Cine sunt evreii - Primele mentiuni in spatiul romanesc, Evreii in societatea romaneasca in epoca fanariotilor

Cine sunt evreii

Oamenii de stiinta care s-au ocupat cu studierea izvoarelor privind istoria poporului evreu, au conchis unanim ca evreii au o vechime de peste 4000 de ani, fiind printre putinele popoare care au supravietuit de-a lungul mileniilor. Dar importanta istorica a acestui popor nu consista in primul rand in vechimea lui, ci mai degraba in faptul ca a dat omenirii o religie monoteista, cu un pronuntat caracter etic. Dumnezeul lor nu a fost un Dumnezeu al razboaielor ci un Dumnezeu al dreptatii. Monoteismul iudaic a marcat o transformare teologica radicala fata de idolatrie, cand oamenii credeau in zeitati, care chipurile actionau asupra tuturor evenimentelor din viata lor si le hotareau soarta. Monoteismul a insemnat credinta intr-un singur Dumnezeu invizibil care a inlocuit haosul creat de multitudinea zeitatilor, cu ordinea. Conform acestei religii oamenii reprezinta apogeul creatiei. Ei au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Asa cum Dumnezeu a introdus ordinea in natura, misiunea oamenilor este sa introneze ordinea in societate. Oamenii nu depind de capriciile zeilor, ei sunt inzestrati cu capacitatea libertatii vointei, ei pot decide intre bine si rau. Codul etic al religiei monoteiste a fost dat prin Decalog: cele zece porunci preluate atat de crestinism, cat si de mahomedanism - celelalte doua mari religii monoteiste.

Statul evreilor creat in jurul anului 1 000 i.e.n. s-a localizat pe pamantul Canaanului care se intindea intre Egipt si Babilon. Primul mare rege a fost psalmistul David; el a instalat capitala tarii la Ierusalim. Ulterior tara a fost cucerita mai intai de babilonieni, iar apoi de greci si in sec. I e.n. de romani. Aceasta ultima cucerire a dus la raspandirea evreilor in majoritatea statelor din Europa. In epoca moderna au emigrat si in America. Evreii au supravietuit timp de 2 000 de ani in conditii de diaspora, participand la dezvoltarea civilizatiei si culturii in tarile unde au trait.

Cu toate acestea au fost prigoniti si discriminati, de multe ori chiar ucisi. Caci intr-o lume in care crestinismul a fost considerat unica valoare spirituala ei au fost necrestini, iar in statele nationale in care autohtonismul era criteriul fidelitatii fata de patrie, ei erau pecetluiti drept straini si venetici. Tot atatea pretexte care au facut ca prigoana antievreiasca de-a lungul timpului sa imbrace uneori forme paroxistice.

Proclamarea statului Israel in anul 1948, dupa experienta tragica a Holocaustului din timpul celui de-al doilea razboi mondial, a inaugurat o noua epoca in istoria poporului evreu.

1. Primele mentiuni in spatiul romanesc

Cercetarile arheologice atesta prezente iudaice in Dacia - Romana incepand din secolul al II-lea e.n. Armata romana, venita sa cucereasca Dacia, includea o multitudine de etnii provenite din provinciile cucerite de Imperiu. Din randul acestora nu au lipsit nici iudeii. O dovedesc: antroponimele de pe unele inscriptii de la Sarmizegetusa; textele funerare iudaice descoperite la Orsova; monezile iudaice din anii 133 - 134, semnalate inca de B. P. Hasdeu1. Dar prezenta unor iudei pe teritoriul Daciei romane a fost un fenomen trecator.

Informatiile despre evrei in spatiul romanesc si in cele invecinate cu aceste teritorii reapar in secolele IX - XIII, cand sunt pomeniti in legatura cu transportarea unor produse la mari distante - de la Constantinopol spre Lipsca si in sens invers -. Aceasta este epoca in care s-au stabilit unele mici colectivitati evreiesti pe teritoriul Transilvaniei - aflata pe vremea aceea sub dominatie Ungara - si la sud de Dunare unde, in anul 1165, ii consemneaza invatatul calator evreu, Benjamin din Tudela, descriind raporturile bune dintre Vlahii sud - dunareni si comunitatile evreiesti din Bizant. Conform altor marturii in secolele al XIII-lea si al XIV-lea evreii practicau comertul intre Bizant, Rusia si Polonia, traversand Bulgaria si meleagurile dunarene.

In unele documente se mentioneaza existenta unui cartier evreiesc la Cetatea Alba ( Basarabia ) in secolul al XIV-lea.

