|
|
|
ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA VARSTA PRESCOLARA
"Copilul - spunea marele pedagog elvetian Ed. Claparede - este o fiinta a carei principala trebuinta este jocul . aceasta trebuinta spre joc este ceva esential naturii sale. Trebuinta de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite sa impacam scoala cu viata, sa procuram copilului acele mobiluri de actiune care se considera de negasit in sala de grupa".
Jocurile didactice, organizate conform cerintelor psihologice invatarii, devin o metoda activa si eficienta de instruire si educare. "Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activitati alimentatia necesara si transformand realul in functie de multiple trebuinte ale eului. Iata de ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer sa li se furnizeze acestora un material ajutator pentru ca, jucandu-se, ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara aceasta, raman exterioare inteligentei copilului" - J. Piaget.
O contributie importanta la pregatirea copilului pentru scoala si-o aduc jocurile didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se stie ca mediul familial exercita o influenta cultural-educativa binefacatoare asupra dezvoltarii limbajului copilului si in mod deosebit, asupra dezvoltarii limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirma ca influentele exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt inca deosebit de variate. In consecinta, fie datorita acestor influente, fie datorita unor intarzieri sau defectiuni in vorbirea copiilor la intrarea lor in gradinita, diferentele semnalate in dezvoltarea limbajului sau a vocabularului acestora sunt inca deosebit de sesizabile. Aceste diferentieri accentuate se mentin pana la intrarea copilului in scoala, mai ales pentru cei ce nu frecventeaza zilnic gradinita. Ori, intre limbaj si gandire exista o interdependenta binecunoscuta. Aceste diferentieri in domeniul dezvoltarii limbajului situeaza copiii in pozitii diferite, sub aspectele deosebit de complexe ale activitatilor instructiv-educative. Una dintre sarcinile majore ale gradinitei instructiv-educative o constituie omogenizarea relativa a dezvoltarii limbajului copiilor, in asa fel incat la intrarea in scoala primara, sa posede notiunile strict necesare insusirii cunostintelor de baza prevazute de programa scolara.
Dezvoltarea limbajului se realizeaza atat in activitatile specifice dezvoltarii vorbirii, cat si in cadrul intregului program din gradinita.
Procesul de influentare asupra dezvoltarii limbajului copiilor incepe la grupa mica tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatile de pronuntie, vocabularul redus si alte particularitati psihice cum sunt: gandirea concreta, atentia instabila, memoria individuala.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizeaza in mod treptat, prin largirea relatiilor verbale cu cei din jur, in conditiile manifestarii de catre copii a curiozitatii de cunoastere a obiectelor, a insusirilor acestora, pe de o parte si a atitudinii interogative referitoare la originea si cauza unor fenomene, pe de alta parte. In intregul proces de cultivare a limbajului, atat in activitatile specifice, cat si in toate celelalte imprejurari se urmareste:
formarea deprinderilor de vorbire corecta (sub aspect fonetic, lexical, gramatical, coerenta si expresiva);
imbogatirea si activizarea limbajului si a gandirii, dezvoltarea limbajului monologat si dialogat, insusirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, in functie de particularitatile de varsta;
formarea deprinderii de exprimare adecvata a gandurilor, ceea ce contribuie la pregatirea lor pentru activitatea instructiv-educativa din scoala;
trecerea treptata de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe masura ce copilul depaseste limitele experientei senzoriale, insusirea treptata a structurii gramaticale a limbii materne in practica vorbirii, imbogatirea vocabularului in conditiile comunicarii continue cu persoanele din jur;
prevenirea si corectarea defectelor de pronuntie, in cadrul muncii individuale, cu grupuri mici de copii, precum si in cadrul activitatii de dezvoltare a limbajului cu intreaga grupa de copii.
Cel mai eficient mijloc de realizare a acestor sarcini il constituie jocul didactic. Jocurile didactice pot fi folosite atat pentru consolidarea si precizarea cunostintelor, cat si pentru verificarea si sistematizarea lor, pentru deprinderea unei pronuntii corecte, pentru imbogatirea sau consolidarea vocabularului, pentru formarea vorbirii corecte si coerente.
Jocurile didactice destinate dezvoltarii limbajului contribuie, in mare masura, la dezvoltarea acuitatii auditive a auzului fonematic. Ele solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant. Asemenea sarcini pot fi infaptuite prin jocurile: "Cine face?", "Ce se aude?", "De-a trenul", "Repeta ce spune", "Cu ce sunet incepe?" etc. In astfel de jocuri s-a introdus mai intai sunetele a caror pronuntie poate fi prelungita, cum este cazul vocalelor sau unele consoane ca: s, r, j, z, s. Aceste sunete au fost introduse in exclamatii ca: "Aaaa", "Uuuu", "Oooo" etc., fie prin onomatopee ca: sss, vajjjj, bazzzz, fassss etc.
