SOLUTIONAREA LITIGIILOR MARITIME - AVARIA COMUNA (GENERAL
AVERAGE)
Am aratat in cursul
anterior ca, dupa criteriul intereselor implicate, litigiile ce decurg din
evenimente de navigatie, se pot clasifica in avarii particulare si avarii
comune (generale).
Notiuni introductive - definitie, principii
Comertul maritim a cunoscut
principiul avariei comune din cele mai vechi timpuri. Principiul avariei comune
a fost formulat de grecii antici in legatura cu tratarea problemei aruncarii
marfii peste bord (jettison of cargo) dar este probabil ca ideea in sine este
de origine mai veche. Mai tarziu, romanii preiau cutumele vechilor greci,
perfectionandu-le dara fara a le compila intr-un cod unic.
Practica avariei comune a
functionat ca o cutuma in Levant, in orasul Rodos, intre 916-700 i.e.n., unde a
aparut cea mai timpurie enuntare scrisa a principiului avariei comune in legea
maritima a insulei Rodos - Lex Rodia de Jactu.
In evul mediu erau in
circulatie mai multe coduri de uzuri ce cuprindeau si principii ale avariei
comune: pentru marea Mediterana - Consulatis Maris, pentru Oceanul Atlantic si
Marea Nordului - Roles d'Oleron, pentru Marea Baltica - Lois de Wisby. Mai
existau uzuri colectionate pentru diferite porturi apartinand ligii Hanseatice
(Hamburg, Lubec, Dantzig, Riga etc.) sub forma de statute.
Cum doctrina s-a
dezvoltat, diferite tipuri de pierderi au fost adaugate aceleia de aruncare
peste bord, probabil cel mai important pas fiind recunoasterea ca anumite
cheltuieli in bani nu erau, in principiu, diferite de sacrificarea bunurilor
daca se faceau in circumstante similare sau cu acelasi scop.
Mai intai, avaria
generala era un fapt concret in marina comerciala cu sute de ani inainte ca
armatorii si comerciantii sa dezvolte ideea auto-protejarii de riscuri
financiare prin asigurare. Aceasta evidentiaza un fapt important si anume ca
avaria comuna exista si trebuie sa fie considerata independent de asigurarea
maritima. In conditiile de comert modern, asiguratorii navei si ai marfii, in
mod aproape invariabil, platesc proportiile aferente in avaria comuna si
contributiile conform politelor, dar interesul lor in avaria comuna este de
ordin secundar. Principiile si practica avariei comune nu pot fi intelese decat
daca aspectele privind asigurarea sunt lasate deoparte.
In al doilea rand, avaria
comuna difera in dezvoltarea ei in diferitele tari cu traditie maritima, astfel
incat, catre sfarsitul secolului al 19-lea, existau diferente substantiale in
legislatia si practica internationala. Avand in vedere caracterul international
al shipping-ului, dezavantajele acestor diferente erau evidente si atunci au
inceput o serie de incercari de a obtine o uniformizare internationala, care au
condus la adoptarea regulilor York-Antwerp.
Regulile York-Antwerp
ocupa o pozitie unica in legislatia maritima internationala. Spre deosebire de
regulile de la Haga, ce reglementeaza transportul maritim de marfuri pe baza de
conosament, si de variatele conventii referitoare la limitarea raspunderii
armatorilor, ele nu se buzuie pe conventie si nici pe lege ci pe acceptarea
voluntara a comunitatii maritime, fiind incorporate ca referinta in
conosamente, contracte de transport si in politele de asigurari maritime.
Pana la forma prezenta,
Regulile York-Antwerp au parcurs mai multe forme, de la regulile York 1864, la
Regulile York ai Antewrp 1877, pana la prima forma sub actulala denumire din
1890. De atunci au fost aduse modificari si imbunatatiri, principiile ramanand
in esenta acelesasi, in 1924, 1950, 1974.1994.
Regulile York-Antwerp
definesc avaria comuna ca fiind sacrificiul extraordinar sau cheltuielile
extraordinare facute in mod intentionat si rational pentru salvarea comuna a
navei si a incarcaturii de la un pericol care le ameninta in expeditia maritima
si care trebuie suportate de partile care au beneficiat de pe urma acestui act
in mod proportional cu valorile aflate in risc.
Exista patru conditii
esentiale pentru ca un eveniment de navigatie sa genereze avarie comuna:
Sacrificiul sau cheltuiala sa fie extraordinara.
Cheltuielile sau pierderile obisnuite efectuate sau suferite de armator pentru
ducerea la indeplinire a obligatiilor sale rezultate din contractul de
transport nu sunt admise in avaria comuna. Un exemplu specific de aplicare a
acestui principiu rezulta din Regula VII din York-Antwerp Rules care se refera
la avarierea masinii. In conformitate cu aceasta regula se face distinctie
intre avariile la masina cand nava este esuata si in pericol si avariile la
masina care survin cand nava este in stare de plutire. Folosirea masinii unei
nave esuate este considerata ca o "fortare" a masinii, si in consecinta, un act
extraordinar, in timp ce folosirea masinii unei nave in stare de plutire este
considerata parte a functionarii normale a acesteia si orice avarie survenita
ca rezultat al acestie actiuni nu este admisa in avaria comuna.
