SOLUTIONAREA LITIGIILOR MARITIME - AVARIA COMUNA (GENERAL AVERAGE) 

 

Am aratat in cursul anterior ca, dupa criteriul intereselor implicate, litigiile ce decurg din evenimente de navigatie, se pot clasifica in avarii particulare si avarii comune (generale).  

Notiuni introductive - definitie, principii 

Comertul maritim a cunoscut principiul avariei comune din cele mai vechi timpuri. Principiul avariei comune a fost formulat de grecii antici in legatura cu tratarea problemei aruncarii marfii peste bord (jettison of cargo) dar este probabil ca ideea in sine este de origine mai veche. Mai tarziu, romanii preiau cutumele vechilor greci, perfectionandu-le dara fara a le compila intr-un cod unic. 

Practica avariei comune a functionat ca o cutuma in Levant, in orasul Rodos, intre 916-700 i.e.n., unde a aparut cea mai timpurie enuntare scrisa a principiului avariei comune in legea maritima a insulei Rodos - Lex Rodia de Jactu. 

In evul mediu erau in circulatie mai multe coduri de uzuri ce cuprindeau si principii ale avariei comune: pentru marea Mediterana - Consulatis Maris, pentru Oceanul Atlantic si Marea Nordului - Roles d'Oleron, pentru Marea Baltica - Lois de Wisby. Mai existau uzuri colectionate pentru diferite porturi apartinand ligii Hanseatice (Hamburg, Lubec, Dantzig, Riga etc.) sub forma de statute. 

Cum doctrina s-a dezvoltat, diferite tipuri de pierderi au fost adaugate aceleia de aruncare peste bord, probabil cel mai important pas fiind recunoasterea ca anumite cheltuieli in bani nu erau, in principiu, diferite de sacrificarea bunurilor daca se faceau in circumstante similare sau cu acelasi scop.

Mai intai, avaria generala era un fapt concret in marina comerciala cu sute de ani inainte ca armatorii si comerciantii sa dezvolte ideea auto-protejarii de riscuri financiare prin asigurare. Aceasta evidentiaza un fapt important si anume ca avaria comuna exista si trebuie sa fie considerata independent de asigurarea maritima. In conditiile de comert modern, asiguratorii navei si ai marfii, in mod aproape invariabil, platesc proportiile aferente in avaria comuna si contributiile conform politelor, dar interesul lor in avaria comuna este de ordin secundar. Principiile si practica avariei comune nu pot fi intelese decat daca aspectele privind asigurarea sunt lasate deoparte. 

In al doilea rand, avaria comuna difera in dezvoltarea ei in diferitele tari cu traditie maritima, astfel incat, catre sfarsitul secolului al 19-lea, existau diferente substantiale in legislatia si practica internationala. Avand in vedere caracterul international al shipping-ului, dezavantajele acestor diferente erau evidente si atunci au inceput o serie de incercari de a obtine o uniformizare internationala, care au condus la adoptarea regulilor York-Antwerp. 

Regulile York-Antwerp ocupa o pozitie unica in legislatia maritima internationala. Spre deosebire de regulile de la Haga, ce reglementeaza transportul maritim de marfuri pe baza de conosament, si de variatele conventii referitoare la limitarea raspunderii armatorilor, ele nu se buzuie pe conventie si nici pe lege ci pe acceptarea voluntara a comunitatii maritime, fiind incorporate ca referinta in conosamente, contracte de transport si in politele de asigurari maritime. 

Pana la forma prezenta, Regulile York-Antwerp au parcurs mai multe forme, de la regulile York 1864, la Regulile York ai Antewrp 1877, pana la prima forma sub actulala denumire din 1890. De atunci au fost aduse modificari si imbunatatiri, principiile ramanand in esenta acelesasi, in 1924, 1950, 1974.1994.  

Regulile York-Antwerp definesc avaria comuna ca fiind sacrificiul extraordinar sau cheltuielile extraordinare facute in mod intentionat si rational pentru salvarea comuna a navei si a incarcaturii de la un pericol care le ameninta in expeditia maritima si care trebuie suportate de partile care au beneficiat de pe urma acestui act in mod proportional cu valorile aflate in risc.  

Exista patru conditii esentiale pentru ca un eveniment de navigatie sa genereze avarie comuna: 

Sacrificiul sau cheltuiala sa fie extraordinara. Cheltuielile sau pierderile obisnuite efectuate sau suferite de armator pentru ducerea la indeplinire a obligatiilor sale rezultate din contractul de transport nu sunt admise in avaria comuna. Un exemplu specific de aplicare a acestui principiu rezulta din Regula VII din York-Antwerp Rules care se refera la avarierea masinii. In conformitate cu aceasta regula se face distinctie intre avariile la masina cand nava este esuata si in pericol si avariile la masina care survin cand nava este in stare de plutire. Folosirea masinii unei nave esuate este considerata ca o "fortare" a masinii, si in consecinta, un act extraordinar, in timp ce folosirea masinii unei nave in stare de plutire este considerata parte a functionarii normale a acesteia si orice avarie survenita ca rezultat al acestie actiuni nu este admisa in avaria comuna. 

