|
|
|
Zona vulcanitelor neogene
Ca ultim act din cortegiul proceselor geotectonice care au dus la ridicarea edificiului muntos al Carpatilor Orientali se inscrie activitatea vulcanica neogena. De pe urma acesteia a aparut la partea interna a Carpatilor Orientali un sir de masive constituind lantul vulcanic Oas-Gutii-Calimani-Harghita (v. PI. III).
Activitatea vulcanica s-a desfasurat din Badenian pina spre sfirsitul Pliocenului, timp in care a cunoscut mai multe momente de paroxism alternind cu faze de calm.
Urmarind chimismul si alcatuirea petrografica a vulcanitelor, formele de zacamint, relatiile vulcanitelor cu formatiunile sedimentare care indica timpul de punere in loc, precum si morfostructura, se constata ca, in lungul lantului vulcanic, pe linga unele trasaturi comune, sint si unele deosebiri sensibile care duc la individualizarea unor sectoare cu anumite particularitati bine marcate.
Ca trasaturi comune intregului lant vulcanic se constata ca vulcanitele neogene sint predominant andezitice, insa se intilnesc toate speciile petrografice de la riolite pina la bazalte. In ceea ce priveste chimismul, vulcanitele neogene se incadreaza in rindul vulcanitelor calcoalcaline. Atit constitutia petrografica si chimismul vulcanitelor neogene, cit si evolutia in timp a magmelor conduc la concluzia ca vulcanismul neogen a fost generat de procese magmatogene declansate de subductia si consumul crustei predominant oceanice a unei zone de expansiune intracontinentala.
Ca particularitati care diferentiaza diversele sectoare ale lantului vulcanic Oas-Gutii-Calimani-Harghita se impun in primul rind - formele de zacamint. Astfel, spre deosebire de sectorul nord-vestic (Oas-Gutii) si sectorul sud-estic (Calimani-Harghita), care se caracterizeaza prin prezenta structurilor strato-vulcanice, intre ele se interpune un sector in care vulcanitele neogene se intilnesc exclusiv ca intruziuni subvulcanice. La rindul lor, cele doua sectoare (nord-vestic si sud-estic) prezinta trasaturi distinc- t tive. Astfel, in timp ce in sectorul nord-vestic vulcanitele debuteaza prin riolite si riodacite asociate depozitelor badeniene, si se continua prin dacite, andezite si andezite balzaltoide, asociate depozitelor sarmatiene si pliocene, in sectorul sud-estic suita venirilor de lave include, in principal, andezite si andezite bazaltoide de virsta pliocena.
Se mai poate adauga ca in timp ce in sectorul nord-vestic morfostruc-turile vulcanice au fost in mare parte distruse, in sectorul sud-estic acestea s-au conservat mult mai bine.
In lantul vulcanic de la interiorul Carpatilor Orientali se disting trei sectoare cu particularitati petrologice, vulcanologice si morfostructurale bine individualizate si anume: sectorul Oas-Gutii, sectorul Tibles-Birgau si sectorul Calimani-Harghita (v. PI. III).
1. Sectorul Oas-Gutii
Sectorul nord-vestic circumscrie o suprafata intinsa (fig. 53) in care, pe alocuri, se surprind relatiile normale dintre Vulcanita si depozitele sedimentare (fig. 54). Cercetarile intreprinse de D. Giusca, D. Radulescu, V. Manilici, M. Socolescu, M. Borcos, N. Gherasi, N. Stan, O. Edelstein si multi altii au stabilit ca imensa stiva de vulcanite ce alcatuieste acest sector este.rezultatul unei intense activitati vulcanice care s-a desfasurat, cu unele momente de calm, din Badenian pina spre sfirsitul Pliocenului.
Primele produse vulcanice sint rezultatul unei activitati vulcanice predominant explosiva si sint reprezentate printr-o formatiune vulcanogen-sedimentara constituita din tufuri si aglomerate cu caracter riolitic. Asemenea formatiuni se intilnesc in vecinatatea localitatii Orasu Nou si sint interstratificate in depozitele badeniene. Acestea ar corespunde unui prim ciclu vulcanic.
Au urmat veniri de andezite care stau evident peste riolite, intre acestea sint andezitele de Seini si andezitul de Sindileu puse in loc in Sarmatianul timpuriu.
Andezitele de Seini, in stare proaspata, sint andezitele piroxenice; apar insa ca o roca puternic transformata si mai totdeauna propilitizata, sericitizata sau piritizata; de aceste andezite sint legate importante mineralizatii polimetalice. Andezitele de Seini apar in partea sud-vestica a Muntilor Gutii (v. fig. 53), unde predomina curgerile de lava; in partea nordica a zonei de aflorare apar formatiuni vulcano-sedimentare care alterneaza si structuri subvulcanice.