Actul trebuie sa fie intentionat sau voluntar si nu inevitabil. Nu se poate
considera ca bunurile au fost "sacrificate" daca erau deja pierdute in momentul
asa numitului "sacrificiu". Regula IV ilustreaza acest principiu in aplicarea
sa in cazul indepartarii epavei prin dezmembrare. Pierderile sau avariile
survenite din indepartarea epavei prin dezmembrare sau la partile din nava care
au fost indepartate anterior sau pierdute efectiv in accident nu vor contribui
in avaria comuna.
Sa existe un pericol. Acesta nu trebuie sa fie iminent dar
trebuie sa fie real si substantial. Primejdia trebuie sa fie comuna si reala si
nu o temere a comandantului. Distinctia intre actiunile facute pentru salvarea
comuna in caz de pericol si o masura care, desi rezonabila, este pur preventiva,
este una de finete. Doua exemple practice pot servi la ilustrarea acestei
distinctii. O nava aflata in deriva in mijlocul oceanului, fara energie, este
considerata in pericol din acest punct de vedere, chiar daca vremea este buna
in momentul producerii avariei si nu exista un risc imediat privind producerea
unor avarii sau pierderi suplimentare. Pe de alat parte, daca comandantul
decide, in mod destul de prudent, sa caute adapost intr-un loc de ancoraj
potrivit deoarece rapoartele meteo indica apropierea furtunii, aceast
lucru nu ar fi, in mod normal, privit ca dand nastere avariei comune.
Actiunea trebuie facuta
in scopul salvarii comune si nu a salvarii numai a unei parti din bunurile
implicate. Sa presupunem ca o nava transporta marfa congelata si ca instalatia
de refrigerare se avariaza in timp ce nava este in zona tropicala, facand
imperativa intrarea intr-un port de refugiu pentru a efectua reparatiile
necesare. In acest caz, riscul ca marfa sa se avarieze s-ar limita la marfa
congelata iar in ce priveste nava impreuna cu restul marfii, acestea ar fi
putut continua voiajul in siguranta. Rezulta ca devierea in portul de reparatii
nu ar da nastere la avaria comuna.
Sacrificarea voluntara a unei parti din bunurile aflate in pericol,
cheltuielile de salvare ca si toate cheltuielile care compun avaria comuna se
suporta atat de bunurile salvate cat si de cele sacrificate, in proportii egale
cu valoarea lor, la data si locul unde aventura maritima a luat sfarsit.
Navlul platit anticipat
sau care se plateste in baza clauzei "Freight earned ship and/or cargo lost or
not" (navlul este castigat fie ca nava si/sau marfa s-au pierdut sau nu), nu
contribuie la avaria comuna. Este inclus in valoarea marfurilor si deci mareste
valoarea contributiva a acestora.
Sunt situatii in care
numai nava face sacrificii in interesul general, incarcatura neavand nimic de
suferit. Alteori sufera pagube numai incarcatura. Deseori pagubele sunt
suferite atat de nava cat si de incarcatura. Conform Regulilor York-Antwerp, la
avaria comuna contribuie proportional cu valorile lor: nava, marfa si
navlul.
Exemplu : O nava
care transporta marfuri de valoare avand mai multi primitori esueaza pe o
stanca. Din ordinul comandantului, o parte din marfa este aruncata peste bord
avand drept rezultat dezesuarea navei si, dupa efectuarea reparatiilor,
continuarea voiajului cu restul marfii. Dupa cum arata faptele, rezulta ca ar
mai exista si alte alternative la indemana comandantului. El ar fi putut sa
angajeze un remorcher care sa acorde asistenta in vederea dezesuarii, riscand
sa se produca daune suplimentare fundului/corpului navei ca si marfii, care
s-ar fi putut avaria prin infiltarerea apei. Ar fi putut, deasemenea, sa
incerce fortarea masinii cu riscuri similare si posibile avarii la masina.
Oricare dintre aceste alternative pot conduce la avarii si pierderi suferite de
bunurile diferitilor proprietari implicati in aventura maritima.
Ca urmare, in situatii de pericol rezultate din
evenimente maritime, modalitatea de a salva situatia va da nastere adesea unui
conflict de interese Proprietarul marfii aruncate peste bord ar fi preferat
alegerea uneia dintre celelalte variante de rezolvare sau ca marfa celorlalti
proprietari sa fie alesa pentru aruncare peste bord. Avaria comuna isi datoreaza
originea tocmai eliminarii unor astfel de conflicte. Prin avaria comuna
proprietarul marfii sacrificate isi imparte pierderile proprii cu celelalte
interese implicate; proprietarul marfii sacrificate este plasat in aceeasi
pozitie financiara ca si proprietarii bunurilor salvate prin acest
sacrificiu.
Acceptarea principiilor avariei comune si
incorporarea lor in Regulile York-Antwerp confera comandantului libertatea de
actiune in cazuri ca cel de mai sus, potrivit judecatii sale, in calitate de
marinar, in legatura cu ce este cel mai bine pentru nava si marfa in intregul
lor, fara sa tina seama de drepturile si interesele conflictuale ale
diferitilor proprietari ai bunurilor aflate in grija sa.