Actul trebuie sa fie intentionat sau voluntar si nu inevitabil. Nu se poate considera ca bunurile au fost "sacrificate" daca erau deja pierdute in momentul asa numitului "sacrificiu". Regula IV ilustreaza acest principiu in aplicarea sa in cazul indepartarii epavei prin dezmembrare. Pierderile sau avariile survenite din indepartarea epavei prin dezmembrare sau la partile din nava care au fost indepartate anterior sau pierdute efectiv in accident nu vor contribui in avaria comuna. 

Sa existe un pericol. Acesta nu trebuie sa fie iminent dar trebuie sa fie real si substantial. Primejdia trebuie sa fie comuna si reala si nu o temere a comandantului. Distinctia intre actiunile facute pentru salvarea comuna in caz de pericol si o masura care, desi rezonabila, este pur preventiva, este una de finete. Doua exemple practice pot servi la ilustrarea acestei distinctii. O nava aflata in deriva in mijlocul oceanului, fara energie, este considerata in pericol din acest punct de vedere, chiar daca vremea este buna in momentul producerii avariei si nu exista un risc imediat privind producerea unor avarii sau pierderi suplimentare. Pe de alat parte, daca comandantul decide, in mod destul de prudent, sa caute adapost intr-un loc de ancoraj potrivit  deoarece rapoartele meteo indica apropierea furtunii, aceast lucru nu ar fi, in mod normal, privit ca dand nastere avariei comune. 

Actiunea trebuie facuta in scopul salvarii comune si nu a salvarii numai a unei parti din bunurile implicate. Sa presupunem ca o nava transporta marfa congelata si ca instalatia de refrigerare se avariaza in timp ce nava este in zona tropicala, facand imperativa intrarea intr-un port de refugiu pentru a efectua reparatiile necesare. In acest caz, riscul ca marfa sa se avarieze s-ar limita la marfa congelata iar in ce priveste nava impreuna cu restul marfii, acestea ar fi putut continua voiajul in siguranta. Rezulta ca devierea in portul de reparatii nu ar da nastere la avaria comuna.  

Sacrificarea voluntara a unei parti din bunurile aflate in pericol, cheltuielile de salvare ca si toate cheltuielile care compun avaria comuna se suporta atat de bunurile salvate cat si de cele sacrificate, in proportii egale cu valoarea lor, la data si locul unde aventura maritima a luat sfarsit. 

Navlul platit anticipat sau care se plateste in baza clauzei "Freight earned ship and/or cargo lost or not" (navlul este castigat fie ca nava si/sau marfa s-au pierdut sau nu), nu contribuie la avaria comuna. Este inclus in valoarea marfurilor si deci mareste valoarea contributiva a acestora. 

Sunt situatii in care numai nava face sacrificii in interesul general, incarcatura neavand nimic de suferit. Alteori sufera pagube numai incarcatura. Deseori pagubele sunt suferite atat de nava cat si de incarcatura. Conform Regulilor York-Antwerp, la avaria comuna contribuie proportional cu valorile lor: nava, marfa si navlul. 

Exemplu : O nava care transporta marfuri de valoare avand mai multi primitori esueaza pe o stanca. Din ordinul comandantului, o parte din marfa este aruncata peste bord avand drept rezultat dezesuarea navei si, dupa efectuarea reparatiilor, continuarea voiajului cu restul marfii. Dupa cum arata faptele, rezulta ca ar mai exista si alte alternative la indemana comandantului. El ar fi putut sa angajeze un remorcher care sa acorde asistenta in vederea dezesuarii, riscand sa se produca daune suplimentare fundului/corpului navei ca si marfii, care s-ar fi putut avaria prin infiltarerea apei. Ar fi putut, deasemenea, sa incerce fortarea masinii cu riscuri similare si posibile avarii la masina. Oricare dintre aceste alternative pot conduce la avarii si pierderi suferite de bunurile diferitilor proprietari implicati in aventura maritima. 

Ca urmare, in situatii de pericol rezultate din evenimente maritime, modalitatea de a salva situatia va da nastere adesea unui conflict de interese Proprietarul marfii aruncate peste bord ar fi preferat alegerea uneia dintre celelalte variante de rezolvare sau ca marfa celorlalti proprietari sa fie alesa pentru aruncare peste bord. Avaria comuna isi datoreaza originea tocmai eliminarii unor astfel de conflicte. Prin avaria comuna proprietarul marfii sacrificate isi imparte pierderile proprii cu celelalte interese implicate; proprietarul marfii sacrificate este plasat in aceeasi pozitie financiara ca si proprietarii bunurilor salvate prin acest sacrificiu. 

Acceptarea principiilor avariei comune si incorporarea lor in Regulile York-Antwerp confera comandantului libertatea de actiune in cazuri ca cel de mai sus, potrivit judecatii sale, in calitate de marinar, in legatura cu ce este cel mai bine pentru nava si marfa in intregul lor, fara sa tina seama de drepturile si interesele conflictuale ale diferitilor proprietari ai bunurilor aflate in grija sa. 