Andezitul de Sindileu apare sub forma unor brecii de explozie si se cunoaste in partea central-vestica a Muntilor Gutii. Acesta se caracterizeaza prin abundenta fenocristalelor de plagioclaz prinse intr-o masa de culoare rosie sau rosie-cenusie.
In partea sudica a masivului pe suprafete foarte restrinse, se intilnesc dacite; au fost descrise dacitele de Ulmoasa, dacitele de Limpedea, dacitele de Danesti etc. Acestora li s-au adaugat lavele andezitice cuartifere, dintre care s-au descris: andezitele de Piscuiatu. andezitele de Colbu, andezitele de Suior si andezitele de Highisa (v. fig. 54). Asemenea produse au o larga raspindire la nord de Baia Mare si la nord-vest de Cavnic (v. fig. 53). Se considera ca au fost puse in loc in Sarmatianul tirziu. De punerea lor in loc este lagata o faza de matalogeneza preponderent aurifera.
O alta categorie de veniri de lave o constituie andezitele cu piroxeni si hornblenda din care s-au descris andezitele de Breze, andezitele de Firiza si andezitele de Jereapan. Acestea au avut un caracter predominant efuziv si se cunosc numeroase centre de eruptie. Andezitele cu piroxeni si hornblenda afloreaza pe arii intinse, incepind din valea Firiza spre est si se considera ca s-au pus in loc in Pliocenul timpuriu (Meotian-Pontian). Venirile de lave din Sarmatian pina in Pontian ar constitui al doilea ciclu vulcanic.
Ultimele manifestari vulcanice au avut loc in Pliocenul tirziu iar produsele respective acopera o mare parte din sectorul Oas-Gutii mascind vulcanitele anterioare; sint reprezentate prin andezite exclusiv piroxenice numai cu augit si hipersten sau continind si biotit. In partea de nord a Muntilor Gutii s-au descris andezitele de Mara si andezitele de Sapinta, iar in partea sudica se gasesc .andezitele de Ilba, andezitele de Ignis si andezitele dc; Gutii (cu biotit) etc. De obicei, aceste reci au caracter bazaltoid si apar sub forma de curgeri de lava; mai rar se intilnesc corpuri subvulcanice formate din microdiorite. Cu andezitele piroxenice, care ar reprezenta cel de al treilea ciclu vulcanic, se incheie activitatea vulcanica in sectorul Oas-Gutii. Separarea ciclurilor vulcanice pe criterii stratigrafice este i ii mare masura arbitrara data fiind imposibilitatea, cel putin pina acum, de a se stabili riguros cronologia proceselor vulcanice. De aceea, pe criterii pur petrografice, si luind in consideratie evolutia de la acid spre bazic, in ordinea punerii in loc a vulcanitelor, D. Radulescu si M. Borcos deosebesc trei cicluri de evolutie si anume: de la rio-i.lite la andezitele de Seini ar fi un prim ciclu, caracterizat printr-o puternica diferentiere; de la dacite prin andezite cuartifere la andezite cu piroxeni si hornblenda s-ar delimita un al doilea ciclu |.cu diferentiere moderata; un al treilea ciclu, lipsit de diferentiere, ar include 'masa andezitelor piroxenice.
Formatiunile piroclastice sint foarte dezvoltate si insotesc aproape toate ] tipurile de vulcanite amintite alternind cu curgeri de lava, incit releva
structuri stratovulcanie.
Sectorul Oas-Gutii a fost puternic erodat incit au putut fi identificate 'putine centre de emisie si aparate vulcanice. In partea nordica a regiunii au fost identificate caldera Mara si caldera Sapinta.
2. Sectorul Tibles-Birgau
Vulcanitele din acest sector au fost cercetate de M. Socolescu, R. Dimi--trescu, L. Pavelescu, Lidia Jude si altii. Spre deosebire de celelalte sectoare, vulcanitele din Muntii Tibles si Birgau, la care trebuie adaugat si corpul Toroiaga din Muntii Maramuresului, se prezinta sub forma de corpuri intruse in sisturi cristaline sau in depozite paleogene. Lipsesc curgerile de lave si produsele piroclastice.
Corpul din Muntele Tibles are forma unei cupole ce strabate depozite de virsta oligocena-eomiocena. Din acest corp, L. Pavelescu descrie andezite cu hornblenda si piroxeni, andezite piroxenice, andezite cuartifere si diorite.
Corpului intrusiv principal i se asociaza un sistem de apofize mai frecvente in partea de sud a masivului. Corpul din Tibles are o intinsa aureola de contact iar rocile prezinta largi zone de alteratie hidrotermala care au dat mineralizatii polimetalice.
Corpul din Muntele Hudin, situat la vest de Tibles, este constituit din riodacite in partea centrala, iar in zonele marginale se intilnesc aceleasi roci ca si in Tibles.