Exemple de evenimente care pot conduce la avarie
comuna
Evenimentul
Tipul de sacrificiu sau cheltuiala
Esuarea
Avarii la nava si masina cauzate de incercarile de dezesuare.
Pierderi si avarii la marfa prin aruncarea peste bord sau descarcarea
fortata
Costul descarcarii, depozitarii, reincarcarii.
Cheltuieli in portul de refugiu.
Incendiul Avarii la nava si marfa cauzate de incercarile de stingere a
incendiului.
Cheltuieli in portul de refugiu.
Coliziunea Cheltuieli in portul de refugiu
Cost reparatii temporare.
In plus fata de
sacrificiile si cheltuielile mentionate mai sus (si altele nementionate)
oricare dintre evenimentele de mai sus pot da nastere unei reclamatii pentru
servicii de salvare. Desi in conformitate cu legislatiile multor tari,
remuneratia de salvare (cheltuielile care sunt independente de orice contract)
se incadreaza strict intr-o categorie separata, diferita de avaria generala,
Regula VI din York-Antwerp Rules prevede ca orice plata facuta in acest sens va
fi tratata in avaria comuna.
Dispasa de avarie comuna
(Adjustement of general average)
Dispasa de avarie comuna
este documentul de lichidare a avariei comune, intocmit de experti speciali
numiti dispasori (adjusters), in conformitate cu regulie York-Antwerp prevazute
in contractul de transport sau de inchireiere, daca in aceste contracte s-a
facut referire la aceste reguli. Daca in contracte nu s-a facut referire la
aceste reguli, dispasa se intocmeste in conformitate cu legislatia si practica
din portul de descarcare sau a locului unde calatoria a luat sfarsit.
Dispasa este formata din
"masa pasiva" (avariile si cheltuielile) si "masa activa" (valorile
contributive), care reprezinta valoarea tuturor bunurilor in interesul caroara
s-au facut sacrificiile.
Calculul valorilor
contributive si pierderilor in avaria comuna este adesea foarte complicat si
este, desigur, atributia unui dispasor. El are rolul de a estima si repartiza
cuantumul avariei navei si a marfurilor, stabilind masa contributiva sau pasiva
si masa activa adica cota de repartizare a avariei comune. Tot dispasorul
stabileste suma pana la care se ridica avaria comuna, precum si procentele,
respectiv sumele cu care trebuie sa contribuie fiecare parte (nava, marfa)
pentru lichidarea acestei avarii. Dispasorul este numit de armator si este de
regula o firma recunoscuta pe plan international. Firmele specializate
recunoscute fac parte de regula din asociatia dispasorilor din tarile
respective.
Mentionam mai devreme ca
intocmirea unei dispase este adesea un proces foarte complicat. Exista anumite
aspecte care pot fi explicate pe scurt si care ilustreaza anumite principii
fundamentale care au implicatii de oarecare importanta in parctica si de care
se tine seama in intocmirea dispasei:
Toate bunurile care sunt
in risc in momentul producerii evenimentului maritim care da nastere unei avarii
comune si care sunt salvate prin actul de sacrificiu in interes comun
contribuie in avaria comuna potrivit valorii lor la terminarea
evenimentului.
Marfa descarcata inainte
de eveniment, sau incarcata dupa aceea, nu contribuie. Daca, de exemplu, izbucneste
un incendiu in timpul incarcarii marfii, este necesar sa existe o evidenta
clara a cantitatii si naturii marfii deja incarcate in momentul producerii
evenimentului. Daca avaria comuna consta in stationarea navei intr-un port de
reparatii necesare pentru continuarea performarii voiajului, marfa destinata
pentru acelasi port (portul de reparatii) nu va contribui chiar daca era la
bord in timpul producerii evenimentului ce a determinat stationarea navei,
deoarece aceasta marfa nu beneficiaza de performarea in contituare a voiajului
in care nu mai este implicata.
In general, baza
calculului valorilor contributive si a pierderilor in avaria comuna este
valoarea bunului fata de proprietarul lui la terminarea aventurii maritime. In
cazul marfurilor, regulile York-Antwerp prevad o exceptie care spune ca acestea
contribuie potrivit valorii de factura. Aceasta exceptie de la principiul
strict a fost agreata din motive practice si economice.
Din moment ce valorile
sunt determinate la terminarea aventurii maritime inseamna ca nivelul
contributiilor poate sa varieze prin adaugarea de pierderi si avarii
suplimentare ale bunurilor, produse intre momentul declansarii actului de
avarie generala si momentul terminarii acestuia. In cazul cheltuielilor de
avarie comuna se practica protectia partilor implicate fata de efectele acestei
variatii de cheltuieli pe calea unei asigurari speciale cunoscuta drept
"asigurarea cheltuielilor de avarie comuna" (insurance on average
disbursements).
In mod normal aventura
maritima este considerata ca incheiata la terminarea descarcarii marfii in
portul de destinatie. Daca intervine un abandon de voiaj intr-un port
intermediar, atunci aventura se termina in acest port. Daca, din cauza unui
eveniment maritim, intreaga cantitate de marfa este expediata din portul
intermediar cu o alta nava, se iau in calcul, in absenta unei intelegeri
speciale, valoarea initiala a navei si valoarea marfii la momentul incarcarii
pe aceasta. Este o practica frecventa in astfel de cazuri sa se semneze un
document care se numeste "non-separation agreement" care confirma acordul
partilor ca avaria comuna va fi tratata ca si cum re-expedierea nu a avut loc.