Exemple de evenimente care pot conduce la avarie comuna

 Evenimentul Tipul de sacrificiu sau cheltuiala 

Esuarea Avarii la nava si masina cauzate de incercarile de dezesuare.

Pierderi si avarii la marfa prin aruncarea peste bord sau descarcarea fortata

Costul descarcarii, depozitarii, reincarcarii.

Cheltuieli in portul de refugiu. 

Incendiul Avarii la nava si marfa cauzate de incercarile de stingere a incendiului.

Cheltuieli in portul de refugiu. 

Coliziunea Cheltuieli in portul de refugiu

Cost reparatii temporare.

In plus fata de sacrificiile si cheltuielile mentionate mai sus (si altele nementionate) oricare dintre evenimentele de mai sus pot da nastere unei reclamatii pentru servicii de salvare. Desi in conformitate cu legislatiile multor tari, remuneratia de salvare (cheltuielile care sunt independente de orice contract) se incadreaza strict intr-o categorie separata, diferita de avaria generala, Regula VI din York-Antwerp Rules prevede ca orice plata facuta in acest sens va fi tratata in avaria comuna. 

Dispasa de avarie comuna (Adjustement of general average) 

Dispasa de avarie comuna este documentul de lichidare a avariei comune, intocmit de experti speciali numiti dispasori (adjusters), in conformitate cu regulie York-Antwerp prevazute in contractul de transport sau de inchireiere, daca in aceste contracte s-a facut referire la aceste reguli. Daca in contracte nu s-a facut referire la aceste reguli, dispasa se intocmeste in conformitate cu legislatia si practica din portul de descarcare sau a locului unde calatoria a luat sfarsit. 

Dispasa este formata din "masa pasiva" (avariile si cheltuielile) si "masa activa" (valorile contributive), care reprezinta valoarea tuturor bunurilor in interesul caroara s-au facut sacrificiile. 

Calculul valorilor contributive si pierderilor in avaria comuna este adesea foarte complicat si este, desigur, atributia unui dispasor. El are rolul de a estima si repartiza cuantumul avariei navei si a marfurilor, stabilind masa contributiva sau pasiva si masa activa adica cota de repartizare a avariei comune. Tot dispasorul stabileste suma pana la care se ridica avaria comuna, precum si procentele, respectiv sumele cu care trebuie sa contribuie fiecare parte (nava, marfa) pentru lichidarea acestei avarii. Dispasorul este numit de armator si este de regula o firma recunoscuta pe plan international. Firmele specializate recunoscute fac parte de regula din asociatia dispasorilor din tarile respective.  

Mentionam mai devreme ca intocmirea unei dispase este adesea un proces foarte complicat. Exista anumite aspecte care pot fi explicate pe scurt si care ilustreaza anumite principii fundamentale care au implicatii de oarecare importanta in parctica si de care se tine seama in intocmirea dispasei:

Toate bunurile care sunt in risc in momentul producerii evenimentului maritim care da nastere unei avarii comune si care sunt salvate prin actul de sacrificiu in interes comun contribuie in avaria comuna potrivit valorii lor la terminarea evenimentului. 

Marfa descarcata inainte de eveniment, sau incarcata dupa aceea, nu contribuie. Daca, de exemplu, izbucneste un incendiu in timpul incarcarii marfii, este necesar sa existe o evidenta clara a cantitatii si naturii marfii deja incarcate in momentul producerii evenimentului. Daca avaria comuna consta in stationarea navei intr-un port de reparatii necesare pentru continuarea performarii voiajului, marfa destinata pentru acelasi port (portul de reparatii) nu va contribui chiar daca era la bord in timpul producerii evenimentului ce a determinat stationarea navei, deoarece aceasta marfa nu beneficiaza de performarea in contituare a voiajului in care nu mai este implicata.

In general, baza calculului valorilor contributive si a pierderilor in avaria comuna este valoarea bunului fata de proprietarul lui la terminarea aventurii maritime. In cazul marfurilor, regulile York-Antwerp prevad o exceptie care spune ca acestea contribuie potrivit valorii de factura. Aceasta exceptie de la principiul strict a fost agreata din motive practice si economice. 

Din moment ce valorile sunt determinate la terminarea aventurii maritime inseamna ca nivelul contributiilor poate sa varieze prin adaugarea de pierderi si avarii suplimentare ale bunurilor, produse intre momentul declansarii actului de avarie generala si momentul terminarii acestuia. In cazul cheltuielilor de avarie comuna se practica protectia partilor implicate fata de efectele acestei variatii de cheltuieli pe calea unei asigurari speciale cunoscuta drept "asigurarea cheltuielilor de avarie comuna" (insurance on average disbursements). 

In mod normal aventura maritima este considerata ca incheiata la terminarea descarcarii marfii in portul de destinatie. Daca intervine un abandon de voiaj intr-un port intermediar, atunci aventura se termina in acest port. Daca, din cauza unui eveniment maritim, intreaga  cantitate de marfa este expediata din portul intermediar cu o alta nava, se iau in calcul, in absenta unei intelegeri speciale, valoarea initiala a navei si valoarea marfii la momentul incarcarii pe aceasta. Este o practica frecventa in astfel de cazuri sa se semneze un document care se numeste "non-separation agreement" care confirma acordul partilor ca avaria comuna va fi tratata ca si cum re-expedierea nu a avut loc.