Referiri la prezenta evreilor pe teritoriul tarilor nord - dunarene, in secolul al XV-lea, gasim si la N. Iorga care scria in istoria comertului romanesc ca: "singurii evreii bateau inca inainte de 1480 aceste drumuri, venind de-a dreptul din Constantinopol"

Doua informatii de epoca atesta contactele domnitorului Stefan cel Mare cu personalitati de origine evreiasca:

- o scrisoare din 1472 a lui Uzun Hasan, marele han al turcomanilor din Persia. Domnitorul Moldovei este anuntat de sosirea lui Isac Beg, medic si ambasador evreu pentru organizarea unei cruciade impotriva turcilor;3

- o scrisoare din 1504 anunta sosirea unui medic evreu din Crimeea, care "sa aline durerile domnului moldovean"4.

Dar prezentele evreiesti pana in secolul al XVI - lea au fost ocazionale.

Despre o continuitate evreiasca neintrerupta pe teritoriul Tarilor Romane se poate vorbi incepand cu secolul al XVI-lea.

Asezari stabile. Rolul comertului evreiesc in Tarile Romane ( Sec. XVI - XVII ).

Istoricul evreu dr. M. A. Halevy, bazandu-se atat pe izvoare primare cat si pe mentiunile unor carti de istorie, situeaza inceputul unui comert evreiesc important cu Tarile Romane pe la mijlocul secolului al XVI-lea, tot de atunci dateaza si continuitatea vietii comunitare evreiesti pe teritoriile Tarilor Romane. Un document din jurul anului 1550, din timpul primei domnii a lui Mircea Ciobanu in Tara Romaneasca, atesta existenta unei comunitati sefarde in Bucuresti5. Erau evrei expulzati din Spania si Portugalia, care practicand marele negot au ajuns sa se stabileasca in Bucuresti.

In legatura cu Moldova documentele pun in evidenta pentru aceasta perioada rolul evreilor in tranzitul diferitelor produse pe drumul moldovenesc intre Imperiul Otoman si Polonia. Contactele intre evrei si moldoveni sunt numeroase si variate. Evreii exporta din Moldova vite, peste, piei crude, ceara, vin de Cotnari si aduc in schimb postavuri lesesti, articole de galanterie si nu de putine ori bani, zloti, galbeni unguresti si italienesti de care tara avea atata nevoie.

La inceputul secolului al XVII-lea la Iasi se afla, de acum, un rabin renumit pe numele de Shlomo Ibn Arvay. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea se stabileste aici rabinul Nathan Hanover in timpul caruia se pun bazele primei sinagogi importante la Iasi6. Prezenta acestor personalitati rabinice demonstreaza existenta si in Capitala Moldovei a unei vieti comunitare constituite.

In documentele epocii este mentionat si un medic evreu,un anume Cohen ca unul dintre cele mai influente persoane de la curtea domnitorului Vasile Lupu7.

Din aceasta perioada dateaza si primele prevederi legislative referitoare la evrei. Ele cuprind restrictii precum cele din Cartea romaneasca de invatatura alcatuita in timpul domniei lui Vasile Lupu in Moldova. Conform acestei Pravile juramantul evreului nu avea valabilitate in fata tribunalului. El era iertat de pacatul de a fi evreu doar daca trecea la crestinism8. Prevederi similare sunt cuprinse si in Indreptarea legii din timpul lui Matei Basarab. Art. 24 stipula: "Nice eretic, nice ovreai nu marturiseste asupra crestinului"9.

3. Evreii in societatea romaneasca in epoca fanariotilor.

( Secolul al XVIII-lea inceputul secolului al XIX-lea )

In secolul al XVIII-lea a crescut considerabil ritmul de imigrare a evreilor in Tarile Romane. Fenomenul s-a aflat in stransa legatura cu directiile noi spre care s-a angajat societatea romaneasca. In acest context mesterii si negustorii evrei au contribuit la constituirea pietei interne; au avut un rol important in continuitatea si regularitatea schimbului, in fluxul permanent al marfurilor, in integrarea noului organism economic in cuprinsul pietei europene. Astfel, evreii au adus cu ei civilizatia negotului, a meseriilor si a capitalismului incipient atat de necesare societatii romanesti. Abraham jidovul aducea marfuri fine din Olanda; David argintarul era mesterul curtii domnesti si al multor boieri moldoveni; Hertel Marcovici este mentionat de Nicolae Iorga ca fiind fondatorul unei fabrici de sticla la Harlau10. La curtea domnitorului Constantin Brancoveanu, se afla si un spiter ( farmacist ) evreu pe numele Avram. La curtea domnitorului Constantin Mavrocordat il gasim pe medicul si intelectualul evreu Daniel de Fonseca11

Rolul si importanta populatiei evreiesti in societatea romaneasca sunt recunoscute de domnitori prin asigurarea unui statut juridic in virtutea caruia comunitatea evreiasca beneficia de libertatea cultului si de autoadministrare. Capii religiosi ai comunitatii - numiti in epoca - hahambasa - erau confirmati de domnitori si se bucurau de privilegii precum scutiri de dari, de taxe fiscale si vamale. Ei au avut prerogative de demnitar. In schimb hahambasa avea indatorirea nemijlocita fata de domnie "sa povatuiasca si chiverniseasca" in asa fel obstea incat "si vistieria sa se foloseasca de toata breasla jidoveasca"( denumire data in actele oficiale medievale comunitatii evreiesti ).