Non-separation agreement
este adesea incorporat in garantiile de avarie comuna dar poate fi semnat si
separat. Din 1967 a fost adoptata pe piata britanica a asigurarilor o forma
standard a "non-separation agreement".
Cheltuielile ulterioare
avariei comune facute cu bunurile (altele decat cele admise in avaria comuna)
trebuie deduse din calculul valorilor contributive astfel incat fiecare
proprietar de bunuri sa contribuie potrivit beneficiului net pe care l-a
primit.
Egalitatea contributiilor
trebuie sa fie stabilita intre proprietar si bunurile sacrificate si intre
proprietar si bunurile salvate. In practica, aceasta este stabilita prin
adaugarea la valorile contributive ale bunurilor pierdute sau avariate prin
sacrificiul de avarie comuna a sumelor admise in avaria comuna in legatura cu
acest sacrificiu. Daca acest lucru nu este facut, proprietarul, de exemplu, al
bunurilor aruncate peste bord, va primi beneficiul sub forma de bani din avaria
comuna drept despagubire pentru pierderea bunurilor sale fara a participa sau a
contribui la pierderile in avaria comuna. Proprietarul unui lot identic de
marfa livrat in bune conditiuni de la aceeasi nava, insa, desi isi primeste
bunurile insesi si nu si bani in avaria comuna, va fi totusi dator sa
contribuie in avaria comuna.
Modalitatea de calculul a
sumelor admise in avaria comuna pentru sacrificiile facute de nava, marfa si
navlu este tratata in Regulile XV, XVI si XVIII din Regulile York-Antwerp.
Sumele admise in avaria comuna ca si cheltuieli de avarie comuna sunt, desigur,
cele cheltuite in fapt.
Exercitarea drepturilor
in avaria comuna
Protejarea drepturilor
rezultate din contractul de transport
Partile implicate in
expeditia maritima fac, in mod uzual, in contractul de transport, referiri
speciale cu privire la avaria comuna, printr-o clauza care precizeaza ca avaria
comuna se va reglementa in conformitate cu regulile York-Antwerp. Aceasta
stipulare poate fi continuta in contractul de inchiriere sau in conosament sau
in ambele documente. Regula D din York-Antwerp acorda recunoastre explicita ca
avaria comuna exista indiferent daca s-a produs sau nu o incalcare a termenilor
contractului de catre parti si ca, in mod normal, procedurile de protejare a
drepturilor partilor in avaria comuna sunt aplicabile chiar si intr-o situatie
de incalcare sau de suspectare a incalcarii termenilor contractuali.
b. Raspunderea armatorului
In mod normal armatorul
este cel care este primul interesat de protejarea drepturilor sale conferite de
contract, deoarece el este cel care solicita recuperarea cheltuielilor de
avarie comuna. Armatorul are la indemana dreptul de retentie asupra marfii
(lien on cargo) atata timp cat aceasta se afla inca in custodia sa, pana la
semnarea de catre interesele marfii a garantiilor de avarie comuna (general
average security) Aceste garantii sunt "average bond" prin care primitorii
marfurilor se obliga sa contribuie la acoperirea cheltuielilor de avarie comuna
si "average deposit" sau cash deposit care garanteaza suma cu care acestia vor
contribui. "Average deposit" poate fi inlocuit de "average guarantee" emisa de
asiguratorul marfii.
Drepturile de recuperare
a contributiilor in avaria comuna pot exista chiar daca, din gresala sau
omisiune, aceste garantii de avarie comuna nu au fost semnate, dar executarea
acestor drepturi intr-o astfel de situatie este dificila mai ales daca pana la
intocmirea dispasei proprietarul marfii se schimba.
Obligatia armatorului de
a proteja marfa sacrificata.
Armatorul are obligatia
sa obtina garantiile de avarie comuna nu numai pentru a-si proteja propriile
interese dar si in beneficiul celorlalte parti implicate, de exemplu in
beneficial proprietarilor marfii care au avut pierderi in avaria generala si
care vor fi recuperate prin contributii de la proprietarii marfurilor care nu
au avut cheltuieli in avaria comuna.
Garantia de salvare
(salvage security)
Trebuie facuta o
distinctie clara intre garantiile de avarie comuna si garantiile de salvare.
Garantiile de avarie
comuna sunt date de catre interesele marfii in favoarea armatorului in timp ce
garantia de salvare este data de catre armator si de catre interesele marfii in
favoarea salvatorilor, in momentul si locul treminarii operatiunilor de
salvare.
Cand un salvator a salvat
bunurile si le-a pus in siguranta are dreptul sa exercite dreptul de retinere
(lien) asupra acestor bunuri pana cand remuneratia de salvare a fost platita
sau o garantie pentru aceasta suma a fost depusa. Cum, in mod normal, nu este
posibil ca remuneratie de salvare sa fie determinate imediat (decat daca
nivelul aceasteia este stipulat contractual) ci determinarea ei se face fie
prin negocieri fie pe cale arbitrala sau judecatoreasca, este necesara
depunerea garantiei de salvare.