Corpul din Muntele Toroiaga se prezinta ca un masiv muntos cu altitudinea de 1939 m. Corpul central este insotit de numeroase apofize reprezentate prin silluri si dykuri de la citiva centimetri pina la zeci de metri grosime. Masivul Toroiaga este alcatuit din andezite amfibolice, andezite cu hornblenda si biotit, diorite amfibolice si dacite, dintre care primele formeaza cea mai mare parte a masivului. Dupa consolidarea corpului subvulcanic a avut loc o intensa activitate hidrotermala care a afectat atit corpul eruptiv, cit si masa inconjuratoare. Circulatia solutiilor hidrotermale pe fisuri a dat nastere la importante mineralizatii de sulfuri complexe exploatate la Baia Borsa.
In Muntii Birgau, se intilnesc corpuri subvulcanice in rindul carora, Lidia Jude a deosebit forme de lacolite, silluri, stokuri si dykuri, alcatuite din microdiorite, dacite si andezite.
Corpul intrusiv din virful Cornii, cel mai important ca dimensiuni din partea de nord a Muntilor Birgau, este situat intre Ilva Mare si Lunca Ilvei la sud si Valea Somesului la nord. Corpul este un lacolit intrus intr-un sinclinal de depozite oligocene. Acestui lacolit i se asociaza numeroase silluri, mai ales in partile de sud si vest. Petrografic, lacolitul Cornii este format in cea mai mare parte din microdiorite porfirice cu amfiboli, iar in zonele periferice din andezite cu amfiboli. Sillurile, reprezentind de fapt apofizele corpului lacolitic, sint alcatuite din andezite cu amfiboli si biotit. Se intilnesc de asemenea andezite bazaltoide.
Corpul din Magura Mica, situat la vest de precedentul, este apropiat ca dimensiuni si are o constitutie asemanatoare corpului din virful Cornii.
Corpul din Magura Sturzilor, situat tot pe Valea Ilvei la vest de Magura Mica, este format din dacite fiind intrus in depozite oligocene. La extremitatea estica a acestuia se intilnesc filoane de andezit bazaltoid.
Corpul dintre Singiorz-Bai si Poiana Ilvei ocupa pozitia cea mai vestica din partea de nord a Muntilor Birgau. Acesta este insotit de numeroase silluri. In cea mai mare parte, corpul subvulcanic este alcatuit din dacite; numai in foarte putine silluri se intilnesc andezite cu amfiboli. Pe alocuri se intilnesc dacite caolinizate, iar caolinizarea este adesea insotita de piritizare.
In afara de corpurile subvulcanice mentionate, in partea de nord a Muntilor Birgau se mai intilnesc si alte corpuri de dimensiuni mai mici: corpul din Magura Rodnei, corpul din Magura Porcului etc.
Corpul din Muntele Heniu reprezinta cea mai importanta masa vulcanica din partea centrala a Muntilor Birgau. Situat la nord de localitatea Prundu Birgaului, are o altitudine de 1 612 m. Vulcanitele se prezintamai ales sub forma de silluri insinuate in depozite oligocene. In ceea ce priveste compozitia petrografica, in partea centrala apar diorite piroxenice, iar in partile marginale, spre nord si spre sud, unde sillurile sint foarte numeroase, acestea sint alcatuite din andezite cu piroxeni.
Corpul din Dealul Miroslava este situat la nord de satul Muresenii Birgaului si este insinuat in depozite oligocene, in lungul unei dislocatii ce urmareste axa unui anticlinal; este format din andezite cu hornblenda si piroxeni.
In partea estica a Muntilor Birgau se gasesc mai multe corpuri subvulcanice, de dimensiuni modeste, in alcatuirea carora intra mai ales andezite cu hornblenda si andezite bazaltoide (andezite de Dorna). Acestea sint considerate a fi mai noi decit celelalte corpuri subvulcanice. Asemenea corpuri apar in Obcina Maguricii, in Bitca Pripor, in Dealul Praja etc.
3. Sectorul Calimani-Harghita
Sectorul sud-estic al lantului vulcanic este cuprins intre Bistrita Birgaului la nord si Valea Oltului la sud si cuprinde masivele muntoase Calimani, Gurghiu si Harghita. Una din caracteristicile acestui sector este data de faptul ca eroziunea nu a afectat profund suprastructura vulcanica incit, aceasta s-a pastrat in mare parte fiind foarte evidente aparatele vulcanice care ies in relief.
Vulcanii au fost de tip mixt (stratovulcani) alcatuiti din curgeri de lava ce alterneaza cu piroclastite. In afara de curgeri de lave si piroclastite, se intilnesc si corpuri intrusive reprezentate prin dykuri, silluri, domuri, la-colite etc.
Rocile efuzive sint reprezentate mai ales prin diverse tipuri de andezite (fig. 55): andezite cu amfiboli, andezite cu amfiboli si piroxeni, andezite cu piroxeni si amfiboli, andezite cu piroxeni si andezite bazaltoide. Fiecare din acestea se prezinta sub diverse varietati care au fost descrise sub denumiri locale.