Populatia evreiasca a crescut numeric in secolul al XVIII-lea, in special in Moldova. Evreii au fost chemati sa impopuleze si sa reimpopuleze sate si sa intemeieze targuri. Imigrantii capatau terenuri pentru construirea de sinagogi, bai rituale si amenajarea de cimitire. Pentru o anumita perioada de timp ei erau scutiti de biruri. Foarte multe targusoare din Moldova au fost impopulate si reimpopulate cu evrei. Dar cu toate privilegiile acordate, cu toate ca evreii au muncit alaturi de ceilalti locuitori la ridicarea economica a principatelor, ei nu aveau drepturi egale cu autohtonii sau cu strainii de origine crestina. Numeroase masuri legislative interziceau evreilor sa fie proprietari de pamant sau de vii. Nici drept la luarea pamantului in arenda nu aveau. Legislatia care a stipulat clar ca evreii nu pot avea drepturi egale cu crestinii a fost Regulamentul Organic introdus in Tarile Romane in anii 1831 - 183

4. Implicarea evreilor in evenimentele istorice ale Romaniei moderne.

Revolutia din 1848.

Razboiul de Independenta din 1877 - 1878.

Noi masuri discriminatorii impotriva populatiei evreiesti

Secolul al XIX-lea inregistreaza o crestere a rolului evreilor in societatea romaneasca.

Aparitia in principate a unui numar considerabil de negustori evrei a coincis si cu dezvoltarea sistemului de credit, cu activitatile zarafilor si bancherilor evrei. In viziunea lui Virgil Madgearu, cunoscut savant in domeniul stiintelor economice, bancherii evrei erau primii soli ai capitalismului apusean in Tarile Romane. Savantul roman aprecia ca " Michael Daniel, Avraam Halfon, fratii Elias, Hilel Manoah, Iacob Marmoros s.a. sunt cei mai importanti dintre negustorii si imprumutatorii de bani, care vin in principatele noastre pana la 1848"1 Aportul negustorilor evrei la intensificarea relatiilor comerciale cu Occidentul a fost subliniat si de N. Iorga. El ii numea pe evreii care activau in acest domeniu "intermediari de capetenie"13. Iorga citeaza printre altele socotelile unor cheltuieli de nunta din Iasi din care rezultau urmatoarele: "stofele, atlasul, catifeaua se cer de la Leiba Grosul si Iancu Chiorul din Iasi, de la o [ jidoafca ] se iau giuvaerele, rochiile se iau de la Adam croitorul "14. Evreii au adus in Romania si imbracaminte pentru ostire si praf de pusca . O mare parte dintre locuitorii evrei din Iasi traiau din munca mainilor lor ca meseriasi. Cei mai multi erau sticlari, tamplari, tinichigii, croitori, pantofari, giuvaergii s.a. Dintr-o statistica ramasa din epoca rezulta ca la Iasi in anul 1808 au fost inregistrati 301 meseriasi evrei, practicand 49 de meserii. Cu timpul, insa se observa o concentrare a meseriilor , doar in cateva ramuri. In 1845, 288 meseriasi evrei practicau 11 meserii. Dupa anii 1820 - 1821 au fost inregistrati, 127 mestesugari din care 62 cu practicarea meseriilor15.

In aceasta etapa evreii incep sa participe si la evenimente politice. Insufletiti de prevederile Proclamatiei de la Islaz, care cerea "emanciparea israelitilor si drepturi pentru orice compatriot de alta credinta", un numar de intelectuali evrei s-au alaturat Revolutiei din 1848. Printre ei se aflau pictorii Barbu Iscovescu si Daniel Rosenthal, autorul renumitului tablou "Romania revolutionara". Daniel Rosenthal si-a sacrificat viata pentru cauza Revolutiei Romane. Unii bancheri evrei precum Hilel Manoach, Davicion Bally s.a., au acordat importante sume pentru sprijinirea revolutiei, participand efectiv la evenimentele revolutionare.

Documentele epocii releva participarea unor evrei la luptele impotriva turcilor pe Dealul Spirii; au fost printre ei gardisti, voluntari, au contribuit la colecta de bani si bunuri pentru sustinerea revolutiei.

Infrangerea revolutiei a impiedicat realizarea idealurilor de libertate ale pasoptistilor. Totusi, evreii au beneficiat dupa revolutie de unele drepturi civile: domnitorul A. I. Cuza care i-a numit "Romani de cult mozaic", a depus toate eforturile pentru a grabi emanciparea romanilor " de rit israelit".