Armatorul este
raspunzator fata de salvatori sa depuna garantia de salvare in numele navei si
a navlului salvate. Fiecare interes al marfii este raspunzator sa depuna propria
garantie pentru marfa proprie salvata, operatorul de time charter este
raspunzator de depunerea garantiei pentru combustibilul salvat iar daca este
vorba de o nava ce transporta containere, proprietarii acestora vor depune
garantia pentru containerele salvate.
Daca, din diferite
motive, armatorul depune garantii de salvare si in numele marfii, va fi
protejat prin dreptul sau de retentie a marfii (lien) si va colecta garantiile
de salvare de la interesele marfii odata cu colectarea garantiilor de avarie
comuna. In mod normal avocatii salvatorilor se vor ocupa de colectarea
garantiilor de salvare, uneori cu asistenta dispasorilor, in timp ce acestia
din urma vor colecta garantiile de avarie comuna.
Clauza de avarie comuna
din conosament sau din charter party
Clauza de avarie comuna
este evidentiata intr-unul sau in ambelele contracte de mai sus si se refera la
reglementarea avariei comune. Aceasta clauza este redactata de obicei sub forma
"avaria comuna va fi reglementata in conformitate cu regulile York-Antwerp
1994" sau 1974 in formularele de contracte mai vechi. Este important ca ambele
contracte sa contina aceeasi clauza. Daca exista diferente, trebuie facute
amendamentele necesare in momentul negocierii contractelor.
Clauza poate sa faca
referire la locul reglementarii astfel "avaria comuna va fi reglemenata in
conformitate cu Regulile York-Antwerp 1994 in portul sau in locul ales de
armator" sau poate chiar sa specifice locul astfel "avaria comuna va fi
reglementata in conformitate cu Regulile York-Antwerp 1994 la Londra"
Trebuie stabilita,
deasemenea, si moneda in care se intocmeste dispasa. In general armatorul este
cel care face cheltuielile de avarie comuna de aceea dispasa poate fi intocmita
in moneda in care aceste cheltuieli sunt facute. Clauza aferenta este "avaria
comuna se reglementeaza in conformitate cu regulile York-Antwerp 1994, la
Londra, in moneda aleasa de armator".
Avarii comune mici (Small
general average)
Exista situatii cand o
nava cu marfa la bord suporta cheltuieli mici de avarie comuna. Daca sunt mai
multi primitori ai marfii (mai multe conosamente), costul intocmirii unei
dispase si a colectarii contributiilor (care sunt mici) va depasi sumele
recuperate de la interesele marfii, sau timpul si efortul alocat pentru aceasta
este disproportionat fata de sumele colectate. In aceste situatii exista
modalitati diferite de abordare a problemei.
Din motive comerciale
armatorul poate decide sa suporte singur toate cheltuielile de avarie comuna
sau, daca nava este in time charter, se poate intelege cu navlositorul de time
charter ca acesta sa plateasca contributia marfii.
Alta posibilitate ar fi
ca dispasorul sa stabileasca sumele pentru a fi solicitate de la asiguratorul
navei pe motive economice si aceasta in cazul in care valoarea navei este mult
mai mare decat cea a marfii. Poate cea mai buna solutie intr-o astfel de
situatie ar fi inserarea in polita de asigurare CASCO a unei clauze care sa
prevada ca, in cazul in care cheltuielile de avarie comuna nu depasesc o
anumita suma (sa zicem US$ 50.000), asiguratorul va despagubi asiguratul (pe
armator) cu orice suma pana ca concurenta sumei US$ 50.000, fara drept de
subrogare impotriva marfii.
In practica, suma
constituind cheltuieli de avarie comuna pana la care se considerea ca avaria
comuna este mica este de US$ 50.000.
Masuri imediate ce
trebuiesc luate cand se intampla un evenimet de navigatie care conduce la
avarie comuna
Cand are loc un eveniment
de navigatie care genereaza avarie comuna este responsabilitatea armatorului sa
ia cele mai potrivite masuri pentru a duce la indeplinire scopul voiajului.
Prima masura este aceea
de notificare a tuturor partilor implicate sau care pot fi afectate de
eveniment sau a acelora a caror asistenta de specialitate este solicitata.
Aceste parti sunt:
Dispasorul - care este
cea mai potrivita persoana pentru a proceda la sau a coordona in numele
armatorului: declararea avariei comune, colectarea garantiilor de avarie comuna
sau, impreuna cu avocatii, a celor de salvare, colectarea tuturor documentelor
privitoare la evenimentul de navigatie generator de avarie comuna si a
documentelor privind chletuielile de avarie comuna, obtinerea unei evaluari a
navei (in cazul in care valoarea navei este disputata), intocmirea dispasei,
difuzarea acesteia catre partile contributive, colectarea contributiilor in
avaria comuna.
Asiguratorul - daca nava
este asigurata.
Clubul P&I - cand
marfa de la bordul navei care a intampinat evenimentul de navigatie poate
suferi avarii sau pierderi din aceasta cauza, sau cand exista riscul unie
poluari din acelasi eveniment.