Non-separation agreement este adesea incorporat in garantiile de avarie comuna dar poate fi semnat si separat. Din 1967 a fost adoptata pe piata britanica a asigurarilor o forma standard a "non-separation agreement".  

Cheltuielile ulterioare avariei comune facute cu bunurile (altele decat cele admise in avaria comuna) trebuie deduse din calculul valorilor contributive astfel incat fiecare proprietar de bunuri sa contribuie potrivit beneficiului net pe care l-a primit. 

Egalitatea contributiilor trebuie sa fie stabilita intre proprietar si bunurile sacrificate si intre proprietar si bunurile salvate. In practica, aceasta este stabilita prin adaugarea la valorile contributive ale bunurilor pierdute sau avariate prin sacrificiul de avarie comuna a sumelor admise in avaria comuna in legatura cu acest sacrificiu. Daca acest lucru nu este facut, proprietarul, de exemplu, al bunurilor aruncate peste bord, va primi beneficiul sub forma de bani din avaria comuna drept despagubire pentru pierderea bunurilor sale fara a participa sau a contribui la pierderile in avaria comuna. Proprietarul unui lot identic de marfa livrat in bune conditiuni de la aceeasi nava, insa, desi isi primeste bunurile insesi si nu si bani in avaria comuna, va fi totusi dator sa contribuie in avaria comuna. 

Modalitatea de calculul a sumelor admise in avaria comuna pentru sacrificiile facute de nava, marfa si navlu este tratata in Regulile XV, XVI si XVIII din Regulile York-Antwerp. Sumele admise in avaria comuna ca si cheltuieli de avarie comuna sunt, desigur, cele cheltuite in fapt.

Exercitarea drepturilor in avaria comuna  

Protejarea drepturilor rezultate din contractul de transport 

Partile implicate in expeditia maritima fac, in mod uzual, in contractul de transport, referiri speciale cu privire la avaria comuna, printr-o clauza care precizeaza ca avaria comuna se va reglementa in conformitate cu regulile York-Antwerp. Aceasta stipulare poate fi continuta in contractul de inchiriere sau in conosament sau in ambele documente. Regula D din York-Antwerp acorda recunoastre explicita ca avaria comuna exista indiferent daca s-a produs sau nu o incalcare a termenilor contractului de catre parti si ca, in mod normal, procedurile de protejare a drepturilor partilor in avaria comuna sunt aplicabile chiar si intr-o situatie de incalcare sau de suspectare a incalcarii termenilor contractuali. 

b. Raspunderea armatorului 

In mod normal armatorul este cel care este primul interesat de protejarea drepturilor sale conferite de contract, deoarece el este cel care solicita recuperarea cheltuielilor de avarie comuna. Armatorul are la indemana dreptul de retentie asupra marfii (lien on cargo) atata timp cat aceasta se afla inca in custodia sa, pana la semnarea de catre interesele marfii a garantiilor de avarie comuna (general average security) Aceste garantii sunt "average bond" prin care primitorii marfurilor se obliga sa contribuie la acoperirea cheltuielilor de avarie comuna si "average deposit" sau cash deposit care garanteaza suma cu care acestia vor contribui. "Average deposit" poate fi inlocuit de "average guarantee" emisa de asiguratorul marfii.  

Drepturile de recuperare a contributiilor in avaria comuna pot exista chiar daca, din gresala sau omisiune, aceste garantii de avarie comuna nu au fost semnate, dar executarea acestor drepturi intr-o astfel de situatie este dificila mai ales daca pana la intocmirea dispasei proprietarul marfii se schimba. 

Obligatia armatorului de a proteja marfa sacrificata. 

Armatorul are obligatia sa obtina garantiile de avarie comuna nu numai pentru a-si proteja propriile interese dar si in beneficiul celorlalte parti implicate, de exemplu in beneficial proprietarilor marfii care au avut pierderi in avaria generala si care vor fi recuperate prin contributii de la proprietarii marfurilor care nu au avut cheltuieli in avaria comuna. 

Garantia de salvare (salvage security) 

Trebuie facuta o distinctie clara intre garantiile de avarie comuna si garantiile de salvare.

Garantiile de avarie comuna sunt date de catre interesele marfii in favoarea armatorului in timp ce garantia de salvare este data de catre armator si de catre interesele marfii in favoarea salvatorilor, in momentul si locul treminarii operatiunilor de salvare. 

Cand un salvator a salvat bunurile si le-a pus in siguranta are dreptul sa exercite dreptul de retinere (lien) asupra acestor bunuri pana cand remuneratia de salvare a fost platita sau o garantie pentru aceasta suma a fost depusa. Cum, in mod normal, nu este posibil ca remuneratie de salvare sa fie determinate imediat (decat daca nivelul aceasteia este stipulat contractual) ci determinarea ei se face fie prin negocieri fie pe cale arbitrala sau judecatoreasca, este necesara depunerea garantiei de salvare. 

