|
|
|
Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare
La sud de Depresiunea Birsei si culoarul Vladeni se gaseste cea de a doua unitate structurala a zonei cristalino-mezozoice din Carpatii Orientali constituind unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare. Aceasta circumscrie masivele: Leaota, Bucegi, Postavaru, Piatra Mare si Piatra Craiului cu Culoarul Dimbovicioarei (v. PI. III).
Pina nu de mult, toti cercetatorii si cunoscatorii acestui segment carpatic, fara exceptie, l-au incadrat la zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali, iar cei mai multi, printre care E. Jckelius, N. Oncescu, I. Bancila l-au figurat si denumit pinza de Bucegi, pentru ca, din punct de vedere tectonic, reprezinta o pinza. Apartenenta ei la Carpatii Orientali are la baza, in primul rind, situatia tectonica, adica virsta desavirsirii aranjamentului arhitectural major, pinza de Leaota-Bucegi-Piatra Mare fiind rezultatul tectogcnezelor mezocretacice, intr-o oarecare masura s-a luat in consideratie si criteriul stratigrafie si litofacial.
In anii din urma, D. Patrulius a vazut in sedimentarul din compartimentul Leaota-Bucegi-Piatra Mare o similitudine cu invelisul sedimentar din domeniul getic si a considerat aceasta zona in consecinta.
La rindul lui, M. Sandulescu ataseaza unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare pinzei getice. Argumentul ar fi ca, unitatea in cauza, care s-a individualizat ca pinza in urma paroxismului mezocretacic, in Senonian s-ar fi deplasat din nou solidar cu pinza de Ceahlau, prin aceasta prezentind analogie cu deplasarea pinzei getice care are in baza flisul de Severin.
Cu privire la asemanarile stratigrafie si litofaciale dintre unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si pinza getica, se poate afirma ca sint si deosebiri cel putin tot atit de importante. De pilda, in unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare nu se intilnesc depozite neocarbonifere si permiene, care, pentru pinza getica si Carpatii Meridionali in general sint foarte caracteristice. Pe de alta parte, in domeniul getic nu se gasesc depozite triasice, care in unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare sint bine reprezentate. Dar si alte unitati cro-nostratigrafice prezinta anumite particularitati, mai mult sau mai putin semnificative, prin care cele doua unitati se disting.
In sectorul de la sud de culoarul Vladeni, este prezenta si pinza getica; aceasta se situeaza la vest de unitatea Leaota-Bucegi-Piatra-Mare recunoscindu-se in culmea lezer-Papusa, iar mai spre nord se regaseste in solzii Holbav si Magura Codlei.
Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare este evident o unitate tectonica ce se incadreaza in zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali avind rol de pinza ce ar putea fi denumita pinza Leaota-Bucegi-Piatra Mare. Dinspre vest este incalecata de pinza getica in lungul faliei Iezer- Papusa.
Unitatea Leaota -Bucegi-Piatra Mare a atras atentia cercetatorilor in primul rind prin bogatia de fauna fosila, care a constituit obiectul unor lucrari monografice ca acelea ale lui V. Popovici-Hateg, 1. Simionescu, E. Jekelius si altii. La descifrarea geologiei acestei unitati si-au mai adus contributia N. Oncescu, G. Murgeanu, D. Patrulius, N. Gherasi, R. Dimitrescu, V. Manilici, M. Sandulescu, D. Jipa, I. Nedelcu, M. Kusko, Jeana Ion si altii.
Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare are o pozitie mai estica fata de unitatea central-estcarpatica, iar din punct de vedere litofacial prezinta afinitati cu sedimentarul bucovinic. Doar Triasicul prezinta o mai mare variabilitate litofaciala, insa lipsa materialului ofiolitic il deosebeste esential de Triasicul de tip transilvan. De altfel se poate afirma cu certitudine ca in unitatea Leaota -Bucegi - Piatra Mare nu se intilnesc elemente ale pinzei transilvane. Toate aceste diferentieri, care constituie in acelasi timp trasaturi specifice pentru unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare, releva ca aceasta din urma a avut o evolutie sensibil deosebita de aceea a unitatii central-estcarpatice, incit in arhitectura actuala constituie o unitate structurala distincta.
1. Stratigrafie
La alcatuirea unitatii Leaota-Bucegi-Piatra-Mare participa sisturi cristaline, care formeaza masive cristaline prealpine, un invelis sedimentar preaustric, si un invelis postaustric.
