Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Retele geodezice pentru lucrarile de cadastru

RETELE GEODEZICE PENTRU LUCRARILE DE CADASTRU


Materializarea punctelor retelei geodezice de sprijin si din retelelel de indesire se face conform standardului roman SR 3446-1/1996, avand marci conform standardului de stat STAS 4294-73, emise de Institutul Roman de Standardizare precum si cu alte sisteme de marcare si semnalizare provenite din standardele europene (CEN) si internationale (ISO), avizate sau omologate de ONCGC.

Coordonatele punctelor din retelele geodezice se calculeaza in sistemul de proiectie Stereografic 1970 si in sistemul de referinta Marea Neagra 1975.


Reteaua geodezica de sprijin pentru executarea lucrarilor de cadastru general este formata din totalitatea punctelor determinate in sisteme unitare de referinta.




Reteaua geodezica de indesire se realizeaza astfel incat sa asigure densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrarilor de introducere si intretinere a cadastrului general.

In configuratia retelei geodezice de indesire se include cel putin 4 puncte din reteaua geodezica de sprijin, astfel incat poligonul format sa incadreze toate punctele retelei de indesire.

Reteaua geodezica de indesire si ridicare se executa prin metode cunoscute: triangulatie, trilateratie, triangulatie-trilateratie, retele de drumuri poligonometrice, intersectii inainte, retrointersectii, intersectii combinate sau tehnologii geodezice bazate pe observatii satelitare (sisteme de pozitionare globala - GPS - Global Positioning System). In cazul in care coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologia GPS, la proiectarea retelei se va tine seama de urmatoarele:

o      reteaua de indesire si ridicare trebuie sa se sprijine pe minimum patru puncte din reteaua geodezica de sprijin;

o      punctele de sprijin trebuie sa fie uniform repartizate atat in interiorul retelei, cat si la marginea acesteia;

o      se va prevedea determinarea punctelor de legatura dublu-stationate in sesiuni diferite. Numarul minim de sesiuni s intr-o retea cu p puncte si cu utilizarea a r receptoare se calculeaza cu relatia:

, pentru n ≥ 1,



in care n este numarul punctelor de legatura intre sesiuni.

Daca un punct este stationat de m ori, atunci numarul de sesiuni se calculeaza cu relatia:

Retelele geodezice de indesire se compenseaza ca retele libere prin incadrarea in configuratia lor a cel putin 4 puncte din reteaua geodezica de sprijin. Abaterea standard medie de determinare a punctelor retelei nu trebuie sa depaseasca ± 5 cm in pozitie planimetrica si se calculeaza cu relatia:

;in care:

N- este numarul de puncte din retea;

Qxx - elementele de pe diagonala principala a matricii

cofactorilor (coeficienti de pondere) a necunoscutelor,

corespunzatoare coordonatelor X si Y ale punctului I;

So - este abaterea standard a unitatii de pondere.


Dupa compensarea ca retea libera se vor determina coordonatele plane ale punctelor retelei de indesire si ridicare in sistemul de proiectie Stereografic 1970, printr-o transformare Helmert cu ajutorul a minimum 4 puncte din reteaua geodezica de sprijin.

Punctele din reteaua de indesire trebuie sa asigure o densitate de 1 punct/5 km2 in extravilan si 1 punct/km2 in intravilan.


Reteaua geodezica de ridicare este creata in scopul asigurarii numarului de puncte necesare masuratorilor topografice si cadastrale de detaliu. Punctele retelelor geodezice de ridicare se determina prin interesctii inainte, retrointersectii, intersectii combinate, drumuri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizandu-se puncte din reteau geodezica de sprijin si indesire.



Densitatea unei retele geodezice de ridicare se stabileste in raport cu suprafata pe care se executa lucrarile si cu scopul acestora. Retele geodezice de ridicare se priecteaza astfel incat sa se asigure determinarea punctelor care delimiteaza unitatile administrativ-teritoriale si intravilanele, precum si a celor care definesc corpurile de proprietate si parcelele. Se va asigura o densitate de cel putin 1 punct/km2 in zona de ses, 1 punct/2 km2 in zone colinare si 1 punct/5 km2 in zone de munte.


Marializarea pe teren se va face cu o densitate impusa de configuratia terenului si densitatea detaliilor (in principal a limitelor de proprietate). Materializarea se va face, dupa natura solului, cu borne, repere si marci standardizate. In intravilan, in zonele asfaltate sau betonate, materializarea se poate face si cu picheti metalici cu diametrul de 25 mm si cu lungimea de 15 cm, batuti la nivelul solului, asigurand o densitate a punctelor de minim 4 puncte/km2. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilitati catre cel putin alte doua puncte din reteaua geodezica de indesire si ridicare sau din reteaua geodezica de sprijin.

Indiferent de instrumentele si procedeele tehnice utilizate la executarea masuratorilor, reteau de ridicare se compenseaza ca retea constransa pe punctele retelelor de sprijin si de indesire.


Abaterea standard de determinare a unui punct nu trebuie sa depaseasca ± 10 cm in intravilan, iar in extravilan ± 20 cm in zone de ses, ± 30 cm in zone colinare si ± 50 cm in zone de munte.



Aceasta se calculeaza cu relatiile:

SX = S0 ;   SY = S0


Documentatia tehnica intocmita dupa executarea retelelor geodezice de sprijin, indesire si ridicare, supusa opertiilor de receptie trebuie sa cuprinda:

memoriu tehnic cu descrierea generala a lucrarii, metode de lucru, instrumente utilizate, prelucrarea datelor (softul folosit, metoda de compensare a retelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou determinat), preciziile obtinute, etc.;

schema dispunerii punctelor vechi si noi, cu marcarea vizibilitatilor (schita vizelor);

schema masuratorilor efectuate (schita vizelor);

fisiere ASCII pe suport magnetic, cu datele rezultate din teren (denumirea/numarul punctului de statie, denumirile/numerele punctelor vizate, directiile masurate, distantele masurate);

descrierile topografice si schitele de reperaj pentru punctele vechi si noi;

inventarul de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fisier ASCII cu denumirile punctelor, coordonate X, Y);

tabel din care sa reiasa diferentele dintre coordonatele vechi (puncte de ordin I, II, III, IV) si coordonatele noi ale acelorasi puncte rezultate in urma compensarii retelei.