|
|
|
VIATA POLITICA INTRE DOMOCRATIA LIBERALA SI REGIM AUTORIT
Catre sfarsitul veacului al XIX-lea si, mai ales, la inceputul celui urmator, pana in ajunul razboiului mondial, Europa a fost marcata mai mult de revendicarile economice ale maselor. Aceasta predominare a economicului in miscarile sociale arata ca in principalele state europene - avem in vedere Franta si Marea Britanie - revendicarile si aspiratiile cu caracter politic fusesera satisfacute in limitele esentiale. Votul universal era introdus in Franta si SUA dar numai pentru barbati. In Marea Britanie erau excluse de la sufragiu paturile sarace, servitorii si tinerii adulti care locuiau cu parinti. In nici unul din aceste state democratice femeile nu aveau drept de vot, cu exceptia catorva state americane. (9;72-73)
Democratia in aceste state a fost, in aceasta perioada, una liberala pentru ca a avut drept scop mentinerea si apararea libertatilor individuale cucerite in secolele XVII - XIX. Acesta se concretizeaza in:
- libertatea politica ce presupunea libertatea presei, intrunirilor, libertatea de constiinta, dreptul de a-si exprima in libertate opiniile, siguranta de a nu fi arestat fara motiv. Aceste libertati erau garantate de un sistem po;litic reprezentativ. (7;23)
- libertatea economica, fondata pe ideea ca economia se supune unor legi naturale si ca statul nu trebuie sa le perturbe prin interventii care ar risca sa le denatureze functionarea. Liberalismul economic proclama si apara doua postulate de baza: initiativa individuala si proprietatea privata. (8;193)
- libertatea sociala, strans legata de cea economica era fondata pe ideea ca statul nu trebuie sa intervina in raporturile dintre patroni si salariati, raporturile sociale se reglau printr-o armonie naturala.
In tarile in care revolutia industriala a putut sa se manifeste plenar si dezvoltarea economiei si progresul social s-au afirmat nivelul de instruire a populatiei a crescut inca a fost posibil ca aceasta sa-si faca propriile opinii si sa voteze. Votul universal si ideea democratica fiind expresia aspiratiei spre democratia parlamentara in tarile Europei Occidentale, Statele Unite si dominioanele britanice.(9;136-137)
Ideea democratica refuza disfunctiile, discriminarile, restrictiile pe care liberalii le justificau invocand lipsa de experienta, imposibilitatea aplicarii 'imediate' a principiilor, intr-un cuvant 'circumstantele'. Democratii din aceste tari afirmau ca un principiu ca sa fie aplicat nu era suficient ca el sa fie inscris in lege. Trebuia vegheat in aplicarea lui.
Forma concreta in care s-a manifestat regimul democrat liberal a fost diferit de la o tara la alta, functie de unele particularitati de evolutie culturala si spirituala. In Franta, Anglia si diminioanele britanice regimul a fost parlamentar. Puterea legislativa era expresia vointei celor care si-au trimis reprezentantii pentru a le satisface interesele. Harold Laski, cunoscut profesor al Universitatii din Londra, in primele decenii ale secXX, releva utilitatea unor alegeri periodice a celor chemati sa guverneze. Acesta afirma ca 'Un popor trebuie sa poata alege periodic pe cei ce ii guverneaza, pur si simplu fiindca nu exista alt mijloc pentru ca revendicarile sale sa fie luate in considerare. Este indispensabil ca puterea conferita astfel sa nu poata fi permanenta. Daca ar fi altfel cei ce care detine-o ar uita repede scopurile pentru care ea le-a fost conferita, si guvernul nu s-ar mai ocupa decat de buna stare a celor ce il exercita'.(9;138)
In statele Unite a triumfat principiul separatiei puterilor in stat. In afara catorva cazuri cu totul exceptionale puterea executiva si cea legislativa sunt lipsite de actiune una impotriva celeilalte. Puterea cu care este investita fiecare dintre ele era in mod automat echilibrata de celelalte doua. Fiecare parte are rolul de a controla excesele potentiale ale celorlalte. 'Documentele federaliste' scrise intre octombrie 1787 si mai 1788 au influentat opinia publica si mai ales oamenii politici in a actiona permanent asupra Constitutiei pentru a se aduce amendamente in sensul imbunatatirii functionarii puterilor in stat (l3;22-23;36-43).
