Falsificarea de monede sau de alte valori

Falsificarea de monede sau de alte valori

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire marginala, in art. 282 C. pen. sunt incriminate, in varianta tip, o infractiune principala si doua infractiuni derivate [alin. (1) si (2)], precum si doua variante agravate, prevazute in alin. (3) al aceluiasi text.

Infractiunea principala consta in falsificarea de moneda metalica, moneda de har­tie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor, emise de institutia bancara ori de alte institutii de credit competente sau falsificarea oricaror alte titluri ori valori asemanatoare.

Infractiunile derivate exista atunci cand sunt puse in circulatie, in orice mod, valo­rile falsificate mentionate la infractiunea principala sau cand acestea sunt detinute in vederea punerii lor in circulatie.

Variantele agravate se realizeaza atunci cand faptele prevazute la varianta tip ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar sau cand acestea au cauzat efectiv o paguba importanta sistemului financiar.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte in­frac­tiuni de fals.

b) Obiectul juridic special al falsificarii de monede sau de alte valori este repre­zentat de ansamblul relatiilor sociale care se formeaza si desfasoara in legatura cu valoarea sociala pe care o denumim in mod generic "incredere publica" (fides publica) si care priveste, in egala masura, monedele, precum si celelalte valori ce se gasesc in mod oficial in circulatie, precum si opera­tiunile legale efectuate in cadrul circulatiei monetare sau a instrumentelor de credit si plata[1].

c) Obiectul material al acestei infractiuni difera dupa cum activitatea faptuitorului se concretizeaza intr-o actiune de contrafacere (plasmuire) sau de alterare.

Atunci cand falsificarea a fost realizata prin contrafacere, obiectul ma­terial al in­frac­tiunii va fi reprezentat de materialele din care au fost confec­tionate monedele sau titlurile de valoare contrafacute, acestea din urma reprezentand, de fapt, produsul infractiunii.

Daca falsul s-a infaptuit prin alterare, moneda sau titlul de valoare veritabile care au fost supuse operatiunii de falsificare vor constitui concomitent si produs si obiect material al infractiunii[2]. In acest sens, in acceptiunea art. 282 C. pen., obiect material al infractiunii de falsificare de monede sau de alte valori pot fi, in mod limitativ, moneda metalica sau moneda de hartie, titlurile de credit public, cecurile si titlurile de orice fel.

Moneda metalica sau moneda de hartie reprezinta mijlocul de circulatie si de plata in cadrul economiei oricarei tari. In Romania circulatia baneasca este realizata prin biletele de banca si monedele metalice emise de Banca Nationala. Biletele de banca (moneda de hartie) sunt in valoare nominala de:

- 1.000, 2.000, 5.000, 10.000, 50.000, 100.000, 500.000 lei;

- monede metalice: 100, 500, 1.000 lei.

Titlurile de credit public sunt acele documente scrise care reprezinta o obligatiune a statului de rambursare la scadenta a unei sume de bani determinate. Asemenea ti­tluri apar cel mai frecvent sub forma rentelor si obligatiunilor, fiind purtatoare de do ban­da fixa. Ele pot fi negociate (vandute) la burse, pe piata financiara. Pe baza ce­rerii si ofertei de capital banesc la bursa se formeaza cursul (pretul de piata) titlurilor de credit public. In felul acesta, titlurile de credit au o valoare nominala fixa, de emi siune si o valoarea reala, variabila, de piata.

Cecurile constituie acel mijloc de plata prin care posesorul unui cont de decontare sau cont curent da ordin bancii la care are deschis contul sa plateasca sau sa vireze in contul persoanei sau institutiei indicate, o anumita suma de bani. Cecurile pot fi nominale sau la purtator. Ele pot fi utilizate, in mod curent, pentru plata diferitelor servicii sau pentru procurarea unor marfuri.