Armatorul este raspunzator fata de salvatori sa depuna garantia de salvare in numele navei si a navlului salvate. Fiecare interes al marfii este raspunzator sa depuna propria garantie pentru marfa proprie salvata, operatorul de time charter este raspunzator de depunerea garantiei pentru combustibilul salvat iar daca este vorba de o nava ce transporta containere, proprietarii acestora vor depune garantia pentru containerele salvate. 

Daca, din diferite motive, armatorul depune garantii de salvare si in numele marfii, va fi protejat prin dreptul sau de retentie a marfii (lien) si va colecta garantiile de salvare de la interesele marfii odata cu colectarea garantiilor de avarie comuna. In mod normal avocatii salvatorilor se vor ocupa de colectarea garantiilor de salvare, uneori cu asistenta dispasorilor, in timp ce acestia din urma vor colecta garantiile de avarie comuna. 

Clauza de avarie comuna din conosament sau din charter party 

Clauza de avarie comuna este evidentiata intr-unul sau in ambelele contracte de mai sus si se refera la reglementarea avariei comune. Aceasta clauza este redactata de obicei sub forma "avaria comuna va fi reglementata in conformitate cu regulile York-Antwerp 1994" sau 1974 in formularele de contracte mai vechi. Este important ca ambele contracte sa contina aceeasi clauza. Daca exista diferente, trebuie facute amendamentele necesare in momentul negocierii contractelor. 

Clauza poate sa faca referire la locul reglementarii astfel "avaria comuna va fi reglemenata in conformitate cu Regulile York-Antwerp 1994 in portul sau in locul ales de armator" sau poate chiar sa specifice locul astfel "avaria comuna va fi reglementata in conformitate cu Regulile York-Antwerp 1994 la Londra" 

Trebuie stabilita, deasemenea, si moneda in care se intocmeste dispasa. In general armatorul este cel care face cheltuielile de avarie comuna de aceea dispasa poate fi intocmita in moneda in care aceste cheltuieli sunt facute. Clauza aferenta este "avaria comuna se reglementeaza in conformitate cu regulile York-Antwerp 1994, la Londra, in moneda aleasa de armator". 

Avarii comune mici (Small general average)  

Exista situatii cand o nava cu marfa la bord suporta cheltuieli mici de avarie comuna. Daca sunt mai multi primitori ai marfii (mai multe conosamente), costul intocmirii unei dispase si a colectarii contributiilor (care sunt mici) va depasi sumele recuperate de la interesele marfii, sau timpul si efortul alocat pentru aceasta este disproportionat fata de sumele colectate. In aceste situatii exista modalitati diferite de abordare a problemei. 

Din motive comerciale armatorul poate decide sa suporte singur toate cheltuielile de avarie comuna sau, daca nava este in time charter, se poate intelege cu navlositorul de time charter ca acesta sa plateasca contributia marfii.  

Alta posibilitate ar fi ca dispasorul sa stabileasca sumele pentru a fi solicitate de la asiguratorul navei pe motive economice si aceasta in cazul in care valoarea navei este mult mai mare decat cea a marfii. Poate cea mai buna solutie intr-o astfel de situatie ar fi inserarea in polita de asigurare CASCO a unei clauze care sa prevada ca, in cazul in care cheltuielile de avarie comuna nu depasesc o anumita suma (sa zicem US$ 50.000), asiguratorul va despagubi asiguratul (pe armator) cu orice suma pana ca concurenta sumei US$ 50.000, fara drept de subrogare impotriva marfii. 

In practica, suma constituind cheltuieli de avarie comuna pana la care se considerea ca avaria comuna este mica este de US$ 50.000.  

Masuri imediate ce trebuiesc luate cand se intampla un evenimet de navigatie care conduce la avarie comuna 

Cand are loc un eveniment de navigatie care genereaza avarie comuna este responsabilitatea armatorului sa ia cele mai potrivite masuri pentru a duce la indeplinire scopul voiajului.  

Prima masura este aceea de notificare a tuturor partilor implicate sau care pot fi afectate de eveniment sau a acelora a caror asistenta de specialitate este solicitata. Aceste parti sunt:

Dispasorul - care este cea mai potrivita persoana pentru a proceda la sau a coordona in numele armatorului: declararea avariei comune, colectarea garantiilor de avarie comuna sau, impreuna cu avocatii, a celor de salvare, colectarea tuturor documentelor privitoare la evenimentul de navigatie generator de avarie comuna si a documentelor privind chletuielile de avarie comuna, obtinerea unei evaluari a navei (in cazul in care valoarea navei este disputata), intocmirea dispasei, difuzarea acesteia catre partile contributive, colectarea contributiilor in avaria comuna. 

Asiguratorul - daca nava este asigurata. 

Clubul P&I - cand marfa de la bordul navei care a intampinat evenimentul de navigatie poate suferi avarii sau pierderi din aceasta cauza, sau cand exista riscul unie poluari din acelasi eveniment. 

