.

TOTAL = 13 %

o      Cu organizare medie (9 %)

indicatorii primei categorii, mai putin prestabilirea sarcinilor infractionale concrete pe membri.

o      Cu organizare slaba, toate celelalte (78 %)

Particularitati ale grupurilor juvenile delicvente.

D      28 % cu lider informal recunoscut (seful bandei);

D      30 % - pe repartizare cu sarcini concrete pe membri, pentru comiterea infractiunilor, cele mai frecvente fiind:

asigurarea pazei (36 %)

acostarea si / sau lovirea victimei (28 %)

deposedarea victimei de bunurile avute (20 %)

initierea si organizarea actiunilor delicvente (12 %)

pastrarea si / sau valorificarea bunurilor provenite din infractiuni  (3 %)

D      25 % modalitati distinctive de recunoastere intre membri, indeosebi la cele care au comis furturi (38,8 %), violuri (29,5 %) si talharie (24,3 %).

Relationarea lor cu:

existenta conducatorului recunoscut (56,6 %)

absenta conducatorului recunoscut (doar 19,5 %)

D      frecventa si durata intalnirilor in grup si relationarea lor:

60,2 %, aproape zilnic, cu o durata de una sau mai multe zile(44,4 %);

21,8 % saptamanal, cu reducerea duratei a unei sau mai multor zile la 23,5 %;

lunar, cu durata de una sau mai multe zile si mai redusa (19,6 %)

D      Relationarea timpului petrecut in grup cu existenta / inexistenta grupului cu conducator recunoscut:

52,7 %, una sau mai multe zile, la grupurile cu conducator recunoscut;

numai 29,8 %, la cei fara conducator recunoscut.

D      Cu cat durata timpului petrecut impreuna este mai mare, cu atat nivelul deviantei si delicventei creste:

p      pana la 2 ore - doar 25 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

p      3 - 4 ore - 48,8 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

p      una sau mai multe zile - 54,9 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

D      Concluzii asupra a 225 bande din Varsovia:

24 % - ierarhie de varsta si conducere specifica;

24 % - organizare rudimentara;

52 % absenta organizarii.

D      Modalitatile luarii deciziilor in grupurile delicvente:

8 % conducatorul;

14 %, subgrupul restrans;

78 %, toti, impreuna, simptomatic pentru "confortul" psihic, comparativ cu grupul familial si scolar.

D      Tipuri de presiuni pentru conformarea la normele grupului:

48%, blocarea comunicarii cu nonconformistul ;

31% , alungarea , neacceptarea ori parasirea;

21%, bataia.

∆      Particularitati privind antecedenta penala la unii membri din grup:

51,1%, pe ansamblul grupurilor, da;

74,3%, la grupurile ce au comis furturi;

55 %,  la grupurile ce au comis omoruri;

51,6 % la grupurile ce au comis talharii;

40,4 % la grupurile ce au comis violuri.

∆      Relationarea varstei autorilor cu prezenta membrilor cu antecedente penale:

14 ani - 73,3 % aveau alti membri cu antecedente;

15 ani - 60 % aveau alti membri cu antecedente;

16 ani 50 % aveau alti membri cu antecedente;

17 ani - 42,2 % aveau alti membri cu antecedente;

CONCLUZIE : predilectia persoanelor cu antecedente penale de a se ralia si a folosi persoane de o varsta cat mai frageda in activitatea lor infractionala.

∆      Structura grupurilor, dupa criteriul minori - majori si diferentei de varsta intre autorul investigat si ceilalti membri ai grupului, cu implicatii criminogene specifice.

CONCLUZIE:

cu cat sunt mai multi membri din grup cu o varsta mai mare decat autorul, cu atat creste riscul comiterii de violuri (18 % aveau un membru mai tanar decat intervievati; 36 %, 2-3 membri mai in varsta decat intervievatul; 56 % peste 3 membri mai varstnici decat intervievatul)

la talharii raportul este invers; cu cat sunt mai multi mai in varsta, cu atat scade riscul acestor  fapte.

APLICATII PRACTICE

1. Care sunt principalii factori criminogeni pendinte de scoala si microgrupul scolar?
2. Indicati cei mai semnificativi factori potentatori ai criminalitatii din structura si functionalitatea grupurilor delicvente, cu argumentarea mecanismului lor determinativ specific.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Batran, Emilia, Familia si unele probleme ale integrarii tineretului in conditiile industrializarii si urbanizarii, in Analele Universitatii Bucuresti, Sociologie - anul XXII - 1973, p. 159-177.

Good, William, J, Family disorganization, in: Robert K. Merton and Robert Nisbet (Edited by) Contemporary Social problems (Third Edition), Narcourt Grace Yovanovich Inc. 1971, p. 510-515

Jeffery, C Ray, Jeffery, Ina A, Prevention Through The Family, in : Delicquency Prevention (Edited by William E Amos, Charles F. Wolford)), Prentice Hall, Inc, Enlewood Cliffs, New Jersey, 1967, p. 75-82

Riege, Mary Gray, Parental affection and juvenile delicquency, in : The Cristish Journal of Criminology, volume 12, nr. 1, January, 1972

Dr. Justin Stanca, Criminologie, Editura, "Concordia", Arad, -2003, p. 276-319.

Sutherland, Edwin and Cressy, Donald R., Principles of Criminology, Ed. VII - VIII, Vol. I, Ed. J. B. Lippincott S.A. Philadelphia, New York, 1960, cap. Tipurile de familii si de relatii familiale.