Teoria si practica dreptului penal s-au pronuntat in mod constant in sensul ca libretul C.E.C. nu constituie "cec" in acceptiunea art. 282 C. pen., deoarece acesta nu este apt prin el insusi sa serveasca la efectuarea de plati, astfel ca falsificarea lui va reprezenta un fals material in inscrisuri oficiale, potrivit art. 288 C. pen.[3]

Mai pot fi contrafacute sau alterate titlurile de orice fel pentru efectuarea platilor emise de institutia bancara ori de alte institutii de credit competente, precum si orice alte titluri sau valori asemanatoare. Cat priveste aceste titluri, nu are importanta de­numirea sau valoarea lor, ci doar faptul ca acestea trebuie sa se afle in mod legal in circulatie, cu alte cuvinte, in momentul savarsirii infractiunii sa aiba putere circu­latorie.

Cat priveste infractiunile derivate, de punere in circulatie sau de detinere in vederea punerii in circulatie, prevazute de alin. (2) al art. 282 C. pen., ele au ca obiect material valorile falsificate, si anume: moneda metalica, moneda de hartie, titlurile de credit public, titlurile de orice fel pentru efectuarea platilor sau alte titluri ori valori asemanatoare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii de falsificare de mo­ne­de sau de alte valori poate fi orice persoana care indeplineste conditiile gene­rale ale raspunderii penale. Participatia penala este posibila sub toate formele sale, cu mentiunea ca aceasta infractiune, prin complexitatea activitatilor pe care le pre­supune implica, de regula, o pluralitate de subiecti activi, fie sub forma coauto­ratului, dar si a complicitatii si instigarii. Falsificarea monedelor sau a altor valori, presupu­nand ope­ra­tiuni deosebit de dificile este realizata, in cele mai multe cazuri, prin par­ti­ciparea unor persoane cu aptitudini sau calificare speciala, cum sunt: tipografii, chi­mistii, de­senatorii, graficienii etc.

In cazul infractiunilor derivate, de punere in circulatie a valorilor falsificate sau de detinere a lor in vederea punerii in circulatie, subiecti activi pot fi, de asemenea, orice persoane, cu mentiunea ca la infractiunea de detinere de monede sau valori falsi­ficate nu pot fi subiecti activi cei care au participat anterior la executarea activitatii de falsificare, deoarece aceasta din urma in mod obiectiv este urmata, in toate situatiile, de o actiune de detinere (pe care o absoarbe), oricat de scurta ar fi ca durata de timp. Aceeasi legatura se realizeaza si intre fapta de detinere si cea de punere in circu­la­tie, cea de-a doua nefiind posibila fara o prealabila detinere. In cazul in care, insa, du­pa falsificarea monedelor sau a altor valori faptuitorul le-a pus in circulatie, va fi retinuta atat infractiunea prevazuta in art. 282 alin. (1), cat si cea prevazuta in art. 282 alin. (2), aflate in concurs real de conexitate, potrivit art. 33 lit. a) Teza a II-a C. pen.[4]

b) Subiectul pasiv al infractiunii este institutia care a emis moneda sau titlul de valoare supus falsificarii, ale carei interese, autoritate si incredere publica sunt puter­nic afectate in urma savarsirii respectivei activitati infractionale.

Poate fi subiect al infractiunii prevazute in art. 282 C. pen. si persoana fizica sau juridica indusa in eroare prin inmanarea monedei sau valorii falsificate si care, in felul acesta, este prejudiciata din punct de vedere material[5].

Pentru existenta infractiunii de falsificare de monede sau de alte valori legea nu cere nici o conditie cu privire la locul sau timpul savarsirii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este nuantat in raport cu savar­sirea infractiunii principale sau a uneia din cele doua infractiuni derivate.

In cazul savarsirii infractiunii principale, elementul material se realizeaza printr-o actiune de falsificare care presupune fie o operatiune de contrafacere, fie una de alte­rare.