Masivele cristaline prealpine
Sisturile cristaline afloreaza si formeaza in intregime culmea Leaota, de unde se prelungesc spre vest pina la falia Iezer-Papusa. Se poate spune ca in ceea ce priveste incadrarea in ciclurile geotectonice, nu exista deosebiri esentiale intre sisturile cristaline din unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si acelea din unitatea central-estcarpatica. Astfel, si in unitatea Leaota - Bucegi-Piatra Mare cea mai mare parte din sisturile cristaline apartine unui sau unor cicluri prehercinice, iar alta parte a fost generata de ciclul hercinic (fig. 41).
Sisturile cristaline prehercinice. Sisturile cristaline prehercinice formeaza aproape in intregime culmea Leaota (v. PI. III). In ansamblul acestora se disting cu usurinta cele doua grupe (v. fig. 41) care difera intre ele in primul rind prin gradul de metamorfism. Astfel, se pot delimita sisturile cristaline cu metamorfism avansat de tip mezo-katamorfic constituind grupa sisturilor cristaline mezometamorfice, si sisturile cristaline cu metamorfism moderat, constituind grupa sisturilor cristaline epimetamorfice. Grupa sisturilor cristaline mezo-katamorfice a fost descrisa de N. Gherasi si R. Dimitrescu drept complexul de Voinesti. Acesta ocupa partea centrala a Culmii Leaota si este reprezentat printr-o stiva groasa pina la 2 500 m, constituita preponderent din paragnaise cu muscovit si biotit si din micasisturi, iar sub forma de intercalatii, mai frecvente spre partea inferioara a stivei, se intilnesc gnaise oculare; cu totul subordonat apar amfibolite. Acestea din urma sint mai frecvente la partea superioara a stivei mezo-katamorfice unde, pe alocuri, li se asociaza cclogite, iar sporadic se intilnesc gnaise albe, calcare cristaline si cuartite, intreg ansamblul mezo-katamorfic poarta marturiile unor procese de retromorfism, doritul fiind foarte frecvent.
Grupa sisturilor cristaline epimetamorfice ocupa cea mai mare parte din culmea Leaota, dispunindu-se peste sisturile cristaline mezo-katamorfice de Voinesti. Epimetamorfitele au fost descrise de N. Gherasi si R. Dimitrescu sub numele de "cristalinul (seria) de Leresti-Tamas' constituind o stiva de l 500 - 4 000 m grosime. In ansamblu, cristalinul de Leresti - Tamas reprezinta o suita monotona de sisturi muscovito-clori-toase cu porfiroblastc de albit. In masa acestora, cu precadere spre partea inferioara a stivei, se intilnesc intercalatii subtiri de sisturi clorito-amfibolice adesea cu magnetit.
Relatiile dintre sisturile cristaline mezo-katamorfice si cele epimetamorfice, respectiv dintre sisturile cristaline de Voinesti si acelea de Leresti -Tamas, nu au fost inca pe deplin elucidate, incit continua sa genereze controverse. Disputa se poarta intre sustinatorii parerii unor relatii de continuitate de metamorfism si aceia care sustin ideea ca ar fi o discordanta de metamorfism. Cu alte cuvinte, disputa se duce in jurul opiniei daca sisturile cristaline prehercinice din Leaota au fost generate de o singura faza de metamorfism, sau de doua faze; altfel spus, claca sisturile cristaline prehercinice apartin aceluiasi ciclu gootectonic sau apartin la doua cicluri distincte.
Dificultatea este pricinuita de faptul ca in cristalinul de Leresti-Tamas se intilnesc granat si biotit, interpretate ca relicte ale unui metamorfism intens de tipul aceluia care a generat cristalinul de Voinesti, si ca, prin urmare, cristalinul de Leresti-Tamas ar reprezenta de fapt cristalinul de Voinesti retromorfozat.
Judecind dupa situatia din unitatea central-estcarpatica, unitatea Leaota-Bucegi-Piatra-Mare apartinind aceleiasi zone cristalmo-mezo-zoice, se poate spune ca si cristalinul din pinza Leaota-Bucegi-Piatra Mare, incluzind grupa sisturilor cristaline mezometamorfice si grupa sisturilor cristaline epimetamorfice, apartine de fapt la doua faze de metamorfism, una prebaikaliana si alta baikaliana.
Magmatitele prehercinice. Sisturile cristaline din Culmea Leaota sint asociate cu roci granitice constituind granitul de Albesti si granitul de Lalu. Acestea par sa fie in relatii de concordanta, fie cu cristalinul de Voinesti, fie cu cristalinul de Leresti-Tamas (v. fig. 41).
Granitul de Albesti apare ca un corp concordant spre partea superioara a cristalinului de Voinesti avind pina la 50 m grosime. Este un granit rosu, biotitic, constituit din feldspat potasic, feldspat plagioclaz, cuart si biotit; are o structura holocristalina, echigranulara, local fenocristalina, iar textura este masiva in partea centrala si gnaisica in zonele periferice. In masa granitului se gasesc enclave de paragnaise biotitice. In ansamblu, granitul de Albesti prezinta aparent caracterele magmatitelor sinorogene. Analizele de virsta prin radiometrie au indicat valori intre 464-545 M.a, ceea ce ar plasa acest granit in ciclul baikalian.