Statutul evreilor din Romania se inrautateste in a doua jumatate a secolului al XIX-lea dupa adoptarea Constitutiei din 1866 care in art. 7 stipula ca "din randul strainilor numai crestinii pot dobandi cetatenia romana". In atari conditii evreii din Romania cu o vechime de secole pe teritoriul romanesc, fara alta supusenie sau cetatenie, au devenit apatrizi. Printr- o serie de legi si masuri discriminatorii se introduc restrictii pentru evrei in domeniul dreptului la proprietate, al practicarii diferitelor profesii, al invatamantului, s.a.

Totusi, in anii razboiului pentru cucerirea Independentei de stat a Romaniei ( 1877 - 1878 ) peste 1 000 de evrei s-au inrolat in armata luand parte activa la operatiuni militare pe campul de lupta.

In ordinul de zi cu ocazia luptelor de la 27, 30, 31 august si 6 septembrie 1877 semnat de Comandantul Armatei Active, general Cernat, au fost citati pentru merite deosebite, printre altii: sergentul Bercovici Florin si sublocotenentul Brociner Mauriciu.

Pentru sprijinirea materiala a razboiului s-au constituit in toata tara comitete de ajutorare evreiesti care au strans importante fonduri banesti si daruri in natura.

Un rol important a avut "Ambulanta Romano - Israelita Zion" creata din initiativa Societatii Israelite Zion din Bucuresti. Ambulanta, aflata sub conducerea medicului evreu, doctor Al. Cohen - Cociu, a fost pusa la dispozitia directa a serviciului sanitar militar, fiind prezenta pe campul de lupta in timpul bataliilor de la Plevna si Vidin.

In anul 1879, dupa razboiul de independenta, sub presiunea Congresului de pace de la Berlin, guvernul roman a fost obligat sa modifice art. 7 al Constitutiei din 1866. Conform noului articol 7 si locuitorii necrestini au putut dobandi cetatenia romana. Pe baza acestei modificari, pentru sprijinirea si participarea la razboiul de independenta au dobandit cetatenia romana 888 de evrei.

Noile prevederi legislative au creat posibilitatea ca evreii sa solicite individual dreptul la cetatenia romana. Cererile erau discutate in ambele Camere ale Parlamentului, adoptandu-se, pentru fiecare caz acceptat, o lege speciala. In perioada 1878 - 1912 doar aproximativ 1 % din locuitorii evrei au obtinut cetatenia romana.

Statutul general al evreilor a fost in continuare precar. Nu aveau acces liber la invatamant, la exercitarea meseriilor si a numitor profesiuni liberale.

5. Modernizarea vietii comunitare a evreimii din Romania

in a doua jumatate a secolului al XIX-lea

In secolul al XVIII-lea - si prima jumatate a secolului al XIX-lea viata comunitara si cultural - spirituala evreiasca s-a desfasurat in perimetrul sinagogii si in spiritul prescriptiilor cartilor sfinte evreiesti. Baietii evrei incepeau sa invete, sa citeasca si sa interpreteze textele sfinte de la varsta de 4 ani.

In aceasta epoca viata cultural spirituala evreiasca avea un caracter unilateral, strict religios. Se traia intr-un fel de gheto spiritual. Primele schimbari apar in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Contribuie la innoirea vietii evreiesti personalitati precum dr. Iuliu Barasch ( 1815 - 1863 ) si altii.

Printre semnele progresului sunt de mentionat: infiintarea scolilor israelito-romane in Bucuresti, Iasi si in alte orase unde copiii evrei pe langa limba ebraica, religia si istoria evreilor invata ( de la profesori romani ) limba romana, istoria si geografia Romaniei, limba germana s.a. In anul 1857 apare in Bucuresti ziarul Israelitul - Roman, scris in limbile romana si franceza cu scopul de a raspandi cunostinte despre cultura si istoria Romaniei printre evrei si cunostinte despre evrei printre romani. In 1867 se inaugureaza in Bucuresti, Templul Coral; simbol al spiritului modern si al luminismului evreiesc.

In 1876, la Iasi "La pomul Verde" s-a constituit, primul teatru evreiesc profesionist din lume sub directia lui Avram Goldfaden ( 1840 - 1908 ). Teatrul idis din Iasi a devenit o tribuna de raspandire a ideilor iluministe evreiesti punand bazele curentului progresist printre evreimea ieseana. Poetul M. Eminescu ( 1850 - 1889 ) a fost unul dintre primii cronicari dramatici ai teatrului, subliniind importanta acestei manifestari culturale de pionierat.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea apar zeci de ziare si reviste evreiesti in limba romana.

Se afirma o generatie de intelectuali evrei precum: M. Gaster, Lazar Saineanu, H. Tiktin, fratii Schwartzfeld, Adolf Stern si altii care sunt implicati atat in viata cultural - stiintifica romaneasca cat si in modernizarea vietii culturale evreiesti. Procesul de aculturatie, de integrare a evreilor in societatea romaneasca, devine tot mai evident.

