|
|
|
UNIVERSITATEA CRESTINA "DIMITRIE CANTEMIR"
Facultatea de Relatii Economice Internationale
Subiectul pentru lucrarea obligatorie la disciplina
" Geografia economiei mondiale "
Fenomenul migratiei in Romania
Studiu de caz: Migratia cercetatorilor romani
Cuprins:
I. Preambul
II. Definitia fenomenului de migratie
III. Tipuri specific de migratie
IV. Fluxuri de emigratie
V. Migratia externa pentru munca
VI. Studiu de caz: Migratia cercetatorilor romani
1. Introducere
2. Situatia actuala
3. Cauze
4. Concluzie
Bibliografie
I. Preambul
Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanta, invazii, colonizari si cruciade, sau provocate, in general, de atractia exercitata de regiunile mai bogate asupra populatiilor mai sarace.
In zilele noastre preocuparea demografica reapare datorita riscurilor pe care le naste in producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenta in mod negativ ordinea sociala, sau in declansarea unor tulburari a echilibrelor etnice sau religioase.
Desi in ultimul deceniu in unele zone ale lumii, precum Europa, migratia a inregistrat fluxuri sporite, problema migratiei internationale este pentru multe state ale lumii o preocupare conjuncturala, chiar reziduala, mai degraba de raspuns la unele evolutii decat de gestiune sau estimare a circulatiei persoanelor.
In cadrul fluxurilor de populatie, circulatia fortei de munca inregistreaza dimensiuni in crestere,atat a numarului cat si a intensitatii. La scara mondiala migratia este relativ redusa, cca 3% din populatia lumii. Desi fluxuri migratorii importante intalnim intr-un numar relativ moderat de state ale lumii "nici o tara din lume nu ramane in afara fluxurilor migratorii internationale". Acestea sunt fie tara de origine, fie tara de tranzit sau de destinatie pentru migranti, ori detin toate cele trei atribute simultan.
Pentru spatiul european, circulatia persoanelor si respectiv a fortei de munca prezinta o importanta deosebita, largirea UE in valuri succesive, imbatranirea demografica a populatiei tarilor (vest)-europene intr-un ritm accelerat si motivele economice reprezentand principalele stimulente pentru intensificarea circulatiei persoanelor si a fortei de munca.
II. Definitia fenomenului de migratie
Migratia reprezinta deplasarea unei populatii dintr-o regiune in alta, pentru a se stabili acolo. Ea reprezinta deci deplasare si stabilire. A emigra semnifica actiunea de parasire a propriei tari pentru a te stabili in alta tara. A imigra reprezinta activitatea prin care intri intr-o tara, alta decat a ta, pentru a te stabili acolo. In acest sens nu trebuie confundat termenul de "strain" cu "imigrant" cum uneori o fac administratiile care ii contabilizeaza pe detinatorii de permise de sedere ca emigranti. Un student aflat la studii in alta tara, diplomatii sau turistii nu sunt imigranti. Retinem ca fenomenul imigratiei este deci un fenomen international si are ca punct de plecare tara de origine a emigrantului si ca punct de sosire tara in care se va stabili imigrantul respectiv.
Pierre George distinge patru categorii de emigranti:
emigrantul care isi manifesta dorinta de a-si schimba tara si, in final, nationalitatea;
muncitorul strain care este un emigrant temporar;
persoanele deplasate (expulzate, repatriate, transferate) alungate din tara lor de origine;
refugiatii care au optat pentru parasirea tarii lor.
