Relieful major - trepte, tipuri si unitati majore de relief

RELIEFUL MAJOR - TREPTE, TIPURI SI UNITATI MAJORE DE RELIEF

a) Europa - trepte de relief

Altitudinal Europa se desfasoara de la 0 m pana la 5642 m, varful Elbrus din Muntii Caucaz si 4807 m in varful Mont Blanc din Muntii Alpi;

- altitudinea minima o reprezinta nivelul Marii Caspice (-27 m) si Zuider Zee (Olanda) (-23 m);

- in comparatie cu celelalte continente, Europa are altitudinea medie cea mai coborata (340 m), Asia 950 m, Africa 750 m, America de Nord 720 m, America e Sud 580 m, Australia 350 m, Antarctica 2600 m.

Urmarind harta fizica a Europei se poate constata ca acest continent este caracterizat prin predominarea reliefului de campie si podisuri joase, care ocupa o pondere de 84 % din suprafata continentului, dupa cum urmeaza:

- campii cu altitudini intre -28 m si 200 m detin 57 % din suprafata continentului ;

- podisuri, dealuri inalte si munti josi, cu altitudini cuprinse intre 500 si 1000 m au o pondere de 10 %;

- muntii cu altitudini de peste 1000 m detin 6 % din suprafata continentului.

Pe ansamblu, altitudinile mai mici de 500 m (campii, podisuri si dealuri joase) se intind din estul Muntilor Scandinavici pana in vestul Muntilor Urali si din nordul Muntilor Pirinei si al Marii Negre pana la tarmul Oceanului Arctic.

Treapta de peste 500 m este reprezentata de munti podisuri si dealuri inalte. Muntii apar sub forma unor lanturi discontinue la periferia continentului (Muntii Urali, Muntii Scandinavici, Muntii Penini).

Treapta de peste 1000 m altitudine este cea mai masiva si cea mai inalta si o constituie regiunea alpina, care domina atat zona centrala cat si zona centrala a Europei sub forma unui lant muntos sinuos desfasurat sub forma de arcuri (Pirinei, Alpi, Carpati, Balcani, Penini, Dinarici, Caucaz).

Treapta montana are o mare extensiune si in Peninsula Scandinavica (Muntii Scandinavici).

Europa - unitati morfostructurale

Relieful Europei s-a format in moduri variate si in etape diferite:

Europa straveche. Tectonic, continentul Europa apartine Placii Euroasiatice, fiind o unitate de platforma precambriana alcatuita din Scutul Scandinav in nord si Placa Est-Europeana (Placa Rusa), care se suprapune peste cea mai mare parte a Europei Estice. Aceste unitati de platforma alcatuiesc primul nucleu continental al Europei. Aceasta platforma alcatuieste fundamentul marilor campii central si est europene, precum si fundamentul Podisului Moldovei.

Europa caledoniana - formata in orogeneza caledonica, care a avut loc in prima jumatate a erei paleozoice, a dus la formarea Muntilor Scandinavici, a muntilor din arhipelagul Spitzbergen, muntilor Scotiei si Tarii Galilor.

Europa hercinica - formata in paleozoicul superior prin orogeneza hercinica a dus la formarea unui lant de munti care incepea la Oceanul Atlantic si se termina la Marea Neagra. In prezent se pastreaza in fundamentul unor campii din vestul Europei, dar mai ales intr-o serie de masive joase (Cornwall, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Masivul Renan, Muntii Vosgi, Muntii Padurea Neagra, Podisul Boemiei, Podisul Lysa Gora si Podisul Dobrogei de Nord). Aceeasi orogeneza a dus si la formarea Muntilor Urali.

Europa alpina - situata in sud s-a format in erele mezozoica si neozoica in timpulorogenezei alpine, care a dus la cutarea stratelor din fostul ocean Tethis in urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia si a celui sudic Gondwana. A luat nastere lantul alpin alcatuit din: Cordiliera Betica, Muntii Pirinei, Muntii Alpi, Muntii Apenini, Muntii Dinarici, Muntii Carpati, Muntii Balcani (Stara Planina) si Muntii Caucaz. Tot acum, s-a format si cel mai lung lant de munti vulcanici din Europa, Harghita-Oas-Vihorlat in eruptiile vulcanice neogene, precum si vulcanii mediteraneeni: Etna in Sicilia, Vezuviu in Peninsula Italica, Stromboli in Insulele Lipari. In prezent areale cu vulcani activi se gasesc in Islanda si Italia.

Romania - trepte de relief

In Romania, din punct de vedere altimetric, relieful se inscrie intre 0 m, nivelul Marii Negre si 2544 m in varful Moldoveanu din Muntii Fagarasului.

Relieful tarii noastre este dispus in trepte concentrice in jurul Carpatilor: Depresiunea colinara a Transilvaniei, cu altitudini de 400-800 m, inconjurata de inelul Carpatilor, cu altitudini intre 800-2544 m. Spre exterior se desfasoara concentric Subcarpatii, cu altitudini intre 500-800 m, Dealurile de Vest, Podisul Moldovei, Podisul Getic, Podisul Mehedinti, Campia Romana, Campia de Vest, iar in sud-estul tarii Delta Dunarii si Podisul Dobrogei.

Sub aspectul treptelor majore de relief, Romania se caracterizeaza prin proportionalitate: ponderea mai mare a dealurilor si podisurilor 42 %; muntii 28 %; campiile 30 %.

Romania - unitati morfostructurale

Evenimentele geologice dependente de tectonica placilor au impus crearea treptata a unitatilor structurale si de relief. Analiza morfo-structurii majore a continentului Europa evidentiaza faptul ca, pe ansamblu, relieful tarii noastre este predominant alpin.

Unitatile de orogen au rezultat din ciocnirea microplacilor (moessica, transilvanica si panonica) cu placa euroasiatica (placa est-europeana). Din unitatile de orogen fac parte: Carpatii, Subcarpatii, Depresiunea Colinara a Transilvaniei, Podisul Mehedinti, Dealurile de Vest, Campia de Vest si Podisul Dobrogei de Nord.

Unitatile de platforma s-au definitivat in prima parte a paleozoicului si constituie fundamentul unitatilor de relief de la exteriorul Carpatilor: placa est-europeana constituie fundamentul Podisului Moldovei, placa moessica constituie fundamentul Campiei Romane si a Piemontului Getic.