6. Evreii in societatea romaneasca la sfarsitul secolului al XIX-lea

si inceputul secolului XX

Participarea la razboiul de reintregire a Romaniei ( 1916 - 1919 )

Conform recensamantului din 1899 in Romania traiau in jur de 290.000 de evrei rezidenti, in primul rand, in centrele urbane. Prin structura sa socio-profesionala populatia evreiasca a fost eminamente urbana. Datele statistice de la inceputul secolului XX sunt concludente cu privire la locul ocupat de evrei in ansamblul economiei romanesti. In anul 1913, 12, 2 % din toti salariatii din industrie erau evrei, iar dintre proprietarii de intreprinderi 14, 2 %, cam de peste 3 ori ponderea evreilor in populatia tarii; procentul in activitatile comerciale industriale si de transport a fost de 31, 3 % aproape de 7 ori mai mare decat ponderea populatiei evreiesti in totalul populatiei; in domeniul bancilor si asigurarilor sociale a fost de 70 %; in domeniul profesiunilor liberale practicate de evrei s-au aflat in "top" in primul rand medicina, medicina veterinara, stomatologia, s.a.

Relevand rolul elementului evreiesc in economia romaneasca, economistul Gh. Tasca sublinia contributia lui din punct de vedere calitativ, puterea sa dinamica, avand o pondere semnificativa in mica si marea burghezie a tarii, functie sociala de mare importanta in noua structura economica a statului modern.

Factori activi in dinamica societatii romanesti, evreii, s-au perceput ca evrei - romani; si-au insusit limba si cultura romaneasca, impletind armonios traditia si cultura lor iudaica cu spiritualitatea romaneasca, si-au asumat destinul istoric al poporului roman in sensul implicarii lor in marile evenimente ale acestei tari.

In acest sens este concludent si faptul ca desi in majoritate nu erau cetateni romani, totusi, au luptat in razboiul de reintregire a tarii ( 1916 - 1919 ) impreuna cu poporul roman pentru eliberarea provinciilor istorice aflate sub ocupatie straina. Un numar aproximativ de 23.000 de evrei au fost inrolati in armata romana, deci aproape 10 % din totalul populatiei evreiesti. Conform unor date publicate in Monitorul Oficial au cazut pe campul de lupta 882 de ostasi, 740 au fost raniti, 449 luati prizonieri si 3.043 disparuti. Pentru fapte de arme pe front au fost decorati 825 de soldati si ofiteri evrei16.

Astfel, evreii si-au adus contributia de sange la Marea Unire din 1918.

Evenimentul a fost salutat in presa evreiasca a timpului. Evreii au aderat la hotararile Consiliilor Nationale privind unirea cu Romania a Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, cu atat mai mult cu cat in actele unirii alaturi de eliberarea romanilor s-au promis drepturi egale si minoritarilor.

Conform motiunii adoptate de Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, care la 1 decembrie 1918 aproclamat Marea Unire: "Toate grupurile etnice din Ardeal vor fi respectate in credinta lor si in sentimentele lor nationale"17. Iuliu Maniu, Vasile Goldis si Ciceo Pop au facut declaratii speciale privind respectarea drepturilor evreilor. In semn de recunostinta pentru garantiile promise, Uniunea Evreilor Pamanteni a salutat cu urmatoarele cuvinte pe regele Ferdinand cu ocazia festivitatilor de incoronare a sa la Alba Iulia in 1922: "Jertfindu-se fara preget intru marirea Patriei, evreimea romana a putut avea multumirea ca sub glorioasa domnie a Majestatii Voastre sa se indrumeze spre dobandirea deplina a drepturilor cetatenesti"18.

7. Evreii din Romania in perioada interbelica

Marea Unire din 1918 a dus la cresterea populatiei Romaniei. Prin alipirea noilor provincii s-a triplat si numarul locuitorilor evrei. Conform cifrelor oficiale la inceputul secolului XX in Vechiul Regat traiau 230.000 de evrei, in Basarabia 267.000, in Bucovina 89.000 iar in Transilvania 181.340. Prin urmare, la cei circa 750.000 de evrei cati au fost inregistrati la recensamantul din anul 1930 s-a ajuns prin infaptuirea unirii din 1918.

Cresterea ponderii populatiei evreiesti in ansamblul populatiei din Romania interbelica si incetatenirea tuturor evreilor prin legi special adoptate in anul 1919 si consfintite prin art. 133 al Noii Constitutii din 1923, au favorizat implicarea fara rezerve a evreimiiin modernizarea societatii romanesti.

Potrivit datelor publicate in Enciclopedia Romaniei, in Romania interbelica evreii detineau 31, 14 % din totalul intreprinderilor industriale si comerciale. In acelasi timp multi evrei continuau sa fie meseriasi si muncitori, in unele zone ca in Maramures si Basarabia au fost si agricultori si crescatori de animal, in primul rand oieri. Se remarca, totodata, o orientare tot mai accentuata spre profesiuni intelectuale. In ajunul celui de-al II-lea razboi mondial din cei peste 8.000 de medici cati avea Romania de atunci, 000 erau evrei, peste 000 erau inregistrati in Asociatia Inginerilor Romani, in jur de 3. 000 in Baroul Avocatilor s.a.

