|
|
|
Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in prima faza a regimului turco-fanariot
Instaurarea regimului turco-fanariot in Tara Romaneasca
si
Dupa esecul suferit la asediul Vienei, Turcia a fost nevoita sa paraseasca o serie de teritorii. Pentru a compensa pierderile suferite, Turcia a inasprit exploatarea Tarii Romanesti si a Moldovei. Domnii romani, insa, au raspuns acestei politici prin actiuni diplomatice si militare culminand cu alianta lui Dimitrie Cantemir cu Rusia - spre care inclina si Constantin Brancoveanu - si cu razboiul din 1711.
Viata economico-sociala
Si in aceasta perioada istorica productia s-a bazat in primul rand pe agricultura si cresterea vitelor. In paralel, asistam la dezvoltarea productiei simple de marfuri. Se extind exploatarile minere si creste numarul mestesugarilor la orase.
Totusi, dezvoltarea productiei, in toate domeniile, nu s-a putut realiza pe masura resurselor umane si materiale existente, datorita monopolului turcesc asupra comertului exterior. Produsele tarilor romane erau exportate numai in Turcia, la preturi mult inferioare celor ale pietei, iar uneori chiar fara plata. De aceea, monopolul turcesc a ajuns sa imbrace forma unui adevarat tribut in natura.
Statutul juridic al boierilor a cunoscut o serie de modificari. Calitatea de boier era recunoscuta de catre stat, prin acte administrative, in cadrul unei ierarhii nobiliare. Conditionarea recunoasterii titlului de noblete de indeplinirea unei slujbe in cadrul statului a dus la slabirea caracterului ereditar al boieriei. In acelasi timp, cea mai mare parte a imunitatilor feudale au fost desfiintate, mentinandu-se numai monoplolul asupra unor activitati comerciale si economice.
Boierii acapareaza pamanturile taranilor liberi si ingradesc dreptul la folosinta al rumanilor si vecinilor.
Domnii fanarioti au facilitat patrunderea in randul boierimii a unui numar mare de greci. Cu toate acestea, numarul boierilor romani in divanul tarii a ramas preponderent.
Taranii aserviti au ramas legati de pamant pana la jumatatea secolului al XVIII-lea. Situatia lor s-a inrautatit foarte mult datorita faptului ca obligatiile fata de boier nu erau precfizate, iar acestia din urma se dedau la abuzuri de tot felul.
Taranii liberi, dar fara pamant, care traiau pe mosiile boierilor, au ajuns si ei in stare de aservire.
Chiar si taranii liberi cu pamant au fost adusi in stare de dependenta.
Orasenii . Odata cu dezvoltarea si specializarea mestesugurilor si negotului, organizarea in bresle s-a generalizat si s-a consolidat.
Organele centrale ale statului
Domnul . Dupa instaurarea regimului turco-fanariot, sistemul alegerii si confirmariidomnului a fost inlocuit, in mod treptat, cu cel al numirii sale de catre Poarta.
Ca o expresie a dominatiei otomane, institutia domniei se transforma intr-un instrument destinat sa organizeze jefuirea sistematica a tarilor romane.
Domniile erau foarte scurte, deoarece numirea se face in schimbul unor mari sume de bani.
S-a instituit sistemul confirmarii domnului la cativa ani dupa numirea sa, confirmare conditionata de indeplinirea unor obligatii tot mai impunatoare pentru economia tarilor romane.
Divanul a luat locul vechiului Sfat domnesc. Competenta sa a fost restransa in mod radical, fata de faptul ca domnul nu se mai sprijinea pe factorii politici interni.
Dregatoriile s-au mentinut, dar numarul si importanta lor a crescut, in conditiile centralizarii tot mai accentuate a puterii.
Astfel, in Tara Romaneasca au fost create vornicia de sus si vornicia de jos, dupa modelul Moldovei a fost introdusa Bania.
Elementele noi in sistemul dregatorilor sunt date de o anumita delimitare a atributiilor, de specializarea functiilor si de introducerea remuneratiei slujbasilor.
Organizarea financiara
Sistemul fiscal a fost reorganizat si modernizat, in scopul jefuirii sistematice a tarilor romane.
Impozitele erau percepute de slujbasi platiti din fondurile care se constituiau, pe baza unor taxe suplimentare in Casa rasurilor.
Sitemul de impunere a fost unificat, astfel incat fiecare contribuabil trebuia sa plateasca o singura dare stabilita in tidula de bir. Darea, fixata la 1740 la 10 lei, trebuia platita in patru sferturi. Datorita abuzurilor administratiei si pretentiilor mereu sporite ale Turciei, sistemul nu s-a putut respectat, astfel incat peste trei decenii s-a ajuns la 12 sferuri. S-au introdus alaturi de vechile daroi si dari noi,
Obligatiile contribuabililor au crescut necontenit in masura cresterii tributului.
Un aspect nou al organizarii financiare a constat in separarea visteriei statului de camara domneasca.
Armata traditionala a fost desfiintata. S-au mentinut un numar de elemente ale vechilor contigente de calarasi, plaiesi, vanatori sau panduri sub comanda capitanilor de tinuturi sau judete. In locul vechilor slujitori militari s-au organizat formatii de jandarmi rurali, graniceri, paznici si slujitori de scaun, dpendenti de ispravnici.
Biserica este pusa sub controlul statului, prin intermediulunei epitropii. Ingradirea autonomiei bisericesti se reflecta si in limitarea drepturilor ei de jurisdictie. de asemenea, s-a dispus ca preotii sa fie recrutati dintre stiuntorii de carte.
Pe de alta parte, manastirile si preotii au fost scutiti de dari.
Organizarea administrativ-teritoriala
Pana la reforma administrativa a lui Constantin Mavrocordat (1740) conducerea pe plan local revenea fie marilor dregatori, fie slujbasilor acestora si se caracteriza prin confuzia de atributii. Dupa 1740, in fiecare judet ori tinut erau numiti cate doi ispravnici, care depindeau de marele vistiernic, dar se putea adresa direct domnului. Ei exercitau atributii de ordin administrativ, in primul rand fiscale, precum si judiciare. La nivelul judetelor, numai ispravnicii puteau judeca procesele, ceea ce reprezinta un progres in directia delimitarii activitatii organelor statului.
In
unele tinuturi din
In orase, conducerea a fost preluata treptat de reprezentanti ai domnului. ispravnicii judetelor si tinuturilor nu aveau dreptul de administrare asupra oraselor.
Organizarea satelor s-a mentinut in linii generale, la conducerea lor aflandu-se vornicii sau vatmanii.
