Statul medieval - viata feudala si oamenii, declinul bisericii catolice, cruciadele

STATUL MEDIEVAL

Introducere :

In vremurile noastre, cuvantul medieval este adesea folosit cu sensul de "barbar", acest lucru fiind consecinta aspectelor ce au caracterizat acele vremuri. Unii contemporani sunt de-a dreptul ingroziti de evenimentele petrecute atunci (razboaie, boli fara leac, ideile ereticilor, armate mercenare. Este paradoxal insa faptul ca acum, cu cinci secole mai tarziu, se intampla lucruri mai grave decat atunci.

In epoca medievala au fost puse bazele multor institutii moderne importante, dupa modelul carora s-au inspirat cele moderne, astazi fiind studiate multe din artele medievale. Concomitent, orasele contemporane fiind matricea, mai mult sau mai putin reusita, a oraselor medievale. Antitetic oraselor precedente lor, care erau in principal centre politice si religioase, cele medievale reprezentau importante centre comerciale, sustinute financiar de productie si schimb de marfuri. Acest lucru reprezinta o alta asemanare pentru secolele XX si XXI, marile banci si corporatii fiind "mostenitorul direct" al afacerilor medievale. Sistemul European modern este, de asemenea, intr-o anumita masura rezultatul evolutiei medievale. Chiar si ideea de nationalism ia amploare in aceasta epoca, prin curajul si dragostea de patrie demonstrate de Ioana D'Arc, in RAZBOIUL DE 100 DE ANI. De asemenea, ideea separarii bisericii de stat apare in epoca medievala ca model pentru multe tari din ziua de azi. Dupa reformele georgiene, conducatorii de stat nu au mai putut revendica drepturile lor asupra bisericii, dar au gasit ca statul insusi reprezinta o valoare fundamentala.

Epoca medievala a reprezentat o perioada in care o multitudine de etnii diferite (romanii, francii, vizigotii.) s-au luptat, au invatat unii de la altii, au muncit impreuna pentru a schimba cursul istoriei. Transformarile economice, politice, sociale si artistice suferite de epoca medievala au provocat raspunsuri creative positive.

In mai putine cuvinte, epoca medievala reprezinta o perioada de permanente schimbari, adaptari si inovatii.

VIATA FEUDALA SI OAMENII:

Majoritatea locuitorilor acelor timpuri isi duceau viata la sat, o viata modesta, acestia locuind in case de chirpici sau uneori lemn. Deci, principalul cadru de locuire in evul mediu era obstea sateasca. Principalele ocupatii practicate erau agricultura, pastoritul, viticultura, pescuitul, apicultura si mestesugurile casnice.Cresc recoltele prin imbunatatirea calitatii solului cu ajutorul asolamentelor bi si trienale, inhamarea si injugarea animalelor. Treptat infloresc targurile si orasele. Suzeranul era conducatorul suprem ce avea in serviciu nobili, pentru care lucrau taranii.Taranimea putea fi libera(razesi-Moldova, mosneni-Tara Romaneasca)sau dependenta(iobagi, rumani, vecini). Intreaga societate medievala se baza pe relatii si "multiple dependente reciproce"  sau interdependente.

Vasalul era nevoit sa depuna un juramant prin care ii promitea seniorului loialitatea. Taranii aveau anumite obligatii fata de stat care constau in achitarea unor taxe dintre care amintim capitatia, taxa de casatorie in afara domeniului, taxa de mana moarta (obligatii personale), claca, dijma, censul (reale), cele in schimbul utilizarii anumitor bunuri ce apartineau seniorului (suplimentare).

Taranii dependenti nu aveau drept de stramutare si munceau din greu pentru a-i oferi seniorului tot ceea ce acesta isi dorea, astfel multumindu-l. Atunci cand seniorul avea de platit taxe mari, taranii trebuiau sa munceasca de doua ori mai mult pentru a obtine o cantitate mare de produse pe care seniorul o putea vinde pe piata. Dupa legile existente in epoca medievala, taranii dependenti nu aveau nici un drept si practice nici macar nu isi apartineau lor insisi. Ei erau nevoiti sa urmeze in totalitate legile seniorului deoarece acesta conlucra cu Biserica. Nemultumirile taranilor in legatura cu conditia precara de viata a dus la numeroase rascoale: Jaqueria (1358), Wat Tyler (1381), Razboaiele husite (1418-1434), Bobalna (1437), a lui Gheorghe Doja (1514).

