Alexandru cel Bun

Alexandru cel Bun

Alexandru cel Bun, fiu al lui Roman I, a fost sprijinit in preluarea domniei de catre Mircea cel Batran. Acesta a devenit domn impotriva vointei regelui Vladislav Iagello, a feudalilor poloni si lituanieni si a lui Witold, mare cneaz al Lituaniei, var cu regele, care ar fi vrut sa inscauneze in Moldova pe Ivascu, fiul lui Petru Musat. Alexandru a depus juramant de credinta regelui Poloniei si lui Witold, la 25 martie 1400, la Brest in Polonia. Acesta a renuntat la Tara Sepenitului si la suma imprumutata de Vladislav Iagello de la Petru Musat.

Domn din aprilie 1400, Alexandru (supranumit cel Bun) va ingadui lui Mircea sa exercite mai multa vreme influenta sa asupra celeilalte domnii romanesti , din Moldova. Interventia sa pe langa Patriarhia din Constantinopol va fi hotaratoare pentru recunoasterea Mitropolitului Moldovei si asezarea acestuia la Suceava (26 iulie 1401) - expresie a independentei politice a romanilor de la rasarit de Carpati, dar si a colaborarii stranse intre cei doi domni.

Dupa model muntean, Alexandru va organiza structura administrativa a tarii, traditia atribuindu-i intemeierea dregatoriilor. In acest context, a fost fixat si hotarul dintre Moldova si Tara Romaneasca in zona Dunarii de Jos, unde se interfera autoritatea conducatorilor politici de la Suceava si Targoviste.

In virtutea unei traditii politice initiate de primii Musatini, Alexandru a incheiat o intelegere cu regele Poloniei, WI. Jagello, recunoscandu-i suzeranitatea (12 martie 1402). Aceasta optiune politica era menita sa contracareze pretentiile dominatoare ale Ungariei, sa intareasca unitatea antiotomana si sa stimuleze, prin privilegiile ce le-au fost date la inceputul secolului al XV-lea, bogatul comert de tranzit desfasurat prin Moldova de negustorii litoveni si craioveni. In 1403, Mircea cel Batran a reinnoit si el alianta cu Vladislav Iagello, prin intreventia domnului Moldovei. Se realiza atunci o tripla alianta intre aceste tari. Reinnoirea legaturilor cu Polonia s-au efectuat in anii:1404,1407,1411. In anul 1408, litovenilor li s-au acordat si un privilegiu comercial.

Alexandru cel Bun a trimis trupe in sprijinul regelui Iagello pentru marea confruntare cu ordinul teutonic, care desfasura actiuni agresive si de expansiune in zona Marii Baltice. In 1410, la Grünwald, acestia din urma, sprijiniti de regele maghiar Sigismund, sufereau, o grea infrangere.

In consecinta imediata, agravarea raporturilor dintre Ungaria si Polonia a determinat pe Alexandru sa reinnoiasca la Roman, la 25 mai 1411, tratatul sau cu Wladyslav Jagello. Cei doi se angajau sa se ajute reciproc, in cazul unui atac venit din partea "craiului unguresc". In cele din urma numeroasele complicatii politice si militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat sa inceapa negocieri cu regele Poloniei concretizate prin tratatul semnat la Lublau la 15 martie,1412. In schimbul promisiunii ca nu-i va mai sprijini pe teutoni, Sigismund dorea sa realizeze o intelegere cu privire la extinderea stapanirii sale asupra Valahiei si Moldovei. Rezistenta lui Iagello a condus la o solutie de compromis. In eventualitatea ca voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alaturat in lupta impotriva turcilor, tara sa ar fi fost impartita: nord-estul cu Suceava, Iasi si Cetatea Alba ar fi revenit regelui Poloniei, iar sud-vestul cu Romanul, Bacaul, Barladul si Chilia lui Sigismund, interesat sa ia in stapanire gurile Dunarii si sa-si asigure o legatura lesnicioasa cu comertul oriental.

Relatiile moldo-polone s-au concretizat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello in anul 1411 dar si la asediul cetatii Marienburg (1422) - 400 de calareti-arcasi. Aici, cronicarul polon Ion Diugosz, relateaza vitejia moldovenilor din lupta dar si faptul ca au invins o oaste mult mai numeroasa a teutonilor. Dupa infrangerea Ordinului teutonic armata moldoveana si-a indreptat fortele spre Dunare, spre a face fata primejdiei otomane.

In anul 1415, regele polon cu sotia sa au facut o vizita lui Alexandru cel Bun la Snyatin, iar in 1419, acesta se va casatori cu vara primara a regelui polon, Ringala.

In anul 1420, turcii se indreapta cu flota lor spre portul Cetatea Alba. Domnul a cerut ajutor, conform tratatului, lui Vladislav Iagello. Acesta a dispus sa fie ajutat de Witold si de comitatele de granita ale Poloniei, dar Alexandru a reusit sa respinga cu fortele lui proprii atacul sultanului si sa se intareasca la Cetatea Alba.

In 1422 a fost reconfirmat tratatul de la Lublau intre Sigismund si regele Poloniei. Regele Ungariei staruind cu acest prilej pentru impartirea Moldovei. Dar regele Poloniei s-a opus, in vreme ce Witold a fost de acord.

In 1426 regele Sigismund initie o intelegere cu Vladislav Iagello si cu Alexandru cel Bun in vederea organizarii unei cruciade impotriva turcilor.

Dupa 2 ani Sigismund se adreseaza din nou regelui Poloniei si lui Witold pentru sanctionarea Moldovei, insa este respins si de aceasta data de Iagello.

Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 in urma unei boli contractate in luptele dintre Polonia si Ungaria. In urma lui au ramas mai multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.