Societatea de clasificare
- daca nava necesita reparatii inainte de inceperea sau de continuarea
voiajului, pentru a emite certificatele de clasa ce confirma buna stare de
navigabilitate.
Avocatii - in cazul in
care nava a primit asistenta de salvare, in caz de coliziuni, in caz de
exercitare a dreptului de retentie asupra marfii, in caz de dispute in legatura
cu colectarea contributiilor in avaria comuna etc.
Agentii din portul de
descarcare - pentru informarea primitorilor marfii cu privire la intarzierea in
livrarea marfii din motive de declarare a avariei comune, pentru asistenta in
caz de descarcare/transbordare/depozitare/reincarare a marfii, pentru urmarirea
indeplinirii de catre primitorii marfii a formalitatilor de semnare a
garantiilor, pentru colectarea de la nava a documentelor marfii si expedierea
lor catre armator.
Navlositorul - daca nava
se afla in voyage charter sau in time charter navlositorii trebuie
informati.
Portul de refugiu (Refuge
port)
Termenul "port de
refugiu" in intelesul avariei comune este folosit, in sens larg, ca insemnand
orice port in care se efectueaza cheltuielile de avarie comuna. Poate fi portul
de escala pentru incarcare, bunkerare, descarcare, reparatii etc.
Raportari catre
armator
In timp ce, in momentul
producerii evenimentului de navigatie, decizia cu privire la masurile ce se iau
o ia in principal comandantul si cei de la fata locului, odata ce nava a ajuns
in situatia de relativa siguranta, deciziile se iau de catre armator, care
trebuie sa ceara si sa primeasca toate informatiile, detaliile si documentele
relevante.
Detalii despre
operatiunile necesare pentru continuarea voiajului.
Estimarea timpului
suplimentar de stationare din cauza evenimentului survenit.
Cauza si extinderea
avariilor la nava, ce reparatii sunt necesare, daca aceste reparatii sunt
temporare sau permanate, daca este necesara andocarea sau descarcarea marfii.
Cantitatea , natura si
eventual valoarea marfii care a fost descarcata si motivul descarcarii.
Recomandarile
surveyor-ilor navei si a marfii
Detalii cu privire la
marfa avariata.
Facilitati locale privind
transbordarea marfii si re-expedierea in caz de abandon de voiaj.
Estimarea cheltuielilor
facute sau ce urmeaza a fi facute.
Este extrem de important
pentru armator sa cunoasca cu aproximatie nivelul cheltuielilor cat mai repede
posibil dand posibilitatea acestuia sa analizeze diferitele alternative de
masuri de adoptat si sa stabileasca garantiile ce trebuie obtinute de la interesele
marfii.
Un surveyor trebuie
angajat pentru a examina avariile la nava. Cand se produc avarii si la marfa
sau se anticipeaza avarii la marfa in timpul descarcarii fortate, trebuie
angajat si un surveyor pentru examinarea acestor avarii. Cheltuielile cu
surveyorii in astfel de cazuri sunt admise si recuperate in cadrul avariei
comune prin dispasa.
Avarii la marfa
Armatorul are o obligatie
continua, in calitatea sa de custode al marfii, sa se ingrijeasca de protejarea
acesteia si, atunci cand este necesar, sa ia masuri de reconditionare a
acesteia. El trebuie sa actioneze in cel mai bun interes al marfii. Desi
comandantul are anumite puteri de a actiona in numele marfii, in practica,
pentru orice actiune luata de acesta in numele marfii trebuie obtinut acordul
intereselor marfii, cu exceptia cazurilor de urgenta.
Cand marfa este vanduta
in portul de refugiu, contravaloarea acesteia se va depozita intr-un cont
special Aceasta suma, mai putin cheltuielile ocazionate de vanzare, apartine
proprietarului marfii deci trebuie pastrata intacta si nu trebuie folosita
pentru plata unor cheltuieli de avarie comuna decat cu acordul proprietarului
marfii.
In conformitate cu Regula
XII din York-Antwerp Rules, avariile cauzate de descarcarea, depozitarea sau
reincarcarea marfii pot fi admise in avaria comuna. Avariile produse in timpul
acelorasi operatiuni dar care au alta cauza (de exemplu un incediu produs in
magazia in care s-a depozitat marfa) nu sunt admise in avaria comuna.
Mentinerea angajamentului
de contributie in avaria comuna (Non-separation agreement)
O nava avariata poate
ajunge intr-un port de refugiu unde trebuie sa efectueze reparatii extinse
pentru continuarea in siguranta a voiajului. Ar putea fi necesara descarcarea
si depozitarea marfii pentru a permite efectuarea reparatiilor cu consecinta
costurilor re-incarcarii. Ar putea avea loc o intarziere de cateva luni pana
cand nava sa fie apta de reluarea voiajului iar armatorul sa insiste in
mentinerea marfii in custodia sa pe aceasta perioada sa si o livreze dupa
terminarea reparatiilor si continuarea voiajului spre portul de
destinatie.