In desfasurarea activitatii vulcanice din sectorul sud-estic, D. Radulescu et al. au distins doua etape, carora, in structura actuala, le corespunde doua entitati structurale bine distincte. Astfel, se distinge o prima etapa a activitatii vulcanice predominant explosiva careia ii corespunde, in structura actuala, o formatiune vulcanogen-sedimentara constituind infrastructura, si o a doua etapa, predominant efuziva, careia ii corespunde, in structura actuala, stratovulcan i i care constituie suprastructura.
Cele trei masive constituente ale sectorului sud-estic prezinta la rindul lor anumite particularitati, insa neesentiale.
Structura Muntilor Calimani. La alcatuirea Muntilor Calimani participa atit produsele primei etape vulcanice, care de fapt acopera cea mai mare parte a masivului, cit si formatiunile stratovulcanice generate de cea de a doua etapa a activitatii vulcanice.
Formatiunea vulcanogen-sedimentara este alcatuita din material piro-clastic acumulat subaerian sau subacvatic, in alternanta cu material teri-gen. Materialul piroclastic este reprezentat prin microbrecii, aglomerate, cinerite si tufuri prinse intr-o masa de natura vulcanica. Elementele constitutive sint alcatuite din andezite cu amfiboli si piroxeni, andezite cu piroxeni si foarte rar andezite bazaltoide. Depozitele terigene sint reprezentate prin conglomerate, gresii si nisipuri andezitice adesea continind resturi de plante. Acestea an provenit din erodarea rocilor vulcanice in perioadele de calm.
Grosimea intregii formatiuni vulcano-sedimentare din Muntii Calimani variaza intre 100 si 500 m.
Stratovulcanii, care formeaza suprastructura, sint alcatuiti din curgeri de lava care alterneaza cu piroclastite.
Dacitele de Dragoiasa sint considerate ca cele mai vechi vulcanite ale celei de a doua etape, insa relatiile acestora cu substratul nu sint lamurite. Dacite se intilnesc intre localitatile Paltinis si Dragoiasa de la marginea estica a Muntilor Calimani.
Andezitele cu amfiboli sint reprezentate prin doua varietati: andezitele cu hornblenda bruna si andezitele cu hornblenda verde. Andezite cu amfiboli se intilnesc pe suprafete limitate in nordul Muntilor Calimani si la interiorul calderei cu acelasi nume.
Andezitele cu amfiboli si piroxeni urmeaza andezitelor cu amliboli si apar pe suprafete limitate mai ales in interiorul calderei Calimani. Aici prezinta alterari hidrotermale cu formare de sericit, caolinit, calcit etc.
Dioritele apar sub forma unui corp vulcanic in caldera Calimani, unde s-au pus in loc in timpul si dupa venirea lavelor andezitice cu amfiboli si piroxeni si inaintea andezitelor piroxenice; prezinta si fenomene de alterare (proptilizare, biotitizare, sericitizare).
Andezitele cu piroxeni sint reprezentate, fie prin curgeri de lave, fie prin corpuri intrusive sub forma de domuri, stilpi, silluri, dykuri de diferite dimensiuni. Apar ca o roca de culoare inchisa, compacta, cu structura porifirica. Andezitele piroxenice ocupa suprafete foarte intinse in Calimani, mai ales la est de caldera. In multe locuri andezitele cu piroxeni incheie activitatea vulcanica.
Andezitele cu biotit, amfiboli si piroxeni marcheaza, in partea centrala si de nord a Calimanilor, stingerea activitatii vulcanice, acestea strabatind andezitele cu piroxeni din caldera Calimani. Virful Petricelu este format din astfel de andezite.
Andezitele bazaltoide reprezinta incheierea activitatii vulcanice. Acestea apar sub forma de curgeri sau corpuri intrusive, in Muntii Calimani, iar pe suprafete foarte restrinse intre localitatile Dornisoara si Neagra Sarului .
Piroclastitele au o raspindire relativ mare. Acestea alterneaza cu produsele efuzive si sint reprezentate prin brecii, microbrecii, aglomerate si tufuri lapilice. Elementele constitutive sint alcatuite din andezite cu horn-blenda verde, andezite cu hornblenda bruna, andezite cu piroxeni si hornblenda si andezite cu piroxeni. Desi foarte neomogene, totusi in Calimani nu s-au putut separa nivele de piroclastite. Grosimea lor este de 10-100 m in interiorul aparatelor vulcanice, iar in zona centrala a Calimanilor atinge pe alocuri 800 m. In unele locuri, piroclastitele au fost afectate de solutii hidrotermale, de exemplu in zona Negoiul Romanesc, unde se intilnesc limonitizari, opalizari, alunitizari etc., care au dus la acumulari de sulf si limonit. Mai este de adaugat ca in piroclastitele din Calimani I. Butnarii si T. Naurn au descoperit existenta vulcano-carstului, aceasta constituind o premiera pe plan mondial. Golurile subterane se gasesc in piroclastite, iar incrustatiile sint in limonit, silice sau in anhidrite.