Dupa cum am observat populatia mondiala in ultimii cincizeci de ani a crescut considerabil. Evolutia si repartizarea sa a evoluat sub influenta, pe de o parte a, dinamicii populatiilor din zona lumii a treia, si, pe de alta parte, sub influenta imbatranirii progresive a populatiei din zonele cele mai bogate. Aceste state au devenit in cativa ani dependente de cerintele de imigrari. Perioada aceasta se caracterizeaza prin rasturnarea de tendinte si prin complexitatea extrema a miscarilor populatiei mondiale. Pentru a argumenta aceasta afirmatie vom analiza in continuare evolutia si tendintele fenomenului imigratiei contemporane. Cu referire la un teritoriu national, se face distinctia intre migratia interna atunci cind deplasarea se face in interiorul tarii respective, si migratia externa sau internationala Migratia internationala din zilele noastre se realizeaza sub cateva forme mai importante: migratia fortei de munca, migratia membrilor familiilor lucratorilor anterior emigranti, migratia fortata de calamitati naturale, de persecutii politice sau religioase, de razboaie etc. Daca, in ceea ce priveste migratia interna, nu intervin decat arareori oprelisti de ordin juridic, migratia internationala este, intr-o masura importanta, determinata de politicile materializate in reglementari specifice in raport cu emigratia si, mai ales, cu imigratia. Societatea romaneasca se confrunta cu o serie de transformari care sunt conexe cu migratia ea desemneaza deplasarea populatiei unei regiuni in alta regiune, indeosebi din zonele rurale catre cele urbanizate, dar si dinspre o societate spre alta. In ambele cazuri cei care se deplaseaza nu sunt cei mai saraci, ci indivizii capabili sa sesizeze decalajul dintre aspiratiile lor si posibilitatea de a le realiza. Efectul principal al migratiei este acela ca ii constrange pe cei care migraza sa-si elaboreze o serie de roluri noi. Este mai evident in cazul migratiilor internationale (Borrie, 1956).
III. Tipuri specifice de migratie
In Romania inainte de 1989 existau doua mecanisme de migrare : migrarea permanenta care avea drept principale motivatii pe cele politice si pe cele etnice si migrarea temporara pentru a studia sau lucra in strainatate care se baza numai pe acorduri inter-guvernamentale ale Romaniei cu alte tari. Dupa 1989, principalele motivatii ale migrarii s-au transformat din cele etnice si politice in motive de ordin economic. O consecinta este faptul ca migratia temporara a crescut in cifre absolute cat si ca pondere in totalul migrantilor.
In prezent exista cateva mecanisme de migrare prin care are loc migratia la nivel international. Vom pune accentul pe acele mecanisme pe care le regasim la nivel european, si anume cele prin care persoane din Romania migreaza catre tarile Uniunii Europene. Astfel avem :
Migratia permanenta legala reprezinta fluxurile migratorii ce pleaca din Romania catre terte tari pentru a se stabili acolo prin urmatoarele modalitati :
pe baza obtinerii unor vize de emigrare in cadrul unor programe speciale de incurajare a emigrarii unor persoane ce detin calificari ce sunt deficitare in tara primitoare sau alte tipuri de programe (gen loteria vizelor). UE nu deruleaza astfel de programe de emigrare permanenta. Cetatenii romani care emigreaza permanent se indreapta catre tarile ce au astfel de politici si programe de emigrare cum ar fi Canada, Australia, Noua Zeelanda, SUA;
prin casatoria cu un cetatean dintr-o tara membra UE si schimbarea locului de rezidenta in tara partenerului de viata;
posibil ca refugiat sau azilant din motive politice sau de razboi. In ultimii ani nu a fost cazul Romaniei, dar a fost cazul statelor din fosta Iugoslavie.
Migratia temporara legala se refera la cei ce se deplaseaza pe teritoriul unei tari din UE pe o perioada delimitata de timp (de la cateva luni la cativa ani).
Studentii: pe de o parte este vorba despre studenti din Europa Centrala si de Est (Romania) care merg la studii in tarile Uniunii Europene si care ulterior se vor intoarce (cel putin o parte din ei) in tarile lor de origine.
Lucratorii (migratie de inlocuire) : Pe de alta parte este vorba despre lucratori din Europa Centrala si de Est (Romania) care pleaca sa munceasca cu contracte de munca incheiate pe baza acordurilor bilaterale dintre state. Astfel in anul 2002, prin intermediul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca din Romania au emigrat temporar pentru a munci in UE un numar total de peste 35.000 persoane.
Refugiatii si azilantii: Refugiatii care obtin drept de stabilire temporara intr-o tara gazda din UE sau azilantii care solicita azil pe motive politice sau care se ascund in spatele unor astfel de motive. Acest tip de migratie este din ce in ce mai restrictionat, iar in privinta cetatenilor romani care migreaza catre UE, gradul sau de aplicabilitate tinde catre zero.
Migratie ilegala de tranzit: este mecanismul prin care persoane din terte tari, din afara Europei Centrale si de Est emigreaza in aceste tari, inclusiv Romania cu scopul de a merge si emigra mai departe in Uniunea Europeana. Acest fenomen este relativ nou si s-a constatat ca principalele sale caracteristici sunt ilegalitatea si implicarea organizatiilor criminale in trafic de persoane.