In epoca medievala, femeia nu juca un rol important in cadrul societatii, fiind in general supusa intretinerii casei. Femeile care faceau parte din categoria taranilor dependenti, erau nevoite pe langa aceste indeletniciri sa se ingrijeasca de curatenie si sa gateasca pentru senior. In ciuda acestui fapt, femeile din acele timpuri aveau voie sa participe si sa lupte in razboi si sa vaneze. Unele femei erau vrajitoare si erau condamnate la spanzuratoare sau la arderea pe rug. Alaturi de ele, multi oameni de stiinta au fost condamnati la moarte in acest mod pentru ideile lor inovatoare sau pentru descoperirile lor care atunci pareau ciudate sau imposibile.

RELIGIA :

In vremea evului mediu exista o singura religie si anume cea catolica, care isi elabora propriile legi si randuieli pentru a se asigura ca totul merge bine. Episcopi si arhiepiscopi luau parte la consiliile conducatorului si jucau un rol foarte important in guvern. Episcopii erau foarte bogati si erau considerati a fi nobili, lucru care nu se intampla si cu preotii care proveneau din familii simple, nu erau foarte bine educati si nu erau bogati.

Bisericile erau construite in principal in stil romanic, erau foarte inalte si aveau tavane arcuite cu bolte. Cand populatia a crescut in secolul al XII-lea, tavanele nu isi mai puteau tine propria greutate si multe s-au prabusit. Catedralele aveau nevoie de un timp indelungat de constructie, aproape un secol conform marimilor pe care le au.

DECLINUL BISERICII CATOLICE :

In perioada de sfarsit a evului mediu, au existat o serie de conflicte religioase, Biserica Catolica implicandu-se in luptele pentru monopolizarea puterii in stat impotriva regilor. La sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, Papa Bonifaciu VIII a intrat in conflict cu regii Angliei si Frantei. Acesta lupta impotriva impunerii taxelor pentru clerici si era impotriva dorintei regelui francez Philip IV de a incerca sa introduca un episcop francez in curtea regala. Regii devenisera insa atat de puternici incat pana in perioada de sfarsit a evului mediu, deja aveau putere asupra oricui se afla in interiorul granitelor domeniului sau.

In anul 1302, Philip IV a cerut o intrunire a celor trei mari clase sociale (nobili, clerici si oamenii simplii), intrunire care il sustinea regele si condamna papalitatea. Vazand ca duce un razboi de unul singur, Bonifaciu s-a retras. Multi au crezut ca papalitatea a devenit subordonata de Franta deoarece in acea vreme s-au succedat mai multi papi francezi, iar aceasta s-a mutat de la Roma la Avignon (1309 - 1378).

CRUCIADELE :

Cruciadele pot fi definite ca expeditii religioase ( "razboaie sfinte " ) organizate cu scopul de a cuceri Orientul Apropiat, la care putem spune ca au participat toate clasele sociale. Ele se bazeaza pe o ideologie crestina, avand ca scop eliberarea locurilor sfinte de sub stapanirea otomana. Una dintre cauzele cruciadelor o reprezinta situatia politica din Orient. Dupa ce Bagdadul a fost cucerit de turcii selgiucizi (1055), acestia au pus stapanire pe Siria si Palestina, care erau sub dominatie egipteana. Apoi, in 1070, turcii au cucerit si Ierusalimul. A luat nastere Emiratul de Damasc si alaturi de acesta, trei sultanate: Capadocia, Rum si Smirna, care erau o adevarata amenintare la adresa Bizantului. Prin urmare, papalitatea s-a vazut nevoita sa ia masuri pentru a-si mari spatiul de influenta, astfel nascandu-se cruciadele. Urban II a fost cel care a lansat dorinta de cruciada la conciliile din Piacenza si Clermont (1095).