In epoca interbelica evreii au participat la viata politica a tarii, la procesul de consolidare a statului national unitar roman, la dezvoltarea democratiei si pluralismului politic.

Numerosi scriitori, pictori, oameni de stiinta evrei s-au afirmat in cultura si stiinta romaneasca. Un romancier de renume a fost Felix Aderca ( 1891 - 1962 ), eseistul Eugen Relgis ( 1895 - 1985 ) a introdus conceptul de umanitarism in scrisul romanesc; M. Blecher ( 1909 - 1938 ) a ramas ca unul dintre cei mai originali romancieri ai timpului; Mihail Sebastian ( 1907 - 1945 ) ( Iosef Hechter ) ramane memorabil cu piesele lui de teatru, cu Jurnalul 1935 - 1944, un document zguduitor despre destinul intelectualului evreu in perioada Holocaustului. In domeniul artelor plastice au creat opere nemuritoare Iosif Iser, Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Victor Brauner, Margareta Sterian s.a.

Printre oamenii de stiinta s-au afirmat Lazar Edeleanu ( 1861 - 1941 ) in chimie, David Emmanuel ( 1854 - 1941 ), intemeietor al scolii matematicii moderne; matematicienii Solomon Marcus ( n. 1925 ), profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane; Simon Sanielevici (1870 - 1963 ), profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iasi, membru al Academiei Romane; lingvistii: Lazar Saineanu, Hariton Tiktin, Al. Graur s.a.

Contributiile evreiesti la dezvoltarea Romaniei moderne s-au bucurat de aprecierile unor personalitati de inalt prestigiu ale culturii romane.

Kogalniceanu a laudat " geniile produse de acest mic si imprastiat popor [ care ] a lucrat pentru binele omenirii in genere si si-a pus puterea intelectuala in serviciul tuturor cauzelor mari, tuturor chestiunilor care au interesat deopotriva pe toate natiunile in mijlocul carora aceste genii au trait si au lucrat".

N. Iorga despre care nu se poate spune nicidecum ca ii simpatiza pe evrei scria despre ei in termenii urmatori: "Astazi evreii reprezinta o parte din intelectualitatea epocii noastre si nu pot, pentru nici o consideratie, sa fie exclusi din viata societatilor omenesti".

Perpessicius apreciind lirica poetilor evrei i-a considerat "cu acelasi ochi si pe poetii romani si pe poetii evrei [ ] . Poezia romaneasca ii revendica cu egala dragoste", conchidea el. Gala Galaction sublinia simtamantul patriotic la evrei atunci cand arata ca "evreii, ca si noi, sunt deopotriva inclinati ca sa serveasca tara in care s-au nascut".

"Sunt filosemit" marturisea pictorul N. Tonitza - "fiindca vad in elementul evreiesc un stimulent si nu o primejdie". Generalul V. Rascanu si-a exprimat stima si iubirea fata de cetatenii evrei "intrucat au contribuit la marirea Patriei si si-au facut cu prisosinta datoria, soldatii evrei luptand in aprigele batalii cot la cot cu soldatii romani"19.

Dar recunoasterea contributiilor evreiesti la dezvoltarea societatii romanesti nu era unanima. In special, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se amplifica si in societatea romaneasca curentele antisemitismului modern, rasismul si xenofobia, cu formele paroxistice de la mijlocul secolului XX.

8. Nationalism si antisemitism in Romania

( Sfarsitul secolului al XIX - lea - inceputul secolului XX- )

In Romania radacinile curentului antisemit s-au impletit cu originile statului roman modern si cu aparitia traditiei culturale nationale care a insotit unirea principatelor, independenta si crearea Romaniei Mari20.

Este semnificativ in acest sens faptul ca generatia intelectualilor participanti la Revolutia Romana din 1848 si care in Proclamatia de la Islaz au cerut emanciparea israelitilor, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si-au abandonat vederile democratice privind acceptarea intrarii evreilor in societatea romaneasca.

In calitatea lor de exponenti ai curentului nationalist, i-au considerat pe evrei un pericol pentru statul si cultura romana, situandu-se pe pozitiile antisemitismului politic si cultural. Aceste conceptii au inceput sa se afirme cu deosebita vehementa in anii '60 - '70 ai secolului al XIX-lea cu ocazia adoptarii primei Constitutii moderne a Romaniei si a revizuirii ei in 1879.

