|
Contrafacerea obiectului unei inventii
1. Continutul legal
Potrivit dispozitiei art. 299 C. pen., infractiunea consta in contrafacerea sau folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii.
Este cunoscut faptul ca ridicarea nivelului tehnic al productiei materiale si imbunatatirea calitatii produselor sunt indiscutabil legate de realizarea si aplicarea unor inventii. Totodata, inventiile constituie o posibilitate de afirmare a specialistilor si in acest sens, pe plan mondial inventia s-a impus ca una din formele intens solicitate pentru valorificarea rezultatelor cercetarii tehnico-stiintifice.
Aceste realitati justifica masurile de asigurare a unei protectii reale atat a inventiilor aflate in diferite stadii de realizare, cat mai ales a celor finalizate.
Pentru protejarea acestora, in afara masurilor practice care se iau chiar de catre inventatori sau de institutiile cu care s-au incheiat contracte de cercetare, un rol important il are si legislatia adoptata in acest domeniu, bazata pe realitatile existente in tara noastra si in concordanta cu prevederile conventiilor internationale in domeniu la care Romania este parte[1].
In anul 1991, in tara noastra a fost adoptata Legea nr. 64 prin care se stipuleaza ca "drepturile asupra inventiei sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin eliberarea unui titlu de protectie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci".
Protectia acestor drepturi se realizeaza si pe cale penala, prin incriminarea faptelor prevazute, in primul rand, in art. 299 C. pen.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale a caror existenta este asigurata prin apararea obiectului inventiei si prin aceasta, in mod implicit prin apararea intereselor personale (nepatrimoniale si patrimoniale) ale inventatorilor.
Ceea ce se ocroteste prin incriminarea faptei de contrafacere a obiectului unei inventii nu este produsul, procedeul nou care constituie obiectul inventiei ca atare, ci drepturile ce se nasc in legatura cu materializarea noilor idei ale inventatorilor. Deci prin aceasta infractiune se ocroteste dreptul de autor, ce apartine inventatorilor.
b) Obiectul material. Infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii, in cazul savarsirii prin actiunea de contrafacere, numai aparent are un obiect material, in realitate actiunea infractionala atenteaza la o valoare imateriala, si anume asupra drepturilor autorului in legatura cu obiectul inventiei. S-ar putea concepe si un obiect material reprezentat de materialele din care a fost confectionat obiectul contrafacut al inventiei.
In cazul savarsirii infractiunii prin actiunea de folosire fara drept a obiectului inventiei, obiectul material al acesteia este insusi obiectul inventiei[2].
B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica (cetatean roman sau strain). In aceasta calitate se poate afla atat o persoana particulara, cat si un functionar care ia cunostinta, prin natura atributiilor de serviciu, de inventia in cauza sau specialistii care lucreaza la transpunerea in practica a inventiei.
b) Subiect pasiv este in primul rand autorul inventiei, ale carui drepturi sunt lezate, iar in al doilea rand statul, ca titular principal al valorii esentiale care este economia nationala.
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii se poate realiza in mod alternativ prin actiunea de contrafacere sau de folosire fara drept a obiectului unei inventii.
Contrafacerea, ca modalitate normativa a acestei infractiuni, consta in fabricarea, crearea sau confectionarea unui obiect care imita obiectul brevetului de inventie.
Actiunea de folosire presupune intrebuintarea, utilizarea obiectului inventiei, indiferent daca obiectul folosit a fost contrafacut de altul sau de catre insusi autorul actiunii de folosire. De asemenea consideram ca actiunea de folosire se refera si la obiectul inventiei in original, asa cum a fost el confectionat de catre autor.
In plus trebuie indeplinita conditia ca folosirea sa se faca fara drept.
Actiunile
de contrafacere si de folosire fiind modalitati alternative, infractiunea
poate fi savarsita prin oricare dintre acestea. Pentru
existenta infractiunii, in textul
art. 299 C. pen. se cere ca actiunea de contrafacere sau folosire a
brevetului unei inventii sa se faca fara drept - adica fara o justificare
legala.
b) Urmarea imediata consta in savarsirea vreuneia din faptele incriminate si producerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru economia nationala.
c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savarsirea faptei.
B. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Nu prezinta relevanta daca faptuitorul a savarsit contrafacerea sau folosirea pentru uzul personal sau in vederea comercializarii obiectului contrafacut.
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Modalitati. Desi infractiunea este susceptibila a fi savarsita in toate formele imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.
Infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii se consuma cand a fost realizat in intregime obiectul contrafacut sau cand obiectul inventiei a fost intrebuintat fara drept de catre faptuitor. Asadar, in acest moment se creeaza si starea de pericol pentru progresul economic, precum si prejudicierea drepturilor si intereselor patrimoniale ale titularului brevetului de inventie ori ale titularului certificatului de inventator.
In ambele variante, infractiunea este susceptibila a fi savarsita in forma continuata si, deci, se va epuiza in momentul comiterii ultimului act de contrafacere sau intrebuintare.
B. Sanctiuni. Pentru aceasta infractiune, sanctiunea prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
[1] Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 1883 la care tara noastra a aderat prin Decretul nr. 427/1953; Conventia pentru organizarea si functionarea Organizatiei Mondiale a Proprietatii Industriale (OMPI) din 1967, ratificate de tara noastra prin Decretul nr. 1175/1968.
[2] I. Fodor si colab., op. cit., p. 517, vol. IV; Maria Coca Cozma, op. cit., p. 291.