Podisul Dobrogei este format din structuri vechi de varste si origini diferite: Dobrogea de Nord conserva structuri hercinice, Dobrogea Centrala structuri caledonice, Dobrogea de Sud este unitate de platforma acoperita de loess

Tipuri genetice de relief din Europa

Tipurile genetice majore de relief ale Europei sunt determinate de morfostructurile majore:

Campiile cele mai intinse se suprapun peste primul nucleu continental (Campia Est-Europeana se suprapune peste placa est-europeana, iar Campia Europei de Nord se suprapune, in cea mai mare parte peste scutul scandinav);

Sistemele montane caledonice, hercinice si alpine s-au format in orogenezele omonime, aparand astazi fie sub forma unor lanturi muntoase (Alpi, Carpati, Balcani, Caucaz, Ural, Alpii Scandinavici), fie sub forma unor masive muntoase sau podisuri;

Ariile depresionare apar sub forma unor campii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare;

Unitatile de podis se suprapun peste substraturi diferite dupa cum urmeaza: Podisul Ardeni, Podisul Boemiei, Podisul Podolic, Podisul Dobrogei de Nord pestructuri hercinice; Podisul Smaland, Podisul Norland, Podisul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice;

Actiunea agentilor externi asupra acestor tipuri de relief au determinat aparitia reliefului derivat:

Relieful glaciar a aparut fie ca rezultat al actiunii ghetarilor de calota, fie ca rezultat al actiunii ghetarilor montani. In pleistocen Europa Nordica a fost acoperita de o calota de gheata care se extindea spre sud peste Marea Baltica si peste Campia Europei de Nord si Campia Rusa pana la latitudinea oraselor Kiev si Moscova. In urma topirii ghetarului de calota a ramas un relief glaciar specific cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice si depresiuni care adapostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinavice, Finlanda, Campia Nord Europeana si jumatate nordica a Campiei Ruse. Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcatuit dominant din circuri glaciare si creste alpine, relieful glaciar alpin si caucazian alcatuit din circuri, vai glaciare, morene, creste alpine, dar si relief glaciar actual. In Muntii Carpati se pastreaza relief glaciar cuaternar.

Relieful litoral

cu fiorduri: Peninsula Scandinavica, Islanda, Arhipelagul Britanic;

cu rias: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei, Marea Britanii

cu estuare la gurile de varsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord;

cu delte: Delta Volgai, Delta Dunarii, Delta Padului;

cu lagune: la Marea Baltica si la Marea Neagra (sistemul Razelm-Sinoe);

cu limane: la Marea Neagra (limanul Nistrului);

relief litoral tectono-glaciar (litoralul britanic, litoralul Peninsulei Scandinavice);

cu canaluri (de tip dalmatic): pe litoralul Croatiei la Marea Adriatica;

tarm antropic: polderele olandeze.

Relieful carstic s-a format pe roci carstificabile (calcare, sare, ghips) si este foarte diversificat in raport de conditiile concrete de carstificare. Cuprinde relief carstic de suprafata (lapiezuri, doline, uvale, polii, clipe calcare, chei, ponoare, poduri naturale) toate incluse in termenul exocarst si carstul de adancime,endocarstul, alcatuit din pesteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt: Podisul Karst si Muntii Alpi din Austria.

Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale: platouri vulcanice in Islanda; vulcani activi si semiactivi cu relief vulcanic alcatuit din conuri si cratere, in Italia si un lant vulcanic neogen stins in Carpati cu relieful vulcanic modelat de agentii externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri si mai rar cratere sau fragmente de cratere.

Relieful piemontan este mai bine reprezentat in nordul Muntilor Pirinei, in regiunea Piemont din nordul Italiei si in Piemontul Getic in sudul Carpatilor Meridionali.

Suprafetele de eroziune apar atat in masivele vechi (caledonice si hercinice) sub forma de peneplene, cat si in muntii din sistemul alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi si fragmentate formate in trei-patru etape de evolutie numite suprafete de nivelare. In Carpatii romanesti sunt trei nivele de evolutie: Borascu, Rau-Ses si Gornovita.

Terasele si luncile se desfasoara in lungul vailor din Europa Centrala si de Sud si cuprind trei-opt trepte de terasa. Toate raurile mari si fluviile din Europa prezinta lunci largi si uneori culoare de vale.

Relieful eolian este format din campuri de dune de nisip si apar mai frecvent in sud-vestul Frantei si in Campia Marii Caspice, Danemarca etc.

Relieful insulelor este format din munti alcatuiti din roci eruptive sau cristaline cu inaltimi de pana la 1500 m si din campii litorale inguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podis vulcanic, alcatuit din bazalte, tufuri si brecii vulcanice tertiare, peste care se inalta numeroase conuri vulcanice, dintre care cel mai inalt are 2115 m (Hekla).

Tipuri genetice de relief din Romania

Existenta celor trei fragmente rigide placi: placa est-europeana, placa moessica si placa dobrogeana a determinat forma actuala a arcului carpatic romanesc cu cea mai spectaculoasa torsiune in zona de coliziune si subductie a acestor placi cu placa intra-alpina.

Tipurile genetice de relief din Romania cuprind o mare varietate de forme:

muntii bloc s-au format pe roci dure, sisturi cristaline si granite si prezinta suprafete de eroziune, o puternica fragmentare tectonica, o puternica adancire a raurilor. Acestia formeaza cele mai vechi, mai rigide si mai complexe sisteme montane: Carpatii Meridionali, Muntii Apuseni, Muntii Rodnei;

relieful structural s-a dezvoltat pe flis sau pe structuri vulcano-sedimentare: pe calcare s-a format relief carstic atat de suprafata cat si de adancime (Muntii Apuseni, Muntii Banatului, Podisul Mehedinti etc.);

relieful vulcanic este bine reprezentat in lantul vulcanic Oas-Gutai-Tibles-Caliman-Gurghiu-Harghita. Conurile si fragmentele de cratere vulcanice insotite de platouri vulcanice sunt prezente in sectorul sudic al vulcanilor, pe cand neck-urile vulcanice si crestele vulcanice (Creasta Cocosului) sunt mai frecvente in sectorul nordic;

relieful dezvoltat pe structuri cutate este bine reprezentat in Subcarpati si in regiunile montane cu flis din Carpati. Subcarpatii reprezinta un tip de relief original alcatuit din depresiuni sinclinaleinchise la exterior de dealuri anticlinale (cu unu sau doua siruri de depresiuni si de dealuri). Formele de relief dezvoltate in flisul carpatic sunt mai complexe decat cele din Subcarpati;

relieful piemontan este cel mai bine reprezentat in Piemontul Getic, dar apare fragmentat si in Dealurile Vestice, in sudul Podisului Moldovei (piemontul Poiana-Nicoresti) si Piemontul Curburii in exteriorul Subcarpatilor de Curbura.