Migratie ilegala a celor din Europa Centrala si de Est (din Romania): cuprinde persoanele de nationalitate romana ce pleaca din Romania si raman ilegal intr-o tara UE - dupa expirarea duratei legale de sedere (de 3 luni), persoane care pleaca in calitate de turisti dar cand ajung in tara de destinatie desfasoara activitati lucrative pe piata neagra sau persoanele care intra si raman ilegal pe teritoriul unei tari UE.
Migratie circulatorie cu ajutorul retelelor migratorii (legala sau ilegala): migratia circulatorie se refera la miscarea pendulara intre tara de origine si una sau mai multe tari de destinatie. Migrantii merg si muncesc o perioada in strainatate, se reintorc in tara, stau o perioada dupa care pleaca din nou sa munceasca in strainatate. In acest context se formeaza retelele migratorii, retele prin care cei ce doresc sa migreze temporar in strainatate sunt ajutati si sustinuti de migranti anteriori.
Intentia de a migra in strainatate pentru un loc de munca este mai probabila la persoanele din comunitatile cu o rata mare a migratiei circulatorii. In zonele de unde au mai plecat si altii vor pleca mai multe persoane, acolo unde alti migranti au avut succes si se vad semnele succesului migratia va fi mai mare. In acest fel se formeaza retele de migratie cand migranti anteriori se adreseaza membrilor familiilor lor sau pritenilor si cunostintelor pentru a munci in strainatate, ei sustinandu-i in procesul de migratie.
IV. Fluxuri de emigratie
Sursa fluxurilor de iesire, de emigrare a populatiei este mobila, fiind influentata de motivele emigrarii. Daca la inceputul perioadei de tranzitiei cele mai importante contingente proveneau din judetele Transilvaniei cu pondere ridicata a etnicilor germani, in prezent zonele de plecare sunt mai numeroase dar intensitatea fluxurilor este mai slaba (in medie de cca 9 ori).
O ierarhie a judetelor de plecare dupa numarul persoanelor emigrante in anul 2002 ne permite urmatoarele aprecieri:
Bucurestiul este principala sursa de alimentare a emigratiei: 17,3% din total, cu 32.1% din evrei, 18,7% din romani si 3% din germani;
Brasov, Timis, Cluj si Mures au alimentat fiecare cu cca. 6 procente emigratia totala, Suceava , Sibiu, Bihor cu cate 4 procente si Neamt, Satu Mare si Arad cu cca 3 procente, restul judetelor avand contributii mai reduse;
Din total emigranti, evreii au reprezentat 0,3%, germanii 0,8% iar maghiarii aproape 6%. Zonele de plecare a etnicilor sunt: pentru evrei Bucuresti, Cluj, Iasi si Botosani; pentru germani Cluj, Timis, Arad, Brasov si Sibiu; pentru maghiari Cluj, Mures si Harghita;
Nu exista o legatura directa si intensa intre numarul emigrantilor si rata somajului. De exemplu in 2003 comparativ cu anul anterior primele 5 judete cu o pondere a emigrantilor de peste 5% din total au inregistrat reduceri ale ratei somajului (Bucuresti, Timis, Cluj, Sibiu, Brasov). Din aceste zone au plecat 41,65% din emigrantii anului 2003, iar numarul somerilor inregistrati la sfarsitul anului reprezenta 14,65% din total.
Destinatiile preferate s-au schimbat si ele. Daca in primii ani fluxurile cele mai importante erau spre Germania (in jur de jumatate), Ungaria si Austria (cca 10%), in 2002-2003 destinatiile preferate sunt SUA, Canada, Italia si Germania cu cca 15-18% fiecare (Graficul nr. 16).
In perioada 2002-2003, cei mai multi cetateni romani care au emigrat in spatiul UE si-au stabilit domiciliul in Italia (4233 persoane) si Germania (3646). In Austria si Franta au emigrat mai putin de 1000 de persoane, iar in Grecia si Suedia ceva mai mult de 100 (MAI, 2004).
Pe zone mari geografice se remarca o reorientare a fluxurilor dinspre Europa de Vest (spatiul UE) la inceputul anilor '90 spre America de Nord. In 1990-1995 peste 60% din emigranti alegeau ca destinatie un stat membru UE si doar 15-17% plecau spre America. Din 1996 scade treptat ponderea celor spre Europa si creste semnificativ fluxul spre America, tendinta fiind de egalizare a proportiilor, cca 40% prefera inca spatiul UE si aproape 35% se indreapta catre Canada si SUA. Putem astfel aprecia ca tensiunea asupra tarilor europene exercitata de emigratia din Romania s-a redus constant pana in 2001. Usoara schimbare in 2002-2003 privind preferinta celor doua destinatii nu poate fi apreciata (inca) ca o noua tendinta, oscilatiile anuale in special pe destinatia America fiind inregistrate si in perioada 1991-1995.