Din punct de vedere vulcanologic, elementul principal in Muntii Calimani este caldera cu acelasi nume. Aceasta este situata in partea nordica a masivului si are un diametru de aproape 10 km. Este bine conservata, de trei parti; este deschisa spre nord de pe Piriul Neagra. La marginea estica a calderei, intre virful Cerbuc si Calimani Izvor, in interiorul calderei se afla un crater din a doua generatie cu diametrul de l km. Eroziunea destul de avansata a deschis succesiunea curgerilor de lave incepind de la andezitele cu amfiboli. Tot in interiorul calderei se gaseste corpul dioritic, iar in zonele marginale apar gabbrouri. De asemenea se vad piroclastite.
Structura Muntilor Gurghiu. Situati la sud de Calimani, acestia sint delimitati de Valea Muresului la nord si de Valea Tirnava Mare la sud.
In morfologia Muntilor Gurghiului ies in evidenta numeroase conuri si aparate vulcanice care se prezinta cu pante largi iar spre interior sint frecvente abrupturile. D. Radulescu a stabilit existenta celor doua elemente ale edificiului vulcanic din sectorul sud-estic al acestor munti.
Formatiunea vulcanogen-sedimentara, ca si in Muntii Calimani, include produse rezultate de pe urma activitatii vulcanice combinata cu procese de natura exogena. Formatiunea vulcanogen-sedimentara afloreaza pe aproximativ jumatate din suprafata Muntilor Gurghiu. Aici s-a putut face o detaliere stratigrafica, delimitindu-se trei nivele (v. fig. 55); fiecare dintre ele corespunde anumitor procese geologice:
- nivelul inferior este reprezentat printr-o alternanta de cinerite fine si cinerite grosiere, produse ale unei activitati vulcanice depuse in conditii subaeriene fara interventia factorilor exogeni. In acest nivel se gasesc si curgeri de roci efuzive reprezentate prin andezite bazaltoide. Depozitele nivelului inferior apar pe suprafete restrinse in lungul vaii Muresului ;
- nivelul intermediar se caracterizeaza prin predominarea materialului tcrigen cu granulatie mijlocie (conglomerate, brecii, tufuri etc.) de natura aproape exclusiv vulcanica, depus subacvatic. Numai foarte rar se intilnesc elemente de sisturi cristaline. Caracterele stratonomice arata ca acest nivel corespunde unei intreruperi a activitatii vulcanice si o interventie a factorilor exogeni. Depozitele respective apar pe suprafete restrinse in partea estica a Muntilbr Gurghiu si in partea vestica in lungul cursului superior al Muresului;
- nivelul superior este constituit aproape numai din depozite grosiere (brecii, conglomerate), de natura foarte diferita, in care, pe linga roci eruptive, predominante, apar sisturi cristaline si fragmente de marne pontiene. Acestora li se asociaza curgeri de lava si filoane de andezite. Nivelul superior corespunde unei activitati vulcanice putin cunoscuta. Acest nivel acopera 80% din Muntii Gurghiu.
Vulcanitele suprastructurii din Muntii Gurghiu sint alcatuite din aceleasi roci efuzive ca si in Muntii Calimani, insotite de piroclastitele respective. La acestea din urma s-a putut stabili pozitia lor in raport cu venirile de lave.
Andezitele cu hornblenda bruna, marcind primele veniri de lave, se intilnesc pe suprafete destul de intinse in partea nordica si vestica a Muntilor Gurghiu, precum si in regiunea calderei Fincel-Lapusna.
Andezitele cu hornblenda verde urmeaza peste cele cu hornblenda b. una si se intilnesc in diferite sectoare, mai ales in aparatele vulcanice.
Andezitele cu hornblenda verde resorbita si piroxeni, roci foarte omogene de culoare cenusie si cu structura porifirica, se intilnesc la interiorul aparatelor vulcanice, iar in jurul calderei Fincel-Lapusna se gasesc pe suprafete intinse.
Andezitele cu piroxeni au cea mai larga raspindire dintre toate rocile efuzive ocupind suprafete intinse mai ales in partea centrala si sud-estica a Muntilor Gurghiu.
Andezitele bazaltoide cu piroxeni si olivina, de culoare neagra, fin gra-nulare, sint cele mai recente veniri de lava. Acestea apar sub forma de corpuri intrusive, de exemplu in virful Bitca Plumbului, Dealul Crucii etc. In multe locuri, cu precadere in cosurile vulcanice, aceste roci au suferit procese de alterare hidrotermale (caolinizare, silicifiere, sericitizare).
Piroclastitele in suprastructura Muntilor Gurghiu apar in situatii mai clare, incit s-au putut identifica si separa cartografic mai multe nivele, deosebindu-se piroclastite inferioare, intermediare si superioare; toate acestea se deosebesc intre ele, in primul rind dupa natura petrografica a elementelor, ceea ce fixeaza si pozitia lor in raport cu succesiunea venirilor de lava.