podisurile situate pe structuri monoclinale - Podisul Moldovei;

campii: Campia Romana si Campia de Vest (cu variantele genetice: campii piemontane, campii tabulare, campii de subsidenta, campii de terase);

Delta Dunarii - o campie fluvio-lacustra care se formeaza sub ochii nostri cu aportul Dunarii si al Marii Negre

platforma continentala a Marii Negre - o campie submersa care incepe la tarm si tine pana la 200 m adancime;

relieful glaciar este bine reprezentat in Carpatii Meridionali (Bucegi, Fagaras, Parang, Retezat-Godeanu) si in Muntii Rodnei. Este alcatuit din creste alpine, circuri glaciare, vai glaciare, morene etc.;

Podisul Casimcei este in prezent un podis peneplenizat dezvoltat pe sisturi verzi si apare ca o suprafata usor ondulata, ca ultim stadiu de evolutie a unui sistem muntos caledonic (o campie de eroziune).

UNITATI MAJORE DE RELIEF

A.Unitati majore de relief ale Europei

Unitati montane

a. Unitati alpine - formate din lanturi montane individualizate si masive despartite prin depresiuni intramontane si culoare

Muntii Alpi - constituie cel mai important edificiu montan format in orogeneza alpina. Are lungimea de 1200 km, este format din culmi paralele desfasurate pe directia generala vest-est intre Marea Ligurica si Campia Panonica. Principalele caracteristici ale Alpilor sunt altitudinile mari de peste 4000 m (varful Mont Blanc, 4807 m), masivitatea, relieful glaciar cu prezenta ghetarilor actuali, iar in partea de est relieful carstic dezvoltat pe calcare si dolomite.

Muntii Carpati - situati intre bazinul Vienei si Valea Timokului, au un traseu sinuos si sunt mai fragmentati decat Alpii, au multe depresiuni si culoare de vale. Altitudini de peste 2500 m se intalnesc doar in Masivul Tatra (varful Gherlakowka, 2655 m) si in Carpatii Meridionali (varful Moldoveanu, 2544 m). Alcatuirea geologica a Carpatilor este mai complexa decat cea a Alpilor (sisturi cristaline, roci vulcanice si flis) fapt pentru care au mai multe tipuri genetice de relief.

- Muntii Pirinei - se desfasoara intre Golful Biscaya si Marea Mediterana, au lungime de 400 km si altitudini ce depasesc 3000 m. Altitudinea maxima este de 3404 m in varful Pic d'Anetro, au ghetari actuali si masivitatea remarcabila in partea centrala.

- Muntii Apenini - un lant montan ce se desfasoara sub forma de culmi paralele in lungul Peninsulei Italice. Altitudinea maxima depaseste 2900 m (varful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma apar si vulcani stinsi cu cratere si lacuri vulcanice.

- Muntii Caucaz - se desfasoara pe directie vest-est intre Marea Neagra si Marea Caspica si au altitudinea cea mai mare din Europa (varful Elbrus, 5642 m). Sunt alcatuiti din granite, roci vulcanice, calcare si conglomerate. Au ghetari actuali si prezinta un relief glaciar pleistocen si actual.

- Muntii Alpii Dinarici - se desfasoara pe directia nord-vest sud-est sub forma unor siruri paralele de culmi ale caror cute revarsate spre Marea Adriatica au dus la formarea tarmului dalmatic.

- Muntii Balcani (Stara Planina - se desfasoara pe directia generala vest-est sub forma a doua culmi paralele despartite de Valea Tundjei. Altitudinea maxima este de 2376 m in varful Botev.

- Muntii Pindului - situati in sudul Peninsulei Balcanice, orientati pe directia nord-sud, au un relief carstic bine dezvoltat, iar altitudinea maxima este de 2911 m in varful Olimp.

b. Unitati caledonice

Muntii Scandinavici - lant de munti caledonici orientati pe directia generala nord-est sud-vest, au altitudini de peste 2000 m deoarece, dupa topirea ghetarului de calota, au fost antrenati in miscari de inaltare pe verticala. Spre tarmul atlantic se termina abrupt si prezinta numeroase fiorduri. Sunt alcatuiti din sisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise si granite. Altitudinea maxima este de 2469 m si are ghetari montani actuali. Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile inalte, hornurile, circurile si vaile glaciare. In Muntii Scandinavici se pot deosebi trei sectoare: un sector sudic al fjellurilor, avand extensiunea maxima in latime si altitudinile cele mai ridicate, cu podisuri de 1500-2000 m, peste care se ridica varfuri piramidale; un sector central mai jos de 800-1000 m si un sector nordic care se prezinta sub forma unei creste accidentate si inguste.

Muntii Cambrieni Muntii Penini si Muntii Cambrieni - sunt situati in Marea Britanie, au altitudini reduse si s-au format pe structuri caledonice si hercinice faliate si modelate de agentii externi. De la nord spre se desfasoara: Muntii Caledonieni, cu altitudinea maxima de 1182 m, Muntii Grampian, cu varful Ben-Newis 1343 m, Muntii Scotiei de Sud cu inaltimi de 600-800 m, , Muntii Cambrieni cu altitudini de 400-700 m.

c. Unitati hercinice

Muntii Ural - este cel mai lung lant de munti din Europa (peste 2000 km) situat la limita dintre Europa si Asia. Sunt orientati pe directia generala nord-sud, au altitudinea medie de peste 600 m si au infatisare de deal, altitudinea maxima de 1894 m (varful Narodnaia). Relieful se desfasoara sub forma de culmi paralele si cuprinde trei sectoare: sectorul nordic cu piscuri, morene si vai glaciare; sectorul central cu relief carstic si vulcanic si sectorul sudic cu aspect deluros, o peneplena intens fragmentata de vai.

Unitati de podis

a. pe structuri vechi (Podisul Donetk, Podisul Central Rus, Podisul Dobrogei);

b. pe structuri caledonice (Podisul Norland, Podisul Smaland, Podisul Finlandei) sunt puternic modelate de glaciatia de calota din pleistocen.

- Podisul Norland ocupa jumatatea nordica a Suediei, este usor inclinat de la vest spre est. Fundamentul precambrian este acoperit de acumulari glaciare si de argile. Panta generala a imprimat directia de scurgere a raurilor. Peisajul este dat de padurea de conifere si de numeroase turbarii.

- Podisul Smaland are altitudini mai coborate (150-250 m), este acoperit de morene glaciare si de argile postglaciare. Peisajul este dominat de padurile de amestec alcatuite din conifere si foioase.