Societatea de clasificare - daca nava necesita reparatii inainte de inceperea sau de continuarea voiajului, pentru a emite certificatele de clasa ce confirma buna stare de navigabilitate. 

Avocatii - in cazul in care nava a primit asistenta de salvare, in caz de coliziuni, in caz de exercitare a dreptului de retentie asupra marfii, in caz de dispute in legatura cu colectarea contributiilor in avaria comuna etc. 

Agentii din portul de descarcare - pentru informarea primitorilor marfii cu privire la intarzierea in livrarea marfii din motive de declarare a avariei comune, pentru asistenta in caz de descarcare/transbordare/depozitare/reincarare a marfii, pentru urmarirea indeplinirii de catre primitorii marfii a formalitatilor de semnare a garantiilor, pentru colectarea de la nava a documentelor marfii si expedierea lor catre armator. 

Navlositorul - daca nava se afla in voyage charter sau in time charter navlositorii trebuie informati. 

Portul de refugiu (Refuge port) 

Termenul "port de refugiu" in intelesul avariei comune este folosit, in sens larg, ca insemnand orice port in care se efectueaza cheltuielile de avarie comuna. Poate fi portul de escala pentru incarcare, bunkerare, descarcare, reparatii etc. 

Raportari catre armator 

In timp ce, in momentul producerii evenimentului de navigatie, decizia cu privire la masurile ce se iau o ia in principal comandantul si cei de la fata locului, odata ce nava a ajuns in situatia de relativa siguranta, deciziile se iau de catre armator, care trebuie sa ceara si sa primeasca toate informatiile, detaliile si documentele relevante.  

Detalii despre operatiunile necesare pentru continuarea voiajului.

Estimarea timpului suplimentar de stationare din cauza evenimentului survenit.

Cauza si extinderea avariilor la nava, ce reparatii sunt necesare, daca aceste reparatii sunt temporare sau permanate, daca este necesara andocarea sau descarcarea marfii.

Cantitatea , natura si eventual valoarea marfii care a fost descarcata si motivul descarcarii.

Recomandarile surveyor-ilor navei si a marfii

Detalii cu privire la marfa avariata.

Facilitati locale privind transbordarea marfii si re-expedierea in caz de abandon de voiaj.

Estimarea cheltuielilor facute sau ce urmeaza a fi facute. 

Este extrem de important pentru armator sa cunoasca cu aproximatie nivelul cheltuielilor cat mai repede posibil dand posibilitatea acestuia sa analizeze diferitele alternative de masuri de adoptat si sa stabileasca garantiile ce trebuie obtinute de la interesele marfii. 

Un surveyor trebuie angajat pentru a examina avariile la nava. Cand se produc avarii si la marfa sau se anticipeaza avarii la marfa in timpul descarcarii fortate, trebuie angajat si un surveyor pentru examinarea acestor avarii. Cheltuielile cu surveyorii in astfel de cazuri sunt admise si recuperate in cadrul avariei comune prin dispasa. 

Avarii la marfa 

Armatorul are o obligatie continua, in calitatea sa de custode al marfii, sa se ingrijeasca de protejarea acesteia si, atunci cand este necesar, sa ia masuri de reconditionare a acesteia. El trebuie sa actioneze in cel mai bun interes al marfii. Desi comandantul are anumite puteri de a actiona in numele marfii, in practica, pentru orice actiune luata de acesta in numele marfii trebuie obtinut acordul intereselor marfii, cu exceptia cazurilor de urgenta. 

Cand marfa este vanduta in portul de refugiu, contravaloarea acesteia se va depozita intr-un cont special Aceasta suma, mai putin cheltuielile ocazionate de vanzare, apartine proprietarului marfii deci trebuie pastrata intacta si nu trebuie folosita pentru plata unor cheltuieli de avarie comuna decat cu acordul proprietarului marfii.

In conformitate cu Regula XII din York-Antwerp Rules, avariile cauzate de descarcarea, depozitarea sau reincarcarea marfii pot fi admise in avaria comuna. Avariile produse in timpul acelorasi operatiuni dar care au alta cauza (de exemplu un incediu produs in magazia in care s-a depozitat marfa) nu sunt admise in avaria comuna. 

Mentinerea angajamentului de contributie in avaria comuna (Non-separation agreement) 

O nava avariata poate ajunge intr-un port de refugiu unde trebuie sa efectueze reparatii extinse pentru continuarea in siguranta a voiajului. Ar putea fi necesara descarcarea si depozitarea marfii pentru a permite efectuarea reparatiilor cu consecinta costurilor re-incarcarii. Ar putea avea loc o intarziere de cateva luni pana cand nava sa fie apta de reluarea voiajului iar armatorul sa insiste in mentinerea marfii in custodia sa pe aceasta perioada sa si o livreze dupa terminarea reparatiilor si continuarea voiajului spre portul de destinatie. 