Piroclastitele inferioare sint reprezentate numai prin brecii, ale caror elemente ating dimensiuni pina la l m. Sint constituite exclusiv din andezite cu hornblenda bruna si andezite cu hornblenda verde iar liantul este de origine cineritica. Piroclastitele inferioare se dispun peste andezite cu amfiboli si suporta de obicei andezitele cu hornblenda resorbita si piroxen. Au o grosime in jur de 200 m si se intilnesc in vecinatatea aparatelor vulcanice.
Piroclastitele intermediare sint reprezentate prin brecii constituite din elemente de andezite piroxenice si andezite cu hornblenda verde resorbita si piroxeni; au o grosime de cca. 100 m si, spre deosebire de piroclastitele inferioare, prezinta o stratificatie mai buna. Piroclastitele intermediare se intilnesc pe arii foarte restrinse in aparatele Seaca-Tatarca si Ferastrae.
Piroclastitele superioare sint reprezentate prin microbrecii si lapili formate din andezite cu hipersten si augit. Uneori au culoare rosie si pot atinge 3 - 4 m grosime. Nu apar decit in aparatul Ciumani si in partile marginale ale aparatului Seaca-Tatarca.
In Muntii Gurghiu s-au pastrat principalele aparate vulcanice ale suprastructurii.
Caldera Fincel-Lapusna este situata in partea nordica a masivului si este aproape de marimea calderei Calimani. Este larg deschisa spre sud, gasindu-se la obirsia piraielor Fincel si Lapusna. Se'presupune ca aceasta caldera a aparut in urma unei explozii urmata probabil de o afundare. Dovada exploziei este oferita de dezvoltarea mare a piroclastitelor, iar afundarea este sugerata de faptul ca andezitele cu hornblenda bruna se intilnesc la nivelul acelora cu hornblenda verde sau chiar superioare acestora. Eroziunea avansata a deschis formatiunea vulcano-sedimentara a infrastructurii, iar din suprastructura se recunoaste succesiunea de vulcanite pina la andezitele cu piroxeni, inclusiv piroclastitele inferioare si intermediare. In interiorul calderei se intilnesc aparate vulcanice din generatia a doua.care se esaloneaza pe un aliniament orientat NV-SE, cum sint aparatele din Dealul Crucii si din Bitca Plumbului etc. reprezentind corpuri intrusive aparute in urma scufundarii partii centrale.
Aparatul Seaca-Tatarca este situat la sud de caldera mentionata, si are o forma circulara, fiind deschis spre nord de Piriul Secuiului. In acest aparat se observa foarte clar structura stratovulcanica peretii interni ai acesteia oferind o deschidere foarte instructiva in care se poate urmari alternanta lava-piroclastite. In aparatul Seaca-Tatarca s-a recunoscut succesiunea de la andezitele cu hornblenda bruna pina la andezitele cu piroxeni, inclusiv piroclastitele inferioare si cele intermediare.
Aparatul Sumuleu este situat la sud-est de aparatul Seaca-Tatarca; are o forma ovala si este deschis spre nord. Acest aparat este alcatuit aprape in intregime din andezitele cu hornblenda verde resorbita si cu piroxeni si numai in zonele marginale apar andezite cu piroxeni si chiar andezite cu hornblenda bruna.
Aparatul Ciumani-Fierastrae este de fapt o ingemanare a doua aparate (aparatul Ciumani si aparatul Ferastrae). Aparatul Ciumani este deschis spre sud de Piriul Sabasa si este putin afectat de eroziune, incit interiorul este ocupat in intregime de andezite cu piroxeni. Acesta este unul din putinele puncte unde se pot vedea piroclastitele superioare, care apar ca un nivel foarte subtire pe partea interioara a peretilor. Canalul de alimentare este pus in evidenta de prezenta unor caolinizari in partea centrala a aparatului. Aparatul Ferastrae este lipit de aparatul Ciumani si deschis spre nord est; este puternic erodat incit apar pe suprafete intinse andezitele cu hornblenda bruna, precum si piroclastitele inferioare.
Structura Muntilor Harghita. Acestia sint cuprinsi intre cursul superior al Vaii Tirnava Mare (Piriul Sicasaului) spre nord-vest si Olt la est. Vulca-nitele din acest masiv depasesc Valea Oltului la est de Baile Tusnad. In general, structura Muntilor Harghita este asemanatoare cu aceea a Muntilor Gurghiu, insa aici se intilnesc si andezite cu amfiboli si biotit, precum si andezite cuartifere.
Formatiunea vulcanogen-sedimentara are o larga raspindire, insa in Muntii Harghita nu s-a realizat o detaliere ca in Muntii Gurghiu desi au fost sesizate elementele caracteristice celor trei nivele. Formatiunea vulcanogen-sedimentara are grosime Intre 100 si 500 m si adesea este alterata dind limonitizari, sideritizari, caolinizari, bentonitizari etc.