- Podisul Finlandei, situat in partea de nord a Finlandei, are un relief usor ondulat, cu altitudini medii de 300-400 m, deasupra caruia se ridica masive izolate mai inalte. Partea de sud, Podisul Lacurilor, are altitudinea cuprinsa intre 120 m si 80 m, si este alcatuit din culmi deluroase alungite ce corespund sectoarelor de acumulare glaciara, intre care se interpun lacurile glaciare. Peisajul dominant este cel al padurilor de conifere si al turbariilor, in partea de nord si peisajul lacustru si paduri de conifere in sud.

c. Pe structuri hercinice

Masivul Central Francez - este format in orogeneza hercinica, prezinta forme variate de relief: relief vulcanic, carstic, tectonic, cu grabene. Altitudinea medie este de 710 m, iar cea maxima este de 1886 m in varful Mt. Doré;

Podisul Boemiei - incadrat intre Colinele Ceho-Morave, Muntii Metaliferi si Muntii Sudeti, are altitudini reduse si prezinta relief tectonic bine dezvoltat. Partea de nord-vest are altitudini mai mari, 500-900 m, jumatatea sudica 700-800 m, iar partea nord-estica este o depresiune de eroziune cu altitudinea de 200 m;

Meseta Spaniola - regiune formata din podisuri cu altitudini de 600-1000 m, renumitele mesetas, platouri valurite si cordiliere (Muntii Cantabrici, Cordiliera Iberica, Sierra Morena si Cordiliera Betica). Altitudinea maxima este de 3478 m;

Muntii Vosgi si Muntii Padurea Neagra - sunt formati in orogeneza hercinica, dar au fost separati de grabenul Rinului. Au altitudini medii de circa 1400 m si sunt puternic erodati de agentii externi;

Masivul Sistos Renan - orientat pe directia est-vest, are altitudini cuprinse intre 600 si 800 m. In craterele vechi ale vulcanilor din regiunea Eiffel se pastreaza lacuri de crater numite maar.

d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi

Piemontul Getic si Regiunea Piemont din Italia - formate prin acumularea depozitelor de tip piemontan (pietrisuri si bolovanisuri) depuse pe suprafete usor inclinate in conditii subaeriene. Altitudinal se incadreaza la regiunile de podis.

Unitati de campie

a. Campii fluvio-glaciare

- Campia Nord-Europeana - situata intre unitatile hercinice si Marea Baltica si Marea Nordului, este intens modelata de ghetarii cuaternari. Pe cuprinsul sau intalnim aliniamente de morene glaciare si sandre. Altitudinile sunt cuprinse intre 0-300 m. In sectorul vestic, unde sunt poldere, campia este sub nivelul marii,uscatul fiind mentinut prin indiguiri. Campia este acoperita la suprafata de formatiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare, fluviale, maritime si eoliene.Este o campie valurita, acoperita cu loess, fragmentata de numeroase rauri.

b. Campii fluvio-lacustre

- Campia Romana - este cea mai mare campie din Romania, se dezvolta pe stanga Dunarii, de la Drobeta-Turnu Severin pana la Galati. Campia apartine vastei arii depresionare dintre Platforma Moesica si orogenul carpatic si s-a format prin colmatarea succesiva a unui bazin lacustru, in timpul cuaternarului timpuriu si mediu. O trasatura dominanta o constituie frecventa loessului si a depozitelor loessoide pe toata intinderea campiei fapt care a dus la aparitia crovurilor.

- Campia Panonica - situata pe cursul mijlociu al Dunarii, in Bazinul Panonic, s-a format prin colmatarea Marii Panonice. Are un fundament faliat si cazut in trepte, cu compartimente mai joase (sub 150 m), si mai inalte (intre 150 si 300 m) dominate de masive cristaline si munti insulari (Bakony 704 m, Vertes 480 m,). Campia prezinta mai multe diviziuni: Campia Tisei, Campia Dunarii de Mijloc (a Cumaniei), Campia Bratislavei etc. Este traversata de Dunare si cativa afluenti mai importanti ai acesteia: Tisa, Drava, Sava si Morava.

- Campia Padului - situata in nordul Italiei, intre Muntii Alpi in nord, Muntii Apenini la sud, Marea Adriatica si Muntii Dinarici la est. Campia Padului a aparut prin colmatarea unui fost golf marin cu depozite aduse de rauri din Muntii Alpi si Apenini. Napoleon Bonaparte a numit-o ,,cea mai fertila campie a lumii" si reprezinta intr-adevar principala zona agricola a Italiei.

c. Campii pe structura de podis. Aceste campii nu sunt campii propriu-zise, ci sunt podisuri joase pe structuri foarte vechi.

- Campia Europei de Est (Campia Rusa) - este cea mai intinsa campie din Europa, are o suprafata de 4 mil. km2 si este a doua campie din lume ca suprafata dupa Campia Amazonului. Ocupa aproape intreaga jumatate estica a Europei, de la Carpatii Padurosi, in vest, pana la Muntii Ural, in est, si de la Marea Neagra si Marea Caspica, in sud si pana la Oceanul Arctic in nord. Are altitudini cuprinse intre -28 m in Campia Caspica, 343 m in Podisul Valdai si 463 m in Colinele Timan. Campia apare ca o asociere de campii joase, coline si podisuri vechi. Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeana, avand un fundament precambrian larg boltit si modelat de calota glaciara in jumatatea nordica. In nordul acestei campii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciara care se intrepatrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristica a acestei campii este si faptul ca marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.

d. Campii fluvio-litorale. S-au format prin acumularile fluviatile si submerse, dar si prin retragerea spre larg a liniei tarmului

- Campia Precaspica - este o campie de self formata, pe de o parte, prin colmatarea cu sedimente marine si retragerea apelor ca urmare a coborarii nivelului cu -28 m sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de alta parte, cu aportul aluviunilor aduse de apele curgatoare care se varsa in Marea Caspica (Volga, Ural etc.). Aceasta campie este parazitata de cea mai mare delta din Europa (Delta Volgai). In partea de sud a campiei, in sectorul dintre fluviile Volga si Ural, apar si forme de relief eolian (dune de nisip).

- Campia Marii Negre - numita si Campia Pontica, margineste la nord Marea Neagra, intre Delta Dunarii, la vest, si Marea Azov, la est. La nord vine in contact cu Podisul Volano-Podolic si Podisul Donetului, iar la sud limita este data de tarmul Marii Negre. Alcatuita din depozite paleogene si neogene, la suprafata , campia este acoperita cu depozite de loess. Altitudinea acestei campii scade de la nord spre sud, pana la 0 m Fasia litorala este intersectata de vaile Nistrului, Bugului si Niprului, cu terase bine dezvoltate, iar la varsare formeaza limane.