Dezvoltarea auzului fonematic este strans legata, si de sarcina deosebit de importanta privind corectarea defectelor de vorbire, intrucat cauza principala a acestor defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic. In acest sens, jocurile enumerate pot aduce o contributie de seama nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare, ci si pentru corectarea pronuntiei defectuoasa acestora, solicitand copiilor audierea lor cu atentie si reproducerea lor corecta.
O alta sarcina pe care o indeplinesc jocurile didactice destinate dezvoltarii limbajului se refera la clarificarea si precizarea unor notiuni, sarcina ce se realizeaza concomitent cu cele care se refera la imbogatirea vocabularului si activizarea lui.6
Cum am mai spus, jocul antreneaza intens copilul in stimularea si exercitarea vorbirii in directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest efort. Astfel prin intermediul jocului didactic se fixeaza si se activizeaza vocabularul copiilor, se imbogateste pronuntia, se formeaza notiuni, se insusesc constructii gramaticale.
In scopul imbogatirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor, al educatoarelor (la grupele mici si mijlocii), apoi la grupa mare, nume de localitati importante din judet, din tara, ale unor forme de relief sau obiective socio-economice cunoscute de copii, numele tarii, ale unor personalitati istorice, se pot organiza si desfasura diverse jocuri didactice cum ar fi: "La cine s-a oprit jucaria?"(recunoasterea si denumirea membrilor grupei din care fac parte), "Familia mea" (numirea parintilor, fratilor, surorilor), "Unde s-a ascuns scrisoarea?" (denumirea corecta a adresei de acasa, de la gradinita, a unor muzee, magazine, orase etc).
Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate imbogatirii lexicului copiilor cu substantive comune ce denumesc: obiecte si fenomene percepute direct in natura inconjuratoare si in viata sociala, nume de obiecte necesare in viata si activitatea lor, principalele incaperi cu obiectele necesare, partile componente ale corpului, obiecte de igiena personala, imbracaminte, incaltaminte, alimente, mijloace de locomotie, anotimpurile si fenomenele specifice lor, animale domestice si salbatice, plante cunoscute si unele parti componente ale acestora, unele aspecte ale muncii, ale vietii sociale desfasurate de parintii lor.
La grupa mare se acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte comportamentale, sari afective, relatii sociale si notiuni cu un grad mai mare de generalizare, trasaturi de caracter, norme de comportare, sentimente etc.
De asemenea, la grupa mica se pot organiza jocuri didactice diverse prin care se urmareste:
identificarea si denumirea obiectului de imbracaminte, corespunzator actiunii efectuate de educatoare (jocul "Cu ce se imbraca papusa?"),
recunoasterea si denumirea corecta a partilor corpului omenesc, executarea unor actiuni specifice (jocul "Spune ce face papusa?"),
recunoasterea si denumirea unor obiecte de vesela, alegerea lor in raport de utilitate (jocul "Sa servim musafirii"),
recunoasterea si denumirea jucariilor (jocul "Sacul lui Mos Craciun"),
denumirea unor profesii, materiale, unelte, produse ale muncii (jocul "Stop"),
denumirea unor mijloace de transport si a mediului de deplasare (jocul "Cu ce plecam in vacanta?"),
denumirea unor fructe, legume, alimente (jocul "Ghiceste ce a cumparat vecina"),
denumirea diferitelor animale, a hranei lor (jocul "Cauta-ti hrana).
Toata cunostintele de limba sunt date intr-o organizare concentric - cantitativa, adaugandu-se pe niveluri de varsta, componente ale aceleiasi probleme abordate la grupele urmatoare, se reiau si se aprofundeaza intr-o prezentare concentric superioara, prin sporirea gradului de generalizare si abstractizare a cunostintelor, fiecare parte de vorbire este reluata si insotita de precizari si recomandari clare cu privire la cunostintele si jocurile care se recomanda, pe grupe de varsta.
Dar jocul didactic contribuie la imbogatirea lexicului copiilor prescolari si cu diferite adjective; la grupa mica accentul cade pe insusiri privind culoarea (rosu, galben, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mica); insusiri gustative (dulce, acru), olfactive, termice sau anumite calitati morale (lenes, harnic, mincinos).
La grupa mijlocie se are in vedere imbogatirea vocabularului cu adjective si adverbe care se refera la insusiri privind culoarea, raporturi dimensionale, raporturi cantitative, trasaturi de caracter, insusiri gustative, olfactive, termice.
La jocurile didactice, se are in vedere formarea deprinderii de a folosi corect gradele de comparatie pozitiv si comparativ ale adjectivelor, formuland propozitii scurte in urma sesizarii relatiilor ce se pot stabili intre doua obiecte "Cum este?".
Jocurile didactice ce se organizeaza la grupele mari si pregatitoare au sarcini didactice mai complicate:
recunoasterea si denumirea diferitelor culori si nuante, raportarea acestora la obiecte cunoscute ("Ce culoare se potriveste?"),
descoperirea numelui colegului dupa descrierea unor insusiri fizice si morale ("Recunoaste colegul de grupa"),
recunoasterea unor personaje din povestile cunoscute, precizand trasaturile fizice si morale ale acestora ("Recunoaste personajul").