Contrafacerea, denumita si plasmuire, este acea manopera prin care sunt confec­tionate monede sau alte valori false care imita monedele sau valorile adevarate. Aceasta activitate se va realiza diferit dupa cum este vorba de monede metalice (prin turnarea sau baterea acestora) sau de monede din hartie ori alte valori (prin copiere, imprimare, fotografiere etc.).

Actiunea de contrafacere va constitui elementul material al infractiunii prevazute in art. 282 C. pen. doar in masura in care moneda sau valoarea imitata are putere circulatorie la data falsificarii, cu alte cuvinte, acestea se afla in circuitul monetar sau financiar[6].

Nu are relevanta daca imitarea este perfecta, daca se apropie totusi de original sau daca, dimpotriva, este neizbutita. Din punct de vedere juridic este important ca mone­da sau valoarea contrafacuta sa aiba capacitatea de a oferi o anumita credi­bilitate, cu alte cuvinte, sa poata fi apreciata, la primul contact, drept o moneda sau valoare veritabila[7].

Doctrina si practica dreptului penal considera in mod justificat ca fapta de contra­facere nu poate constitui infractiune atunci cand imitarea este grosolana si, ca atare, produsul infractiunii fiind total necorespunzator, nu va avea aptitudinea de a circula[8].

Alterarea consta in modificarea continutului sau aspectului unei monede sau al unei valori adevarate, creandu-se, de regula, aparenta unei valori mult mai ridicate, care i-ar asigura faptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obti­ne cu moneda sau valoarea initiala. Moneda metalica poate fi alterata prin modi­fica­rea greutatii sau a compozitiei sale, iar moneda de hartie sau alte valori vor fi alterate atunci cand este modificata culoarea, semnele sau cifrele originale.

Elementul material al infractiunii principale, prevazute in art. 282 alin. (1) C. pen., este intregit de doua cerinte esentiale care decurg din respectivul text de lege: in primul rand, moneda sau valoarea falsificata trebuie sa cores­punda uneia dintre monedele sau titlurile de valoare enumerate de lege, iar in al doilea rand, aceste va­lori sa se gaseasca, in momentul falsificarii, in circuitul legal monetar sau financiar. Aceasta ultima cerinta este indeplinita si atunci cand moneda sau valoarea falsificata a fost retrasa din circulatie, dar ea mai poate fi inca preschimbata in mod legal. ­

In cazul infractiunilor derivate prevazute in alin. (2) al art. 282 C. pen., elementul material consta fie intr-o actiune de "punere in circulatie", fie in actiunea de "detinere a lor in vederea punerii in circulatie".

Punerea in circulatie este operatiunea prin care produsul actiunii de falsificare este introdus, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, in angrenajul cir­cu­latiei monetare sau financiare[9]. Aceasta actiune poate fi realizata prin efectuarea de plati, schimburi, depuneri, expedieri postale, substituirea unor valori adevarate cu cele falsificate etc.

Deoarece punerea in circulatie se realizeaza, in cele mai multe cazuri, prin acte re­petate, in baza uneia si aceleiasi hotarari infractionale, ea capata caracterul unei infractiuni continuate.

Detinerea valorilor falsificate in vederea punerii lor in circulatie presupune primi­rea si pastrarea monedei sau valorilor falsificate, in vederea punerii ulterioare in cir­cu­latie.

Detinerea, precum si punerea in circulatie reprezinta o forma speciala de tainuire sau favorizare, incriminata ca infractiune de sine statatoare in materia falsificarii de monede sau de alte valori.

Pentru ambele actiuni, atat in cazul punerii in circulatie, cat si al detinerii in ve­derea punerii in circulatie, latura obiectiva este intregita de existenta unei cerinte esentiale pe care am intalnit-o si la infractiunea principala, si anume: monedele sau valorile falsificate puse in circulatie sau detinute sa fie din cele enumerate in alin. (1) al art. 282 C. pen.