Vulcanitele suprastructurii sint reprezentate prin roci efuzive si piroclastite care, in general, sint aceleasi ca si in celelalte masive ale sectorului sud-estic.
Andezitele cu amfiboli reprezinta cele mai vechi efuziuni si apar pe arii restrinse in aparatele vulcanice Lues si Cucu.
Andezitele cu amfiboli si piroxeni, de deasupra andezitelor cu amfiboli, afloreaza pe suprafete relativ intinse, participind si la alcatuirea aparatelor Astoros si Cucu.
Andezitele cu piroxeni si amfiboli se intilnesc sub forma de dyckuri sau curgeri de lava cu extinderi foarte limitate.
Andezitele cu piroxeni apar sub forma de curgeri sau ca intruziuni ocupind suprafete intinse inclusiv in interiorul unor aparate vulcanice ca Harghita-Madaras, Lues etc.
Andezitele bazaltoide reprezinta ultimele eruptii si apar pe suprafete restrinse in aparatele Cucu si Lues. Cu totul subordonat, in Muntii Harghita se mai gasesc andezite cu amfiboli si biotit, andezite cuartifere, precum si unele andezite din care lipsesc mineralele feromagneziene, cum sint acelea dintre aparatele Fiii si Harghita-Madaras.
Piroclastitele se intilnesc pe suprafete restrinse, mai ales in jurul aparatelor vulcanice si apar la diferite nivele incit se poate presupune ca sint prezente toate cele trei nivele (inferioare, medii si superioare). Acestea sint alcatuite din brecii, microbrecii, aglomerate etc., avind o grosime de 20-100 m. Elementele constitutive sint alcatuite din andezite de diferite tipuri cimentate intr-o masa lapilica sau cineritica. Frecvent au fost afectate de solutii hidrotermale dind nastere la caolinizari, limonitizari, piri-tizari etc. In imprejurimile localitatii Sintimbru, in piroclastite se intilnesc acumulari de cinabru.
Muntii Harghita se caracterizeaza prin prezenta unor aparate vulcanice care le imprima un aspect caracteristic, au in general dimensiuni mici. Printre ele se numara aparatul Astaros deschis spre est si aparatul Harghita-Madaras deschis spre vest. Altele apar sub forma de platou, cum sint aparatele Harghita Ciceului, Lues etc.
In partea sudica a Muntilor Harghita se intilneste aparatul inchis Sfinta Ana. Acesta si alte citeva mai mici sint considerate ca apartinind unui scurt episod tardiv de manifestari explosive cu emisiune de material acid si care nu ar apartine vulcanismului major din restul lantului vulcanic, fiind mai recente decit acesta din urma. In alcatuirea aparatului Sfinta Ana intra produse piroclastice mediu si fin granulare in care piatra ponce este foarte abundenta.
4. Consideratii asupra virstei vulcanitelor
In aprecierea virstei vulcanitelor de la interiorul Carpatilor Orientali se au in vedere relatiile acestora cu formatiunile sedimentare si determinarile radiogene de virsta.
In sectorul Oas-Gutii, se pot observa mai clar relatiile dintre vulcanite si formatiunile sedimentare (v. fig. 54). Aici s-a putut constata ca cele mai vechi produse vulcanice sint intercalate in depozitele de virsta badeniana, iar cele mai noi sint in relatie cu depozitele pliocene. Deci se poate spune cu certitudine ca activitatea vulcanica s-a desfasurat din Badenian pina in Pliocen. Virsta fiecarui tip de eruptie, sau de asociatii de specii de roci, este mai greu de stabilit pe criterii cronostratigrafice. Pentru unele din acestea s-au obtinut date pe cale radiogena. Astfel:
- pentru microdiorit porific asociat andezitelor piroxenice . . 6,8 M.a
- pentru andezit cu piroxeni si biotit (tip Gutii) . 7,4 M.a.
- pentru andezit cu hipersten si augit (tip piroxenic) . . 7,8 M.a.
- pentru andezite cu augit si hipersten (tip Ignis) . 8,4 M.a.
- pentru andezit cuartifer (tip Piscuiatu) . 10 M.a.
Si din datele radiogene se constata ca activitatea vulcanica neogena se incadreaza in intervalul Badenian-Pliocen.
In sectorul Calimani-Harghita, virsta vulcanitelor este mai greu de precizat cu ajutorul stratigrafiei. Chiar daca in depozitele de virsta "pano-niana' din imediata vecinatate s-au gasit primele fragmente de origine vulcanica, acest fapt nu este un indiciu concludent, in primul rind pentru ca insasi existenta "Panonianului' ca entitate cronostratigrafica nu este viabila, iar in al doilea rind, argumentul biostratigrafic de stabilire a virstei sedimentarului in cauza este indoelnic. Argumentele de luat in seama sint tot acelea de ordin radiogen. Din acest sector se cunosc urmatoarele date:
- pentru andezitele cu hipersten dominant (Harghita) . 3,92 M.a.