Intr-un mare numar de tari ale lumii, conditiile pentru aparitia democratiei nu s-au realizat. Este cazul unor mari zone ale Africii si Asiei care se gaseau sub dominatie coloniala. Absenta oricarei suveranitati la aceste popoare a facut imposibila introducerea unor forme de organizare politica ce le-a permis participarea la gestionarea puterii politice.
De remarcat faptul ca intr-o mare parte a Europei de Est inclusiv in Romania desi institutiile regimului democratic erau prezente, functionarea acestuia era departe de standardele occidentale. Economia in aceste tari avea o structura arhaica fondata pe o agricultura traditionala si putin productiva. Societatea era dominata de o aristocratie funciara care domnea peste o masa de tarani anlfabeti. De subliniat si efortul facut de elitele politice si intelectuale din aceste tari de sincronizare a orientului european cu Occidentul. Lovinescu si-a pus tulburatoarea intrebare, care a framantat toate mintile romanesti ale epocii: 'cum este posibil ceva nou in 'periferie'?' Rezolvarea au gasit-o oamenii politici incepand cu .A.I.Cuza, Carol I,Bratienii etc. prin potrivirea ritmurilor noastre si de orientare a socitatii romanesti dupa ritmul si directia Occidentului (1;245-263).
In tarile cu traditie autoritara in care revolutia industriala a antrenat dezvoltarea sociala, parlamentele capata, la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul celui urmator, o tot mai mare importanta si este tot mai mult contestata autoritatea suveranilor.In Germania in cadrul Reichstag-ului ales prin vot universal, grupari tot mai numeroase au reclamat instaurarea unui veritabil regim parlamentar care sa puna capat autoritati totale de care se bucura imparatul in materie de putere executiva si sa fie introdusa raspunderea cancelarului in fata legislativului. La inceputul deceniului al doilea opozitia liberala a invins in alegeri blocul conservator care sustinea suprematia puterii imparatului. In l9l2 partidul social-democrat a devenit majoritar in parlament si in alianta cu alti mari adepti ai democratizarii -nationalii radicali, Centrul catolic, progresisti - a incercat impunerea unor reforme in acest sens (7;27).
O situatie, oarecum, similara se intalnea si in Imperiul austro-ungar. In zona industrializata - Cisleithania - liberalii au facut mari presiuni pentru impunerea unui regim parlamentar in sanul unui stat centralizat si birocratic. Acestia vor obtine unele revendicari cum a fost, de exemplu, proclamarea votului universal, in 1906, dar, ca si in Germania, imparatul nu a acceptat sa se mearga pana la introduce raspunderea guvernului in fata parlamentului. Acest lucru ar fi insemnat deposedarea imparatului de esenta puterii sale. In partea rurala a dublei monarhii, dominata de aristocratia maghiara, sistemul a ramas cel parlamentar aristocratic, mult indepartat de democratia liberala.
In Rusia lupta pentru reinnoirea sistemului politic a capatat forme dramatice, violente dupa moartea lui Alexandru al II-lea. Acesta a initiat o serie de masuri reformatoare dar urmasii acestuia, Alexandru al III-lea si Nicolae al II-lea, au restabilit o autocratie fara fisuri ce a contrastat puternic cu aspiratiile unor categorii sociale aparute in Rusia in urma industrializarii. Liberalii si sociali-democratii au aparut ca purtatori de cuvant ai celor care, pe fondul crizelor din anii 1901-1905, proclamarea libertatilor fundamentale si crearea unei Dume[1] alese. Istoricul Miliukov a mers si mai departe cerand un regim politic de tip Occidental.
