|
|
|
Dreptul in prima faza a regimului Turco-fanariot
Datorita accentuarii dominatiei otomane asupra tarilor Romane, evolutia dreptului in aceasta perioada nu a cunoscut momente semnificative intrucat domnii fanarioti (dupa 1713 in special) sunt numiti direct de Poarta si sunt asimilati pasilor cu 2 tuiuri din administratia otomana.
Durata medie a domniei era de 2 ani - 2 ani si jumatate si ca urmare, domnii nu au putut avea initiative legislative care sa influenteze evolutiile sistemu;ui de drept. Ei se comportau ca niste arendasi ai tarilor Romane, principala ocupatie fiind in domeniul fiscalitatii.
In acest context, noile pravile au o valoare normativa scazuta si aplicatii practice restranse.
Amintim ca exemplu Nomocanonul lui Gheorghe din Traezunt intocmit in limba greaca in anul 1730 in Tara Romaneasca din porunca domnului Nicolae Mavrocordat.
El cuprinde dreptul canonic.
Manualul de legi intocmit de marele paharnic Mihai Fotino din ordinul Domnului Stefan Racovita. acest manual are 3 volume si cuprinde atat drept laic, cat si canonic. Dispozitiile sale sunt sistematizate pe ramuri de drept si cuprindeau reglementari in domeniul comercial.
Aceasta pe fondul destramarii relatiilor de productie feudala si de afirmare a noilor relatii de productie de tip capitalist.
Influenta rusa se simte si in aceasta perioada prin traducerea si tiparirea in Tara Romaneasca a legiuirii imparatesei Ecaterina a II-a.
Izvoarele avute in vedere de autorul pravilelor elaborate in aceasta perioada:
bazilicalele (legiuirile imperiului Bizantin)
nomos / gheorghicos (legiuirea agrara bizantina)
sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares
hexabiblul lui Constantin Armenopol
Legea Tarii
Cel ami important element al dreptului in aceasta prima faza al regimului turco-fanariot il reprezinta insa reformele unuia dintre cei mai straluciti reprezentanti ai epocii - Constantin Mavrocordat.
Domnul Constantin Mavrocordat a fost personalitatea care a dominat prima perioada a regimului turco-fanariot, fiind o personalitate extrem de erudita, receptiva la ideile inovatoare ale absolutismului iluminat si care prin cele 10 domnii ale sale (6 in Tara Romaneasca si 4 in Moldova) totalizand 22 de ani de domnie, a marcat decisiv evolutia dreptului.
El a realizat o serie de reforme foarte importante in ambele principate, reforme ce vizau modernizarea statului.
Reformele intreprinse pana in 1740 au fost sistematizate printr-un asezamant dat in 1740, publicat si in strainatate in 1742 in "Mercure de France".
Aceste reforme sunt:
o reforma in domeniul organizarii Bisericii prin care preotii au fost scutiti de la plata darilor, insa a fost limitata dreptul de judecata al clerului si au fost create epitropiile manastiresti pentru administrarea averii manastirilor si prevenirea abuzurilor.
o reforma pe planul statutului juridic al boierilor. A fost adoptat un nou statut juridic al boierilor prin care calitatea de boier era acordata exclusiv pe baza slujbei indeplinite in cadrul aparatului de stat, fara a se lua in consideratie stapanirea asupra pamantului,
In al doilea rand boierii se impart in doua categorii:
1) boierii veriti ( marii dregatori si urmasii lor-"neamuri"). Acestia sunt scutitide plata darilor
2) boierii mazili -scutiti de plata unora dintre dari
o reforma pe planul organizarii administrativ-teritoriala in sensul eliminarii vechii conduceri ai judetelor si tinuturilor
Mavrocordat a eliminat aparatul stufos de conducere a unitatilor administrativ-teritoriale si a numit 2 ispavnici cu atributiuni administrative si jurisdictionale. Totodata, Mavrocordat a introdus pentru prima data in Tarile Romane sistemul remunerarii dregatorilor pentru slujbele lor, sens in care a fost creat un fond special destinat platii indemnizatiiilor "Casa rasurilor".
o reforma pe planul organizarii fiscale. Mavrocordat a suprimat unele dari si a comprimat toate celelalte dari in una: "sama obsteasca". Acest impozit unic era platibil in 4 sferturi, insa domnii care au urmat au marit numarul de sferturi la 12 sferturi, astfel triplandu-se impozitul.