Granitul de Lalu este intrus in sisturi cristaline de Leresti-Tamas si afloreaza in valea Bughea. Acesta apare ca un granit rosu cu feldspat roz si cuart violaceu.
Este putin probabil ca cele doua corpuri de granite apartin la doua cicluri geotectonice distincte. Prezenta enclavelor de paragnaise biotitice in granitele de Albesti nu lasa nici o indoiala ca magmatitele sint ulterioare metamorfismului. Se poate deci conchide ca atit granitul de Albesti cit si granitul de Lalu apartin ciclului baikalian.
Sisturile cristaline hercinice. In partea vestica a unitatii Leaota- Bucegi - Piatra Mare, peste sisturile cristaline de Leresti-Tamas se dispune o stiva de sisturi cristaline de tip epimetamorfic. Acestea au o grosime pina la 2 000 m si au fost descrise drept cristalinul de Calusu-Tamasel (v. fig. 41). Sint reprezentate preponderent prin sisturi cloritoase cu sericit si albit cu intercalatii de sisturi amfibolice si sisturi grafitoase. Local, in baza cristalinului de Calusu-Tamasel se intilneste un nivel de metaconglomerate. Pe criterii microfloristice se apreciaza ca formatiunile pre-metamorfice ar apartine ca virsta Paleozoicului si, in consecinta, metamorfismul acestora ar fi un rezultat al ciclului hercinic (faza sudeta). S-au exprimat si unele indoieli in aceasta privinta, luindu-se in consideratie alternativa ca sisturile cristaline de Calusu-Tamasel ar reprezenta o formatiune cristalofiliana retromorfozata si prin urmare ar apartine, ca si cristalinul de Leresti-Tamas, tot sisturilor cristaline prehercinice. In sprijinul acestui punct de vedere se aduce ca argument prezenta mineralelor index, granatul si biotitul, in cristalinul de Calusu-Tamasel. In aceasta ultima alternativa daca intreg ansamblul sisturilor cristaline s-a metamorfozat initial intr-o singura faza de metamorfism care ar fi avut loc in Neoproterozoicul terminal, cum s-ar explica faptul ca faza de metamorfism regional de intensitate scazuta, care a produs retromorfozarea sisturilor cristaline existente (neoproterozoice), nu a dat nastere si unei noi generatii de sisturi cristaline. Aceasta ar insemna ca intre Proterozoicul terminal si desfasurarea fazei de metamorfism de intensitate scazuta, care s-a produs cu certitudine in faza sudeta, aria labila care a evoluat incluzind si regiunea in cauza ar fi fost lipsita de aport de sedimente; or, o asemenea situatie pare paradoxala. Asadar, existenta a cel putin doua faze de metamorfism, una prehercinica si una hercinica, apare ca o realitate de necontestat. Cert este ca din acest punct de vedere situatia din unitatea Leaota-Bucegi- Piatra Mare nu difera de aceea din unitatea central-estcarpatica.
Invelisul sedimentar preaustric
In intervalul Triasic -Eocretacic, aria in care se incadreaza unitatea Leaota - Bucegi - Piatra Mare, evoluind ca domeniu cu o oarecare stabilitate, a suferit miscari de oscilare pe verticala cunoscind succesiv mai multe faze de exondarc si faze de submersie. In procesul de sedimentare, acest fapt se reflecta in existenta a patru cicluri de sedimentare si anume: Triasic, Liasic, Dogger-Aptian si Albian (fig. 42).
Formatiunile sedimentare se localizeaza in doua sinclinale majore: sinclinalul Piatra Craiului-Dimbovicioara, care se prelungeste spre nord in zona Vulcan-Codlea, si sinclinalul Bucegi-Postavaru -Piatra Mare (v. PI. III). Aceste sinclinale sint separate intre ele prin ridicarea Leaota.
Ciclul Triasic. Acesta marcheaza inceputul procesului de sedimentare si s-a incheiat inainte de sfirsitul perioadei respective.
Triasicul inferior include conglomerate urmate de gresii cuartoase cu intercalatii de argile rosii; in continuare trec la calcare si dolomite in placi cu Costatoria costata. Acestea din urma revin Campilianului, in timp ce conglomeratele subiacente sint atribuite Seisianului. Depozitele cotriasice afloreaza la nord de localitatea Vulcan.