V. Migratia externa pentru munca
Migratia externa pentru munca - spre deosebire de emigratie /imigratie are caracter temporar, durata acesteia variind in limite largi (de la cateva saptamani /luni pana la cativa ani) si un presupune schimbarea definitiva a resedintei. Cei implicati in miscarea migratorie legala si/sau contigentata fac parte, de regula, din trei mari categorii de forta de munca:
a) forta de munca de inalta calificare, cu competente validate in domenii de varf ale stiintei si tehnologiei, ca si in unele servicii, cum sunt cele de invatamant, sanatate. Aceasta categorie recrutata direct, adesea chiar din ultimii ani de studii sau prin organisme specializate romanesti sau straine - are si cele mai multe sanse de a obtine contracte pe termen lung si in final de a obtine dreptul de stabilire in tara gazda. In plus, se incadreaza in categoria de varsta 25 - 40 ani, considerata cea mai creativa si productiva;
b) forta de munca cu un nivel mediu de calificare, de specializare care acopera o gama larga de activitati si profesii, cum sunt:
constructorii - categorie de forta de munca cu traditie de a munci in strainatate, bine cotata pe pietele occidentale (Germania, Israel);
personalul para medical (asistente medicale), pentru care cererea angajatorilor din
diferite tari este in crestere (Italia, SUA, Canada, Elvetia);
personal hotelier si de alimentatie publica, de asemenea solicitat pe anumite piete
occidentale;
c) forta de munca necalificata sau semicalificata in activitati din agricultura (in perioade de recoltare), in salubritate, constructii etc. (Spania, Portugalia, Grecia).
Exista si o destul de puternica miscare migratorie pentru munca necontrolata, nici in tara de plecare (Romania) si nici in cea de primire. Evident, o buna parte a acestora lucreaza temporar, pe o perioada nedefinita, cel mai adesea fara forme legale, pe piata subterana a muncii din tarile de destinatie. Conditiile de munca si viata oferite si acceptate nu sunt dintre cele mai bune, situandu-se mult sub standardele oferite fortei de munca autohtone. Firmele agreeaza aceasta forma de ocupare deoarece costurile salariale sunt mai reduse, aportul muncii acestor lucratori la sporirea competitivitatii firmei respective fiind insemnat.
Studiu de caz:
Migratia cercetatorilor romani
1. Introducere
Este deja cunoscut ca mare parte din cercetatorii romani de valoare lucreaza astazi in strainatate. Este clar ca migratia lor constituie o pierdere importanta pentru tara, dar si singura solutie pentru ca ei sa isi poata exercita profesia in conditii normale, avand in vedere conditiile existente in Romania.
Acest articol incearca sa evalueze dimensiunile migratiei cercetatorilor romani, sa descrie cauzele cele mai importante ale acestei migratii si eventuale solutii pentru contrabalansarea ei.
2. Situatia actuala
Numarul cercetatorilor din Romania se afla intr-o scadere continua. Daca in 1989 lucrau in Romania peste 150.000 de cercetatori, in 2002 statisticile oficiale inregistrau doar 38.433 de salariati in cercetare [1,21] (Fig. 1). Conform Eurostat, procentul din forta de munca reprezentat de cercetatori era in 2001 de 0,39% in Romania, penultimul pe plan european, comparativ cu o medie de 1,39% in Uniunea Europeana si 0,84% in tarile candidate la aderare [3]. Numarul cercetatorilor atestati era in 2002 de 8.513 persoane [21], iar numarul cercetatorilor din Romania care publica in reviste din fluxul stiintific principal (indexate de catre ISI [4]) este estimat la 5.700 [5], deci doar aproximativ 15% din persoanele angajate in cercetare si 67% din cercetatorii atestati sunt cercetatori competitivi pe plan international.
Scaderea numarului de cercetatori din tara se explica atat prin reorientarea lor catre alte sectoare, cat si prin faptul ca multi cercetatori sau tineri care vor sa urmeze o cariera stiintifica aleg calea emigrarii.