In acesta situartie poate
fi in interesul avariei comune daca marfa, in loc sa fie depozitata si
re-incarcata, este expediata la destinatie cu o alta nava. Armatorul poate
renunta la dreptul sau de a detine marfa daca proprietarul marfii face o
intelegere cu acesta prin care armatorul agreaza sa livreze marfa cu o alta
nava iar proprietarul marfii agreaza sa contribuie la cheltuielile de avarie
comuna ca si cum marfa ar fi fost livrata cu nava pe care s-a incarcat
initial.
Aceasta intelegere se
numeste "non-separation agreemant" si este un aranjament comercial avand scopul
de a economisi cheltuielile de avarie comuna. In mod normal aceasta intelegere
este incorporata in garantiile de avarie comuna.
Desi intentia acestei
intelegeri este de a plasa partile in aceeasi pozitie ca si aceea avuta daca
expeditia maritima ar fi continuat cu nava initiala, sunt trei aspecte de
mentionat:
Armatorul poate solicita
aceasta intelegere numai daca prin expedierea marfii se reduc sau se evita
unele cheltuieli de avarie comuna.
Interesele marfii nu
trebuie sa se teama sa semneze aceste intelegere deoarece prevederile acesteia
stipuleaza clar ca drepturile conferite de avaria comuna nu sunt afectate si ca
intentia este plasarea partilor in pozitie cat mai apropiata posibil de cea
avuta daca voiajul ar fi continuat cu nava initiala.
In imprejurari speciale,
termenii formei stamdarad a "non-separation agreement" pot fi nepotriviti si
poate fi necesar ca partile sa inchelie, cu avizul dispasorului, o intelegere
care sa reglementeze situatia speciala.
Asigurarea cheltuielilor
de avarie comuna (Insurance on average disbursements)
Partile implicate intr-un
eveniment maritim, mai ales armatorul, pot avea cheltuieli de avarie comuna in
special in portul de refugiu. Contributiile la aceste cheltuieli sunt
determinate pe baza valorii navei si a marfii ca si a celorlalte interese
implicate. Daca, intre portul de refugiu si cel de destinatie, nava, marfa si
celelalte interese sufera un accident care are drept consecinta reducerea
valorii acestora, contributiile fiecarui interes vor fi afectate in sensul ca
unele vor creste altele vor scadea. Intr-un caz extrem, nava impreuna cu toata
marfa s-ar putea scufunda si pierde inainte de ajungerea in portul de
destinatie.
Scopul asigurarii
cheltuielilor de avarie comuna este de a proteja partile implicate in avaria
comuna fata de o astfel de posibilitate. Asigurarea cheltuielilor de avarie
comuna are scopul de a "ingheta" procentajul contributiilor celor implicati
astfel incat acestea sa nu fie afectate de urmarile unui accident
ulterior.
Cheltuielile de avarie
comuna acoperite printr-o astfel de asigurare suplimentara sunt numai cele care
sunt admise in mod normal in avaria comuna: cheltuieli de escala in portul de
refugiu, salariile echipajului, reparatiile temporare, overtime,
cheltuielile/remuneratia de salvare, cheltuielile de judecata, cheltuielile
administrative, cheltuieliele cu emiterea garantiilor etc.
Suma ce se asigura este o
estimare a cheltuielilor la inceputul riscului.
Abandonul de voiaj
(Abandonment of the voyage)
Cand nava cu marfa la
bord este avariata in mod sever astfel incat repararea este imposibila sau
nerezonabila economic, armatorul poate lua decizia abandonarii voiajului.
Aceasta este o masura foarte serioasa si trebuie luata dupa o evaluare justa a
cazului impreuna cu avocatii si asiguratorii.
Circumstantele care ar
putea justifica abandonarea voiajului sunt:
cand nava este foarte
grav avariata si costul reparatiilor excede valoarea navei.
Cand intarzierea
necesitata de reparatii este atat de mare incat sa schimbe fundamental natura
contractului fata de cea initiala.
Cand marfa se
deterioreaza rapid si nu suporta intarziere in livrare.
Cand imprejurarile se
schimba radical, cum ar fi izbucnirea unui razboi sau conflict armat.
Trebuie mentionat ca
abandonul de voiaj vis-a-vis de marfa nu este acelasi lucru cu abandonul navei
in mana asiguratorilor dar ambele constituie materii complexe cu profunde
implicatii juridice.
Intocmirea dispasei de
avarie comuna si colectarea contributiilor
1.Documente necesare
intocmirii dispasei
- daca exista port de
refugiu
extrase din jurnalele de
bord si rapoarte ale comandantului si altor membri de echipaj in legatura cu
datele si durata devierii, sosirea in port, parasirea lui si reintrarea in ruta
initiala.
Toate rapoartele de
expertiza facute in numele asiguratorilor, armatorilor sau societatii de
clasificare, referitoare la ratiunea de a intra in portul de refugiu si/sau
necesitatea efectuarii reparatiilor in acest port, impreuna cu toate facturile
privind costurile de expertiza.
Documente in legatura cu
reparatiile efectuate in portul de refugiu, daca acestea sunt temporare sau
definitive, costul acestora inclusiv overtime-ul, daca exsista.
Documente in legatura cu
deplasarea/manipularea marfii care sa dovedeasca necesitatea acestor manevre
fie pentru a permite repararea navei fie pentru siguranta comuna, impreuna cu
documentele privind costul acestor manevre.
