Spirala stravechi simbol carpato-dunarean

SPIRALA STRAVECHI SIMBOL CARPATO-DUNAREAN

Fara indoilala ca dintre  semnele si simbolurile nascocite de  locuitorii stravechi ai meleagurilor carpato-dunarene, spirala a fost printre primele aparute si totodata cel mai important simbol sacru, fapt ce i-a  asigurat o existenta multimilenara. Chiar daca in decursul celor peste 8 milenii de existenta continua dovedita  si, anterior acestora, de alte 9 milenii de prezenta presupusa, simbolistica spiralei a suferit  unele modificari, ea a ramas totusi simbolul principal pentru zeitatea suprema. Evident, odata cu crestinismul, simbolul sacru desavarsit devine  crucea Mantuitorului, iar spirala , prin sincretism, ramane  simbolul calatoriei  spre lumea de dincolo, materializata la romani prin lumanarea mortului si, dupa N.Ghinoiu (1999), sinonimele acesteia: toiagul, statu,privighetaoarea sau lumina, toate denumiri pentru o luma^nare speciala inrulata plan-spiral menita sa slujeasca  celui decedat in ritualul de terecere spre lumea de dincolo. Judecand dupa larga sa raspandire de astazi, spirala este un simbol universal, prezent aproape in toate culturile, insa daca tinem seama de vechimea  milenara si frecventa sa in sanctuarele si pe obiectele de cult din spatiul carpato-dunarean din neolitic, dar si din  epocile bronzului si fierului, devine evident ca spirala a aparut aici si reprezinta un simbol caracteristic acestui spatiu. In decursul timpului spirala a foere spiralica, evident fara nici o utilitate practica, dar tinand loc de scepotre si  semnificand aparitia sefilor  religiosi si poate chiar administrativi, deci un inceput de organizare teritoriala.

Revitalizarea spiralei la inceputul epocii bronzului ca simbol sacru s-a  facut printr-un transfer de sacralitate relativ simplu, intrucat regenerarea era atribut atat al Marii Zeite, cat si al  zeului Soare. Mai mult, se pare ca cultul Marii Zeite, desi secundar s-a pastrat prin sincretism pana  aproape de zilele noastre.

Relatia intre Soare si sarpe  la latitudinea  Romaniei nu era  greu de stabilit deoarece  in intervalul  dintre cele doua  echinoctii, de primavara si de toamna, cand caldura solara are putere maxima, serpii isi petrtec partea supraterana a ciclului lor vital, jumatatea cealalta fiind de hibernare subterana. De asemenea, este cunoscut faptul ca serpii, cu deosebire viperele incolacite in spirala, prefera locurile  insorite.

 Dupa Ghinoiu (1997)  calendarul popular  fixeaza cele doua 'zile ale sarpelui' de 17 martie, la Alexii si de 14 septembrie, de Ziua Crucii. Existenta in calendarul popular a zilelor sarpelui care marcheaza , prima revenirea lor pe  pamant, odata cu revitalizarea naturi ca urmare a crestrii timpului de mentinere a soarelui pe bolta celesta si cea de a doua coborarea serpilor sub pamant ca urmare a inceperii scurtarii zile si implicit a venirii anotimpului rece, constituie dovada ca  sarpele a simbolizat dintodeauna pe aceste meleaguri  regenerarea. Mai mult, pornind de la faptul ca la latitudinea Romaniei  constelatia Sarpelui apare pe cerul nocturn in luna martie si dispare in septembrie, adica exact in intervalul cand serpii sunt prezenti la suprafata  ne determina sa consideram ca aceasta a fost botezata pe meleaguri carpato-dunarene.

In epoca bronzului  mijlociu, in cultura  Garla Mare - Carna, cu dezvoltare in Oltenia si Banat, motivele spiralo-meandrice  recapata gloria din trecut, poate chiar o si depasesc prin splendidele realizari in ceramica ornata  cu cele mai frumoase  desene spiralice ce pot fi admirate, printre multe altele, la muzeul 'Portilor de Fier' din municipiul Drobeta-Turnu Severin.Acum apar urne  de incinerare cu  motive spiralice si asa numitele 'rochii clopot cu ornamente care, dupa C.Preda et al.,(1994) sunt aidoma celor ale 'portului popular romanesc din Banat indicand astfel o continuitate etnica multimilenara'. Aceasta concluzie este intarita si  de existenta  spiralelor de tip Garla  Mare- Carna  in cusaturile de pe camasile populare gorjenesti  unde  apar asociate  uneori  si cu meandrul.