CLIMA - FACTORII GENETICI, ELEMENTELE CLIMATICE SI REGIONAREA CLIMATICA

Elemente ce definesc particularitatile climatice:

1. factorii genetici

2. elementele climatice

3. regionarea climatica

EUROPA - ELEMENTELE CLIMEI

● temperatura medie anuala - scade de la S la N (35˚ la 71˚ latitudine Nordica)

→ izoterme medii anuale cu valori de : 20˚C ; 15˚C; 10˚C; 5˚C; 0˚C; - 5˚C.

● precipitatiile scad de la V (1000mm/an) la E (500mm/an)

● precipiatiile cresc cu altitudinea

● vanturile predominante: Vanturile de Vest; in Est, Crivatul

● vanturi locale, de tip föhn

EUROPA - REGIONAREA CLIMATICA

● mai multe tipuri de clima:

→ cu succesiune latitudinala

→ etajare verticala

● zone de clima cu succesiune pe directia sud-vest - nord-est

→ climat subtropical secetos- in Peninsula Iberica

→ climat mediteranean- Peninsula Iberica, Peninsula Italica, sudul Peninsulei Balcanice; caracteristici: doua sezoane- iarna racoroasa si umeda, vara foarte calda si secetoasa ; temperaturile medii ale lunilor extreme , ianuarie 10˚C , iulie peste 25˚C ; precipitatii medii anuale de 600-900 mm/an (predominant in aprilie si octombrie); zona de intreferenta intre circulatia vestica, de pe Marea Mediterana si cea din nordul african

→ climat temperat oceanic (influenta Curentului Atlanticului de Nord)- N Spaniei, Ins. Britanice, V Frantei, N Norvegiei ; caracteristici: temperaturile medii ale lunilor extreme scad de la sud la nord, ianuarie, de la 8˚C la -1˚C, iulie de la 22˚C la 15˚C, precipitatiile medii anuale scad de la 1.000 mm/an la 800-900 mm/an, Vanturile de Vest

→ climat de tranzitie- centrul Spaniei, Europa Centrala, Europa de Sud-Est ;caracteristici: slabirea treptata a circulatiei maselor de aer vestice, interferenta acestora cu masele de aer provenite din nord, sud sau est ; temperaturi medii negative 1-3 luni, vara temperaturi medii cuprinse intre 15˚C -18˚C ; precipitatiile medii anuale scad de la vest (800 mm/an) la est (500 mm/an)

→ climat temperat-continental- Europa de Est, Sudul Peninsulei Scandinavice ;caracteristici: influenta maselor de aer nordice si est- continentale ; rece si umed in nord (500 mm/an), mai cald si arid in sud (200-300 mm/an)

→ climat temperat de stepa, cu precipitatii moderate - in Estul Marii Negre

→ climat subpolar- Europa Nordica ; caracteristici: cca 5-6 luni temperaturi medii negative, media lunii iulie intre 10˚C si 15˚C, precipitatii de 500-800 mm/an, predominant sub forma de zapada, vanturile polare

→ climat montan- etajare pe verticala; la baza muntilor sunt caracteristicile unitatii mari de relief, iar de la cca 800 m altitudine intervine etajarea: scaderea temperaturilor, cresterea precipitatiilor si a umiditatii; in muntii din sudul si centrul Europei, temperatura medie anuala de 0˚C se inregistreaza la cca 3.000 m altitudine, iar in muntii din nordul continentului, la 500 m altitudine ; precipitatiile cresc pana la 1.000- 1.500 mm/an.

ROMANIA - ELEMENTELE CLIMEI

• temperatura medie anuala

→ scade de la S la N cu aprox. 2,5˚C pentru 5˚de latitudine→gradient normal

→ scade cu cresterea altitudinii (10˚C la 200 m; 0˚C la 2500 m )

• trei etaje termice: →etaj cald - izoterma de peste 10˚C (in Sud) si 8,5˚C (in Nord)

→etaj intermediar -izoterma intre 10˚C si 6˚C
→etaj rece - izoterma - sub 6˚C

• diferentele de temperatura dintre vara si iarna → mai mari in E: 25-26˚C

→ in V: 21-22˚C

precipitatiile scad de la V (630mm/an) la E (400-450mm/an)

precipitatiile cresc cu altitudinea

vanturile predominante: Vanturile de Vest, in Est Crivatul

vanturi locale, de tip föhn, brizele

ROMANIA - REGIONAREA CLIMATICA

Regionarea climatica (etaje si nuante/sectoare de clima):

- climat etajat pe verticala, datorita altitudinii, etaje de clima: →climat montan

→climat de dealuri

→climat de campie

- existenta unor nuante (sectoare) climatice :→de la N la S

→ de la V la E

- imbinarea influentelor climatice cu etajele climatice →nuante climatice

Caracteristici ale nuantelor (sectoare) climatice :

Climatul cu influente oceanice: →diferente mici intre vara si iarna

→bat Vanturile de vest- vanturi permanente

→precipitatii mai bogate (cu 200-300mm/an)

Climatul cu influente submediteraneene : →bate Austrul

→temperaturi medii anuale mai mari (cu 1-2˚C)

→iarna, posibile si ploi

Climatul de tranzitie intre submediteranean si cel de ariditate :

→in V bate Austrul

→in E bate Crivatul

Climatul de ariditate: →continentalism termic

→precipitatii reduse (500-400mm/an)
→prezenta zilelor tropicale
→prezenta secetelor
→bate Crivatul (iarna) si vanturile uscate Suhovei, Austrul (vara)

Climatul cu influente baltice : →temperaturi mai scazute

→precipitatii sub forma de ninsoare frecvente
→mase de aer descendente din nord

Climatul cu influente pontice : →umiditatea aerului

→ prezenta brizei

Etajele de clima:

■ Climatul alpin- in muntii cu altitudini →de peste 2000m  in Carpatii Meridionali

→ de peste 1800m in nordul Carpatilor Orientali

→ caracteristici: temperatura medie anuala: 2˚-0˚C (sub 0˚C la peste 2.200m); temperatura lunii iulie, 12˚-10˚C; temeratura lunii ianuarie, -8˚C la -10˚C; precipitatii medii anuale peste 1200mm/an; bat cu putere Vanturile de vest; inghet frecvent peste 8 luni; zapezi posibile de la 6 la 10 luni; fenomene meteorologice de iarna: viscole, chiciura, polei