Triasicul mediu urmeaza in continuitate de sedimentare peste Triasicul inferior si este reprezentat prin roci carbonatice. Suita incepe printr-o alternanta de sisturi calcaroase si calcare negre, adesea bituminoase, din care E. Gradinaru mentioneaza Balatonites balatonicus si Acrohordiceras sp; urmeaza calcare in placi cu silexite si o alternanta de calcare noduloase si sisturi calcaroase cu Paraceralites trinodosus, Flexoptychites flexousus, Discoptychites megalodiscus etc. Ansamblul depozitelor calcaroase apartine Anisianului si se intilneste la nord de Vulcan si in zona localitatii Cristian. La Brasov, in Dealul Melcilor, apar calcare albe, masive, din care E. Jeke-lius a descris o fauna cu Orthoceras campanile, Trachyceras coronense si Daonella loemmeli, caracteristica pentru Ladinian.
Neotriasicului, cel putin in parte, ii corespunde o lacuna de sedimentare.
Ciclul Liasic. Acesta urmeaza dupa exondarea din Neotriasic si se caracterizeaza printr-o alternanta de depozite marine si depozite continentale adesea cu carbuni. Asemenea acumulari se intilnesc la Cristian.
Ciclul Dogger-Aptian. Acesta marcheaza o importanta transgresiune Pina la incheierea ciclului au mai avut loc unele ingresiuni si regresiuni, ultima dintre acestea inscriindu-se spre sfirsitul Jurasicului si inceputul Cretacicului.
Doggerul se intilneste atit in sinclinalul Piatra Craiului -Dimbovicioara, cit si in sinclinalul Bucegi -Piatra Mare, insa se remarca deosebiri litofaciale de la o zona la alta (v. fig. 42).
In sinclinalul Bucegi-Piatra Mare, Doggerul afloreaza ca o fisie a-proape continua la marginea vestica a acestuia. Suita debuteaza printr-un nivel de microconglomerate si gresii care se dispun direct peste fundamentul cristalin; urmeaza gresii calcaroase si marne cu o bogata fauna de moluste si brahiopode printre care: Pholadomya murchisonae, Chlamys fibrosus. Par-kinsonia parkinsoni etc., care indica Bajocianul. Suita se continua cu gresii
calcaroase si calcare oolitice feruginoase constituind nivelul cu cefalopode. Punctul fosilifer de la Strunga este clasic si a constituit obiectul unor importante lucrari monografice (V. Popovici -Hateg, I. Simionescu). Printre speciile mentionate sint: Holcophylloceras mediteranean, Callyphylloceras dispittabile, Macrocephalites macrocephalus etc. care confera nivelului cu cefalopode virsta bathonian-calloviana. Succesiunea Doggerului de pe marginea sinclinalului Bucegi se incheie printr-un pachet de marne si marno-calcare cenusii-oliv, de un metrii grosime, reprezentind Callovianul superior.
In partea nordica a sinclinalului Bucegi, adica in Muntii Postavaru si in regiunea Cristian, Doggerul este detritic in baza si devine'predominant marnos spre partea superioara, fiind dezvoltat in faciesul marnelor cu Bo-sitra.
In sinclinalul Piatra Craiului -Dimbovicioara, Doggerul afloreaza pe ambele flancuri. Pe cel estic se urmareste intre satul Cheia si Curmatura Ghimbavului, aflorimentele clasice fiind acelea de la Cheia si de la Fundata. Pe flancul vestic, depozitele Doggerului afloreaza discontinuu fiind bine deschise in cheile superioare ale Dimbovicioarei si la punctul numit Gruiul Lupului. Suita Doggerului din sinclinalul Piatra Craiului debuteaza printr-un nivel de microconglomerate si gresii urmate de calcare noduloase sau subnpduloase, adesea cu corali, 'atribuite Bajocianului si Bathonianului inferior. Succesiunea se continua cu marne si marnocalcare cu Bositra^ buchi si Macrocephalites macrocephalus revenind Bathonia-nului superior si Callovianului inferior. Suita Doggerului se incheie printr-un pachet de calcare rosii cu Sowerbyccras subtortisulcatum, Hecticocems ridici etc. reprezentind Callovianul superior.
Malmul include depozite silicioase si calcare, in majoritate de facies recifal (v. fig. 42).
Oxfordianul este reprezentat prin calcare si jaspuri divers colorate constituind un orizont ce nu depaseste 10-15 'm grosime. Jaspurile sint identice cu acelea ale suitei bucovinice din sinclinalul marginal extern si li se atribuie virsta oxfordiana corespunzind eventual si partii terminale a Callovianului. Se intilnesc in toata unitatea Leaota-Bucegi -Piatra Mare.
Kimmeridgianul include calcare noduloase ce urmeaza peste orizontul cu jaspuri, pe versantul vestic al Muntilor Bucegi. Din ele E. Jekelius a descris o fauna cu Aspidocems acanthicum, Sowerbyccras tortisulcaium, Streblites tcnuilobatus etc., care le confera virsta kimmeridgiana.