Respingerea cererilor, pe
fondul crizei si a marilor nemultumiri a condus la revolutia din
1905. Aceasta a debutat pe 22 ianuarie 1905 prin masacrarea multimii din
Sankt-Petersburg care cerea in fata Palatului imperial 4 aeforme
(9;235). Aceasta actiune de forta a autoritatilor
imperiale a transformat Rusia intr-un 'vulcan gata sa
irumpa'. Pentru a stopa valul revolutionar Nicolae al II-lea,
sfatuit de ministrul sau, Witte, a decis sa dea Manifestul din
octombrie care a dat satisfactie celor care cereau reforme:
libertatile fundamentale au fost acordate si a fost aleasa
o noua Duma imperiala. Dupa inabusirea
insurectiei de
In Japonia spre deosebire de Rusia, monarhul si-a dat acordul asupra unor reforme politice de tip occidental in paralel cu dezvoltarea revolutiei industriale in tara. In 1882, Imparatul Mutsu-Hito a insarcinat pe contele Ito sa elaboreze un plan de Constitutie. Acesta a facut o calatorie de un an si jumatate in Europa unde a examinat diverse regimuri europene, oprindu-se asupra celui german. Constitutia elaborata, in 1889, dupa modelul cele prusace a permis constituirea unei Diete insa cu puteri reduse. Ea a constituit statul major al partidelor care compuneau Dieta. Cum aceste partide reprezentau, in fapt, marile familiii aristocratice, Japonia n-a putut sa devina o tara de democratie liberala.
Impactul revolutiei industriale asupra socialului nu numai in tarile Occidentale ci si in SUA a provocat aparitia unor grupuri sociale de nemultumiti. Acestia sub inriurirea ideilor si curentelor care dadeau importanta rationalismului, utopismului sianormalismului, vor fi suportul unor curente si partide politice radicale si sindicale.(4;17-36) Acestia considerau ca naufragiul universal nu era suficient pentru a rezolva problemele sociale. S-a observat ca exista o anumita contradictie intre liberalism si democratie. Constrangerile impuse pentru a se lasa libere mecanismele naturale in plan politic, economic si social au favorizati pe cei mai puternici si mai bogati, in dauna celor saraci slabi si mici care se trezeau striviti. In acest context, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator s-a produs un fenomen nou: intrarea maselor in jocul politic. Ele au incetat de a mai fi 'turmele inconstiente' de alta data care nu-si cunosteau interesele si nu erau in stare sa le apere. (6;188) In toate tarile industrializate s-au dezvoltat curente si partide politice sprijinite pe clasa de mijloc, pe lumea celor mici, dar si pe marea masa a lucratorilor industriali (2;20-23) In 1901, in Franta, radicalii s-au unit si au format partidul republican radical si partidul radical-socialist, care vor influenta scena politica si guvernarile pana la primul razboi mondial. In Marea Britanie aripa stanga a partidului liberal in frunte cu Lloyd George a castigat puterea in 1906 si a luat o serie de masuri in favoarea paturilor defavorizate. In SUA s-a dezvoltat un curent 'progresist' care a cunoscut un mare succes in categoriile mijlocii sau defavorizate - fermieri, unctionari, negri, femeile etc. - Presiunea acestora a determinat Administratia SUA sa ia unele masuri si sa adopte o serie de reforme, ca impozitul pe venit sau alegerea senatorilor prin vot universal. Spre deosebire de miscarea socialista, curentele si partidele politice enumerate mai sus n-au militat pentru inlaturarea democratiei liberale. Ele doreau ca statul sa intervina in domeniul economic si social si sa protejeze pe cei slabi. (9;188-189)
Miscarea socialista si mai ales radicalii din sanul ei, considerand ca sufragiul universal este o fictiune democratica a proclamat desfiintarea statului democrat liberal, prin intermediul revolutiei si al luptei de clasa, ca unic scop politic. (4;81) Pentru acest razboi social deschis radicalii socialisti aveau ca mijloace de actiune demonstratiile de strada, greva partiala sau totala. Ideea grevei generale a lansat-o F.Pellantier, in 1892, insa adevaratul teoretician a fost Georges Sorel, in lucrarea 'Reflexions sur la violence'. Aceasta lucrare a exercitat o influenta mare si asupra parintelui spiritual al bolsevismului rus V.I.Lenin. (4;83)
Numarul si influenta unor asemenea grupari si partide politice in tarile industrializate au fost insa mici. Secolul al XX-lea nu poate fi inteles, dupa cum afirma Eric Hobsbawon, fara cunoasterea rolului si locul acestora in societate. (5;94)