■ Climatul de munte - muntii inalti si mijlocii cu altitudini intre 1000-1800m

→ caracteristici: temperatura medie anuala: 6˚C - 2˚C; temperatura lunii iulie, 19˚C - 12˚C; temperatura lunii ianuarie, -4˚C la -8˚C; precipitatii medii anuale, 800mm-1000mm - 1200mm/an; bat Vanturile de vest; fenomene meteorologice de iarna: viscole, chiciura, polei

■ Climatul de depresiuni (intramontane si submontane) -

→caracteristici: inversiuni termice; iarna temperaturi scazute si geruri persistente; primavara actiunea foenului

■ Climatul de dealuri - dealuri cuprinse intre 200m- 800m

- climat de dealuri joase ( 200-500m)

→caracteristici: temperatura medie anuala: 10˚C - 8˚C ; temperatura lunii iulie, 21˚C ; temperatura lunii ianuarie, -2˚C la -3˚C ; precipitatii medii anuale, 500mm- 600mm/an

- climat de dealuri inalte (500-800m)

→caracteristici: temperature medie anuala, 8˚C; temperatura lunii iulie, 20˚C ; temperatura lunii ianuarie, -3˚C la -4˚C ( -5˚C in Pod Sucevei); precipitatii medii anuale, 600mm- 700mm

■ Climatul de campie altitudine 0-200m

- climat de campie moderat:

→caracteristici: temperatura medie anuala, 10˚C - 11˚C; temperatura lunii iulie, 21˚C- 23˚C; temperatura lunii ianuarie, -1˚C la -2˚C; precipitatii medii anuale, 630mm/an (C. De Vest) - 450mm- 500mm/an (C. Romana)

- climat de campie accentuat (arid)

→caracteristici: temperatura medie anuala, 10˚C - 11˚C ; temperatura lunii iulie, 23˚C- 24˚C ; temperatura lunii ianuarie, -2˚C la -3˚C; precipitatii medii anuale, sub 500mm/an; continentalism accentuat (25˚-26˚C); zile tropicale; bate Crivatul

■ Climat de lunca si delta

→caracteristici: cald si arid ; precipitatii sub 400mm/an ; umiditate provenita din evaporare

■ Climatul litoral

→caracteristici: moderat ; prezenta brizei

HIDROGRAFIA EUROPEI SI A ROMANIEI - ASPECTE GENERALE

EUROPA

Europa dispune de importante resurse de apa, apartinand unor tipuri variate, neuniform distribuite spatial.

1. Factorii care influenteaza hidrografia Europei:
- pozitia geografica - prin caracteristicile elementelor climatice
- caracteristicile cantitative si calitative ale circuitului apei in natura;
- configuratia tarmurilor;
- relieful;
- solurile,
- intinderea continentului

2. Componentele hidrografiei Europei:

a. Apele subterane

sunt prezente mai ales in formatiunile sedimentare

-contribuie, in functie de climat, cu 10-25% la volumul de apa ce se scurge pe rauri

b. Oceane si mari

Oceanul Atlantic - influenteaza Europa prin intermediul Curentului Atlanticului de Nord → modifica elementele climatice → climat temperat oceanic → precipitatii bogate → debit bogat al raurilor din Vestul Europei

mari exterioare: N: Marea Nordului, Marea Norvegiei, Marea Baltica, Marea Barents

S: Marea Caspica, Marea Neagra, Marea Mediterana
c. Fluvii si rauri

caracteristicile climei influenteaza debitele raurilor si tipul de scurgere:

- rauri care curg in regiuni cu climat temperat -oceanic → debite bogate tot timpul anului, cu un maxim iarna: Sena, Tamisa, Rin, Elba;

- rauri care curg in regiuni cu climat continental → ingheata iarna, au debite bogate primavara: Volga, Don, Ural.
- rauri care curg in regiuni cu climat mediteranean → debite bogate iarna, dar si primavara pentru cele care izvorasc din Muntii Alpi- Rhonul, Padul; debite mici vara si toamna cand unele rauri seaca

sisteme de alimentare a raurilor

→ pluviala

→ pluvionivala - in sectorul montan
→ subterana
→ ghetari
→ lacuri

Bazine hidrografice diferite ca suprafata, orientate spre spatiile inconjuratoare:

• spre Oceanul Arctic sunt orientate fluviile: Peciora, Dvina de Nord, Dvina de Vest, Vistula, Oder, Elba, Rhin,
• spre marile din sudul continentului: Ural, Volga, Don, Nipru, Bug, Nistru, Dunare, Marita, Pad, Ron, Ebro
• spre Oceanul Atlantic si Marea Manecii: Sena, Guadalqivir

ierarhizarea fluviilor dupa lungimea cursului Volga, Dunarea, Ural, Nipru, Don, Peciora, Nistru, Rhin, Elba;

ierarhizarea fluviilor dupa debit Volga, Dunarea, Peciora, Rhin, Nipru, Vistula, Don

Fluviile Europei se varsa prin: delte:- Dunarea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul, Rhinul, Vistrula; estuare: Elba, Tamisa.

d. Lacurile

-dupa modul de formare:

- lacuri glaciare → formate in depresiunile create de fostii ghetari cuaternari de calota: Lacul Ladoga, Lacul Onega, in Finlanda- peste 450.000 cuvete lacustre, etc.
→ formate in depresiunile create de ghetarii alpini: Lacul Geneva, Lacul Garda, Lacul Como (410 m adancime), Lacul Boden, Lacul Constanta, Lacul Maggiore, Lacul Zürich, etc

lacuri tectonice → formate in depresiuni de origine tectonica: Marea Caspica, Lacul Balaton

-lacuri vulcanice → formate in craterele vulcanilor stinsi din Islanda, Franta (Nemi), Italia (Bolsena, Albano)

-lacuri de baraj artificial → formate pe marile fluvii cu scop hidroenergetic: pe Volga (Lacul Ribinsk)

-lacuri carstice→ formate pe roci calcaroase: in Alpii Dinarici,

-lagune, limane maritime situate pe tarmul marii: nord-vestul Marii Negre, sudul Frantei

ROMANIA

Componente ale hidrografiei Romaniei:

Dunarea, raurile interioare, apele subterane, lacurile si Marea Neagra

a. Raurile interioare

- bazine hidrografice inegale ca suprafata

- raurile interioare se varsa direct sau indirect in Dunare

→grupe teritoriale: → grupa de vest - de la Viseu la Bega (Tur, Somes, Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Muresul); raurile sunt colectate de Tisa