Cruciadele au lasat in urma rani adanci, oameni morti, distrugerea bunurilor si asuprirea supusilor. Un mare lucru a fost, insa, fuziunea dintre cele doua civilizatii, si schimbul de cunostinte dintre acestea : Occidentul a deprins rafinamentul si luxul de la orientali, iar orientalii au capatat moravurile Occidentului. S-au dezvoltat relatiile comerciale dintre cele doua mari puteri, mai ales transporturile maritime, existand si o moneda de aur numita dinar. Apusul a dobandit arta industriei textile precum si noi culturi (orez, lamai, pepene, cais, portocal, fasole.) si sistemele de irigatie. Au patruns in Occident inovatii stiintifice de mare valoare in cadrul unor domenii extrem de importante: matematica, astronomia, medicina, geografia. Cultural, Orientul s-a imbogatit prin legende, povestiri si fabule (India, Persia), cea mai cunoscuta opera de acest gen fiind lucrarea " O mie si una de nopti ". In arhitectura, stilul oriental a lasat in urma adevarate capodopere: castelele Beaufort, Kerak, Ibelin (Franta), palatul Alcazar (Sevilla).

" MOARTEA NEAGRA":

Primita de unii precum un semn apocaliptic, marea ciuma ale caror semen au aparut din anul 1347, a avut ca victime un sfert din populatia globala de atunci. Boala numita atunci "Moartea Neagra" a provocat in randul oamenilor o stare de dezordine si dezorganizare generala, manifestate prin prisma sentimentului de teama produs de aceasta. Aceasta plaga a ajuns in Europa in octombrie 1347 prin intermediul a 12 corabii debarcate la Messina, port la Marea Neagra. Purtatorii insa nu erau oamenii ci sobolanii de pe vas, respective puricii adusi de acestia. Dupa ce sobolanii au murit in urma infestarii, puricii au cautat alte surse de hrana raspandindu-se in randul oamenilor. Un factor care a contribuit in mod concret la raspandirea bolii a fost mizeria ce inconjura unele orase, precum si aglomeratia. Numarul mortilor era atat de mare incat au fost sapate gropi comune.

Sursa de provenienta a acestei boli letale era Asia Centrala, ciuma extinzandu-se rapid in China de Est si India, apoi spre vest in Orientul Apropiat, Africa de Nord, si in sfarsit in Europa. Cele mai afectate regiuni au fost Scandinavia (care a ramas fara populatie) si Groenlanda. Ciuma a facut multe victime in randul preotilor, care aveau grija de bolnavi. Aceasta boala se manifesta sub trei aspecte: paest bibonica, pulmonara, si septicemica. Ciuma face victime si in zilele noastre, dar cifrele acestora sunt considerabil scazute.

MONARHIA ABSOLUTISTA

Sfarsitul crizei din secolele XIV- XV permite dezvoltarea economiei si revenirea la normal a vietii sociale. Probabil singurul care a avut de castigat de pe urma acestor masacre a fost monarhul, care isi consolideaza statutul de conducator si pozitia in stat. In timp ce in cadrul razboaielor vremii se cheltuiesc sume enorme pentru intretinerea armatelor, monarhul isi creaza o armata proprie, un cod de legi care ii aducea beneficii si percepe taxe de la locuitorii din raza sa de exercitare a puterii. Razboiul consolideaza spiritul patriotic al oamenilor si conduce la atasarea de anumite familii regale aflate la conducere. Dezbinarea nobilimii feudale existente candva in statul medieval este iminenta si apar noi tipuri de relatii sociale, de aceasta data implicand numai doua parti care profita din plin de pe urma acestui regim: regalitatea si burghezia. Termenul de burghez care candva desemna un simplu locuitor al "cetatii", apare acum ca o discriminare desemnand patura sociala bogata a societatii. Putem spune ca intre rege si burghezia apare o relatie de interdependenta, aceasta implicand insa si taranimea libera si aservita, respectand in continuare relatiile suzerano-vasalice. Pentru a trai in liniste si siguranta, burghezia platea anumite taxe, iar astfel regele era capabil sa conduca bine tara. Disparitia evidenta a Parlamentelor care nu isi mai gaseau locul in stat, ii da regelui libertatea de a lua singur decizii si de a decide soarta statului, putere nelimitata, guvernare arbitrara, autocrata numita DESPOTISM.