Nu exista date oficiale asupra dimensiunilor migratiei cercetatorilor romani, dar putem face estimari pe baza informatiilor din baza noastra de date. Asociatia Ad Astra administreaza o baza de date in care cercetatorii romani se pot inscrie online, pe baza de voluntariat [6]. Actualmente exista peste 780 de persoane inscrise in aceasta baza de date, dintre care 222 au inregistrat publicatii stiintifice de relevanta internationala. Informatiile prezentate in continuare se refera la aceasta din urma categorie, formata din 222 de cercetatori competitivi pe plan international.
Repartitia pe tari a acestora arata ca 64% din totalul cercetatorilor romani cu rezultate relevante pe plan international activeaza in strainatate. Majoritatea lucreaza in SUA (29%), Franta (7%), Canada, Germania, Marea Britanie (5%) (Fig. 2).
Figura
1. Evolutia temporala a numarului de cercetatori
din Romania intre 1993-2002, conform datelor din Anuarul Statistic al Romaniei
Figura 2. Repartitia pe tari a cercetatorilor romani competitivi pe plan international (conform bazei de date Ad Astra, 222 de persoane). Doar 36% din acestia lucreaza in Romania.
Baza de date Ad Astra furnizeaza si o alta informatie importanta: majoritatea cercetatorilor romani care activeaza in strainatate sunt tineri, cu o varsta in jur de 35 ani, in timp ce cercetatorii care activeaza in Romania au o distributie a varstelor relativ uniforma intre 30 si 60 de ani (Fig. 3). Semnificativitatea datelor oferite de baza de date Ad Astra este verificata de faptul ca distributia varstelor cercetatorilor din Romania, conform bazei noastre de date, este foarte similara cu cea indicata de datele oficiale din Anuarul Statistic al Romaniei pentru anul 2002 [21] (Fig. 3).
Numarul mic al cercetatorilor din Romania si slaba lor competitivitate sunt reflectate si in productivitatea stiintifica a tarii, care este slaba chiar comparativ cu tarile vecine.
Figura 3. Repartitia pe varste a cercetatorilor romani competitivi pe plan international (conform bazei de date Ad Astra, 222 de persoane). Cei din strainatate sunt in majoritate tineri, cu o varsta apropiata de 35 de ani, in timp ce cercetatorii din Romania au o distributie a varstelor relativ uniforma intre 30 si 60 de ani. Pe grafic este prezentata si repartitia pe varste a cercetatorilor din Romania, conform datelor pentru 2002 ale Anuarului Statistic al Romaniei. Datele oficiala confirma semnificativitatea bazei de date Ad Astra.
3. Cauze
La nivelul societatii, migratia tinerilor cercetatori romani reprezinta o problema importanta. Migratia reprezinta o pierdere importanta pentru tara, prin potentialul intelectual, stiintific si economic pe care il reprezinta acestia, si prin pierderea investitiei facute in educarea lor. Pe de alta parte, migratia este o solutie naturala pe care cercetatorii o gasesc pentru a putea sa isi faca meseria, in contextul problemelor grave ale cercetarii romanesti, rezultat direct al proastei guvernari din domeniu.
4. Concluzie
Solutiile pentru contrabalansarea migratiei cercetatorilor romani, prin incurajarea ramanerii lor in tara sau prin motivarea intoarcerii in Romania a celor care activeaza in strainatate, trebuie sa incerce indepartarea cauzelor care determina migratia. Din pacate situatia cercetarii din Romania este atat de dramatica, incat nu pot fi permise intarzieri in aplicarea acestor masuri
Contrabalansarea tendintei de migratie a cercetatorilor romani poate fi realizata de catre autoritati prin doua masuri simple: folosirea unor criterii obiective in evaluarea cercetarii, si cresterea fondurilor alocate cercetarii, conform cadrului legal si promisiunilor deja asumate. Aceste masuri ar putea duce la cresterea potentialului stiintific romanesc, iar apoi la valorificarea lui prin dezvoltarea industriilor high-tech, cu valoare adaugata mare, si care ar putea juca un rol important in redresarea economica a tarii.
Bibliografie:
1. M. Oncescu, Tot despre. stiinta romaneasca. Curierul de Fizica nr. 39, 2002. Disponibil la Anuarul statistic al Romaniei, 2003. http://www.insse.ro/anuar_2003/asr2003.htm
2. L. Giosan, T.I. Oprea, Stiinta in Romania postcomunista: Viitorul nu este luminos. Ad Astra 1 (2), 2002.
3. Arango, Joaquin. (2000). Explaining migration: a critical view, International Social Science Journal, pag. 165.