→ grupa de sud- vest- Timis, Barzava, Caras, Nera, Cerna- se varsa direct in Dunare

→ grupa de sud intre Bahna si Calmatui (Bahna, Blahnita, Desnatui, Jiu, Olt, Calmatui, Vedea, Arges, Mostistea, Ialomita, Calmatui); raurile sunt colectate de Dunare

→ grupa de est - rauri colectate de Siret (Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus, Milcov, Ramnicu Sarat, Buzau, Barlad) si Prut (Baseu, Jijia, Bahlui), apoi de Dunare

→ grupa raurilor dobrogene- se varsa in Marea Neagra, prin limanuri sau lagune (Telita, Taita, Slava, Casimcea)

→ ierarhizarea raurilor dupa lungimea cursului: Mures, Olt, Prut, Siret, Ialomita, Somes, Arges, Jiu

→ ierarhizarea raurilor dupa debit: Siret, Olt, Mures, Jiu, Prut, Arges

→ sisteme de alimentare a raurilor: → pluviala

→ pluvionivala - in sectorul montan

→ subterana

b. Lacurile

→ ocupa 1,1% din suprafata tarii- 3.400 lacuri

→ diversitate a originii cuvetei lacustre

→ tipuri de lacuri, dupa origine (mod de formare):

naturale: lagune (Razim- Sinoe), limane fluviale (bugeac, Oltina), limane maritime (Techirgiol, Tatlageac), lacuri de lunca (Baltile Dunarii), lacuri in depresiuni de tasare (crovuri) in Baragan, lacuri in masive de sare (Costiui, Slanic, Ocnele Meri, Turda, Ocna Sibiului), lacuri carstice (Varasoaia), lacuri vulcanice (Sf. Ana), lacuri glaciare (Bucura, Zanoaga, Balea, Galcescu, Podragul, Lala), lac de baraj natural (Lacul Rosu);

antropice: lacuri hidroenergetice (Portile de Fier I si II, Vidraru), iazuri in Campia Transilvaniei (Zau de Campie, Taga), Campia Moldovei (Negreni, Vladeni, Podu Iloaie), Campia de Vest (Cefa, Tamasda, Martihaz), lacuri de agrement(Caldarusani, Snagov)

→ tipuri de lacuri, dupa treapta de relief:

de munte: lacuri glaciare, lac vulcanic, lac de baraj natural, lacuri hidroenergetice, lacuri carstice

de deal si podis: lacuri in masive de sare, iazuri

de campie si lunca: lacuri in depresiuni de tasare, limane fluviale, lacuri de lunca, limane maritime

c. Apele subterane

→ape freatice

→ape de adancime

→ape geotermale

→ izvoare minerale

DUNAREA SI MAREA NEAGRA

1. Dunarea

→ cel mai important fluviu european, sub aspectul complexitatii, strabate Europa Centrala si de Est si se varsa in Marea Neagra printr-o delta (Delta Dunarii)

→ al doilea fluviu ca lungime si debit al Europei, dupa Volga

→ al doilea fluviu ca trafic de marfuri, dupa Rhin

→ strabate 10 tari (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria, Moldova, Ucraina) si 4 capitale )Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad)

→ Cursul Dunarii se imparte in 3 sectoare:

-cursul superior- pana aproape de Viena

- cursul mijlociu- de la Viena la Bazias

- cursul inferior- de la Bazias pana la varsare

→ Afluentii Dunarii (cei mai importanti, ca debit): Sava, Tisa, Drava, Inn

→ Dunarea asigura legatura dintre Marea Neagra si Marea Nordului prin intermediul Canalului Dunare- Marea Neagra, iar in vest prin intermediul unui sistem de canale, Main, Rhin.

→ influenteaza Romania prin: →colecteaza reteaua hidrografica

→ potential hidroenergetic

→ asigura legatura fluviala intre centrul si estul Europei

→influenteaza caracteristicile mediului natural

→ utilizarea ei economica

→ sectoare : →Bazias- Gura Vaii (Portile de Fier)- Defileul Dunarii-cel mai important defileu din Europa (144 Km); in prezent are aspectul unui imens lac, Lacul Portile de Fier I- 130 Km lungime, situat in amonte de barajul hidrocentralei Portile de Fier

→Gura Vaii (Portile de Fier)-Calarasi-Lunca Dunarii se situeaza la contactul dintre Campia Romana si Podisul Prebalcanic, albia este indiguita, panta este redusa, lacul Portile de Fier II

→ Calarasi- Braila - Baltile Dunarii; lunca este foarte larga, incadrata intre cele doua brate principale la contactul dintre Dobrogea si Campia Romana

→ Braila - Marea Neagra- Dunarea maritima, cuprinde si Delta Dunarii (Rezervatie a Biosferei)

→ influente antropice asupra Dunarii:

→ construirea lacurilor de acumulare si a hidrocentralelor de la Portile de Fier si Ostrovul Mare

→ reducerea cantitatii de aluviuni transportate

→ cresterea mineralizarii Dunarii - deversari de substante poluante din unitati economice

→ diminuarea fenomenelor de inghet, datorita ridicarii punctului termic de inghet

→ schimbarea functionalitatii Luncii Dunarii prin lucrarile de indiguiri si desecari

2. Marea Neagra

Marea Neagra reprezinta un rest din Marea Sarmatica (ce se intindea de la bazinul Vienei pana la Marea Caspica);

a fost numita de greci Pontus Euxinus ("mare primitoare")

a avut dintotdeauna un important rol geopolitic pentru tarile dunarene, vecine sau apropiate, pe care le-a legat maritim cu Marea Mediterana si Oceanul Planetar

reprezinta o turnanta a comertului europeano-asiatic

→ particularitati: →mare continentala- legatura cu Oceanul Planetar prin intermediul stramtorilor Bosfor (spre Marea Marmara), Dardanele (spre Marea Egee si Marea Mediterana), Gibraltar (spre Oceanul Atlantic)

→maree redusa (sub 10 cm)

→curenti circulari determinati de vant

→ curenti de transfer intre Marea Neagra si marea Mediterana

→bilant hidrologic pozitiv , datorita aportului adus de fluvii si precipitatii

→doua straturi de apa si de salinitate

→lipsa curentilor verticali

→platforma continentala extinsa

→biomasa la suprafata

→salinitatea redusa (16-17%)

→la adancimi exista H2S (hidrogen sulfurat)

→ Relieful Marii Negre:

platforma continentala (0200 m)

- aspect de campie submarina cu inclinare slaba

abruptul continental (-200 -2000 m)

bazinul Marii Negre (situat la adancimi mai mari de 2000 m

-"campie" submarina intinsa si neteda

→ Litoralul romanesc al Marii Negre:

244 Km - se desfasoara intre Sulina si Vama Veche

tarm jos, in nord, de la Sulina la Capul Midia,tarm deltaic, cu lagune, plaje, cordoane de nisip

tarm inalt, cu faleza, in sud, de la Capul Midia la Vama Veche.