- pentru andezitul cu hornblenda verde (Gurghiu) .. . 6,8 M.a.
- pentru andezitul cu augit si hipersten (Calimani) . 7,08 M.a.
- pentru andezitul bazaltic cu augit si olivina (Calimani) . . 7,37 M.a.
Din virstele determinate pe cale radiogena rezulta ca in sectorul Ca-limani-Harghita vulcanismul a inceput mai tirziu decit in sectorul Oas-Gutii si ca s-a incheiat spre sfirsitul Pliocenului, in Romanian.
5. Bazaltele cuaternare
In sectorul sudic al Muntilor Persani, in regiunea localitatilor Racosu de Jos, Hoghiz, Venetia, pe o arie relativ intinsa, se gasesc produsele unui magmatism foarte tinar. Acesta este reprezentat prin curgeri de bazalte, cunoscute in general sub numele de "bazaltele de Racos', si prin produse piroclastice. Curgerile de bazalte au o grosime ce nu depaseste 30 m, constituind roci masive si adesea cu separatii in coloane.
Din punct de vedere petrografic, bazaltele se prezinta cu aspect foarte variat, datorita atit gradului de cristalinitate diferit, cit si naturii consti-tuientilor mineralogici. Astfel, . se intilnesc varietati caracterizate prin prezenta fenocristalelor de minerale melanocrate incluse intr-o masa hialopilitica, si bazalte cu o cristalinitate foarte avansata avind structura intergranulara. Ca element caracteristic, in toata masa de bazalte se intilnesc noduli de peridotit ale caror dimensiuni pot atinge 20 cm.
Materialul piroclastic are o raspindire larga si particpa la alcatuirea aparatelor vulcanice. Se cunosc mai multe centre de eruptie, cum ar fi acelea de la Racos, Mateias, Hoghiz, Bogata, Lupsa etc. Dintre acestea, aparatul vulcanic Heghes de la Ra-cosu de Jos este cel mai bine studiat si a furnizat elemente privind virsta vulcanismului bazaltic (fig. 56).
Substratul ansamblului produselor vulcanice este constituit din depozite miocene (tuful de Persani). Primul termen al formatiunilor cu elemente piroclastice din regiunea Racosu de Jos il constituie o secventa vulcano-sedimentara (inferioara) alcatuita din depozite terigene psefito-psamitice si piroclastite. Din constituentii terigeni, N. Mihaila mentioneaza Theodoxus semiplicatus, Viviparus sadleri, Unio sp., Archi-discodon meridionalis, Dicerorhimis etruscus etc., care indica virsta Pliocen terminal-Pleistocen timpuriu. Peste acestea urmeaza un nivel de bazalte masive de 5-10 m grosime si un alt nivel superior de bazalte columnare de 15-20 m separate intre ele printr-un nivel de piroclastite constituit din scorii, lapilli si cinerite.
Urmeaza o a doua secventa vulcano-sedimentara (superioara) de 10-20 m grosime, constituita din scorii, fragmente de bazalte, cinerite si fragmente de calcar. Din aceasta secventa superioara provin resturi de Parelephas trogontherii, Equus mosbochensis, Cervus elaphus, etc., care indica o virsta mezopleistocena. Suita Pleistocenului mediu se incheie cu un nivel de piroclastite reprezentat prin scorii si bombe in care se interpune si o curgere de lava constituind bazaltele superioare. Acest nivel suporta depozite neo-pleistocene.
Din situatia constatata in zona Racosu de Jos rezulta virsta pleistocena timpurie pentru curgerile de bazalte inferioare. Aceiasi virsta se deduce si din investigatiile paleomagnetice care au indicat 1,5-1,7 M.a. pentru bazalte inferioare si 1,1 - 1,6 M.a. pentru formatiunea vulcano-sedimentara superioara.
Compozitia chimica a bazaltelor de la Racos este alcalina.
Atit ca virsta, cit si in ceea ce priveste chimismul, vulcanitele bazaltice se diferentiaza de magmatitele neogene. Aceasta constatare, cit si anumite consideratii de ordin geostructural, l-au facut pe D. Radulescu sa avanseze ipoteza ca bazaltele din regiunea Racosu de Jos, ca si acelea de la Ili-oara si Sarmas din Muntii Calimani, ar reprezenta produsele unui magmatism bazic mai profund, care ar fi avut loc in lungul unor fracturi orientate nord-sud cu prelungiri si in fundamentul Platformei Valahe. Nodul ii de Peridotit, a caror origine, este pusa de I. Maldarascu in legatura cu materialul din manta, vin in sprijinul aceleiasi opinii privind originea vulcanitelor bazaltice.