Pe
plan social insa Mavrocordat a adoptat o politica reactionara. A introdus
taranii dependenti stramutati de pe mosie si a introdus in seama acestora noi
prestatii in munca, dar fara a se preciza cuantumul lor, ceea ce a generat
abuzuri din partea boierilor. Datorita acestui fapt intre 1741-1746, situatia
sociala a Tarilor Romane s-a agravat, si pe cale de consecinta si situatia
financiara datorita faptului ca fenomenul bejeniei
(fugii taranilor dependenti de pe mosii, in special la Sud de Dunare) a luat o
amploare nemaintalnita, ceea ce a dus la injumatatirea numarului birnicilor. Pe
cale de consecinta, veniturile statului erau amenintate. Atunci Constantin
Mavrocordat a realizat o reforma sociala,
prin care a desfiintat dependenta de tip feudal (
Prima reforma a fost realizata in Tara Romaneasca printr-un hrisov domnesc dat la 1 martie 1746. Potrivit acestuia, tarani dependenti fugiti care se intorceau erau scutiti de dari 6 luni, apoi trebuiau sa plateasca o dare in cuantum fix de 5 taleri impartita in 4 sferturi.
Aveau posibilitatea se se aseze pe orice mosie, aveau obligatia de a lucra pentru boieri doar 6 zile pe an si trebuiau sa dea un impozit in natura (dijma pentru recoltele semanate).
De asemenea, acestor tarani li se eliberau certificate de iertare de rumanie de divanul domnesc (care a inlocuit sfatul domnesc).
acest hrisov avea un viciu juridic: nu preciza data pana la care taranii fugiti de pe mosii urmau sa se intoarca pentru a beneficia de prevederile hrisovului.
In consecinta, acest hrisov a avut efect contrar celui scontat. A amplificat fenomenul de bejenie pentru a se putea intoarce si beneficia de prevederile hrisovului.
La 5 august 1746, Constantin Mavrocordat a dat un nou hrisov prin care se prevedea eliberarea tuturor taranilor dependenti in urmatorul fel: stapanii erau invitati sa-i elibereze fara plata. In caz contrar, taranii dependenti isi puteau rascumpara libertatea, platind 10 taleri.
In Moldova, Constantin Mavrocordat a realizat aceste reforme sociale printr-un hrisov dat la 1 iunie 1749 prin care a dispus eliberarea gratuita si neconditionata a vecinilor.
Prin reformele lui Constantin Mavrocordat, dependenta feudala a incetat in Tarile Romane si a incetat si dreptul de folosinta a taranilor asupra unei parti din mosiile boieresti pentru ca acel drept de folosinta avea o baza legala. Insa, taranii dependenti liberati au devenit tarani clacasi si au folosit in continuare parti din mosie, insa dreptul lor de folosinta era o baza conntractuala.
Aceste contracte prevedeau in schimbul dreptului de folosnta acordat de boieri, obligatia taranilor clacasi de a munci un numar de zile pentru stapanul mosiei. Data fiind discrepanta economica majora, acetea erau contracte de adeziune.
Pe fondul dezvoltarii relatiilor de productie de tip capitalist, boierii sunt interesati in sporirea productiei agricole, realizata prin mijloace extensive (sporirea cantitatii de munca), de aceea boierii erau interesati sa prevada in contracte un numar foarte mare de zile de munca. de asemenea taranul era legat de sat si nu il putea parasi decat daca si-a respectat obligatiile. In caz contrar, stapanulil putea aduce inapoi mano militari?
Reformele lui Constantin Mavrocordat au insemnat o modificare a statutului juridic al taranilor dependenti numai de iure, baza legala fiind inlocuita cu o baza contractuala, dar nu si o schimbare de facto.
De facto, situatia lor s-a inrautatit.
domnii urmatori au dat o serie de urbari (dispozitii domnesti) care plafonau numarul zilelor de claca.
Reformele lui Constantin mavrocordat nu au desfiintat cu totul starea de dependenta in tarile Romane. Au ramas 2 categorii sociale:
scutelnicii si
poslusnicii
care erau in stare de dependenta personala fata de boier. ei nu aveau obligatii fiscale fata de stat, ci fata de boier.
Scutelnicii erau cei care indeplineau in cadrul curtilor boieresti munci care necesitau o calificare.
Poslusnicii erau argatii curtilor boieresti, adica realizau servicii simple, care nu necesitau o calificare.