INVELISUL BIOPEDOGEOGRAFIC

EUROPA

Factori genetici: conditii climatice diverse + relieful + evolutia cuaternara a sistemelor naturale

diversitatea zonelor biopedogeografice;

dubla desfasurare - pe latitudine = zone biopedogeografice si pe altitudine = etaje biopedogeografice;

fasii latitudinale paralele dispuse de la SV la NE

Vegetatia - este asociata cu animale + soluri = suportul biopedogeografic

Zone biopedogeografice (cu desfasurare latitudinala)

a.Vegetatia subtropicala, mediteraneeana

dezvoltata in sudul Europei, in cele trei peninsule (pana la aprox. 500 m altitudine), in insulele Mediteranei;

padure = redusa = stejar verde, stejar de pluta, pini; formatiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (in sudul Frantei), tomillares (in Spania), frigana (in Grecia), inlocuita cu pasuni si plantatii de maslin;

fauna = termofila = broasca testoasa, serpi, scorpioni;

soluri: terra rosa.

b. Zona de desert si semidesert = Nordul Marii Caspice - prelungire a zonelor desertice asiatice

c. Stepa + silvostepa

se dezvolta in estul Europei - regiuni cu climat secetos

silvosepa = face trecerea de la padure (stejar termofil, frasin, tei, arbusti) la ierburi xerofile si mezofile;

stepa = din estul Romaniei - nordul Marii Negre - dincolo de Volga, ierburi (colilie, pelin, paius, arbusti) animale (rozatoare)

soluri - molisoluri (cernoziomuri, soluri balane);

a fost inlocuita in cea mai mare parte cu cereale si plante tehnice.

d. Zona padurilor de foioase

centrul, vestul Europei, Europa peninsulara;

formata din 2 tipuri de paduri:

Paduri de fag = terenurile umede si racoroase - spre est, imbinat cu carpenul;

Paduri de stejar = la sud = temperaturi mai mari, umezeala mica soluri brune, cenusii, argiluvisoluri;

alaturi de tei, frasin, artar, ulm, arbusti si ierburi;

fauna (cerbi, caprioare, lupi, vulpi, mistreti, jderi, pasari, insecte);

soluri: brune, cenusii, argiluvisoluri.

e. Taiga = paduri de conifere

in nord - pana la aprox 50sN - (Scandinavia - Muntii Ural); este cea mai masiva unitate forestiera a Europei;

conifere (molid, brad, zada, mesteacan);

mamifere (urs, lup, vulpe, hermelina, elan), pasari;

soluri: spodosoluri (podzol), turbarii

f. Tundra

in insulele arctice + nordul Europei;

muschi, licheni, arbusti (mesteacan pitic, salcii pitice, ienupar pitic);

fauna (ren, vulpe polara, gaiusa polara, ciuful alb);

soluri negre de tundra, slab formate.

Etajele biopedogeografice (cu desfasurare altitudinala)

desfasurat la latitudini variate, dupa altitudine:

paduri de amestec - 800/1000 - 1200m;

paduri de conifere - 1200-1600/1800m;

etajul subalpin - 1600/1800 - 2200m;

etajul alpin - 2200-3000/3200m;

etajul glaciar-periglaciar - la peste 3200m;

In fiecare etaj - vegetatie, fauna, soluri specifice zonelor biopedogeografice.

ROMANIA

Invelisul biopedogeografic (vegetatie, fauna si soluri) este organizat pe zone si etaje biopedogeografice;

in spatiul carpato-danubiano-pontic se interfereaza vegetatia caracteristica Europei Centrale (cu paduri de foioase) cu vegetatia Europei sud-estice, ponto-caspice (reprezentata de stepe).

Zone biopedogeografice (dispunere latitudinala)

zona stepei

conditionata de continentalismul climatic;

Dobrogea, Campia Siretului, Baragan, sudul Podisului Moldovei, portiuni din Campia de Vest. (stepa propriu-zisa are in Campia Baraganului cea mai vestica pozitie);

vegetatia: ierburi xerofile; fauna: rozatoare; soluri: molisoluri;

vegetatia naturala inlocuita in buna parte cu culturi agricole, pajisti;

Zona silvostepei

Campia Romana, Campia de Vest, Podisul Moldovei, nord-vestul Dobrogei;

vegetatia: palcuri de paduri (stejar termofil), ierburi; fauna: rozatoare; soluri: molisoluri;

vegetatia naturala inlocuita in buna parte cu culturi agricole, asezari;

Zona padurilor de foioase

Etajul stajarului - la altitudini mici 200-500 m - cu temperaturi mari (+10sC); precipitatii 450-500 mm; vegetatie: stajar, cer, garnita, gorun; soluri: luvisoluri;

Etajul fagului - 500-1200 m; in Muntii Apuseni urca pana la 1400 m, iar in Carpatii Meridionali pana la 1500 m; soluri: argiluvisoluri, cambisoluri;

fauna: caprioara, cerbul, veverita, vulpea, ursul, lupul, pasari, insecte, reptile;

vegetatia naturala inlocuita cu pasuni, fanete, culturi;

mai multe suprafete afectate de siroire, torenti, alunecari de teren;

Etajul coniferelor

la altitudini cuprinse intre 1200-1800 m;

vegetatia: molid, brad, pin, zada, zambru

fauna: ursi, cerbi, rasi, lupi, cocos de munte, gainusa de alun;

soluri: spodosoluri (podzoluri);

defrisari masive = coborarea limitei superioare a padurii, procese de versant;

zona alpina - peste 1800 m

etaj subalpin - 1800-2200 m ; etaj alpin - peste 2200 m

vegetatia: ienupar, jneapan, afin, merisor (subalpin) si ierburi, muschi, licheni, stancarii (alpin);

soluri subtiri, in formare;

fauna - capra neagra, marmota, vulturi, insecte;

vegetatia naturala inlocuita cu pasuni; turism necontrolat = degradarea terenurilor

Vegetatia azonala - este dezvoltata in luncile raurilor, precum si in Lunca si Delta Dunarii unde se dezvolta o vegetatie reprezentata prin specii de arbori de esenta slaba: salcia, plopul, aninul, catina.