Se poate afirma ca Ion Bratianu, Cezar Boliac si mai apoi Vasile Conta s.a., au fost printre cei care au elaborat retorica antisemitismului modern de calomnierea si culpabilizarea evreilor pe unicul motiv ca erau evrei. Teoria lui Vasile Conta despre asa zisa rasa evreiasca, incapabila de integrare in statul roman, strain si ostil statului roman, prin sangele care ii curge in vene, exprima substituirea principiilor libertatii si democratiei cu conceptul purismului etnic21.

In vederile lui Vasile Conta garantia democratiei si a consolidarii statului national se afla in omogenitatea rasiala a statului roman iar acest lucru se putea realiza numai prin eliminarea evreilor2 Teoria filozofului Vasile Conta crea astfel premisele doctrinare ale antisemitismului rasial in contextul societatii romanesti. Dar curentul antisemit nu s-a manifestat doar pe taramul vietii politice. El s-a exprimat si in creatiile literar - artistice ale unor scriitori precum Vasile Alexandri sau in scrierile lui Slavici s.a. Opera unor ganditori si istorici precum Bogdan - Petriceicu Hasdeu sau Nicolae Iorga continea nenumarate teze antisemite de calomniere a poporului evreu si a religiei iudaice.

Printre exponentii curentului antisemit din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se afla si Mihai Eminescu. Si pentru marele poet national prezenta evreilor in cadrul statului roman aparea ca un pericol pentru natiunea romana. "El nu intelegea ca evreilor sa li se dea drepturi in baza teoriei « om si om » si spune ca nu va face concesii ideilor veacului, ca va starui pe calea conservarii nationalitatii si tarii"23. Poate ca acesti mari intelectuali daca ar fi realizat ca teoriile lor vor constitui baza ideologica a faptelor criminale savarsite in secolul XX, mai ales in epoca Holocaustului, nu s-ar fi lasat cuprinsi de fantasmele antisemitismului si nationalismului extremist, infirmate de mersul istoriei. Caci diaspora evreiasca in statele europene si implicit in Romania nu numai ca nu a dus la disparitia natiunilor, cum se temea spre exemplu Eminescu pentru viitorul natiunii romane, ci dimpotriva, evreii peste tot unde se aflau s-au implicat in procesul de consolidare a statelor nationale, inclusiv in Romania. Conceptia despre comunitatea de sange ca o conditie a propasirii unei societati era anacronica in conditiile epocii moderne. Este relevant in acest sens punctul de vedere al sociologului roman, Petre Andrei, care scria urmatoarele in anul 1937: "Nu se poate face din comunitatea de sange o conditie a societatii moderne. Civilizatia este produsul contactului dintre oameni, iar migratia sociala este un factor de civilizatie, de schimbare a moravurilor"24

Dar atari pozitii lucide si altele asemanatoare nu au impiedicat procesul de acutizare a campaniei si a miscarilor antisemite in Romania interbelica, mai ales dupa instaurarea hitlerismului la putere in Germania. Principalii protagonisti ai antisemitismului interbelic au fost Partidul National Crestin in frunte cu A.C. Cuza si Octavian Goga si Garda de Fier in frunte cu C. Z. Codreanu. Antisemitismul lor a purtat atat amprenta antiiudaismului religios cat si al antisemitismului rasial. Au proferat cele mai abominabile acuzatii impotriva evreilor, considerandu-i rasa inferioara si periculoasa pentru societatea romaneasca. Au incitat la pogrom si au comis crime. A. C. Cuza a elaborat un program de actiune care preconiza izgonirea evreilor din Romania.

Antisemitismul lui Codreanu avea aproape toate trasaturile antisemitismului fanatic al lui Hitler. Pentru el evreul era incarnarea raului pe pamant. Dar cu ura lui antievreiasca el nu lovea doar in evrei ci si in romani. Codreanu acuza clasa politica din Romania ca a devenit "o jucarie in mana puterii iudaice", ca a vandut tara jidanilor. In viziunea lui Codreanu clasa politica romaneasca a fost deformata datorita jidanilor, structura rasiala daco - romana a romanilor a fost desfigurata de jidani creandu-se o cazatura morala in persoana politicianului roman. Toate aceste invective si altele de acest fel exprimau o depreciere de catre legionari a culturii si demnitatii romanesti. Caci in masura in care romanii s-ar fi lasat intr-adevar corupti de catre evrei, cum sustineau legionarii, atunci acest lucru ar fi fost vina romanilor si nu a evreilor. Codreanu ii considera pe politicienii romani tradatori, care trebuiau mai rau pedepsiti decat insisi dusmanii.

In aceasta miscare, opusa idealurilor democratice si libertatii individului, s-a implicat si un grup de tineri intelectuali din perioada interbelica in frunte cu Mircea Eliade, Emil Cioran si altii. Ei s-au afirmat ca adeptii unei societati romanesti etnocratice incompatibile cu prezenta elementului evreiesc. In optica lor evreul nu poate fi acceptat nu numai pentru ca este "strain" si de alta religie; el era identificat cu toate "viciile" politice (democratia, liberalism) sociale (coruptia, inegalitatea sociala, saracia) morale, culturale (cosmopolitism, influente straine nocive), si spirituale (rationalism, individualism, marxism) care chipurile au provocat criza profunda a societatii romanesti25.