De la Muntele Gaina spre sud, in sinclinalul Piatra Craiului, precum si in klippele de pe versantul estic al Muntilor Bucegi, Kimmeridgianul imbraca un facies intru citva deosebit neputind fi riguros separat de masa mare a calcarelor masive care le succede si care apartin Tithonicului.
Tithonicul este dezvoltat in faciesul calcarelor de Stramberg si include calcare masive, care urmeaza peste calcarele noduloase, fiind reprezentate prin calcare pseudoolitice pina la oolitice, calcare recifogene, calcare bre-cioase sau calcare in placi. Din ele se cunoaste o fauna cu Haploceras eli-matum, Sowerbyccras loryi, Berriasella oppeli/la care se adauga o microfa-una cu Clypeina jurassica, Troholina, alpina, Calpionella alpina, Crassi-collaria massutiniana etc. Continutul paleontologic atesta virsta tithonica
a calcarelor masive. Ele se intilnesc in Piatra Craiului, iar pe suprafete mari se intilnesc in Muntii Postavaru si Piatra-Mare. Tithonic se mai intilneste in numeroase klippe de pe versantul estic al Muntilor Bucegi.
Cretacicul urmeaza in continuitate de sedimentare peste Tithonic in partea nord-vestica a Muntilor Bucegi; in rest este transgresiv, si format din depozite predominant carbonatice.
Neocomianul are dezvoltare completa pe flancul vestic al sinclinalului Bucegi si incepe prin marnocalcare cu tintinide printre care Tintinnopsella carpathica, Stenoseniellopsis hispanica, Calpionellopsis oblon ga, indicind Berriasianul.
In Muntii Postavaru si Piatra Craiului se presupune ca Berriasianul este inclus la partea superioara a calcarelor masive.
Peste mamocalcarele cu tintinide, in Muntii Bucegi urmeaza marne si marnocalcare cu accidente silicioase in grosime de citiva metri, din care provine o fauna cu Phylloceras infundibulum, Duvalia dilatata etc. indicativa pentru Valanginian si Hauterivian.
In restul unitatii de Leaota-Bucegi-Piatra Mare, in primul rind in culoarul Dimbovicioarei, suita Cretacicului incepe cu Hauterivianul care se dispune direct peste calcarele masive, uneori in discordanta unghiulara, cum se intilneste de pilda in Dealul Sasului. In general, revin Hau-terivianului marne si marnocalcare cu Olcostephanus sayni, Crioccratites nolani, Neolissoceras grassianum, Duvalia dilatata etc. Asemenea depozite, in afara de Culoarul Dimbovicioarei, se mai intilnesc la sud de orasul Brasov.
Barremian-Aptianul isi are dezvoltarea completa in Culoarul Dimbovicioarei, unde peste Hauterivian urmeaza depozite predominant marnoase in care, la diferite nivele, se intercaleaza depozite recifogene masive cu Requienia gryphaeoides, Matheronia munieri etc, (v. fig. 42). Din nivelele, inferioare de marnocalcare, I. Simionescu mentioneaza o fauna cu Lytoceras subfimbriatum, Costidiscus reclicostatus, Barremitcs difficile etc. care arata virsta barremiana, iar din nivelele superioare provin: Deshaycsites deshayesi, Pseudohaploceras matheroni, Neohibolites aptiense, Orbitolinalen-ticularis etc. care indica Aptianul inferior. Asadar, intreg ansamblul marnos cu calcare recifale (urgoniene) apartine Barremian-Aptianului. Depozite de aceasta virsta se intilnesc in imprejurimile orasului Brasov.
In sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare, Barremian-Aptianul nu este reprezentat decit pe flancul estic al acestuia unde, datorita variatiilor litofaciale si complicatiilor tectonice, a dat loc la interpretari diferite. De pilda. D.' Patrulius vede pe versantul estic al Muntilor Bucegi o succesiune stratigrafica normala de la stratele de Sinaia (Tithonic-Neocomian) pina la conglomeratele de Bucegi (Albian) inclusiv, si inglobeaza totul la "unitatea de Sinaia'.
In realitate, pe versantul estic al Muntilor Bucegi, pe linga Barremian-Aptian cu factura de flis in faciesul stratelor de Comarnic si in faciesul flisului grezos-marnos ruginiu (stratele de Piscu cu Brazi), se intilneste si un Barremian-Aptian de un facies deosebit, reprezentat printr-o formatiune cu blocuri de tip wildflis, in care se intilnesc frecvent calcare urgoniene cu dezvoltare lenticulara. Ultimele nu s-au putut dezvolta in marea flisului, ci pe marginea zonei cristalino-mezozoice. Aceasta fiind situatia, formatiunea cu blocuri apartine unitatii Leaota-Bucegi -Piatra Mare si se dispune tectonic peste Barremian-Aptian in faciesul stratelor de Comarnic (sau in faciesul flisului marnos-grczos ruginiu, care frecvent capata facies grosier, cu blocuri).