In acesta situartie poate fi in interesul avariei comune daca marfa, in loc sa fie depozitata si re-incarcata, este expediata la destinatie cu o alta nava. Armatorul poate renunta la dreptul sau de a detine marfa daca proprietarul marfii face o intelegere cu acesta prin care armatorul agreaza sa livreze marfa cu o alta nava iar proprietarul marfii agreaza sa contribuie la cheltuielile de avarie comuna ca si cum marfa ar fi fost livrata cu nava pe care s-a incarcat initial. 

Aceasta intelegere se numeste "non-separation agreemant" si este un aranjament comercial avand scopul de a economisi cheltuielile de avarie comuna. In mod normal aceasta intelegere este incorporata in garantiile de avarie comuna. 

Desi intentia acestei intelegeri este de a plasa partile in aceeasi pozitie ca si aceea avuta daca expeditia maritima ar fi continuat cu nava initiala, sunt trei aspecte de mentionat: 

Armatorul poate solicita aceasta intelegere numai daca prin expedierea marfii se reduc sau se evita unele cheltuieli de avarie comuna.

Interesele marfii nu trebuie sa se teama sa semneze aceste intelegere deoarece prevederile acesteia stipuleaza clar ca drepturile conferite de avaria comuna nu sunt afectate si ca intentia este plasarea partilor in pozitie cat mai apropiata posibil de cea avuta daca voiajul ar fi continuat cu nava initiala.

In imprejurari speciale, termenii formei stamdarad a "non-separation agreement" pot fi nepotriviti si poate fi necesar ca partile sa inchelie, cu avizul dispasorului, o intelegere care sa reglementeze situatia speciala. 

Asigurarea cheltuielilor de avarie comuna (Insurance on average disbursements) 

Partile implicate intr-un eveniment maritim, mai ales armatorul, pot avea cheltuieli de avarie comuna in special in portul de refugiu. Contributiile la aceste cheltuieli sunt determinate pe baza valorii navei si a marfii ca si a celorlalte interese implicate. Daca, intre portul de refugiu si cel de destinatie, nava, marfa si celelalte interese sufera un accident care are drept consecinta reducerea valorii acestora, contributiile fiecarui interes vor fi afectate in sensul ca unele vor creste altele vor scadea. Intr-un caz extrem, nava impreuna cu toata marfa s-ar putea scufunda si pierde inainte de ajungerea in portul de destinatie.  

Scopul asigurarii cheltuielilor de avarie comuna este de a proteja partile implicate in avaria comuna fata de o astfel de posibilitate. Asigurarea cheltuielilor de avarie comuna are scopul de a "ingheta" procentajul contributiilor celor implicati astfel incat acestea sa nu fie afectate de urmarile unui accident ulterior. 

Cheltuielile de avarie comuna acoperite printr-o astfel de asigurare suplimentara sunt numai cele care sunt admise in mod normal in avaria comuna: cheltuieli de escala in portul de refugiu, salariile echipajului, reparatiile temporare, overtime, cheltuielile/remuneratia de salvare, cheltuielile de judecata, cheltuielile administrative, cheltuieliele cu emiterea garantiilor etc.  

Suma ce se asigura este o estimare a cheltuielilor la inceputul riscului. 

Abandonul de voiaj (Abandonment of the voyage) 

Cand nava cu marfa la bord este avariata in mod sever astfel incat repararea este imposibila sau nerezonabila economic, armatorul poate lua decizia abandonarii voiajului. Aceasta este o masura foarte serioasa si trebuie luata dupa o evaluare justa a cazului impreuna cu avocatii si asiguratorii. 

Circumstantele care ar putea justifica abandonarea voiajului sunt: 

cand nava este foarte grav avariata si costul reparatiilor excede valoarea navei.

Cand intarzierea necesitata de reparatii este atat de mare incat sa schimbe fundamental natura contractului fata de cea initiala.

Cand marfa se deterioreaza rapid si nu suporta intarziere in livrare.

Cand imprejurarile se schimba radical, cum ar fi izbucnirea unui razboi sau conflict armat. 

Trebuie mentionat ca abandonul de voiaj vis-a-vis de marfa nu este acelasi lucru cu abandonul navei in mana asiguratorilor dar ambele constituie materii complexe cu profunde implicatii juridice.  

Intocmirea dispasei de avarie comuna si colectarea contributiilor 

1.Documente necesare intocmirii dispasei 

- daca exista port de refugiu 

extrase din jurnalele de bord si rapoarte ale comandantului si altor membri de echipaj in legatura cu datele si durata devierii, sosirea in port, parasirea lui si reintrarea in ruta initiala.

Toate rapoartele de expertiza facute in numele asiguratorilor, armatorilor sau societatii de clasificare, referitoare la ratiunea de a intra in portul de refugiu si/sau necesitatea efectuarii reparatiilor in acest port, impreuna cu toate facturile privind costurile de expertiza.

Documente in legatura cu reparatiile efectuate in portul de refugiu, daca acestea sunt temporare sau definitive, costul acestora inclusiv overtime-ul, daca exsista.

Documente in legatura cu deplasarea/manipularea marfii care sa dovedeasca necesitatea acestor manevre fie pentru a permite repararea navei fie pentru siguranta comuna, impreuna cu documentele privind costul acestor manevre.