In cazul actiunii de detinere, legea impune si o a doua cerinta esentiala, si anume: detinerea sa fie savarsita in vederea punerii in circulatie". Lipsa acestei cerinte esentiale inlatura caracterul penal al faptei de detinere. ­Neindeplinirea acestei cerinte esentiale va putea atrage raspunderea penala a faptuitorului doar daca sunt intrunite elementele infractiunii de favorizare (art. 264 C. pen.)[10].

b) Urmarea imediata a infractiunii principale, pe langa crearea unei stari de peri­col, este si aceea a obtinerii unei monede sau a unui titlu de valoare aparent ase­ma­nator cu moneda sau titlul a carui falsificare s-a urmarit. Prin urmare, legea cere sa existe un rezultat determinat separat de actiune, cerinta comprimata in notiunea care denumeste actiunea incriminata (falsificarea in­seamna atat actiunea de falsi­ficare, cat si rezultatul, intocmai ca si uciderea, distrugerea s.a.).

Urmarea imediata a infractiunii derivate constand in punerea in circulatie este, de asemenea, un rezultat separat de actiune, si anume, trebuie sa se produca pa­trun­derea monedelor sau a valorilor false in circulatia obisnuita (punerea inseamna si actiunea si rezultatul).

c) Intre actiune si rezultat trebuie sa se stabileasca existenta legaturii de cauza­litate.

Urmarea imediata a infractiunii constand in detinerea monedelor sau valorilor false este starea de pericol pentru relatiile sociale ocrotite de lege. Aceasta urmare re­zulta implicit din actiunea incriminata, ca si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

B. Latura subiectiva. Infractiunea prevazuta in art. 282, atat sub forma falsificarii, cat si a detinerii si a punerii in circulatie a valorilor falsificate, se comite cu intentie di­recta sau indirecta. Este exclusa cu desavarsire culpa. Daca la activitatea infractio­na­la au participat mai multe persoane, iar unul dintre autori a fost indus in eroare asu­pra contributiei sale, vor fi aplicabile dispozitiile referitoare la participatia improprie. Mobilul si scopul infractiunii nu au relevanta pentru incadrarea juridica a faptei, dar evidentierea acestora va contribui la o corecta individualizare a raspunderii penale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsificarea de monede sau de alte valori atat ca infractiune principala, cat si ca infractiune derivata este, dupa cum am vazut, o activitate intentionata rea­li­za­ta prin actiune, fiind susceptibila de o desfasurare in timp, sub forma actelor pre­gatitoare, a tentativei si a infractiunii consumate.

a) Actele pregatitoare nu sunt incriminate ca forma a infractiunii. Totusi, datorita pericolului lor ridicat, unele activitati de pregatire in vederea falsificarii de monede sau de alte valori sunt pedepsite ca infractiune de sine statatoare, potrivit art. 285 C. pen. In acelasi timp, actele pregatitoare efectuate in vederea punerii in circulatie a monede­lor sau valorilor falsificate sunt incriminate autonom sub forma infractiunii derivate de detinere de valori falsificate in vederea punerii lor in circulatie. In felul acesta este asigurata reprimarea indirecta a actelor pregatitoare la infractiunea prevazuta in
art. 282 C. pen.[11]

b) Tentativa la toate cele trei infractiuni, indiferent daca sunt in varianta tip sau in una din cele doua variante asimilate se pedepseste conform ali­neatului ultim al art. 282 C. pen. si art. 21 C. pen.

In situatia infractiunii principale de falsificare exista tentativa atunci cand actiunea de contrafacere sau de alterare a fost intrerupta, pe parcursul executarii sale, din cauze independente de vointa faptuitorului sau, desi a fost dusa pana la capat, rezultatul nu s-a produs, nefiind obtinute monedele sau valorile falsificate dorite de faptuitor.