In formatiunea cu blocuri, calcarele urgoniene se intilnesc ca recifi la diverse nivele, mai dezvoltati fiind recif ii de la Furnica, Piatra Arsa si Sf. Ana, de la vest de Sinaia. Din ele provine o fauna cu Requienia minor, Monoplcura imbricata, Orbitolina discoidea-conoidea etc., iar dintre micro-foraminifere, Pseodocyclammina s p., Bacinella iregularis etc.
In general, formatiunea cu blocuri este foarte eterogena. Pe linga calcare recifale, aceasta mai include brecii, conglomerate, gresii si depozite marnoase-grezoase cu multiple varietati si cu frecvente si variate treceri laterale. In elementele breciilor si conglomeratelor, care pot atinge dimensiuni de zeci de metri, este remaniata intreaga gama a rocilor constituente ale zonei cristalino-mezozoice, de la sisturile cristaline pina la calcarele jurasice inclusiv, ultimele adesea fiind in proportie de peste 80%.
Blocurile insedimentate se intilnesc la diverse nivele si au virsta si constitutie litologica diferita, insa predomina klippele de virsta jurasica. Astfel, se intilnesc grezocalcare si calcare jurasice, cum ar fi klippa de pe Valea Pelesului, calcare rosii neojurasice cum sint klippele de pe Valea Zgarburei sau de la Gilma Ialomitei etc.
Locul de origine al klippelor nu este prea indepartat. Lipsa Barremian--Aptianului de pe marginea estica a masivului Leaota arata ca acesta din urma constituia un sector ridicat, cu versanti abrupti sub forma de faleze, din care s-au desprins blocurile care formeaza klippele.
Cu Barremian-Aptianul se incheie cel de al doilea ciclu de sedimentare. Aptianul superior nu este cunoscrut cu certitudine. Se presupune ca unele conglomerate, cum sint acelea de la nord de Piatra Craiului, ar avea o atare virsta.
Ciclul Albian. Cu ciclul Albian se incheie suita sedimentarului preaustric din unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare.
Albianul este reprezentat prin ceea ce se cunoaste sub numele de conglomerate de Bucegi. Acestea s-au format exclusiv pe seama ariei mai vestice, care in timpul Albianului functiona ca zona emersa supusa denudarii, incit pe buna dreptate, G. Murgeanu a descris conglomeratele de Bucegi drept molasa albiana. Conglomeratele de Bucegi au o grosime de 2 000 m si prezinta largi variatii de facies atit lateral cit si pe verticala, capatind fie aspect masiv fie stratificat, sau adesea releva caractere de flis. In elementele conglomeratelor se recunoaste intreaga gama de roci constituiente ale zonei cristalino-mezozoice. Elementele remaniate au dimensiuni foarte variate. In interpretarea lui I. Panin si D. Jipa, conglomeratele de Bucegi ar fi de origine fluviatila cu aport de material torential. In linii generale, dupa D. Patrulius, se pot distinge doua nivele de conglomerate, separate printr-un nivel de gresie denumita gresia de Scropoasa. Suita conglomeratelor de Bucegi se incheie cu gresii si conglomerate de Babele. Virsta albiana a conglomeratelor de Bucegi decurge din faptul ca in mod constant deasupra lor, pe valea Dimbovitei ca si in imprejurimile orasului Predeal, se dispun transgresiv si discordant depozite bogat fosilifere, de virsta vraconiana.
Conglomeratele de Bucegi formeaza umplutura sinclinalului cu acelasi nume, care se prelungeste in Muntii Postavaru si in Masivul Piatra Mare. Cu comglomeratelc de Bucegi se incheie suita depozitelor invelisului sedimentar preaustric.
Sedimentul postaustric
In urma cutarilor austrice, care au condus la aranjamentul tectonic major al unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare, aceasta din urma a fost antrenata in exondarea generala care a afectat intreaga zona cristaline-mezozoica capatind o oarecare stabilitate. Depozitele care s-au acumulat ulterior, cind aria Leaota-Bucegi-Piatra Mare a redevenit bazin de sedimentare, constituie invelisul postaustric sau postectonic. Acesta apartine Neocretacicului si Paleogenului (v. fig. 42).
