|
|
|
Caderea lui Ceausescu in decembrie 1989
a insemnat o adevarata eliberare de sub jugul unui regim inuman. Dupa 22 decembrie numeroase declaratii si alte manifestari ale unor politicieni romani a subliniat necesitatea intelegerii cu nationalitatile, adevarata egalitate in drepturi pentru toti cetateni. Neindoelnic, aceasta a fost conceptia poporului roman, a majoritatii romanilor ardeleni. Conducerea de la Bucuresti insa a fost de alta parere. Ca de atatea ori in cursul istoriei, si acum a fost dirijata de sus dusmania impotriva nationalitatilor ─ deci in primul rand impotriva maghiarilor. Maghiarii din Targu Mures au fost atacati la 21 martie 1990 de tarani romani din Hodac si Ibanesti-Padure beti, indusi in eroare si dezinformati prin minciuni grosolane si sfruntate. Azi este deja un fapt cert ca toate acestea s-au intamplat cu cunostinta si chiar consimtamantul presedintelui Ion Iliescu. Raspunderea greveaza asupra noilor posesori ai puterii.
Continua si falsificarea istoriei. La descrierea caderii lui Ceausescu istoriografia omite cauza care a provocat rascoala si fara de care Ceausescu n-ar fi cazut. Astfel de exemplu, dintr-un manual aparut in 1995 (si retiparit in 1997; Cristescu 1997, 207) au fost omise urmatoarele fapte: la 24 iunie 1989 Tőkés László, preotul congregatiei reformate din Timisora, declara in televiziunea maghiara, ca maghiarii din Ardeal sunt expusi unei romanizari fortate si au ajuns in ultima etapa de pericol cultural. Dupa aceasta declaratie securitatea il observa continuu si este expus la tot felul de sicane. Se starneste insa si atentia opiniei politice mondiale. ─ 12 septembrie, Timisoara: este ucis Újvárosi Ernő, una dintre personalitatile proeminente ale confesiunii reformate din Timisoara ─ in mod indirect Tőkés este amenintat cu moartea. ─ 15 decembrie: securitatea vrea sa-l duca pe Tőkés din locuinta sa din Timisoara. Adunarea credinciosilor sai imprejmuie in masa cladirea. In cursul serii se alatura si romani multimii maghiare reformate. ─ 16 decembrie: mai multe mii de oameni din oras se alatura demonstrantilor. Pentru prima data se poate auzi scandand lozinca: "Jos Ceausescu! Libertate, Democratie!" ─ 17 decembrie: in zorii zilei securitatea il ridica pe Tőkés László si familia sa. Alta demonstratie cu o multime si mai numeroasa. Armata ii intampina pe demonstranti. Rafale de focuri toata dupamasa, pana tarziu, la miezul noptii ─ mai multe sute de morti si raniti. ─ 20 decembrie: se declara stare de urgenta, dar muncitorimea Timisorii din mai multe uzine iese pe strazi cu steaguri, din care a fost taiata stema comunista a tarii. Refuzand indepliniera ordinului, armata trece de partea multimii. ─ 22 decembrie, Bucuresti: La marea adunare convocata de Ceausescu, multimea intampina, in loc de aplauze, cu strigate amenintatoare pe conducator: "Timisoara! Timisoara!!"
Astfel a cazut Ceausescu, producandu-se in Romania, cu 23 ani mai tarziu, aproape exact aceleasi evenimente de destramare a modelului politic si economic al "socialismului existent", care au avut loc in octombrie 1956 in Ungaria.