Culturile bronzului mijlociu si tirziu, in special cultura Sighisoara- Wietenberg din Transilvania, dar si culturile Tei, din Muntenioa si  Otomani, din Banat  si parte din Transilvania  au utilizat din plin motivele  spiralo-meandrice. Marea diversitate  si perfectiunea realizarii motivelor spiralo-meandrice de pe vasele ceramice, podoabele, bijuteriile si armele  purtatorilorculturii Sighisoara i-au determinat pe  unii arhelogi sa sustina provenienta egeeana  a acestui nou reviriment al motivului spiralic. Fara a exclude importul unor vase grecesti  avem suficiente argumente sa aratam ca revirimentul motivelor spiralo- meandrice este strict autohton, iar importurile sunt accidentale, motivele foolosite de egeeni avand fara indoiala originea in spatiul carpato-dunarean, adevarata patrie a spiralei.

In epoca fierului spirala este frecventa in cultura Basarabi din Oltenia si mai putin in cultura Babadag din Dobrogea. Mai tarziu, cultura Ferigile  (400-300)  se caracterizeaza prin motive spiralice ireprosabil realizate, despre care Vl. Dumitrescu (1974) afirma: 'adevaratele motive decorative care se inscriu pe linia aceleiasi mari inclinatii spre abstractul geometric si spiralic, ca mai toata ornamentica ceramicii preistorice din Romania'. 

Importanta cultica a spiralei rezulta si din frecventa ei utilizare ca simbol atropaic pus pe manerele sabiilor, pe coifuri, scuturi topoare de razboi si altele asemenea, simboluri prezente atat in epoca bronzului, cat si mai tarziu, in epoca fierului si in primele secole ale erei crestine.

 In legatura cu caracterul atropaic al semnului spiralei retinem mentiunea lui V. Parvan (1926) 'Pentru La Tene-ul dacic, animalul clasic de aparare impotriva 'deochiului'  si a tuturor accidentelor demonice e sarpele; toate celelalte simbole de amulete vin numai in al doilea rand'. De altfel, dupa opinia noastra, insasi  stindardul dacic  reprezentat printr-un cap de lup pe un trup de sarpe, pare sa fi  avut  si un caracter atropaic.

 Tinand seama de patria de origine a spiralei si meandrului  putem presupune o serie de relatii intre popoarele din  aria carpato-dunareana si alte arii si popoare antice. Astfel, simboluri spiralice identice celor din culturile Vadastra (5200-4900) si Boian (5200- 4650) se intilnesc  in monumentele megalitice din Europa Occidentala din intrevalul 4200- 2000, precum si in insula Malta (3200-2200), peste tot motivele spiralice  fiind insotite de motive geometrice romburi, triunghiuri si cercuri pline, toate simboluri ale Marii Zeite. 

Este ciudat faptul ca de megalitii din  estul Europei nu  aminteste nimeni, ori Dimitrie Cantemir  in 'Descriptio Moldavie' pomeneste de existenta unui aliniament de megaliti pornind din Cheile Bacului si continuand spre est pana  spre Crimeia. Interesant ca exact spre vest de acest aliniament  se afla muntele Ceahlau, unul dintre muntii sfinti ai dacilor (v. Ticleanu et al.,1999). Bazati pe similitudinea de simboluri existente in neoliticul din Romania, dar si pe  fostul aliniament de menhire din estul  Romaniei, consideram ca atat civilizatia megalitilor din vestul Europei, cat si cea din  Malta aveau legaturi  cu aria carpato-dunareana. De altfel ideea nu este noua, neolitizarea Europei vestice, in special a Frantei septentrionale era, dupa G.Mansuelii ( 1978) si dupa multi altii (v.G. Gheorghe,1992) pornita de la Dunarea de Jos. G.Rachet (1977)  afirma ' Totusi fenomenul de neolitizare a Europei sepentrionale si occidentale se datoreste taranilor dunareni'.

 Misteriosii hicsosi, conducatorii Egiptului in timpul dinastiei a XIII-a (secolele XVII-XVI i.H.)  aveau unele sigilii  cu motive spiralice absolut identice cu cele pe care populatiile est caspice provenite si din massageti le mai utilizeaza si in zilele noastre  ca motive ornamentale pe covoare.  Mentionam ca  G. Rachet  (1997) presupune ca  erau o mixtura de popoare, dar condusi de nobili indo-europeni ceea ce pare mai apropae de adevar.

 Spirala dubla in forma de S apare pe scuturile dacilor figurati pe columna Traiana, ceea ce arata ca dupa  cel putin 6000 de ani de prezenta continua pe meleaguri carpato-dunarene, la inceputul erei crestine spirala inca mai era considerata sacra si utilizata ca simbol atropaic. N.  Savescu  (2000) atribuie acestui tip de spirala numele de 'spirala pelasga', denumire ce este mult mai indreptatita comparativ  cu cea de 'spirala celta ', sintagma utilizata de H. Hubert  (1983), fara a tine cont de faptul ca atunci cand se vorbeste prima data de celti in centrul Europei, spirala avea deja  5000 de ani de utilizare continua  in aria ei de geneza din  vestul  carpatilor Meridionali, acolo unde  traiau dacii, mostenitorii de drept ai spiralei. Faptul ca celtii foloseau si ei spirala cu scopuri atropaice  le tradeaza originea  carpatica de unde au plecat, probabil, in timpul epocii de tranzitie la epoca bronzului. In acest context se pot explica numeroasele apropieri dintre celti si daci puse pe seama influentei celtilor, in special  interzicerea scrisului, constructia cetatilor pe creste montane si multe altele. Desigur nu negam influente ulterioare pana la  razboiele  regelui dac Burebista care i-a alungat definitiv pe celti din centrul Europei.