Vraconian-Cenomanianul constituie primul termen al invelisului post-tectonic si include depozite predominant conglomeratice-grezoase, care se dispun transgresiv si discordant peste formatiuni mai vechi, in primul rind peste conglomeratele de Bucegi. Sedimentarul Vraconian-Cenomanian are o mare dezvoltare in culoarul Dimbovicioarei, in zona Vulcan, in culoarul Risnov, in regiunea Predeal si in partea sudica in regiunea localitatilor Stoenesti-Laicai. Depozitele sint foarte fosilifere iar Valea lui Ecle,. Podu Chei etc. constituie puncte fosilifere clasice. Din ele, V. Popovici - Hateg, D. Patrulius, R. Mutiu si altii, au descris asociatii fosile foarte bogate continind printre altele: Mortoniceras inflatum, Puzosia subplanulata, Stoliczkaia dispar, Lechites gaudini, Ostlingoceras puzosianum, Parahibo-lites turtiae, Aucellina gryphaeoides etc., caracteristice pentru Vraconian. Din depozitele marnoase de la Rucar R. Mutiu a descris o fauna cu Mantel-liceras mantelli, Schloenbachia varians, Piizosia planulata etc. indicativa pentru Cenomanian.
O semnificatie deosebita o are Vraconian-Cenomanianul din zona localitatilor Stoenesti-Laicai de pe Valea Dimbovitei si de pe Valea Tocilitei (Predeal) caci, fiind dispus peste conglomeratele de Bucegi, indica virsta mai veche (albiana) a acestora din urma.
Turonian-Senonianul include depozite marnocalcaroase si grezoase, cum sint acelea de pe Valea Glajariei din sinclinalul Bucegi, din care Jana Ion a descris o bogata microfauna cu Globotruncana arca G. lapparenti etc. Asemenea depozite se mai intilnesc in zona localitatii Tohanu. Paleogenul incheie suita depozitelor invelisului postaustric. Depozitele de aceasta virsta acopar suprafete restrinse in zona localitatii Zarnesti, iar in partea sudica a unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare se intilnesc in regiunea Albesti (v. PI. III).
La Zarnesti, depozitele paleogene sint reprezentate prin microconglomerate cu discocycline si calcare detritice cu Nummulites distans, urmate de tufuri bentonitizate si gresii cu globigerine, totul revenind Eocenului. Suita se incheie cu sisturi argiloase brune, cu resturi de pesti apartinind Oligocenului.
La Albesti (nord de orasul Cimpulung-Muscel) se gasesc cunoscutele calcare de Albesti studiate inca de Gr. Stefanescu. In opinia mai recenta a lui Gh. Bombita, Eocenul de la Albesti are o grosime de 25 m. Acesta debuteaza printr-un nivel calcaros-marnos, din care se mentioneaza Nummulites globulus, N. exilis, N. pernotus, N. planulatus, N. murchisoni, indicind Ilerdianul mediu-superior si Cuisianul inferior. Urmeaza calcare galbui-verzui-rozii cu Nummulites distans, N. murchisoni, N. irregularis. N. rotu-larius, semnificative de asemenea pentru Cuisian. Al treilea si ultimul nivel este reprezentat prin calcare cenusii-albastrui, incluzind Nummulites distans. N. murchisoni, asociatie ce indica Cuisianul superior. O mare parte din calcarele de la Albesti au fost exploatate.
2. TECTONICA
Aranjamentul tectonic al unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare este rezultatul aceleiasi tectogeneze de la sfirsitul Eocretacicului, care a fost definitorie pentru unitatea central-estcarpatica. insa nu numai paroxismul mezocretacic, ci si miscarile preaustrice si postaustrice au concurat la stabilirea arhitecturii unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare. Astfel, inca inainte de a se fi produs declansarea paroxismului austric, au avut loc miscari cu efect predominant ruptural incepind chiar din Jurasicul terminal. Acestea au condus la denivelari de tip graben si horst care au favorizat dislocari furnizind materialul care se depunea in zonele mai joase generind formatiunea cu blocuri. Miscarile au fost cu atit mai intense cu cit se apropiau de paroxismul de la sfirsitul Eocretacicului.
Principalul efect al tectogenezei austrice consta in incalecarea unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare, in ansamblu, peste flisul intern. Relatiile tectonice dintre acest compartiment sudic al zonei cristalino-mezozoice si flisul carpatic au fost puse in evidenta de E. Jekelius, pe baza ivirilor de depozite jurasice interpretate ca lame tectonice antrenate in fruntea pinzei de Bucegi. Ulterior, acest contact a fost recunoscut de N. Oncescu si I. Bancila (fig. 43).