In deceniul al patrulea al secolului trecut antisemitismul imbraca forme diferite. Pe langa diseminarea ideilor antisemite cu influenta directa asupra unor grupuri sociale, guvernarea Tatarescu adopta masuri legislative pentru limitarea drepturilor evreilor in exercitarea diferitelor profesiuni. Asociatiile profesionale trec la excluderea evreilor din randurile lor. Barourile elimina avocatii evrei. Toate aceste masuri se conjuga cu violente de strada. Studentii evrei de la facultatea de drept, de la medicina s.a. incaseaza zilnic batai si nu sunt lasati sa participe la cursuri. Incepe o adevarata campanie atat in Parlament cat si in presa pentru revizuirea cetateniei acordate evreilor prin prevederile constitutionale din 1923. Toate aceste evenimente au culminat cu ridicarea antisemitismului la rangul politicii de stat in perioada dictaturii regale si cu politica de exterminare fizica a evreilor in epoca Holocaustului.

9. Organizatiile evreiesti in apararea intereselor

vitale ale evreimii

O caracteristica a vietii evreiesti in conditiile diasporei este autoorganizarea; crearea diferitelor institutii cultuale, culturale, de invatamant, filantropice, de asistenta sociala si sanitara s.a. Astfel de organizatii institutionalizate au functionat si in cadrul societatii evreiesti din Romania interbelica, statutul lor juridic fiind recunoscut oficial. Ele au asigurat satisfacerea multiplelor nevoi ale evreimii pe taram cultual si cultural, social si sanitar, aparand interesele lor in fata manifestarilor antisemite. Organizatia principala a evreilor cu caracter religios si laic in acelasi timp a fost si este pana astazi comunitatea evreiasca cu o conducere bicefala laica si religioasa aleasa de membrii comunitatii. Comunitatea s-a creat si se creeaza in toate localitatile unde se afla evrei. In Romania interbelica comunitatile s-au constituit in uniuni comunitare pe baze teritoriale. Astfel functiona Uniunea Comunitatilor Evreiesti in Vechiul Regat, in Ardeal, in Basarabia si Bucovina. In 1936 Uniunile respective s-au constituit in Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania.

Printre personalitatile care s-au aflat in fruntea vietii comunitare sunt de mentionat: Iacob Ithac Niemirower (1872 - 1939), sef rabin al Cultului Mozaic din Romania in perioada 1922 - 1939, senator de drept in Parlamentul Romaniei; dr. Alexandru Safran (1901 - 2006), sef rabin al Cultului Mozaic (1940 - 1948); dr. Moses Rosen ( 1912 - 1994 ), sef rabin al Cultului Mozaic ( 1949 - 1994 ). Dintre conducatorii laici. personalitatea cea mai importanta a fost dr. Wilhelm Filderman ( 1882 - 1963 ), presedintele F.U.C.E. intre anii 1940-1941 si 1944-1947. In afara Institutiei comunitare un rol important in organizarea vietii evreiesti a avut Uniunea Evreilor Romani, creata in 1909 sub denumirea de Uniunea Evreilor Pamanteni. In 1923 dupa acordarea drepturilor cetatenesti, U.E.P. a luat titulatura de U.E.R. In 1930 s-a creat Partidul Evreiesc care a avut reprezentanti in Parlament. Inca din secolul al XIX-lea s-au creat numeroase organizatii sioniste care au militat pentru refacerea statului evreu si pentru organizarea emigrarii evreilor in Palestina. Printre institutiile cultural - educative este de mentionat in primul rand reteaua scolara. Atat in Bucuresti cat si in provincie au functionat scoli elementare, licee, scoli profesionale unde copii evrei au invatat dupa programa analitica a scolilor romanesti. Totusi o particularitate a scolilor evreiesti a constat in faptul ca aici s-au invatat si materii ca limba ebraica, religia si istoria evreilor.

In numeroase localitati au existat spitale evreiesti unde erau ingrijiti bolnavi evrei si crestini deopotriva. Organizatiile si institutiile evreiesti au publicat numeroase ziare si reviste in limbile romana, maghiara, germana, idis, cu multe informatii despre viata comunitara si cultural - spirituala a populatiei evreiesti din Romania. S-au publicat de asemenea brosuri si chiar carti in care au fost combatute manifestarile si tezele antisemite, demonstrandu-se ca antisemitismul nu este un curent ostil numai evreilor dar si romanilor. Se demonstra pe baza de fapte si documente legatura organica dintre antisemitism si antidemocratism.

Reteaua institutionala a evreimii era un factor important in asigurarea supravietuirii identitatii evreiesti in conditiile diasporei.