 Alte popoare purtatoare de spirala dubla si de meandru  erau etruscii si romanii. Primii, aparuti peste populatiile pelasge  din Italia  erau purtatori ai spiralei duble pe care o puneau adesea pe  vasele de incinerare. Originea etruscilor a ramas deocamdata obscura, dar daca tinem seama  de  afirmatia lor (cf.Tacit) ca vin din Lydia si ca sunt purtatori ai spiralei este foarte posibil  ca originea lor initiala sa fi fost carpato-dunareana, asa cum era si originea  vecinilor lor din nord, locuitorii tarmului vestic al Asiei Minor, claditorii  Troiei.  In acest sens nu este exclus ca  acestia sa fi ajuns in Eturia  si prin nordul penisulei Italice. In ceea ce ii priveste pe romani  frecventa utilizare de catre acestia a meandrului, dar si a spiralei  poate fi inca un serios argument privind originea comuna cu carpato-dunarenii, dar este posibil ca aceste simboluri sa le fi luat de la etrusci  antecesorii lor pe meleagurile italice.

 Urmarind evolutia utilizarii simbolurilor spiralo-meandrice in timp si spatiu se  desprind mai multe concluzii:

1- Patria de origine a  spiralei si a meandrului  se circumscrie spatiului carpato-dunarean, mai precis ariei de contact dintre provinciile istorice  Banat, Oltenia si Transilvania, suprapusa geografic jumatatii vestice a Carpatilor Meridionali  si a subcarpatilor si munceilor ce par meterezele acestora  si totodata a ariei  recunoscute de toti cerectatorii ca fiind  'leaganul' dacilor,  in centrul careia se afla  cel mai important centru religios si administrativ al lor: Sarmisegetusa  Regia.

2-In aria de origine spirala si meandrul n-au disparut niciodata  timp de peste 8000 de ani dovediti, ele fiind utilizate si astazi de catre olteni, banateni si  mai ales de padureni (locuitorii Muntilor Poiana Rusca ) in motivele de pe covoare, haine de sarbatoare, incrustatii in lemn, chiar daca semnificatia  sacra a fost  uitata, si mai ales in lumanarea mortului, obicei practicat mai ales in Oltenia de Nord, unde apare fara indoiala ca  simbol atropaic.

3-In decursul celor peste 8000 de ani de existenta sigura  suprafata de ocurenta a spiralei  s-a largit, atingand un maxim in timpul culturii Cucuteni si ulterior in epocile bronzului mijlociu si tarziu si  a fierului, fiind probabil maxima in timpul regatului lui Burebista.

4-Persistenta  indelungata  a simbolului meandro-spiralic dovedeste, daca mai era nevoie,  continuitatea de locuire a  populatilor carpato-dunarene, fapt favorizat incontestabil si de relieful muntos, fiind stiut ca dacii se tineau lipiti de munti  dupa celebrul 'Dacii montibus inhaerent' a lui Annaeus L.Florus.  Aceasta persistenta isi gaseste explicatia  in scaralitatea simbolului  semnificandin primul rand regenerarea  si  energia vitala, atribute  apartinind atat  Marii Zeite, cat si zeului Soare, devenit zeu suprem odata cu epoca bronzului.

5-Indelungata existenta a spiralei mai dovedeste si formarea  timpurie pe teritoriul  carpato-dunarean a unui sistem religios bine inchegat, fapt demonstrat si de religiozitatea deosebita a dacilor  recunoscuti pentru aceasta in intreaga lume antica (v.V.Parvan,1926);

6-In fine, dar nu in ultimul rand, se dovedeste ca analiza simbolurilor sacre, in special a spiralei si meandrului permite  gasirea unor noi argumente pentru originea comuna a unor popoare antice cum sunt: pelasgii, dacii, tracii, grecii, hicsosii, etruscii, celtii si romanii.

In incheiere, dorim sa relevam cata dreptate a avut istoricul  si criticul de arta Gh.Oprescu  atunci cand remarca ' Romanul face sa aiba preferinta pentru ornamentul geometric. El evita reprezentarea naturii chiar sub forma stilizata. Acest stil ne-ar veni de la daci, strabunii nostri, care il detin , la randul lor, de la  predecesorii lor, oamenii pietrei cioplite si ai bronzului.

Importanta stramosilor nostri in contextul paleoliticului si neoliticului european a fost foarte bine exprimata de M.Eliade  cand afirma 'Romania n-a avut un ev mediu glorios, dar a avut o preistorie egala, daca nu superioara, neamurilor  din fruntea Europei  si creeatoare de cultura'.