Cheltuielile de agenturare pe perioada stationarii in portul de refugiu.

Documente privind salariile si indemnizatiile de strainatate platite echipajului pe perioada stationarii in portul de refugiu.

Costurile privind superintendentii/surveyor-ii angajati de armator in portul de refugiu.

Documente privind cantitatile si costul combustibilului si proviziilor consumate suplimentar.

Documente privind corespodenta si costurile acesteia. 

A. documente in legatura cu nava 

- daca a avut loc un incendiu 

rapoarte de expertiza ce demonstreaza departajarea intre avariile cauzate de incendiu si cele cauzate de eforturile de stingere a acestuia (aceesi departajare este necesara si in cazul avariilor la marfa)

ii. devizul de reparatii, departajat in acelasi mod

iii. costul stingerii incediului, pompieri, reincarcare butelii, CO2, butelii

etc. 

- daca nava a esuat 

i. raport de expertiza stabilind avariile cauzate de esuare si cele cauzate

de dezesuare.

ii. devizul de reparatii separat pentru cele de mai sus

iii costul dezesuarii/salvarii

iv costul usurarii navei 

B. documente in legatura cu marfa 

specimenele conosamentelor, fata si revers.

cargo manifest

detalii despre marfa deja livrata

orice raport de expertiza la marfa

garantiile de avarie comuna

facturile dovedind valoarea marfii 

C. documente in legatura cu navlul 

detalii in legatura cu angajarea navei, copii charter party

conosamentele

daca navlul este platibil la destinatie sunt necesare copii ale facturilor dovedind valoarea navlului castigat.

2. Interesele contributorii si valorile contributiilor 

Nava 

Nava contribuie pe baza valorii ei in conditii de avarie la terminarea aventurii maritime, adica la terminarea descarcarii ultimului lot de marfa in ultimul port de destinatie. (in afara de situatia cand voiajul este abandonat intr-un port intermediar) Este recomandabil si uzual pentru armator sa obtina un certificat de evaluare printr-un broker specializat  

Din valoarea navei bune (sound value) se deduce costul reparatiilor efectuate ca urmare a evenimentului ce a condus la avaria comuna obtinand-se valoarea navei in stare de avarie. 

Marfa 

Marfa contribuie in avaria comuna cu valoarea sa in momentul descarcarii asa cum apare in factura. Factura trebuie sa fie CIF (cost, insurance and freight), afara doar daca navlul este platibil la destinatie la livrarea marfii. Orice avarii la marfa suferite in timpul sau ca urmare a evenimentului ce a condus la avaria comuna se vor deduce din valoarea marfii. 

Navlul 

Navlul contrubuie sau nu in avaria comuna in functie de termenii contractului de navlosire. 

Daca navlul este platibil inainte (prepaid) si nu este returnabil (ship and/or cargo lost or not), valoarea navlului va fi inclusa in valoarea marfii (CIF) si nu va contribui ca interes separat deoarece din punct de vedere juridic, armatorul l-a castigat inainte de producerea evenimentului de avarie comuna. In schimb, este cuprins in valoarea neta a marfii si deci intra indirect in masa actva (debitoare) si reprezinta aportul proprietarului marfii in "comunitatea de interese".

Daca navlul este platibil la destinatie numai la livrarea efectiva a marfii, prin actul de avarie comuna s-a salvat si navlul si deci armatorul trebuie sa contribuie la acoperirea avariei comune cu valoarea navlului incasat, din care se va scadea insa navlul corespunzator marfurilor pierdute. 

Daca nava este angajata in time charter si navlul este platibil inainte, aramtorul isi acopera contributia din chiria de time charter iar daca navlul este platibil la destinatie se face o impartire intre interesul armatorului si cel al navlositorului in functie de sumele aflate pe riscul fiecaruia dintre acestia.  

Combustibilul apartinand navlositorului de time charter 

Daca navlositorul furnizeaza combustibilul, contribuie in avaria comuna pe baza valorii acestuia la destinatie. 

Containerele 

Containerele salvate prin actul de avarie comuna vor contribui cu valoarea lor la destinatie. Daca aceasta valoare este discutabila atunci se ia ca baza valoarea de asigurare a acestora sau o estimare printr-un broker specializat. 

3. Intocmirea si emiterea dispasei, colectarea contributiilor 

Dupa examinarea tuturor evidentelor documentare si clarificarea tuturor aspectelor faptice, dispasorul va intocmi un document in forma unei brosuri (dispasa) in care specifica circumstantele evenimentului, conditiile contractuale care guverneaza reglementarea avariei comune, sumele admise in avaria comuna, valoarile contributive, impartirea sumei finale a avariei comune si a sumelor finale din debitul si creditul partilor implicate. 

Copii ale dispasei vor fi transmise de catre dispasor catre toate interesele marfii si, daca acestia au calitatea de debitori, li se va solicita sa isi plateasca contributiile. Daca acestia au calitatea de creditori vor fi informati asupra platilor ce vor fi facute in contul lor dupa colectarea contributiilor. Colectarea contriburiilor si platile aferente dispasei se face de catre dispasor.