Cheltuielile de
agenturare pe perioada stationarii in portul de refugiu.
Documente privind
salariile si indemnizatiile de strainatate platite echipajului pe perioada
stationarii in portul de refugiu.
Costurile privind
superintendentii/surveyor-ii angajati de armator in portul de refugiu.
Documente privind
cantitatile si costul combustibilului si proviziilor consumate suplimentar.
Documente privind
corespodenta si costurile acesteia.
A. documente in legatura
cu nava
- daca a avut loc un incendiu
rapoarte de expertiza ce
demonstreaza departajarea intre avariile cauzate de incendiu si cele cauzate de
eforturile de stingere a acestuia (aceesi departajare este necesara si in cazul
avariilor la marfa)
ii. devizul de reparatii,
departajat in acelasi mod
iii. costul stingerii
incediului, pompieri, reincarcare butelii, CO2, butelii
etc.
- daca nava a esuat
i. raport de expertiza
stabilind avariile cauzate de esuare si cele cauzate
de dezesuare.
ii. devizul de reparatii
separat pentru cele de mai sus
iii costul
dezesuarii/salvarii
iv costul usurarii
navei
B. documente in legatura
cu marfa
specimenele
conosamentelor, fata si revers.
cargo manifest
detalii despre marfa deja
livrata
orice raport de expertiza
la marfa
garantiile de avarie
comuna
facturile dovedind
valoarea marfii
C. documente in legatura
cu navlul
detalii in legatura cu
angajarea navei, copii charter party
conosamentele
daca navlul este platibil
la destinatie sunt necesare copii ale facturilor dovedind valoarea navlului
castigat.
2. Interesele
contributorii si valorile contributiilor
Nava
Nava contribuie pe baza
valorii ei in conditii de avarie la terminarea aventurii maritime, adica la
terminarea descarcarii ultimului lot de marfa in ultimul port de destinatie.
(in afara de situatia cand voiajul este abandonat intr-un port intermediar)
Este recomandabil si uzual pentru armator sa obtina un certificat de evaluare
printr-un broker specializat
Din valoarea navei bune
(sound value) se deduce costul reparatiilor efectuate ca urmare a evenimentului
ce a condus la avaria comuna obtinand-se valoarea navei in stare de
avarie.
Marfa
Marfa contribuie in
avaria comuna cu valoarea sa in momentul descarcarii asa cum apare in factura.
Factura trebuie sa fie CIF (cost, insurance and freight), afara doar daca
navlul este platibil la destinatie la livrarea marfii. Orice avarii la marfa
suferite in timpul sau ca urmare a evenimentului ce a condus la avaria comuna
se vor deduce din valoarea marfii.
Navlul
Navlul contrubuie sau nu
in avaria comuna in functie de termenii contractului de navlosire.
Daca navlul este platibil
inainte (prepaid) si nu este returnabil (ship and/or cargo lost or not),
valoarea navlului va fi inclusa in valoarea marfii (CIF) si nu va contribui ca
interes separat deoarece din punct de vedere juridic, armatorul l-a castigat
inainte de producerea evenimentului de avarie comuna. In schimb, este cuprins
in valoarea neta a marfii si deci intra indirect in masa actva (debitoare) si
reprezinta aportul proprietarului marfii in "comunitatea de interese".
Daca navlul este platibil
la destinatie numai la livrarea efectiva a marfii, prin actul de avarie comuna
s-a salvat si navlul si deci armatorul trebuie sa contribuie la acoperirea
avariei comune cu valoarea navlului incasat, din care se va scadea insa navlul
corespunzator marfurilor pierdute.
Daca nava este angajata
in time charter si navlul este platibil inainte, aramtorul isi acopera
contributia din chiria de time charter iar daca navlul este platibil la
destinatie se face o impartire intre interesul armatorului si cel al
navlositorului in functie de sumele aflate pe riscul fiecaruia dintre acestia.
Combustibilul apartinand
navlositorului de time charter
Daca navlositorul
furnizeaza combustibilul, contribuie in avaria comuna pe baza valorii acestuia
la destinatie.
Containerele
Containerele salvate prin
actul de avarie comuna vor contribui cu valoarea lor la destinatie. Daca
aceasta valoare este discutabila atunci se ia ca baza valoarea de asigurare a
acestora sau o estimare printr-un broker specializat.
3. Intocmirea si emiterea
dispasei, colectarea contributiilor
Dupa examinarea tuturor
evidentelor documentare si clarificarea tuturor aspectelor faptice, dispasorul
va intocmi un document in forma unei brosuri (dispasa) in care specifica
circumstantele evenimentului, conditiile contractuale care guverneaza
reglementarea avariei comune, sumele admise in avaria comuna, valoarile
contributive, impartirea sumei finale a avariei comune si a sumelor finale din
debitul si creditul partilor implicate.
Copii ale dispasei vor fi
transmise de catre dispasor catre toate interesele marfii si, daca acestia au
calitatea de debitori, li se va solicita sa isi plateasca contributiile. Daca
acestia au calitatea de creditori vor fi informati asupra platilor ce vor fi
facute in contul lor dupa colectarea contributiilor. Colectarea contriburiilor
si platile aferente dispasei se face de catre dispasor.