Pe cand in vestul continentului apar relatiile capitaliste, proprietatea privata, muncitori salariati, in estul Europei se consolideaza ideea de iobagie. Randamentul agricol este direct proportional cu randamentul muncitorilor care incearca sa obtina profit (vest), sau care nu sunt animati de dorinta de prosperitate (est). Apar manufacturi (sec XV), muncitori in ateliere, formarea breslelor (sec XIV) in cadrul carora intrau mai multe trepte profesionale: ucenici, calfe, muncitori calificati si mesteri - diviziunea muncii, lucruri care duc la prosperitatea economiei capitaliste. Exista acum negustori cu asociatii (ghilde, hanse, companii). Astfel economia capitalista se dovedeste a fi net superioara celei feudale. Orasul este mult mai deschis catre noutate, iar comertul ia amploare. Apar de asemenea banci si burse si implicit tranzactii, credituri, negocieri de care se bucura in special nobilii care avusesera de suferit de pe urma declinului rural. Urmasii burghezilor, ajutati de acestia cu sume de bani stranse de pe urma profiturilor afacerilor proprii, devin si ei burghezi, intrand in politica urbana. Burghezia cumpara domenii funciare astfel fiind innobilata. Celelalte parti ale nobilimi : cea de roaba si respectiv cea militara, ajung in acest stadiu fie prin transformarea in slujitori princiari, fie prin cea in cavaleri.

EUROPA CENTRALA SI DE EST

Europa Rasariteana se caracteriza prin feudalismul caracteristic si Bizantului si Peninsulei Balcanice, in care toata lumea se "inchina" unui singur conducator. In Europa Centrala acest sistem se destrama incetul cu incetul, bune exemple fiind Germania si Italia (ducatul Milano, Statul Papal, republicile Florenta si Venetia). Alte trei state importante ies invingatoare in lupta cu feudalismul: 1) Ungaria - ajutata de indemanarea domnitorului Matei Corvin, care il ajuta si pe Stefan cel Mare sa combata pericolul ca Moldova sa devina pasalac turcesc (toamna 1476) - atinge inalte cote economice, politice si militare, aceasta situatie fiind insa efemera, urmata de anarhia interna a carei cauza o va constitui lupta pentru influenta politica. 2) Polonia care reuseste sa iasa castigatoare in luptele cu teutonii in 1410-Grunwald si 1422-Marienburg in urma unirii cu Lituania (1382) avand la carma pe Iagelloni si astfel devenind o mare putere baltica 3) Rusia care reusind sa scape de subjugul in urma marii invazii mongole (1480), devine un stat centralizat ortodox sub domnia lui Ivan III.

Pe meleagurile romanesti, Moldova si Tara Romaneasca reusesc sa isi mentina independenta, evitand soarta statelor vecine dominate de otomani, datorita lui Iancu de Hunedoara care aduce aici noi domni. In 1456 il invinge pe Mehmed II la Beograd. Dupa moartea sa, alti domnitori de renume apara granitele tarii: Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Petru Rares, Mihai Viteazul.

In 29 mai 1453, Mehmed II intra in Constantinopol cucerindu-l. Acesta ii invinge si pe ungro-poloni la Varna (1444). Europa isi deschide orizontul catre o noua lume, catre noi pericole, catre o noua civilizatie.

DOMNIA SI SFATUL DOMNESC IN TARILE ROMANE

Dupa intemeiere, Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca, continua sa se dezvolte, urmasii directi ai intemeietorilor desavarsind organizarea institutionala si incurajand inflorirea economica. Institutia centrala in plan politic este domnia, care il are ca mare stapanitor pe domn, acesta avand atribute politice, economice si administrative. El era comandantul suprem al armatei si in plan administrativ, era ajutat de Sfatul Domnesc (initial alcatuit din toti marii boieri, apoi din dregatori ). Un alt organ politic era Marea Adunare a Tarii, convocata periodic, aceasta avand atributii elective si judecatoresti. Forta militara a tarilor noastre consta in Oastea cea mare a tarii (toate categoriile sociale) si sistemul de cetati fortificate. Pana in secolul XVI domnia in tarile romane este foarte puternica si autoritara, remarcandu-se doua mari dinastii: a BASARABILOR in Tara Romaneasca si a MUSATINILOR in Moldova.