Tinind seama de precizarile de ordin stratigrafie si litofacial amintite, urma planului de incalecare al unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare se traseaza de la Banloc din nord-estul masivului Piatra Mare spre sud-vest, trece prin sudul Muntilor Postavaru, pe la vest de orasul Predeal, pe la vest de Sinaia, si ajunge in Valea Ialomitei la sud de Gilma. Mai departe, urma sariajului este acoperita de depozite neocretacice si paleogene, dar pe sub acestea se continua pina in Valea Dimbovitei. In lungul liniei de incalecare, contactul de superpozitie tectonica se stabileste fie intre calcarele jurasice ale unitatii Leaota-Bucegi -Piatra Mare si flisul barremian-aptian in faciesul marnos-grezos ruginiu din pinza de Ceahlau, cum se poate constata la Bunloc, fie intre Barremian-Aptianul in faciesul formatiunii cu blocuri al unitatii Leaota-Bucegi--Piatra Mare si flisul barremian-aptian in faciesul stratelor de Comarnic sau de Piscu cu Brazi in facies grosier, situatia cea mai frecventa pe versantul estic al Muntilor Bucegi; la vest de Sinaia, urma sariajului trece prin fata recifilor de calcare urgoniene de la Furnica, Piatra Arsa si Sfinta Ana (v. fig. 43).
Din cauza unor similitudini litofaciale intre Barrcmian-Aptianul in faciesul stratelor de Piscu cu Brazi din aria flisului, care prezinta si secvente mai grosiere, si formatiunea cu blocuri apartinind zonei cristalino-mezozoice, si datorita complicatiilor tectonice de detaliu, pe versantul estic al Muntilor Bucegi, la prima vedere este greu de recunoscut contactul tectonic major dintre unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare si pinza de Ceahlau. Adaugind faptul ca blocurile (klippele) de depozite mezozoice se gasesc la mai multe nivele, fiind in situatie de olistolite, in unele interpretari se considera ca pe versantul estic al masivului Bucegi ar fi o suita stratigrafica normala si continua de la Neocomian la Albian inclusiv, incit se contesta caracterul major al relatiilor tectonice dintre unitatea Leaota-Bucegi - Piatra Mare si unitatea de Ceahlau; in acest spirit au fost editate hartile, generale se. 1 : 1 000 000, 1 : 200 000 si 1 : 50 000 ale Institutului Geologic pe care sariajul din fata Bucegilor nu este consemnat ca atare. Cu toate acestea, D. Patrulius, desi de o maniera ambigua, recunoaste incompatibilitatea unor raporturi normale intre cristalinul de Leaota cu sedimentarul sau jurasic, pe de o parte, si stratele de Sinaia, pe de alta parte. Dealtfel, in ideea ca flisul carpatic a rezultat din evolutia unei zone de rifting, incompatibilitatea unor relatii normale intre flisul carpatic si marginea deformata a masei continentale preexitenta de la vest devine si mai evidenta.
Odata cu incalecarea spre est, unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a suferit o cutare larga formindu-se doua structuri sinclinale majore: sinclinalul Piatra Craiului -Dimbovicioara-Codlea-Vulcan si sinclinalul Bucegi-Postavaru-Piatra Mare, separate prin ridicarea Leaota (v. fig. 43).
Cele mai vechi depozite care acopera urma planului de sariaj apartin Vraconianului si Cenomanianului, acestea avind rol de sedimentar posttec-tonic. De aici decurge virsta mezocretacica a incalecarii unitatii Leaota- Bucegi-Piatra Mare peste pinza de Ceahlau, prima capatind la rindul ei calitatea de pinza. Prin aceasta, pinza Leaota-Bucegi-Piatra Mare difera de pinza getica, in schimb se inscrie in categoria pinzelor bucovinicc, urma sariajului din fata Bucegilor sugerind a fi continuarea liniei central-car-patice, insa decrosata spre est.
Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare a suferit influenta paroxismului laramic care a produs deformari specifice. Astfel, fata de rezistenta pe care a intimpinat-o in deplasarea ei in ansamblu spre est, pinza Leaota- Bucegi-Piatra Mare a reactionat printr-o tendinta de redresare a structurilor din zona de margine si adesea chiar o rasturnare a acestora, inclusiv a planului de sariaj. O asemenea deformare se recunoaste la vest de Predeal unde planul de sariaj aparent are vergenta vestica (V. fig. 43).
Marginea vestica a unitatii Leaota-Bucegi-Piatra Mare a avut de suportat presiunea declansata de incalecarea unitatilor Carpatilor Meridionali, in speta a unitatii de Fagaras si a solzilor din fata acesteia, in lungul faliilor Iezer-Papusa si Holbav. Consecinta a fost fracturarea flancului vestic al sinclinalului Dimbovicioara-Vulcan. Complicatiile tectonice sint mai evidente in zona Vulcan unde invelisul sedimentar posttec-tonic este prins sub solzii Holbav si Magura Codlei (fig. 44).