Jocurile didactice contribuie din plin la imbogatirea lexicului sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte, al consolidarii si activizarii lor, sarcina deosebit de importanta la aceasta varsta a marilor acumulari. Se pot organiza diferite focuri care pot sa opereze cu diferite antonime, stiut faptul ca prescolarul isi precizeaza mai usor sensurile cuvintelor pe care le diferentiaza prin contrast "Raspunde repede si bine" (precizarea si activizarea vocabularului cu unele cuvinte - adjective - substantive - cu sens contrar, gasirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propozitii cu acestea).
Pentru precizarea sensului unor cuvinte - omonime, se pot desfasura diferite jocuri cum ar fi: "La televizor", (se denumesc obiectele expuse si se alcatuiesc propozitii cu ele: toc - broasca; cocos; catel; ochi etc.).
Imbogatirea vocabularului cu cuvinte sinonime se poate realiza cu mare eficienta tot prin intermediul jocului didactic: "Cum este?" (expunerea unor scurte povesti despre anumite animale cunoscute prin observarea directa, si din povesti, fabule, in care sa se foloseasca in fraze succesive diferite sinonime: vulpe hoata, sireata, vicleana, precizand sensul lipsit de sinceritate.
Stiind ca numarul sinonimelor ca si al cuvintelor polisemantice in limba romana este foarte mare si sunt mai greu sesizabile la varsta prescolara, este necesar un bogat material concret, intuitiv in desfasurarea unor astfel de jocuri didactice.
In ceea ce priveste folosirea corecta a pronumelui, la grupa mica sunt recomandate jocuri - exercitii destinate pronumelui personal si a celui de politete: "Cine a primit mingea?" (inlocuirea numelui colegului din grupa si al educatoarei cu pronumele personale si de politete).
La grupa mijlocie se adauga insusirea pronumelor posesive si a celor demonstrative. Jocul didactic "Cine ti-a dat jucaria?" contribuie la formarea deprinderii copiilor de a folosi corect diferitele pronume personale si demonstrative in functie de relatiile ce se stabilesc intre membrii jocului, acestia nu au voie sa foloseasca numele copilului care ofera jucarii, ci sa-l desemneze folosind pronumele personal sau demonstrativ corespunzator.
La grupa mare se completeaza pronumele demonstrativ "celalalt, cealalta" si se recomanda folosirea unor pronume relativ-interogative: care, cine ce si nehotarate: cineva, ceva, unul altul, fiecare, oricine. Acestea se pot insusi numai prin exercitii in cadrul jocurilor didactice ("Cine este?", "Cine sunt?").
Prin anumite jocuri didactice se urmareste imbogatirea vocabularului cu numerale cardinale si ordinale; la grupa mica se insusesc numeralele cardinale: unu, doi, trei si ordinale corespunzatoare: primul, al doilea, al treilea.
La grupele mare si pregatitoare copii se familiarizeaza si cu numeralele distributive: cate doi, cate zece, in cadrul jocurilor didactice utilizandu-se si versuri care au un accentuat caracter ludic, fiind atractive prin umorul lor, prin ritmicitate si muzicalitate.
Jocul didactic contribuie si la imbogatirea vocabularului cu cuvinte ce denumesc actiuni (verbe): la grupa mica accentul cade pe actiunile copilului in familie, pe strada, pe actiunile adultului si ale animalelor cunoscute. Astfel jocul didactic "Cine este si ce face?" pune accent pe activizarea vocabularului cu cuvinte ce denumesc fiinte cunoscute si actiunile acestora ("cainele latra, cainele roade un os, cainele musca, cainele fuge, sta la panda").
La grupa mijlocie se continua procesul de imbogatire si activizare a vocabularului copiilor cu verbe care denumesc atributii ale membrilor familiei, ale altor adulti, iar al grupa mare elementul de noutate este legat de denumirea efectelor unor fenomene ale naturii ("Gaseste cuvantul potrivit").
Se pot folosi exercitii-joc pentru precizarea intelesului unor antonime, sinonime si folosirea lor corecta in propozitii si fraze.
Anumite jocuri didactice contribuie la imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte - adverbe referitoare la locul unde se petrece actiunea, la timpul cand se desfasoara si la modul cum aceasta se realizeaza.
Exercitiile de vorbire rational dozate judicios imbinate cu elemente de joc, contribuie din plin la imbogatirea vocabularului, dar si la realizarea corecta a acordului intre diferite parti de vorbire, exprimarea corecta a gradelor de comparatie, folosirea corecta a timpului verbelor.
Jocul didactic contribuie atat la imbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui; cat si la insusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independentei in vorbire si stimularea creativitatii in exprimarea orala.
Deci, prin jocul didactic se asigura intelegerea, fixarea sau repetarea anumitor cunostinte in mod placut, fara ca interesul celor care comunica sa scada. Jocul se constituie ca activitate fundamentala la varsta prescolara. J. Piaget denumeste jocul ca fiind un anumit tip de activitate, inteleasa ca un exercitiu functional.