Daca rezultatul nu s-a produs datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor sau materialelor folosite in scopul falsificarii, va exista o tentativa improprie la infrac­tiunea principala prevazuta in art. 282 alin. (1) C. pen.

In cazul infractiunii derivate de punere in circulatie va exista tentativa atat in situatia in care actiunea faptuitorului a fost intrerupta atunci cand acesta incerca sa efectueze punerea in circulatie, precum si atunci cand autorul a incheiat activitatea de remitere a monedelor sau valorilor falsificate catre un tert de buna credinta deoa­rece acesta din urma, constatand ca valorile sunt false, nu le-a primit.

Cea de-a doua infractiune derivata imbraca forma tentativei atunci cand actiunea de primire pentru detinere a fost intrerupta din cauze independente de vointa faptuito­rului sau atunci cand, dupa ce s-a efectuat predarea, dobanditorul s-a aflat in posesia valorilor falsificate un interval de timp insuficient pentru a califica fapta sa ca fiind o detinere in acceptiunea art. 282 alin. (2) C. pen.

c) Consumarea infractiunii intervine atunci cand, dupa executarea actiunilor de falsificare, de punere in circulatie sau de detinere a valorilor falsificate in vederea punerii lor in circulatie, s-a produs urmarea imediata specifica faptelor incriminate in art. 282 C. pen.

d) Deoarece infractiunea de falsificare de monede sau de alte valori si infractiu­nea de punere in circulatie a monedelor sau valorilor falsificate imbraca, in cele mai multe cazuri, caracterul de infractiune continuata, iar detinerea de monede sau valori falsificate este invariabil o infractiune continua, in cazul executarii acestor actiuni exis­­ta si un moment al epuizarii care are loc o data cu incetarea ultimei actiuni (in ca­zul infractiunii continuate de falsificare sau de punere in circulatie) ori o data cu ince­ta­rea actiunii (in cazul infractiunii continue de detinere in vederea punerii in circu­latie)[12].

B. Modalitati. Fiecare dintre cele trei infractiuni (una principala si doua derivate) se prezinta sub forma unei modalitati normative simple si a cate doua modalitati norma­tive agravate. Circumstantele agravante, care sunt prin urmare comune, au in vedere capacitatea potentiala a actelor infractionale, in forma simpla, de a cauza o paguba importanta sistemului financiar sau o vatamare efectiva a sistemului financiar si intr-o masura considerabila.

Importanta pagubei pentru sistemul financiar se apreciaza de la caz la caz, in ra­port de prejudiciul imediat care s-a produs ori care s-ar fi putut produce, de efectele pe termen mediu sau lung pentru stabilitatea monetara interna si, nu in ultimul rand, se vor avea in vedere chiar implicatiile internationale ale activitatii infractionale.

Agravanta care se refera la o posibila paguba pentru sistemul financiar intervine si in cazul tentativei daca se constata ca, in eventualitatea consumarii faptei, aceasta ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar.

Infractiunea de falsificare de monede sau de alte valori, ca infractiune principala, precum si infractiunile derivate de punere in circulatie sau de detinere a monedelor sau valorilor falsificate sunt susceptibile de o multitudine de modalitati de fapt.

C. Sanctiuni. Falsificarea de monede sau de alte valori, in toate cele trei variante simple, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. De asemenea, tentativa la aceasta infractiune se pedepseste, potrivit prevederilor
art. 21 alin. (2) C. pen., cu inchisoarea intre 1 an si 6 luni si 6 ani.

In cazul primei variante agravate, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul cand s-a cauzat efectiv o paguba importanta sistemului financiar, inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drep­turi. Pentru tentativa opereaza aceleasi dispozitii ale art. 21 C. pen.

Monedele si valorile falsificate, puse in circulatie sau detinute in vederea punerii lor in circulatie vor fi supuse confiscarii speciale, ca masura de siguranta, potrivit
art. 118 lit. a) C. pen., deoarece sunt produse prin fapta prevazuta de legea penala[13].